La dumneata - Marin Sorescu

Chipul meu îmi pare cunoscut

Dar nu-mi amintesc de unde.

Nu cumva eşti tu
Cel cu care-am râs
Într-o viaţă,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?

Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteşte de-o istorie
Modernă şi contemporană.

Ochii aceştia i-am văzut, dacă nu mă înşel,

Mirându-se pe nişte lucruri obişnuite,
Pe tristeţe, pe noapte, pe spaimă.

Ai vreo rudă, o mână, un gând,

Vreo sprânceană, cam aşa ceva,
În soare
Şi-n celelalte stele căzătoare?

Pot jura
Că eşti cel care s-a îndrăgostit pentru vecie
De fata aceea
Al cărei nume îţi scapă mereu.

O,
Totul îmi pare foarte cunoscut
La dumneata,
Chiar şi zilele care nu ţi s-au întâmplat
Şi se vor întâmpla.

2
Ortografia iubirii – Iv cel Naiv

ai putea să-mi spui te iubesc

cu virgulă
ştii tu
virgula dupa care poate urma un dar
sau te iubesc punct
te iubesc două puncte
sau mai rău – te iubesc semn de exclamare
pe groaznicul te iubesc
semn de întrebare nici nu vreau să-l iau în calcul
ai putea sa-mi spui te iubesc cu diacritice
dar ar fi atât de ciudat
sau modernul te iubesc două puncte paranteză
care m-ar scoate din sărite
dar ce bine că mă iubeşti simplu
aşa cum sînt
fără semne de punctuaţie

3
Reproşuri - Any Drăgoianu
Te aplaud,
Vezi, eşti cel mai bun actor
De comedie neagră.
Te-ai jucat cu sufletul meu.
Şi fix pentru o zi m-ai păcălit.
Eşti tare viclean, dar nu-ţi merge!
Eu am să fiu o actriţă şi mai bună,
Am să joc totul sau nimic,
Ca la ruletă, iubitule.
Spuneai că te chinuiesc?!
Tu nu vezi c-am albit
De-atâta aşteptare?!
Cum te gândeşti la mine
Dacă nu-mi dai nici un semn?
Ptiu..... era să scot o înjurătură
Şi tocmai atunci a sunat telefonul
Păreai schimbat,
Aveai o voce calmă,
Dar foloseai politeţurile.
Ştiu iubitule, nu erai singur,
Şi ai vrut să mă auzi,
N-ai putut să rezişti.
Am sesizat această nevoie a ta,
Dar m-am simţit mai singură
Ca niciodată.

4
Rondelul dorului înfiorat – Robin Molnar

Nimeni în mine nu știe dorul ce m-apasă

Și uneori nu-l mai știu nici chiar eu,
Câteodată mă dau îngerii afară din casă,
Iar câteodată dorul sunt eu.
Câteodată în suflet dorul doare mereu
Și îl simt cum mușcă din ființa apoasă,
Și uneori nu-l mai știu nici chiar eu.
Nimeni în mine nu știe dorul ce m-apasă.
Uneori în mine cresc sulițe, săbii și scut
Și dorul este un viitor incert la timpul trecut
În care fericirea e lupta cu mine, mereu,
Căci sângele-mi este fiorul ascuțit ca o coasă
Și uneori nu-l mai știu nici chiar eu.
Nimeni în mine nu știe dorul ce m-apasă.

5
Poema chiuvetei – Mircea Cartarescu
într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara
dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de
linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări

căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu
privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o
dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.

6
Boala - Marin Sorescu

Doctore, simt ceva mortal

Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer

Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente

Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore

Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.

7
Aripile - Virgil Carianopol

Nu-mi pune aripi! – am strigat

spre îngerul ce mă ţinea
când îmi vâra aripi cu sila
şi-n umeri mi le îndesa.

Nu vreau!
Dar el, cu o răbdare
pe care numai îngerii o au
Nu mă lăsa, deşi din ele,
Spuneam că nu ştiu cum să dau…

N-auzi?? – strigam.
Tocmai cu mine?
Nu fi aşa ne-ndurător!
Nu le strica, le pui zadarnic.
Eu niciodata n-am să zbor!

Eşti surd?? l-am zguduit lovindu-l.

Dar el tot mai aprins lucra.
Ştia că voi avea nevoie
Ştia c-odata voi zbura! …..

8
De ce se îndrăgostesc bărbații – Iv cel Naiv

undeva, în adâncul lor, ei înca sînt vânători.

au trecut prea puține mii de ani ca ei să fi putut uita asta.
nu doar siguranța, liniștea sau masa de prânz
atârnau de succesul lor la vânătoare.
viața lor atârna de asta.
ei bine, cuvântul e sulița timpurilor noastre.
iar el poate răpune încă mai eficient.
căci cine a mai văzut ca sulița să convingă prada
să-l urmeze de bună voie pe vânător spre casă?
și, bineînțeles, mai e mândria bărbatului-vânator
de a aduce pe umăr, acasă, cel mai frumos exemplar.
de a-l pătrunde și de a-l tranșa în bucăți
pe care să le poata cuprinde.
iar apoi, această umană dorință de a mânca la nesfârșit
aceeași carne bună, fragedă, suculentă.
dar asta este deja despre de ce înșală bărbații.
între timp, să reținem că bărbații se îndragostesc
nu doar de foame, ci pentru că, altfel, le e teamă că ar muri.

9
M-ai intrebat - Nevena Stefanova
M-ai intrebat:
Ti-s drag?
Eu nu m-am intrebat
De ce ma-ntrebi.
Fara sa sovai, spun:
Da, imi esti drag.
Mi-e draga firea-ti aspra.
Ma tem si cred
Ca are un capat,
Ca dincolo de el,
Se schimba-n duiosie,
Si ca de n-ar fi astfel,
Nu mi-ai fi drag.
Ochii de chihlimbar
Mi-s dragi,
Iluminati de simtaminte.
Cand nu sunt luminati,
Sunt pietre;
Nu mi-ai fi drag de piatra.
Mi-s dragi
Acele tainice celule
Din care s-a plasmuit
Constiinta complicata,
Raspantiile
Si arabescul
Gandirii tale.
Dar nu iubesc
Tacerea
Ce face infernal de vasta
Distanta dintre noi.
Tot ce-i al tau iubesc,
Tot ce-i neprihanit si
mandru,
Altfel nu te-as iubi,
De nu te-as fi iubit mai
dinainte,
Fara sa stiu de ce.
10
 De dragoste - Ana Blandiana

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa

Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul ce îl expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns

Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui

Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele...

11
 Descoperitorul uitat - Slavomir Mrozeck

Astăzi nimeni nu-şi mai aminteşte de Căpitanul Lewandowski, în

pofida faptului că a fost unul dintre primii descoperitori nu numai ai
Polului Nord, ci şi ai Polului Sud. Unii, ca Amundsen, Nobile, Peary
sau Byrd au intrat în istorie, dar Lewandowski nu.
Cauza acestei omisiuni a fost, poate, teza ciudată pe care
Lewandowski a susţinut-o cu îndârjire toată viaţa. Descoperind Polul
Nord, Lewandowski susţinea cu tărie că acel pol nu este deloc Polul
Nord, ci Polul Sud, care este situat la nord numai ca o consecinţă a
unor neînţelegeri din natură. Desigur, s-a oferit imediat argumentul că,
dacă un pol se află la Nord, acesta este chiar Polul Nord şi gata. Teza
sa fiind platonică, însemna că provine de la principiul idealist,
conform căruia denumirea este adevărul unui obiect, şi nu obiectul
este adevărul denumirii. Principiul idealist fusese de mult respins însă
de către ştiinţă, aşa că Lewandowski nu avea nicio şansă.
Totuşi, el nu se dădea bătut. Surd la incontestabilele argumente
realiste, a demonstrat logic că, din moment ce polul descoperit de
către el la nord este Polul Sud, atunci Polul Nord trebuie să se afle la
sud. Intrucât l-au luat în râs în continuare, a hotărât să-şi susţină
printr-un experiment raţionamentul perfect logic dar, ca urmare a unei
premise greşite, nebunesc.
Invingând dificultăţi nemaiauzite, a răzbit până la Polul Sud, după
care a anunţat că a găsit acolo Polul Nord. Intrebat cum deosebeşte
Polul Nord imanent de Polul Sud imanent, fără a ţine seama de faptul
că unul se află la nord şi altul la sud, a răspuns: „Simt eu asta".
Acest răspuns, subiectiv până la absurd, i-a pecetluit soarta. L-au
clasat ca un maniac irecuperabil şi nimeni nu s-a mai interesat de el. A
murit în uitarea care dăinuie şi astăzi.
De ce ne amintim de Lewandowski? Tot mai numeroase sunt
vocile care susţin că ceva nu e în ordine cu planeta noastră. Nimeni nu
e mulţumit de cursul şi întorsătura treburilor de pe Pământ. Deci,
poate că teza lui despre polii greşiţi este demnă de o reconsiderare.

12
 Si fluturii sunt liberi- Leonard Gershe

JILL: Jill Tanner. În realitate însă sunt doamna Benson. Am fost căsătorită o
dată...când aveam şaisprezece ani... Mama,era de accord, da. I-am spus că sunt
însărcinată, dar nu era adevărat. Era mai-mai să plângă...teribil se temea că are
să devină bunică! Staţi, ştiu la ce vă gândiţi. Nu-i aşa că vă gândiţi că nu arăt a fi
divorţată? Femeile divorţate au, de regulă, la treizeci de ani, poartă pantofi de
piele cu tocuri înalte şi au sâni mari...Eu arăt mai degrabă a fată fugită de la
casa de corecţie...Am fost casatoriti parcă o săptămână...De fapt au fost şase
zile. Dar n-a fost Jack de vină. Na fost de vină nimeni...A fost pur şi simplu o
greşeală prostească, din acelea în care omul se aruncă cu ochii închişi, cu toate
că ştie de la bun început că-i nebunie curată. Ca şi când la o intersecţie omul s-
ar abate de la drumul drept luând-o spre Disneyland, când de fapt el avea de
mers, cu treburi importante, în cu totul altă parte. Astfel de situaţii am avut
multe, foarte multe... Jack? Oh.. Nici nu-mi vine să vorbesc... Dar, nu,, am să vă
spun totuşi...Jack era foarte drăguţ şi foarte şic, dar cam necopt, înţelegeţi?
Fetele se maturizează mai repede decât băieţii. Ei sunt mai iubăreţi, dar fetele
se maturizează mai repede. Ei, şi uite-aşa ne-am trezit în faţa altarului, luându-
ne.Ne cunosteam de două-trei săptămâni...Nici măcar nu terminasem liceul, a
doua zi aveam două examene şi gândul îmi era numai la ele. Îl auzeam pe notar
rostind solemn: „Jack, o iei pe Jill, aici de faţă, să-ţi fie soţie legitimă?” M-a
cuprins panica. Vă puteţi imagina ce înseamnă să trăieşti toată viaţa în chip de
Jack şi Jill, soţi? Am mai auzit apoi: ”...până ce moartea vă va despărţi!”, iar
ceea ce a urmat n-a mai fost o nuntă ca-n poveşti, ci o ceremonie de
înmormântare… Ştiţi, dacă stai să te gândeşti bine, căsătoria este ceva morbid.
Urăsc tot ce-I morbid, dar iată-mă îngropată dintr-odată sub numele de Jack
Benson. Îmi venea să urlu, s-o iau razna... : N-am putut, era ora zece dimineaţa
şi trebuie să recunoaşteţi şi dumneavoastră că la ora zece dimineaţa omul n-o
poate rupe, totuşi, la fugă pe stradă, strigând... Bine era dacă leşinam înainte
de a spune „da”! Am încercat, credeţi-mă. Am încercat de-a lungul a şase zile,
dar totul a fost în zadar... Căsătoria înseamnă o legătură, nu-i aşa? Iar dacă
există această legătură, omul nu mai e liber...N-am dreptate? Iar pentru mine
libertatea este lucrul cel mai de preţ din câte există pe lume. Eu nu mă pot lega
de nimeni, şi nici nu pot purta de grijă nimănui. Urăsc cuvinte de genul lui
„mereu” şi „pentru întotdeauna”...înţelegeţi?

13