Tema 1: Cerinţele, problemele şi principiile organizării contabilităţii în întreprinderile

comerciale.

1. Rolul şi principiile de organizare a contabilităţii în comerţ.

2. Principii de evaluare a stocurilor de mărfuri şi structuri de preţ. Modele de bază
privind stabilirea preţurilor la mărfuri.
3. Metode de repartizare a cheltuielilor de transport şi aprovizionare.
4. Adaosul comercial.

-1-
Întreprinderile comerciale au drept scop activitatea de intermediere între producător şi
consumatorul final. Comerţul constă în cumpărarea de mărfuri şi revânzarea lor la un preţ mai
mare în scopul obţinerii profitului. Circulaţia mărfurilor în unităţi comerciale parcurge 3 etape:
A aprovizionarea
B stocarea
C vânzarea / desfacerea
A La aprovizionarea mărfurilor contabilitatea urmăreşte principalele 2 momente:
1. Momentul intrării mărfurilor - aici contabilitatea va verifica daca coincide momentul intrării
mărfurilor în întreprindere cu momentul recepţionării lor şi facturării, astfel pot exista mai multe
situaţii:
- Situaţie ideala : când toate aceste 3-i momente coincid;
- Când mărfurile intrate sunt nefacturate;
- Mărfurile intrate sunt însoţite de factura, insa momentul recepţiei lor nu coincide cu
momentul intrărilor în întreprindere.
2 . Momentul achitării mărfurilor : - achitare în avans
- imediata
- ulterioara
B Stocarea - formarea unor anumite stocuri de mărfuri la depozitele unităţilor comerciale pentru
a asigura desfăşurarea normala a activităţii acestei unităţi. Un stoc insuficient poate provoca
întreruperea activităţii pe o anumita perioada. Insa daca stocul e prea mare, el tot influenţează
negativ activitatea unităţii comerciale (cheltuieli suplimentare de păstrare, imobilizări de
mijloace băneşti). Stocul de mărfuri poate fi la începutul perioadei sau lunii, la sfârşitul perioadei
sau lunii şi la o anumita data.
Structura stocurilor de mărfuri poate fi prezentata astfel:
--- în circulaţie
Stocul de --- la depozit
mărfuri --- în transportare
--- în gestiune
--- în gaj
C Vânzarea - aici contabilitatea va urmări următoarele momente:
1 Momentul vânzării - se va urmări daca coincide momentul vânzării mărfurilor cu momentul
livrării lor efective. Pot apărea situaţia - Când mărfurile se considera vândute, dar expedierea lor
nu s-a efectuat până la moment;
2 Momentul achitării - în avans,
- imediata
- ulterioara
Organizarea vânzării în unităţi comerciale depinde în mare măsura de tipul unităţilor comerciale.
Astfel exista câteva tipuri de unităţi comerciale:
- Unităţi comerciale specializate (Cu ridicata, cu amănuntul, de alimentaţie publică, etc);
- Unităţi comerciale cu activitate mixta (combina comerţul cu amănuntul şi cel cu ridicata, s.a.);
- Unităţi comerciale cu activitate combinata / complexa (Întreprinderi de producţie care au
magazinele sale proprii).
 Aşa dar, analiza contabilităţii ca modalitate de prezentare a activităţii comerciale a
întreprinderii impune redarea principalelor momente ce implică contabilitatea mărfurilor şi
anume:
1. aprovizionarea cu mărfuri pe perioada de gestiune,
2. vînzarea de mărfuri în timpul perioadei de gestiune,
3. determinarea soldului de mărfuri la sfîrşitul perioadei.
4. efectuarea inventarierii,
5. stabilirea deprecierii sau majorării valorii mărfurilor.
6. includerea în situaţiile financiare a informaţiei privind soldul mărfurilor.

-2-
Evaluarea - expresia monetara / bănească a valorii mărfurilor
Principiile evaluării:
1 Principiul alegerii obiectului evaluării
2 Principiul alegerii formei sau metodei de evaluare
3 Principiul prudentei
4 Permanentei metodelor
5 Continuităţii activităţii etc.
Formele evaluării:
1 Evaluarea iniţiala a stocurilor de mărfuri (la intrarea în patrimoniu) - se efectuează la valoarea
de intrare care depinde de sursa de intrare a mărfurilor în unitatea comerciala.
Astfel pentru mărfurile intrate de la furnizor valoarea de intrare va cuprinde : valoarea de
cumpărare a mărfurilor şi alte cheltuieli legate cu aducerea mărfurilor la destinaţie şi în starea
de utilitate (cheltuieli de transport, încărcare / descărcare, de asigurare a mărfii pe timpul
transportării, taxe nerecuperabile,etc ). TVA nu se include în valoarea de intrare, iar disconturile
primite şi returnările de mărfuri se scad din valoarea de intrare.
Pentru mărfurile din producţie proprie valoarea de intrare va fi egala cu costul efectiv al
mărfurilor produse, ce cuprinde costul de achiziţie al materiilor prime, alte costuri directe
precum şi cele indirecte.
Pentru intrarea mărfurilor din alte surse : (donaţii, ca cota în capital social, schimb) Mărfurile
aduse ca aport la capitalul social sau obţinute cu titlu gratuit- ce se evaluează la valoarea de
utilitate determinată în funcţie de starea acestuia la preţul de piaţă.
2 Evaluarea curenta a stocurilor de mărfuri (la ieşirea mărfurilor din patrimoniu)- Principalile
metode de evaluare curenta sunt:
- Metoda de identificare specifică
- Costul mediu ponderat
- FIFO
- Metoda vânzărilor cu amănuntul
3 Evaluarea de bilanţ (in situaţiile financiare) - stocurile de mărfuri se reflecta în bilanţ la
valoarea mai mica dintre cost (valoarea de intrare) şi valoarea realizabila neta.
Valoarea realizabila neta - preţul posibil de vânzare a mărfurilor diminuat cu cheltuielile
probabile de vânzare.
Structuri de preţuri
Preţul - expresie băneasca a mărfurilor. în unităţile de comerţ mărfurile sunt evaluate la diferite
preţuri astfel principalile categorii de preţuri sunt următoarele:
- Preţ de livrare al producătorului - preţ la care circula mărfurile de la producătorii industriali la
unităţile comerciale în cea mai mare parte la cele cu ridicata.
- Preţ cu ridicata - preţ practicat de unităţile comerciale cu ridicata sau e preţul la care se livrează
mărfurile unităţilor comerciale cu amănuntul.
- Preţ cu amănuntul - preţ la care se vind mărfurile consumatorilor finali (populaţiei).
In literatura de specialitate mai sunt întâlnite următoarele categorii de preţ:
- preţuri fixate de stat;
- preţuri formate de întreprindere;
- preţuri republicane;
- preţuri zonale;
- preţuri locale.
La desfăşurarea operaţiilor cu mărfurile este necesară o modalitate de apreciere a valorii
în ceea ce priveşte evidenţa acestora în momentul executării operaţiilor cu marfa şi stocarea ei.
Pentru evaluarea curentă a stocurilor de mărfuri în comerţ se utilizează metoda
vînzărilor cu amănuntul, ce presupune estimarea cantităţii de marfă la preţ de achiziţie sau preţ
de vînzare. Pentru aceasta se propune utilizarea a trei modele de bază privind stabilirea preţului
la mărfuri:
1. modelul preţului de achiziţie- ce se formează din suma cheltuielilor pentru procurarea
mărfurilor adică contravaloarea achitată furnizorului (din factură), cheltuieli de transport-
aprovizionare, cheltuieli legate de încărcare –descărcare, manipulare, cheltuieli de tranzit,
taxe vamale, accize însumate la preţul unităţii marfare cu excepţia impozitelor
recuperabile legal, exemplu TVA.
2. modelul preţului de vînzare cu amănuntul fără TVA- care se compune din preţul de
achiziţie şi plus adaosul comercial.
3. modelul preţului de vînzare cu amănuntul plus TVA.
Toate modelele prezentate pot fi aplicate în practică, cu precizarea că de regulă la
întreprinderile Comerciale cu ridicata se aplică modelele 1 şi 2, iar la întreprinderile de comerţ
cu amănuntul pot fi aplicate toate trei (1,2,3). Din cele relatate se constată că preţul la mărfuri în
cadrul celor 3 variante (1,2,3) se formează prin cumul de elemente, astfel:
a) conform modelului preţului de achiziţie se cuprind numai cheltuieli de achiziţionare.
b) În cadrul modelului preţ de vînzare cu amănuntul fără TVA se mai adună adaosul
comercial.
c) Pentru modelul de preţ cu amănuntul +TVA, se însumează TVA.
Astfel preţul de achiziţie serveşte drept bază pentru stabilirea preţului de vînzare.

-3-
În conformitate cu prevederile SNC"Stocurile", pentru calculul preţului de achiziţie este
necesar de a acumula la valoarea contractuală, totalitatea cheltuielilor suportate la aprovizionarea
cu mărfuri. În cazul însumării cheltuielilor de transport-aprovizionare la preţ de achiziţie se vor
utiliza 3 metode de repartizare a acestora.
1. Metoda directă- se utilizează în cazul aprovizionării unui singur tip de marfă şi presupune
adunarea sumei cheltuielilor de transport aprovizionare la suma mărfurilor primite la preţ de
cumpărare. Preţul unităţii marfare se calculează după relaţia:
Pu.m = (Sa+CTA)/Qa
unde: Pu.m -preţul unităţii marfare
Sa -suma mărfurilor primite la preţ contractual
CTA -cheltuieli de transport-aprovizionare
Qa -cantitatea de marfă aprovizionată.
2. Metoda proproţional-cantitativă – unde se decontează cheltuieli de transport în raport cu
cantitatea de marfă aprovizionată(Qa), atunci cînd mărfurile aprovizionate dispun de aceleaşi
unităţi de măsură, formula de calcul este:
CTAu.m = (CTA/Qa)*Qu.m
Unde: Qu.m –cantitatea unui tip de marfă.
3. Metoda proporţional valorică- ce presupune repartizarea cheltuielilor de transport în raport
cu valoare de achiziţie în cazul cînd mărfurile aprovizionate nu sunt omogene, adică cantitatea de
marfă se prezintă în diverse unităţi de măsură, formula de calcul este:
CTAu.m = (CTA/Sa)*Su.m
 unde: CTAu.m -cheltuieli de transport-aprovizionare aferente unui tip de marfă.
Su.m -suma de achiziţie a unităţii marfare sau preţul din factură.

-4-
La aprecierea preţului de vînzare înafara celui de achiziţie se include interesul economic
al vînzătorului, exprimat prin adaosul comercial.
Adaosul comercial este reprezentat de suprapreţul valoric aplicat costului de achiziţie a
mărfurilor suficient pentru depăşirea cheltuielilor de activitate comercială şi generarea de profit.
Principalele caracteristici ale adaosului comercial în corelare cu calculul, evidenţa şi decontarea
sunt:
- mărimea adaosului comercial se stabileşte de către vînzător dar se negociază cu
cumpărătorul în momentul vînzării,
- mărimea adaosului comercial fluctuează odată cu fluctuaţia preţului de vînzare pe grupe
sau sortimente de mărfuri.
- nivelul adaosului comercial se diferenţiază în funcţie de natura mărfurilor destinate
vînzării şi de nivelul profitului aşteptat,
- mărimea adaosului comercial se aplică la valoarea mărfurilor fără TVA şi fără alte
cheltuieli suplimentare însumate la preţ din motiv că Unitatea de comerţ comercializează
mărfuri şi nu cheltuieli de transport.
Adaosul comercial poate fi calculat şi aplicat asupra preţului de cumpărare conform
următoarelor metode:
a) metoda procentuală – se aplică o cotă în procente la preţul de cumpărare,
b) metoda sumei absolute – se stabileşte o sumă fixă, care se aplică la preţul de achiziţie,
c) metoda adaosului mixt - se utilizează prin combinarea procentului cu suma fixă şi se
utilizează la mărfurile alimentare şi cele cu caracter sezonier.
d) metoda diferenţei de preţ – ce presupune stabilirea în prealabil a preţului de vînzare în
mod arbitrar de către vinzător în dependenţă de conjunctura pieţei la mărfurile similare.