Termoizolaţii

Clasificare
După natura lor materialele termoizolante se clasifică în:
 Materiale anorganice (ex: produse din vată minerală sau vată de sticlă, sticlă spongioasă)
 Materiale din polimeri sintetici (ex: polistiren, poliuretan etc.)
După rigiditate materialele termoizolante se clasifică în:
 Materiale foarte rigide – Clasa T1 – materiale care au tasarea mai mică de 1% sub sarcina de 2000
N/m²
 Materiale rigide – Clasa T2 – materiale care au tasarea între 1% şi 5% sub sarcina de 2000 N/m²
 Materiale semirigide – Clasa T3 – materiale care au tasarea între 5% şi 10% sub sarcina de 2000
N/m²
 Materiale uşor tasabile – Clasa T4 – materiale care au tasarea între 10% şi 20% sub sarcina de
2000 N/m²
 Materiale foarte tasabile – Clasa T5 – materiale care au tasarea mai mare de 20% sub sarcina de
2000 N/m²
Prevederi specifice pentru pereţi exteriori
Performanţele termotehnice ale pereţilor exteriori izolaţi termic sunt în funcţie de grosimea şi tipul
stratului termoizolant precum şi de poziţia acestuia în cadrul elementului de construcţie în care este inclus.
Din punct de vedere al comportării higrotermice cele mai uzuale alcătuiri suntŞ
 Pereţi cu alcătuire compactă – straturile componente sunt realizate din materiale omogene aflate
în contact direct între lele sau care pot fi separate prin straturi de aer închise.
 Pereţi cu alcătuire ventilată – sunt perenţi în componenţa căruia se realizează un strat de aer care
comunică cu exteriorul . Această comunicaţia se realizează prin fante de admisie (amplasate la
partea inferiaoră a peretelui) şi evacuare (amplasate la partea superioară a peretelui) şi care
trebuie dimensionate asflel încât să asigure o circulaţie a aerului care să răspundă cerinţelor
higrotermice.
Straturile de aer din componenţa pereţilor exteriori , în funcţie de suprafaţa orificiilor de admisie
raportate la metru liniar de lungime orizontală a peretelui se clasifică:
 Neventilate – când suprafaţa orificiilor (fantelor)se admisie este < 500 mm²/m
 Slab ventilate – când suprafaţa orificiilor (fantelor) de admisie este >= 500 mm²/m dar <=1500
mm²/m
 Puternic ventilate - când suprafaţa orificiilor (fantelor) de admisie este >=1500 mm²/m
Prevederi specifice pereţilor cu alcătuire compactă, care din punct de vedere al comportării termotehnice
se clasifică:
 Pereţi cu inerţie termică mare
 Pereţi cu inerţie termică medie
 Pereţi cu inerţie termică mică
La alcătuirea pereţilor exteriori cu inerţie mare ori mică se recomandă ca stratul termoizolant să fi
amplasat pe faţa exterioară a elementului de construcţie.
O alcătuire de principiu este dată în figurile 1a şi 1b.
Alcătuirea de principiu al unui perete compact cu inerţie termică mică este dată în figura 1c.
Stratul termoizolant trebuie fixat pe peretele suport. Această fixare poate fi mecanicăşi/sau prin lipire,
prin intermediul unui schelet suplimentar de rezistenţă )din lemn, profile metalice cu preţi subţiri etc.). Legătura
între stratul suport şi stratul de protecţie se poate realiza, după caz, prin intermediul unor ancore metalice din
oţel inoxidabil sau mase plastice sau prin intermediul unui schelet suplimentar de rezistenţă.
Orificiile de ventilare vor fi protejate prin site împotriva intruziunii păsărilor sau răzotoarelor ori
insectelor.

1
 Prevederi specifice acoperişurilor
Performanţele termotehnice ale acoperişurilor izolate termic sunt în funcţie de grosimea şi mnatura
stratului izolant.
2
 Se recomandă ca stratul izolant să fie aplicat pe suprafaţa exterioară a stratului suport.
Din punct de vedere al comportării higrometrice, acoperişurile clădirilor încălzite se clasifică în:
 acoperişuri cu alcătuire compactă – sunt acoperişurile la care straturile compomente se află în
contact direct unul cu altul. Din această categorie fac parte acoperişurile la care stratul
termoizolant nu este prevăzut cu canale ventilaţie. În structură pot fi straturi de aer dar care nu
comunică cu atmosfera.
 acoperişuri cu alcătuire ventilată – sunt acoperişurile la care stratul termoizolant:
o este prevăzut cu calale de ventilare (care comunică cu atmosfera)
o Este amplasat distanţat fie de stratul suport fie de stratul de protecţie (astereală,
învelitoare, hidroizolaţie etc.) astfel încât să formeze un strat de aer ventilat. Din categoria
acoperişurilor cu alcătuire ventilată fac parte acoperişurile terasă la care stratul
termoizolant este prevăzut cu canale sau straturi de ventilaţie şi acoperişurile cu pod
ventilat.
Prevederi pentru acoperişurile cu alcătuire compactă
La acoperişurile cu alcătuire compactă este necesar ca stratul termoizolant să fie realizat cu materiale
termoizolante cu permeabilitate mică la vapori şi stabile la umiditate (polistiren, spumă rigidă de poliuretan, sticlă
spongioasă) astfel încât să nu fie favorizată condensarea vaporirilor de apă în termoizolaţie.
În cazul straturilor suport metalice (tablă cutată, tablă ondulată, etc) şi a utilizării unor materiale
termoizolante cu permeabilitate mică la vapori şi stabile la umiditate, se poate renunţa la bariera contra vaporilor
şi la stratul de difuzie de sub bariera contra vaporilor, dacă la îmbinarea între panourile de tablă se prevăd
cordoane de chit permanent elastic şi acoperitoare de rost din material hidroizolant lipit.
În figurile 3, 4, 5 sunt prezentate în mod exemplicativ alcătuiri de principiu pentru acoperişuri cu alcătuire
compactă.

Prevederi pentru acoperişurile cu alcătuire ventilată

Straturile de aer din componenţa acestor acoperişuri se clasifică, în funcţie de suprafaţa orificiilor de
admisie a aerului la metru pătrat de suprafaţă de acoperiş, astfel:
 neventilate, când suprafaţa orificiilor este < 500 mm²/m²
 slab ventilate, când suprafaţa orificiilor este între 500 şi 1500 mm²/m²
 puternic ventilate, când suprafaţa de admisie este > 1500 mm²/m²

3
 Acoperişurile cu alcătuire ventilată se pot utiliza la clădiri cu regim de umiditate normal şi relativ ridicată.
La acoperişurile cu umiditate ridicată este recomandabil să se folosească straturi puternic ventilate.
De asemeni acest tip de acoperiş se utilizează în cazul folosirii unor materiale termoizolante sensibile la
umiditate (produse din vată minerală) sau a unor stratuir care se realizează prin procedee umede.
Canalele de ventilare se realizează în stratul termoizolante , fie prin dispunerea la distanţă a plăcilor
termoizolante din rândul inferior (în cazul prevederii termoizolaţiei în mai multe straturi), fie prin teşirea muchiilor
la partea inferioară a plăcilor termoizolante (în cazul în care este prevăzut într-un singur strat) fie prin folosirea
unor plăci termoizolante cu caneluri.
Pentru facilitarea tirajului se vor adopta următoarele măsuri constructive:
 suprafaţa orificiilor de ieşire vor fi de 1,5...2 ori mai mari decât cele de intrare
 orificiile de intrare a aerului vor fi amplasate cât mai jos posibil, pe conturul acoperişului
 orificiile de ieşire vor fi dispuse în cel mai înalt punct al acoperişului (coame)
Orificiile de ventilare la acoperişurile fără pantă ori cu pantă spre interior se prevăd pe laturile
construcţiei.
La acoperişurile cu o singură pantă, arificiile pentru intrarea aerului se dispun pe o latură, iar cele de ieşire
pe cealaltă latură a construcţiei. Orificiile de ventilare vor fi dispuse şi pe conturul luminatoarelor, coşurilor etc.
funcţie de amplasarea convenabilă a acestora pe acoperiş.
În figurile 6 şi 7 sunt prezentate alcătuiri de principiu pentru acoperişuri cu canale ventilate dispuse în
grosimea termoizolaţiei.

În figura 8 este prezentat un mod de realizare a spaţiilor de aerare.

4
 În figura 9a şi 9b sunt prezentate detalii de principiu privind comunicarea canalelor de aerare cu
exteriorul.

5
6
 Acoperişuri cu spaţiu de aer ventilat
Alcătuirea de principiu a unui acoperiş cu spaţiu de aer ventilateste:
 finisaj interior
 strat suport rezistent (planşeu beton sau lemn, shelet de susţinere a stratului termoizolant
autopurtat)
 barieră contra vaporilor de apă (după caz)
 strat termoizolant
 strat protecţie termoizolaţie
 spaţie de aer ventilat
 alcătuire invelitoare
La podurile circulabile, stratul de protecţie trebuie realizat asftfel încât să se permită circulaţia (şapă
armată, podine de lemn).
În cazul izolaţiilor termice din saltele de vată minerală sau sticlă se recomandă să se aplice pe faţa care
vine în contact cu aerul ventilat o barieră antivânt realizată dintr-un strat carton, hârtie Kreaft, permeabil la
vapori.
În figura 10 este prezentată în mod exemplicativ o alcătuire de principiu pentru acoperişuri cu pod
ventilat.

7
 Termoizolare acoperişurilor cu poduri mansardate
Se execută de regulă sub formă de saltele sau plăci (din vată minerală sau sticlă) prin aşezarea şi fixarea
materialului termoizolant sub şi/sau între căpriori.
Stratul termoizolant trebuie protejat la partea inferioră de un strat de finisaj etanş.
În figura 11 este dat un exemplu de alcătuire de principiu pentru acoperişurile cu poduri mansardate.

8
 Prevederi specifice planşeelor
În funcţie de cum sunt tratate planşeele din punct de vedere higrotermic, acestea pot fi:
 planşee peste spaţii reci – prin spaţiu rece se înţelege spaţiul delimitzat de un planşeu care în mod
curent are o temperatură cu 5°C mai scăzută decât a spaţiului adiacent.
 plansee în contact cu solul
Planşeele peste spaţii reci se vor izola termic prin aplicarea unui strat termoizolant care vine pe una din
feţe, recomandabil pe faţa care vine în contact cu aerul rece, prin înglobarea izolaţiei în structura planşeului.
În cazul în care stratul termoizolant este prevăzut la partea superioară a planşeului, se recomandă
folosirea unor materiale termoizolante rigide capabile să preia încărcările statice şi dimabice la care este supusă
pardoseala , stratul de protecţie constituind stratul suport al pardoselii.
Prevederea stratului termoizolant la partea inferioară a planşeului se recomandă la planşeele peste
pivniţe, pasaje sau alte spaţii reci. În acest caz stratul termoizolant va fi prevăzut din materiale uşoare şi aplicat
prin lipire şi/sau fixare mecanică diect pe suprafaţa planşeului.
Câteva soluţii de principiu: figura 12 a,b,c – planşeu izolat la partea inferoară; figura 13 a,b – planşeu izolat
la partea superioară, figura 14 planşeu cu izolaţie termică înglobată.

9
10
11
Materiale termoizolante utilizate în mod curent
 Produse din vată minerală (din rocă) ( Clasa A1, A2, A3, A4, A5, A6)
 Produse din vată de sticlă (Clasa B1, B2, B3, B4, B5, B6, B7)
 Materiale plastice celulare
o Polistiren expandat (Clasa P1, P2, P3, P4, P5, P6)
o Polistiren extrudat
 Plăci fără alt gaz inclus altul decât aerul
 Plăci expandate cu hidrofluorocarburi HCFC
 Produse din spumă rigidă de poliuretan
o Plăci debitate din blocuri spumate continuu şi expandate cu HCFC
o Plăci spumate continuu sau debitate din blocuri spumate expandate fără gaz inclus altul
decât aerul
o Plăci spumate continuu injectate între două panouri rigide
 expandate cu HCFC
 expandate fără gaz inclus altul decât aerul
 Sticlă celulară

12