CUPRINS

1. Etimologie

2. Definirea conceptului de curriculum

3. Tipuri de curriculum
4. Curriculum ascuns
 1.Etimologie

Conceptul de "curriculum" rămâne în prezent unul din cele mai controversate în teoria
educaţională şi unul din cele mai ambigue în practica educaţională. De altfel, în timp, el a fost acceptat,
respins, operaţionalizat în modalităţi diferite, înţeles şi utilizat necorespunzător.

Etimologia conceptului "curriculum" (la plural "curricula") se află în limba latină, în care
termenul "curriculum" are semnificaţii multiple, însă relativ apropiate: "alergare", "cursă", "parcurgere",
"drum", "scurtă privire", "în treacăt"; de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată:
parcurs, drum de viaţă sau carieră ("curriculum vitae").

Toate aceste semnificaţii sugerează un demers complet, comprehensiv, cuprinzător, însă

sintetic, condensat, esenţializat şi dinamic, demers întreprins în realizarea unei acţiuni, în
abordarea unui domeniu etc. Un curriculum în educaţie trebuie să fie în primul rând relevant prin
el însuşi, adică să conţină şi să promoveze ceea ce este esenţial, util, oportun, benefic şi fezabil.

2. Definirea conceptului de curriculum

În literatura pedagogică actuală nu există încã un consens privind definirea conceptului de curriculum.
Totuşi, majoritatea definiţiilor actuale încorporează câteva elemente definitorii comune:

- curriculum-ul reprezintã ansamblul documentelor şcolare care fac referire la conţinuturile

activităţilor de predare-învăţare
- curriculum-ul integrează totalitatea proceselor educaţionale şi a experienţelor de învăţare concrete,
directe şi indirecte, concepute şi preconizate finalist de către şcoală şi prin care trece elevul pe
durata parcursului său şcolar
- curriculum-ul presupune abordarea sistemică a procesului de învăţământ prin crearea unui
ansamblu funcţional al componentelor sale; astfel, în viziune sistemică, curriculum-ul este teorie şi
practică ce articulează în manieră sistemică multiplele şi complexele interdependenţe dintre:
conţinutul învăţământului (fixat în planurile de învăţământ şcolare şi universitare, în programele
şcolare şi universitare, în manuale etc.), obiectivele educaţionale, strategiile de instruire în şcoală şi
în afara ei (în contexte formale şi neformale), strategiile de evaluare a eficienţei activităţii
educaţionale.
Curriculum-ul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de
învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale, neformale şi chiar
informale. El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili, cu efecte concrete, anticipate
realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi.
 Experienţele de învăţare sunt propuse educaţilor prin intermediul unor programe concrete de
studiu, pentru un profil sau ciclu de învăţământ, pentru o arie curriculară sau disciplină, într-un
semestru sau într-o oră de curs. Fireşte că este de preferat ca experienţele de învăţare oferite de
şcoală să fie centrate pe particularităţile, trebuinţele şi interesele educaţilor şi să răspundă nevoilor
educaţionale ale acestora.

3. Tipuri de curriculum

Curriculum-ul înţeles în integralitatea şi globalitatea sa, poate fi categorizat funcţie de diverse

criterii, unele dintre acestea fiind sintetizate în continuare. Facem precizarea că între diferitele tipuri de
curriculum se stabilesc, în mod firesc, multiple interacţiuni.

1) În funcţie de forma educaţiei cu care se corelează:

- curriculum formal (curriculum oficial)

- curriculum neformal/ nonformal
- curriculum informal.

 Curriculum-ul formal/ oficial, intenţionat este cel prescris oficial, care are un statut formal şi
care cuprinde toate documentele şcolare oficiale, ce stau la baza proiectării activităţii instructiv-
educative la toate nivelele sistemului şi procesului de învăţământ. El reprezintă rezultatul activităţii unei
echipe interdisciplinare de lucru, este validat de factorii educaţionali de decizie şi include următoarele
documente oficiale: documente de politică a educaţiei, documente de politică şcolară, planuri de
învăţământ, programe şcolare şi universitare, manuale şcolare şi universitare, ghiduri, îndrumătoare şi
materiale metodice-suport, instrumente de evaluare.

 Curriculum-ul neformal/ nonformal vizează obiectivele şi conţinuturile activităţilor instructiv-

educative neformale/ nonformale, care au caracter opţional, sunt complementare şcolii, structurate şi
organizate într-un cadru instituţionalizat extraşcolar (de exemplu, în cluburi, asociaţii artistice şi
sportive, case ale elevilor şi studenţilor, tabere ş.a.m.d.).

 Curriculum-ul informal cuprinde ansamblul experienţelor de învăţare şi dezvoltare indirecte,

care apar ca urmare a interacţiunilor celui care învaţă cu mijloacele de comunicare în masă (mass-
media), a interacţiunilor din mediul social, cultural, economic, familial, al grupului de prieteni, al
comunităţii etc. Practic, curriculum-ul informal emerge din ocaziile de învăţare oferite de societăţi şi
agenţii educaţionale, mass-media, muzee, instituţii culturale, religioase, organizaţii ale comunităţilor
locale, familie.

2) În funcţie de criteriul cercetării fundamentale a curriculum-ului, distingem categoriile:

 - curriculum general/ curriculum comun, trunchi comun de cultură generală/ curriculum
central/ core curriculum/ curriculum de bază
- curriculum de profil şi specializat
- curriculum subliminal/ curriculum ascuns/ curriculum implementat.

 Curriculum-ul general/ curriculum comun/ trunchi comun de cultură generală/ curriculum

central/ core curriculum/ curriculum de bază este asociat cu obiectivele generale ale educaţiei şi cu
conţinuturile educaţiei generale – sistemul de cunoştinţe, abilităţi intelectuale şi practice, competenţe,
stiluri atitudinale, strategii, modele acţionale şi comportamentale de bază etc., obligatorii pentru educaţi
pe parcursul primelor trepte ale şcolarităţii. Curriculum-ul general nu vizează specializarea în raport cu
un domeniu particular de activitate. Durata educaţiei generale variază în sistemele de învăţământ din
fiecare ţară, de la învăţământul primar, la cel secundar şi chiar peste acest nivel. Conţinuturile educaţiei
generale cunosc un proces de extensiune, prin adiţionarea şi integrarea, pe lângă ariile curriculare
tradiţionale (limbi, ştiinţe şi tehnologie, domenii social-umaniste, arte, educaţie fizică), şi a unor teme
interdisciplinare din cadrul "noilor educaţii" (demografică, ecologică, pentru comunicare, participare,
economică etc.

 Curriculum-ul de profil şi specializat pe categorii de cunoştinţe şi aptitudini (literatură, ştiinţă,

muzică, arte plastice şi dramatice, sporturi etc.) este focalizat pe îmbogăţirea şi aprofundarea
competenţelor, pe exersarea abilităţilor înalte, pe formarea comportamentelor specifice determinării
performanţelor în domenii particulare.

 Curriculum-ul ascuns sau subliminal derivă din ambianţa educaţională şi din mediul psiho-
social şi cultural al clasei/ şcolii/ universităţii. Climatul academic, personalitatea profesorilor, relaţiile
interpersonale, sistemul de recompensări şi sancţionări sunt elemente importante ale mediului
instrucţional şi ele influenţează imaginea de sine, atitudinile faţă de alţii, sistemul propriu de valori etc.

3) În funcţie de criteriul cercetării aplicative a curriculum-ului, distingem categoriile:

- curriculum formal/ oficial/ intenţionat

- curriculum recomandat
- curriculum scris
- curriculum predat/ operaţionalizat/ în acţiune
- curriculum de suport
- curriculum învăţat/ realizat/ atins
- curriculum evaluat/ testat
- curriculum mascat/ neintenţionat
- curriculum exclus/ eliminat.
  Curriculum-ul recomandat este susţinut de grupuri de experţi în educaţie sau de autorităţi
guvernamentale şi este considerat ghid general pentru cadrele didactice.

 Curriculum-ul scris are, de asemenea, caracter oficial şi este specific unei anumite instituţii de
învăţământ.

 Curriculum-ul predat/ operaţionalizat/ în acţiune se referă la ansamblul experienţelor de

învăţare şi dezvoltare oferite de educatori celor educaţi în activităţile instructiv-educative curente.

 Curriculum-ul de suport cuprinde ansamblul materialelor curriculare auxiliare: culegeri de

probleme, culegeri de texte, îndrumătoare didactice, atlase, software, resurse multimedia etc.

 Curriculum-ul învăţat/ realizat/ atins se referă la ceea ce educaţii au asimilat ca urmare a

implicării lor în activităţile instructiv-educative.

 Curriculum-ul evaluat/ testat se referă la experienţele de învăţare şi dezvoltare apreciate şi

evaluate cu ajutorul unor probe de evaluare, respectiv la partea de curriculum evaluată.

 Curriculum mascat/ neintenţionat se referă la ceea ce elevii învaţă implicit şi ne-programat,

graţie mediului şcolar general.

 Curriculum exclus/ eliminat reprezintă ceea ce în mod intenţionat sau nu, a fost lăsat în afara
curriculum-ului.

4) În funcţie de criteriul epistemologic, distingem categoriile:

- curriculum formal/ oficial

- curriculum comun/ curriculum general/ trunchi comun de cultură generală/ curriculum
central/ core curriculum/ curriculum de bază
- curriculum specializat
- curriculum ascuns/ subliminal/ implementat
- curriculum informal
- curriculum neformal/ nonformal
- curriculum local.

5) Tipologia Curriculum-ului Naţional operant în cadrul sistemului de învăţământ din România:

- curriculum-nucleu – care reprezintă aproximativ 65-70 % din Curriculum-ul Naţional

curriculum la decizia şcolii – care reprezintă aproximativ 30-35 % din Curriculum-ul Naţional şi
este alcătuit din: curriculum extins; curriculum nucleu aprofundat; curriculum elaborat în şcoală
 5. Curriculum ascuns

Curriculum-ul ascuns este un concept care descrie lucrurile deseori nearticulate și

nerecunoscute pe care elevii le învață în școală și care le pot afecta experiența de învățare. Acestea sunt
adesea lecții nerostite și implicite care nu au legătură cu cursurile academice pe care le urmează - lucruri
învățate din simplul fapt că sunt la școală.

Curriculum-ul ascuns este o problemă importantă în studiul sociologic al modului în care

școlile pot genera inegalități sociale . Termenul a existat de ceva timp, dar a fost popularizat în 2008 cu
publicația „Curriculum Development” de PP Bilbao, PI Lucido, TC Iringan și RB Javier.

Cartea abordează o varietate de influențe subtile asupra învățării elevilor, inclusiv mediul
social al unei școli, stările și personalitățile profesorilor și interacțiunile acestora cu elevii lor. Influența
colegilor este, de asemenea, un factor semnificativ.

Un mediu școlar necorespunzător poate fi o componentă a curriculumului ascuns, deoarece

poate avea impact asupra învățării. Copiii și adulții tineri nu se concentrează și învață bine în sălile de
clasă înguste, slab iluminate și slab ventilate, astfel elevii din unele școli din interiorul orașului și cei aflați
în zone cu probleme economice pot fi dezavantajați. S-ar putea să învețe mai puțin și să ia acest lucru cu
ei până la maturitate, rezultând în lipsa de educație la facultate și angajarea prost plătită.

Interacțiunea profesor-elev

Interacțiunea profesor-elev poate contribui și la un curriculum ascuns. Atunci când unui profesor
nu îi place un anumit elev, el poate face tot ce poate pentru a evita afișarea acelui sentiment, dar copilul
îl poate prelua oricum. Copilul află că este neplăcut și neprețuit. Această problemă poate apărea și din
lipsa de înțelegere a vieții de acasă a elevilor, detalii despre care nu sunt întotdeauna disponibile
profesorilor.

Presiunea colegilor

Influența colegilor este o componentă semnificativă a curriculumului ascuns. Elevii nu

frecventează școala în vid.Nu sunt întotdeauna așezati la birouri, concentrati asupra profesorilor
lor.Elevii mai tineri au recreere împreună.Elevii mai în vârstă împart prânzul și se adună în afara clădirii
școlii înainte și după ore.Sunt influențați de tragerea și tragerea de acceptare socială.Comportamentul
rău poate fi recompensat în acest mediu ca un lucru pozitiv. Dacă un copil vine dintr-o casă în care
părinții nu își pot permite întotdeauna banii pentru masa de prânz, ea poate fi ridiculizată, tachinată și
făcută să se simtă inferioară.

Rezultatele curriculumului ascuns

Studenții, elevii din familii de clasă inferioară și cei care aparțin unor categorii rasiale
subordonate sunt adesea tratați în moduri care creează sau întăresc imagini de sine inferioare. De
asemenea, li se poate acorda adesea mai puțină încredere, independență sau autonomie și, prin urmare,
pot fi mai dispuși să se supună autorității pentru tot restul vieții.

Pe de altă parte, studenții care aparțin grupurilor sociale dominante tind să fie tratați în
moduri care le sporesc stima de sine, independența și autonomia. Prin urmare, este mai probabil să aibă
succes.

Tinerii studenți și studenții cu probleme , cum ar fi cei care suferă de autism sau alte
afecțiuni, pot fi deosebit de sensibili. Școala este un loc „bun” în ochii părinților lor, așa că ceea ce se
întâmplă acolo trebuie să fie și bun și corect. Unora dintre copii le lipsește maturitatea sau capacitatea
de a face diferența între comportamentul bun și răul din acest mediu.

Un curriculum ascuns este un set de lectii “care sunt învățate, dar nu intenționate în mod
deschis”pentru a fi predate in scoala, cum ar fi transmiterea normelor, valorilor și credințelor transmise
în clasă și în mediul social. Orice experiență de învățare poate include lecții inutile. Curriculum-ul ascuns
se referă adesea la cunoștințele acumulate în cadrul școlii primare și secundare, de obicei cu o conotație
negativă în care școala se străduiește pentru o dezvoltare intelectuală egală (ca obiectiv pozitiv). În acest
sens, un curriculum ascuns întărește inegalitățile sociale existente prin educarea elevilor în funcție de
clasă și statut social .Distribuția inegală a capitalului cultural într-o societate reflectă o distribuție
corespunzătoare a cunoștințelor între studenții săi. Trebuie menționat faptul că ora de pauză este o
parte importantă a curriculumului ascuns.

Diverse aspecte ale învățării contribuie la succesul curriculumului ascuns, inclusiv practici,
proceduri, reguli, relații și structuri.Multe surse specifice școlii, dintre care unele pot fi incluse în aceste
aspecte ale învățării, dau naștere unor elemente importante ale curriculumului ascuns. Aceste surse pot
include, dar nu se limitează la, structurile sociale ale clasei, exercitarea autorității profesorului, reguli
care guvernează relația dintre profesori și elevi, activități de învățare standard, utilizarea limbii de către