REFERAT

VITAMINELE C SI P

1.GENERALITATI:
În general, prin termenul de vitamină sunt desemnate o serie de substanţe
organice diferite ca structură chimică şi proprietăţi şi absolut indispensabile pentru
asigurarea funcţiilor vitale ale organismului. În concentraţii foarte mici, acestea
prezintă activitate biologică şi nu constituie surse energetice sau plastice pentru
celule. În majoritatea cazurilor, omul şi animalele nu le pot sintetiza pornind de la
compuşi simpli.
Vitaminele sunt substante chimice de origine exogena, indispensabile functionarii
normale a organismului animal. Alaturi de enzime si hormoni ele se gasesc in organism in
cantitate mica, influenteaza cresterea, dezvoltarea si desfasurarea normala a proceselor
metabolice; participa la reglarea functiilor celulare, indeplinesc rol de cofactori enzimatici,
intervin in procesele de oxido-reducere din organism, etc.
Principala sursa de vitamine pentru organism o constituie plantele; ca sursa secundara
de vitamine trebuie mentionata flora bacteriana intestinala precum si o serie de organe, tesuturi,
lichide de origine animala in care vitaminele se concentreaza sau depoziteaza.
Organismul isi procura vitaminele ca atare sau sub forma de provitamine.
Lipsa sau insuficienta vitaminelor din organism determina tulburari metabolice si aparitia
unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze.
O serie de vitamine joaca un rol important in reactiile biochimice catalizate de enzime,
functionand in calitate de cofactor (intra in structura enzimelor). Vitaminele cu rol de cofactor
participa direct in manifestarea activitatii enzimelor respective fie ca vitamine propriu-zise, fie ca
derivati ai acestora sub forma de esteri fosforici sau pirofosforici si nucleotide.

2.NOMENCLATURA SI CLASIFICARE
Sub aspect chimic, vitaminele sunt substante micromoleculare foarte heterogene.
Prima vitamina a fost descoperita de C. Funk in 1911, care a reusit sa izoleze din taratele de
orez o substanta ce vindeca boala beri-beri si care a fost numita vitamina, adica vitamina vitala.
I s-a dat numele de vitamina deorece substanta respectiva (vitamina B1) continea azot aminic si
era considerata indispensabila.
Vitaminele se denumesc cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F,
etc.). In cadrul aceleasi clase, vitaminele se denumesc cu ajutorul indicilor: De exemplu,
vitamina D se gasesete sub mai multe forme: D2, D3, complexul de vitamine B cuprinde
vitaminele B1, B2, B3, B6, B12
Dupa structura chimica se denumesc:
- acid ascorbic (vitamina C);
- tiamina (vitamina B1);
- riboflavina (vitamina B2);
- piridoxina (vitamina B6);
Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinesc in organism, vitaminele se clasifica astfel:
- vitamina antihemoragica (vitamina K);
- vitamina antiberi-beri (vitamina B1);
- vitamina antirahitica (vitamina D);
- vitamina antisterilitatii (vitamina E);
- vitamina antiscorbutica (vitamina C).
Dupa solubilitatea acestora in apa sau in solventi organici, vitaminele se clasifica in:
- vitamine hidrosolubile;
- vitamine liposolubile.
Încă din 1915, Osborne şi Mendel au grupat vitaminele în două mari categorii:
a) vitamine hidrosolubile. Sunt vitamine solubile în apă şi solvenţi polari,
care în marea lor majoritate sunt termolabile, stabile în mediu acid şi instabile în mediu
alcalin. Acestea nu pot fi depozitate de către organismul animal sub formă de rezerve.
Din această categorie fac parte vitaminele grupului B, vitaminele C, PP, P, acidul folic,
acidul lipoic, etc.
b) vitamine liposolubile. Sunt vitamine solubile în lipide (grăsimi) şi
solvenţi organici, care în cea mai mare parte sunt termostabile, stabile în mediu acid şi
alcalin. Pot fi depozitate în anumite organe, de unde sunt utilizate atunci când
organismul o cere. Din această categorie fac parte vitaminele A, vitaminele D,
vitaminele E şi vitaminele F şi vitaminele K.

3.Vitamina C
Este numită şi acid ascorbic, acid hexuronic, vitamină antiscorbutică,
factor antiscorbutic, este una dintre vitaminele cele mai cunoscute. Simptoamele
carenţei acesteia au fost descrise cu mult timp înainte de descoperirea sa. Are o largă
răspândire în natură fiind biosintetizată atât de organismele vegetale şi animale cât şi
de numeroase microorganisme. Nu poate fi sintetizată de om, maimuţe şi cobai.
În 1975, mai mulţi cercetă tori din diferite laboratoare au evidenţiat caracterul antioxidant al
vitaminei C şi proprietatea acesteia de a neutraliza oxigenul singlet. Packer şi colaboratorii
au comunicat, în 1979, primele studii asupra acţiunii radicalilor liberi asupra vitaminelor E şi C,
iar în 1982 a fost iniţiate studii privind regenerarea vitaminei E sub acţiunea acidului ascorbic.

Rol metabolic
Nu are rol coenzimatic tipic, dar este necesară pentru buna funcţionare a
creierului, ficatului, glandelor endocrine, în hematopoeză, hemoglobino-geneză etc.,
participând la numeroase reacţii de oxido-reducere.
Principalele reacţii la care participă vitamina C sunt: hidroxilarea prolinei şi
lizinei pentru sinteza colagenului, hidroxilarea fenilalaninei, sinteza catecolaminelor,
hidroxilarea steroizilor, desaturarea acizilor graşi, absorbţia fierului, metabolizarea
xenobioticelor etc.

Acidul ascorbic are formula brută C6H8O6 .

Acidul ascorbic este o substanţă solidă, sub formă de pulbere albă cristalină, cu punct de
topire 1920C, fără miros şi cu gust acru. Cristalizează din soluţii apoase saturate sub
formă de cristale monociclice incolore.
2. Surse de vitamină C
Surse naturale. Principalele surse alimentare bogate în vitamină C :
. Conţinutul în vitamină C al diferitelor surse alimentare
Produs mg ac ascorbic/100g

 măceşe 400
 ţelină 10
 varză 180
 castraveţi 10
 ardei gras 160
 spanac 80
 afine 160
 pepene galben 40
 urzici 50
 ficat 35
 portocale 35
 grepfrut 22
 lămâi 45
 lapte 1-2
 conopidă 100
 cartofi 10-30

O altă sursă suplimetară este vitamina C cu bioflavonoide. Bioflavonoidele

sunt pigmenţi din plante, solubili în apă, care sunt prezenţi alături de vitamina C în
plante şi legume, în special în citrice. Deşi multe dintre flavonoide acţionează ca
antioxidanţi, mecanismul prin care ele cresc eficacitatea vitaminei C nu este încă
elucidat.
Vitamina C se produce industrial din glucoză , atât pentru consumulfarmaceutic direct
cât şi sub formă de aditiv alimentar. Cantitatea de acid ascorbic
produsă în lume este cea mai mare dintre toate vitaminele. Pentru prima dată în 1985 a
fost estimată cantitatea de vitamină C necesară pe glob la 30 000-35 000 tone/an. Încă
din 1988 Institutul Naţional de Cercetări asupra Cancerului (SUA) recomanda creşterea
conţinutului de vitamină C în hrană datorită relaţiei de inversă proporţionalitate
observată între consumul acestei vitamine şi incidenţa diferitelor forme de cancer.

Unităţi de activitate vitaminică C şi necesităţi nutriţionale :

Cantitatea zilnică necesară pentru o persoană adultă este de 30-60 mg, ceea ce
reprezintă o cantitate relativ mare pentru o vitamină. Această cantitate poate fi
asigurată organismului, printr-o alimentaţie echilibrată, datorită abundenţei acidului
ascorbic în fructe şi legume. Se recomandă consumarea fructelor şi legumelor crude
deoarece prelucrarea prin fierbere distruge parţial vitamina C prin oxidarea sa în
prezenţa aerului.

Tulburări de aport
vitaminic
Carenţa vitaminei sau aportul alimentar redus poate conduce la tulburări gastro-
intestinale, boli infecţioase, neoplazii, afecţiuni metabolice caşectizante şi la apariţia
scorbutului.
Apariţia scorbutului este precedată de anemie, inapetenţă, scăderea rezistenţei la
efort, infecţii, dureri articulare, uscăciunea tegumentelor.
Într-un stadiu mai avansat apar hemoragii subcutane, musculare, gingivale. Apar
leziuni ale ţesutului osos şi cartilagiilor, ca urmare a perturbării biosintezei colagenului.
Stocajul normal al vitaminei C este suficient pentru cel puţin 3-4 luni înaintea apariţiei
semnelor de scorbut.
Nu sunt cunoscute efecte toxice, dar supradozarea poate conduce la litiază
renală, datorită formării oxalatului de Ca insolubil, cât şi datorită efectului nefavorabil
asupra absorbţiei vitaminei B1.

4.Vitamina P face parte din grupa bioflavonoidelor. Flavonoidele sunt substanţe

care determină culoarea galbenă sau portocalie a citricelor. Se mai numeşte şi factor de
permeabilitate capilară („P" provine de la „permeabilitate"). Rolul de bază al
bioflavonoidelor este acela de a mări rezistenţa vaselor capilare, a regla absorbţia la
acel nivel. Contribuie alături de vitamina C la menţinerea stării de sănătate a ţesutului
conjunctiv.

Vitamina P sau bioflavonoidele reprezintă un complex de substanţe precum:

quercetină, rutină, miricetină, apigenină, hesperidină, luteolină şi altele. S-au descoperit
nu mai puţin de 4000 de flavonoide, iar fiecare dintre ele are diverse efecte asupra
sănătăţii. Vitamina P a fost descoperită în anul 1936, de către Albert Szent-Gyorgyi,
câştigător al Premiului Nobel pentru descoperirile sale în legătură cu vitamina C şi
oxidarea biologică, iar asocierea celor două nu este întâmplătoare. Studii au arătat că
flavonoidele au o relație sinergică cu vitamina C în acţiunea antioxidantă. Vitamina P
hidrosolubilă acţionează concomitent şi strâns legat de vitamina C, asigurându-i
acesteia o perfectă absorbţie şi utilizare şi împiedicându-i distrugerea prin oxidare.

Substanțe flavonoide

Flavonoidele reprezintă o clasă de substanțe fenolice care conferă culoarea

caracteristică la numeroase specii de flori şi fructe. În mod frecvent, aceşti pigmenți se
găsesc în plante sub formă glicozidică, în care una sau mai multe grupări hidroxilice ale
fenolilor sunt combinate cu glucide reducătoare. Flavonoidele participă la procese de
oxido-reducere cu rol de vitamina P. Pratt (1992) a constatat că flavonoidele (flavonele,
flavonolii, izoflavonele, şi flavanonele) sunt cele mai importante substanțe antioxidante.

Doză recomandată

O cantitate aproximativă de 10-20 de miligrame pe zi. Pentru o cantitate de 500 de

miligrame de vitamina C ar fi nevoie de un minimum de 100 de miligrame de
bioflavonoide.

Rol fiziologic

Vitamina P are un rol substanţial în prevenirea hemoragiilor, contribuind la reducerea

apariţiei echimozelor şi a sângerării gingivale.

Are efect antiinflamator şi intervine în procesele energetice ale ţesuturilor şi în

menţinerea permeabilităţii vaselor capilare. În tandem cu vitamina C, vitamina P are un
puternic efect antiinfecţios, reuşind să mărească rezistenţa organismului la infecţii.
Această combinaţie poate fi folosită preventiv şi împotriva gripei.

Vitamina P protejează organismul de efectele secundare ale razelor X, influenţează într-

un mod pozitiv creşterea cantităţii de calciu din sânge şi ajută în tratamentul ameţelilor
cauzate de afecţiunile urechii interne.

 îmbunătățește sistemul circulator

 mărește rezistența la infecții
  influenţează hematopoeza şi coagulabilitatea sângelui
 favorizează absorbţia vitaminei C din tubul digestiv
 favorizează acţiunea metabolică a vitaminei C
 menţine integritatea peretelui capilar, permeabilitatea şi elasticitatea acestuia.
 inhibă formarea plăcii de aterom şi apariţia semnelor şi simptomelor
aterosclerozei;
 scade colesterolemia;
 scade tensiunea arterială
 este hepatoprotectoare;
 stimulează eliminarea bilei din colecist în duoden;
 este antiinflamatoare,antispastică, antitumorală.

Surse
Importanţa unei diete bogate în legume şi fructe este crucială.

 citrice (lămâi, portocale, grepfrut)

 prune
 coacăze negre
 măceşe,
 afine
 zmeură
 paducel
 vişine,
 cireşe,
 caise,
 mere
 struguri
 hrișcă
 leuştean,
 pătrunjel,
 salată,
 papaya,
 piper verde,
 broccoli,
 roşii,
 ceai verde,
 cacao
 ciocolată neagră
 gingko biloba
 nuci
 semințe
 cereale
Carență

Corectarea carenței de vitamină P se poate realiza prin adoptarea unei alimentații

bogate în vitamina P și pe cale medicamentoasă, prin administrarea suplimentelor
alimentare și a preparatelor pe bază de vitamină P, pe cale orală sau injectabilă.

Evoluția carenței de vitamina P poate fi progresivă dacă alimentația este deficitară.

Complicațiile grave sunt hemoragiile retiniene sau cele cerebrale.

Carența acestei vitamine duce la slăbiciune generală, dureri în membrele inferioare la

mers și hemoragii cutanate purpura. Tulburările de permeabilitate capilară sunt cauzate
de scăderea tonusului vaselor capilare.

În cazul tulburărilor de aport apar următoarele:

 fragilitate capilară care poate duce la hemoragii

 durere în membrele inferioare
 varice
 hemoragii postpartum
 sângerări gingivale
 menstruații abundente

Bibliografie:google.com.