Introducere în pedagogie

Curs nr. 1

Conf. Dr. Adrian Vicenţiu Labăr

1
 Cuprins
• 1. Delimitări conceptuale: pedagogie, educaţie. Concepte
corelative educaţiei

• 2. Trăsături esenţiale ale educaţiei

• 3. Fundamentele educaţiei

• 4. Etapele evoluţiei pedagogiei

• 5. Elemente de cercetare pedagogică

2
 1. Delimitări conceptuale. Pedagogie
• Termenul pedagogie este compus din grecescul paidagôgia:
• pais, paidos = copil şi
• agôgé = acţiunea de a conduce.

• Din punct de vedere etimologic, pedagogia înseamnă acţiunea de a conduce

copilul. Câteva întrebări pot fi formulate pornind de la această semnificaţie
etimologică:
• a conduce copilul de unde până unde?
• A conduce copilul de la stadiul de fiinţă cu disponibilităţi largi dar
latente, la stadiul de persoană formată, autonomă şi responsabilă.
• cu ce metode şi mijloace?
• cine realizează această conducere?

• Pedagogia – ştiinţa care are drept obiect de studiu fenomenul educativ.

• Pedagogia: Ştiinţă sau artă?

3
1. Delimitări conceptuale. Educaţie

• Etimologic, termenul educaţie își are originea în

substantivul latin educatio, substantiv derivat din
două verbe:

 educo-educare = a creşte, a hrăni, a îngriji o plantă, o ființă

umană;

 educo-educere = a scoate din, a ridica, a înălța, atât ca sens

propriu cât și cu sens figurat.

4
1. Delimitări conceptuale. Educaţie
• De-a lungul istoriei fenomenului educaţional cele două filiere s-au
împletit şi completat reciproc, imprimând, fiecare, o amprentă
specifică realităţii educaţionale:

• fatalismul educaţional – individul nu poate fi altceva decât

ceea ce l-a înzestrat natura să fie, şi deci nu poate fi decât
crescut / îngrijit de educator;
• optimismul educaţional – care minimalizează dacă nu chiar
ignoră factorii interni, considerând atotputernică educaţia,
care poate forma orice fel de personalitate din oricare individ
nou născut, acesta fiind considerat „tabula rasa”.

5
Concepte corelative educaţiei
• Îndoctrinarea: inducerea unor convingeri, atitudini, comportamente, într-un
mod mascat, imperceptibil pentru cel îndoctrinat, prin ascunderea scopului real
al demersului respectiv

• Instruirea: transmiterea de informaţii, de cunoştinţe

• Educarea/ formarea: modelarea personalităţii, a caracterului, a trăsăturilor

pozitive de personalitate

• Predarea: proces de prezentare organizată a cunoştinţelor şi deprinderilor de

achiziţionat de către elevi, proces realizat de cadre specializate: profesori,
învăţători etc.

• Învăţarea: proces prin care elevii achiziţionează cunoştinţe, deprinderi şi îşi

formează caracterul.

6
Educaţia - definiţii

1. Kant: educaţia este activitatea de disciplinare, cultivare,

civilizare şi moralizare a omului, iar scopul ei este să dezvolte în
individ toată perfecţiunea de care este capabil.

2. Herbart: educaţia este acţiunea de educare a individului pentru

el însuşi, dezvoltându-i-se o multitudine de interese.

3. Durkheim: educaţia reprezintă acţiunea generaţiilor adulte

asupra celor tinere, în scopul de a le forma acestora din urmă
anumite stări intelectuale, estetice şi morale necesare vieţii
sociale şi mediului special pentru care sunt destinate.

7
2. Trăsături esenţiale ale educaţiei
 Este un demers aplicabil numai la oameni;

 Presupune acţiuni preponderent intenţionate, deliberate;

 Presupune organizare, planificare, eşalonare temporală;

 Urmăreşte un ideal de personalitate determinat socio-istoric;

 Se întinde pe toată perioada vieţii.

8
3. Fundamentele educaţiei
• Fundamente biopsihice: ereditatea specific umană (genotipul
uman) funcţionează ca un dat fundamental pentru educaţie. Se
transmit: plasticitatea SNC, dinamica scoarţei cerebrale,
particularităţile analizatorilor.

• Fundamente socioculturale: mediul fizic şi mediul social

condiţionează fenomenul educativ. Se evidenţiază: elemente
naturale şi artificiale, de ordin fizic; elemente culturale: valori,
tradiţii, tipuri de relaţii interumane etc.

• Fundamente istorice: educaţia reprezintă o activitate de

reproducţie culturală, de perpetuare a experienţei omenirii.
Educaţia se bazează pe un capital cultural adunat de-a lungul
istoriei.

9
3. Fundamentele educaţiei
• Fundamente filosofice: demersurile educative au întotdeauna în
subsidiar o filosofie sau o ideologie, se derulează în acord cu
anumite valori.

• Fundamente politice: educaţia se derulează ca un program de

acţiuni ale celor care conduc la un moment dat o societate dată;
distribuirea cunoaşterii se realizează în acord cu interesele clasei
politice.

• Fundamente ştiinţifice: educaţia de calitate se poate face numai

în acord cu “ştiinţa predării şi învăţării”, bazată pe o multitudine
de teorii despre cum învaţă fiinţa umană.

10
4. Etapele evoluţiei pedagogiei

• (a) Pedagogia populară

• Societatea umană nu putea exista, nu se putea perpetua şi dezvolta fără

transmiterea de la o generaţie la alta a cunoştinţelor acumulate, a
deprinderilor şi priceperilor formate.

• Treptat, societatea umană a selectat acele observaţii semnificative,

pozitive, benefice care au dobândit statutul de reguli, demne de a fi
respectate. De exemplu, “ai carte, ai parte”, sau “tot păţitu-i priceput”.
Ansamblul acestor observaţii şi generalizări transmise din generaţie în
generaţie caracterizează etapa numită pedagogie populară.

• Deşi ele nu au fost confirmate de experienţa ulterioară a omenirii, sau

păstrat în ceea ce s-a numit inconştient colectiv (C.G.Jung), fiind greu de
schimbat. Perpetuarea lor în mod necritic până astăzi poate să creeze mari
dificultăţi în procesul educaţional.
11
O serie de cercetări asupra optimismului pedagogic ilustrat prin intermediul
proverbelor denotă înca valenţele pozitive ale pedagogiei populare. Prezentăm mai jos
rezultatele studiilor lui Stanciu, S. derulate între 1940-1970 precum şi rezultatele unor
studii mai recente derulate asupra elevilor şi adulţilor din mediul rural privind opţiunea
pentru unul din cele 5 proverbe prezentate.

Proverbe Procente elevi Procente adulti Procente anii

2006 2008 1940-1970
Cine ştie carte are patru ochi. 36.80 % 39.30 % 39.17 %

Şcoala face omul om iar altoiul pomul pom. 41.20 % 8.20 % 39.67 %

Timpul învaţă pe cei ce n-au şcoală. 8.80 % 18.00 % 14.86 %

Dacă toţi ar şti carte, cine ar mai fi văcar? 7.00 % 20.50 % 3.83 %

L-a dus la şcoală bou şi l-a adus vacă. 6.10 % 13.9 % 2.47 %

Identificaţi ale “mituri” cu privire la educaţie, prezente în imaginarul colectiv, în

momentul prezent.
Ex.: Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie (dar, vorba cuiva, începe să pască...).
12
(b) Pedagogia filosofică

• Odată cu dezvoltarea primelor sisteme filosofice, pedagogia cunoaşte o nouă

etapă in dezvoltarea ei, pedagogia filosofică. Aceasta evoluează ea însăşi în două
subetape:
• cea în care ideile pedagogice erau încorporate în sistemul filosofic, de
exemplu la Socrate, Platon, Aristotel. Cele mai importante idei a lui Socrate cu
puternic caracter pedagogic sunt : cunoaşte-te pe tine însuţi; nimic prea mult;
scopul cunoaşterii este dobândirea virtuţii.

• etapa inaugurată de J.A.Comenius (Komensky) în secolul al XVII-lea, în care

pedagogia este elaborată ca disciplină distinctă, dar cu metode filosofice.

• În spaţiul românesc merită amintită lucrarea „Învăţăturile lui Neagoe Basarab

către fiul său Theodosie”.

• Un îndemn ce trebuie amintit din această lucrare este următorul: atunci când
mergi la luptă să mergi precum la biserică, la împărtăşire, cu sufletul curat,
spiritualizat.

• Identificaţi alte situaţii în care acest îndemn poate fi aplicat.

13
• (c) În secolul al XIX-lea în ştiinţele naturii şi în unele
ştiinţe sociale s-au introdus metodele
experimentale care au condus la progrese
importante în teoria şi practica pedagogică.

• (d) Pedagogia actuală asociază tot mai mult

demersul psihologic cu cel pedagogic în domenii
cum ar fi: educarea creativităţii, identificarea şi
cultivarea talentelor etc.
• Educaţia este studiată din perspectiva unui mare
număr de discipline sau ştiinţe ca: economia, teoria
comunicării, sociologia, axiologia, psihologia,
filosofia, logica.

14
5. Elemente de cercetare pedagogică

• Cercetarea pedagogică, definită în sensul ei larg,

este o formă superioară a activităţii de investigaţie
desfăşurată sistematic şi organizată ştiinţific în
scopul obţinerii de noi informaţii, cunoştinţe
ştiinţifice, a verificării sau validării unor modele
teoretice sau aplicative.

• Cercetarea în pedagogie urmăreşte să răspundă

unei întrebări, să ofere o nouă perspectivă de
abordare a faptului pedagogic sau să aducă noi
informaţii cu privire la câmpul educaţional în
diversele sale aspecte.

15
Tipuri fundamentale de cercetare pedagogică

• Există mai multe tipuri de cercetare pedagogică:

• (a) cercetarea fundamentală şi cercetarea aplicativă,
• (b) cercetarea transversală, cercetarea longitudinală şi
cercetarea interculturală,
• (c) cercetarea cantitativă şi cercetarea calitativă,
• (d) cercetarea constatativă şi cercetarea experimentală.

16
(a) Cercetarea fundamentală versus aplicativă

• Cercetarea pedagogică fundamentală contribuie la

constituirea pedagogiei ca ştiinţă, este teoretică şi
presupune formularea unor teorii, legi şi modele
care caută să aducă noi informaţii ştiinţifice, să
explice sau optimizeze fenomenul pedagogic în
ansamblul său.

• Cercetarea pedagogică aplicativă, pe de altă parte,

urmăreşte investigarea empirică, prin metode
ştiinţifice, a unui domeniu al câmpului educaţional
în vederea cunoaşterii şi optimizării acestuia.

17
(b) Cercetarea transversală, longitudinală,
interculturală/ transculturală

• Aceste tipuri de cercetare pedagogică sunt specifice studiilor

comparative în care sunt comparaţi fie aceiaşi indivizi de-a lungul unei
perioade de timp, fie diferite grupuri la diferite nivele de vârstă sau în
funcţie de anumite caracteristici, fie compararea unor loturi de subiecţi
provenind din diferite culturi.

• Studiile transversale vizează compararea unor grupuri de subiecţi cu

privire la diferite aspecte care ne interesează la acelaşi moment de timp.

• De exemplu, vom putea testa eficienţa unei metode de predare la elevii

de şcoală primară, de gimnaziu şi liceu. Dacă variabila pedagogică ar fi
autonomia în învăţare, am putea descoperi că aceasta este mai eficientă
în cazul elevilor de liceu şi mai puţin eficientă la elevii de şcoală primară.
Sau, am putea investiga atitudinea cadrelor didactice faţă de
descentralizarea în educaţie, realizând comparaţii în funcţie de gradul
didactic al acestora.

18
(b) Cercetarea transversală, longitudinală,
interculturală/ transculturală

• Studiile longitudinale analizează un grup (sau cohortă, dacă grupul este

mare) de-a lungul unei perioade mai lungi de timp.
• Abordările longitudinale implică măsurători repetate ale aceluiaşi grup
de persoane de-a lungul unei perioade suficient de mari de timp, adesea
în număr de ani.

• Studiile interculturale/ transculturale presupun compararea unor loturi

de subiecţi provenind din diferite culturi în ceea ce priveşte anumite
caracteristici. De exemplu, comparând stilurile de predare din ţări
aparţinând culturilor occidentale cu ţări aparţinând culturilor orientale,
am putea observa că încurajarea gândirii critice a elevilor de către
profesori este mai prezentă în culturile occidentale şi mai puţin prezentă
în cele orientale.

19
(c) Cercetarea cantitativă versus calitativă

• Cercetările cantitative sunt cercetările care folosesc metode statistice de

analiză a rezultatelor obţinute. Cercetările cantitative sunt definite prin
două aspecte: numărarea şi măsurarea.
• Numărarea conduce la stabilirea unei frecvenţe, de exemplu 23 % dintre elevii
dintr-o şcoală folosesc internetul în scop educativ, sau 40 % dintre unităţile de
învăţământ din judeţul Iaşi sunt implicate în priecte educaţionale.

• Măsurarea presupune atribuirea unor valori numerice care redau gradul,

intensitatea cu care se manifestă o caracteristică psihopedagogică.
I II III IV V
F. SLAB SLAB MEDIU BUN F. BUN
Extraversiune X
Agreabilitate X
Conştiinciozitate X
Stabilitate emoţională X
Deschidere X

• Cercetările calitative sunt acelea care nu presupun cuantificarea rezultatelor

obţinute pentru a fi analizate statistic. Studiile calitative folosesc metode de
cercetare precum ancheta pe bază de inverviu, observaţia, studiul de caz.

20
(d) Cercetarea constatativă versus experimentală

• Cercetarea constatativă îşi propune obţinerea unor

informaţii privind fenomenele pedagogice investigate
precum şi verificarea unor relaţii, corelaţii între aspectele
analizate. Metodele de cercetare folosite de cele mai multe
ori sunt ancheta de opinie pe bază de chestionar şi interviu,
dar şi alte metode precum observaţia, focus-grupul etc. pot
fi folosite în cercetările constatative.

• Cercetarea experimentală urmăreşte verificarea unor relaţii

cauzale între fenomenele, aspectele cercetate, descoperirea
unor legi după care se manifestă procesul educaţional,
testarea unor teorii privind explicarea şi predicţia aspectelor
analizate şi se realizează de obicei prin metoda
experimentului.

21
Și o metaforă... Filozofia pietrelor

• Un profesor stătea în faţa studentilor săi având câteva obiecte

în faţa lui!

• Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan

mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de
aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul
este plin!

• Au fost cu totii de acord ca este plin!

22
• Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in
borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-
au rostogolit printre pietrele mari si au umplut
spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe
studenti daca borcanul este plin!

• Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras.

23
• Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan,
scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul
ramas liber.

24
Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca
aceasta este viata voastra.

• Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, prietenul,

sanatatea, părinţii si copiii vostrii, școala, cariera, lucruri care,
chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata
voastra tot ar fi completa.

• Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si

masina.

• Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.

25
• Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai
ramane loc pentru pietrele mari si pentru
pietricele.

• La fel se desfasoara si viata noastră, daca ne

consumăm timpul si energia cu lucrurile mici, nu
vom avea niciodata spatiu pentru lucrurile
importante.

26
• Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru
fericirea voastra. Va ramane mereu destul timp
sa mergeti la o terasă, sa faceti curat in casa sau
sa dati o petrecere.

• Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de

lucrurile care intr-adevar conteaza.

• Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.

27