Cupru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprul (numit și aramă) este un element din tabelul

periodic având simbolul Cu și numărul atomic 29. Acesta Cupru
este un metal de culoare roșcată, foarte bun conducător
de electricitate și căldură. Cuprul a fost folosit de oameni
din cele mai vechi timpuri, arheologii descoperind
obiecte din acest metal datând din 8700 î.Hr. A fost unul
din primele metale folosite, deoarece cantități mici din el
apar în unele locuri în stare liberă. Principalele minereuri
ale cuprului sunt: calcozina (sulfura de cupru), calcopirita
sau criscolul (ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul
cupros) și malachitul și azuritul (ambele forme ale
carbonatului basic de cupru). Metoda folosită pentru
extracția de cupru depinde de natura minereului. Dacă
cuprul se găsește în stare liberă, el poate fi separat prin Nichel ← Cupru → Zinc
sfărâmarea minereului în bucăți mici și amestecarea sa cu -
29Cu
apa. Cuprul, fiind relativ greu, se depune la fund. Cuprul Cu
care are o puritate de peste 99% este folosit la fabricarea
conductelor de gaz și de apă, a materialelor pentru Ag
acoperișuri, a ustensilelor și a unor obiecte ornamentale. Tabelul complet • Tabelul extins
Deoarece cuprul este un bun conducător de căldură, se Informații generale
utilizează la boilere și alte dispozitive ce implică
Nume, Simbol, Număr Cupru, Cu, 29
transferul de căldură. Sub formă de folie de cupru metale de
laminată, pe un strat izolator, se folosește la fabricarea Serie chimică
tranziție
circuitelor imprimate. Acestea pot fi simplu strat, cu folie Grupă, Perioadă, Bloc 11, 4, p
pe o singură față, sau dublu strat, cu folie pe ambele fețe. Densitate 8960 kg/m³
Pentru realizarea circuitelor imprimate cu mai multe roșie-
straturi, se realizează sandwich-uri din circuite dublu Culoare strălucitoare cu
placate si izolatoare. Originea numelui: din cuvântul luciu metalic
latinesc cyprium (după insula Cipru). Număr CAS 7440-50-8
Proprietăți atomice
Masă atomică 63,546 u
Rază atomică 135 (145) pm
Cuprins Rază de covalență 138 pm
Rază van der Waals 140 pm
Istoric
Configurație electronică [Ar] 3d10 4s1
Proprietăți Electroni pe nivelul de
Fizice 2, 8, 18, 1
energie
+2,+1, caracter
Mecanice Număr de oxidare
bazic moderat
Aspect Oxid amfoter
Chimice cubică cu fețe
Structură cristalină
Izotopi centrate
Proprietăți fizice
Producție
Fază ordinară solid
 Reciclare Punct de topire 1083,4°C ;
1357,77 K
Rezerve
Punct de fierbere 2567°C ;
Răspândire 2835,15 K
În natură Energie de fuziune 13,05 kJ/mol
Energie de evaporare 300,3 kJ/mol
Minerale
Temperatură critică 1084,6°C ;
Ape termale 1357,6 K
În alimente Volum molar 7,11 ×10-6
m3/mol m³/kmol
Sănătate 0,0505 Pa la
Deficiența de cupru Presiune de vapori
1358 K
Preparare Informații diverse
La scară industrială Electronegativitate (Pauling) 1,9 (Scala-
Pauling)
În laborator 380 J/(kg*K)
Căldură specifică
J/(kg·K)
Referințe
Conductivitate electrică 59.6×106 S/m
Bibliografie 401 W/(m*K)
Conductivitate termică
Legături externe W/(m·K)
Prima energie de ionizare 745,5 kJ/mol
kJ/mol

Istoric A 2-a energie de ionizare 1957,9 kJ/mol

kJ/mol
A 3-a energie de ionizare 3555 kJ/mol
Pentru detalii, vezi și Epoca cuprului kJ/mol
A 4-a energie de ionizare 5536 kJ/mol
kJ/mol
Cei mai stabili izotopi
Ed
Simbol AN T1/2 MD PD
MeV
stabil cu 18 neutroni
β- 0,709 36Ar
36Cu urme
301.000 ani
sintetic
ε / β+ 1,142 36S
O bucată de cupru coclit din Zakros, 37Cu 24,23 % stabil cu 20 neutroni
Creta Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune
normale dacă nu s-a specificat altfel.
Cuprul este folosit încă din cele mai vechi timpuri. Modifică text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?titl
e=Cupru&action=edit&section=0)
Acesta a jucat un rol important în civilizația omenească,
fiind folosit la statui, la obiecte casnice, etc. Obiecte din
cupru cu o vechime mai mare de 6000 de ani au fost
găsite în zone cu importanță istorică, de exemplu la Caldeea, în Egipt, Asiria, Fenicia și America. Originea
numelui vine de la cuvântul latinesc cyprium (provenit de la insula Cipru). În Asia au fost descoperite
urmele unor mine de cupru ce datează încă din timpul Epocii Caldeene.[1] Se crede că elementul cupru a
fost al treilea descoperit, după aur și argint. Judecând după obiectele antice de cupru descoperite, se poate
afirma că acest metal a apărut în Egipt, cu 5 000 de ani î.e.n. și apoi, cam cu un mileniu mai târziu, în
regiunea dintre Tigru (râu) și Eufrat, unde se dezvoltase civilizația sumeriană. În Egiptul Antic, pe vremea
faraonului Turmes, cuprul se exploata în Peninsula Sinai și era cunoscută sub numele de komt. Tot în
perioada Antichității, cuprul mai este recunoscut sub numele de chalcos. Cu două mii de ani înaintea erei
noastre, cuprul era folosit numai la fabricarea bronzului și, mai târziu, la confecționarea unor podoabe, iar
combinații ale cuprului la colorarea sticlei în albastru (folosita ca piatră scumpă, la inele, broșe etc.).

Homer a scris despre armele confecționate din cupru.

Mai târziu apar confecționate din cupru obiecte de artă, cât și diferite vase din bronz. În jurul anului 900
î.e.n. au fost folosite săruri de cupru pentru zugrăvitul locuințelor scumpe, fiind combinat cu humă și mai
târziu cu var. Primele monede din bronz apar în Egipt, între anii 430-322 î.e.n., ce au un conținut de cupru
de 80% și 20% cositor.

Fiind unele dintre principalele metale, cuprul ajungea pe mâinile alchimiștilor, care în scrierile lor cu limbaj
,,ermetic" îl numesc Venus, această planetă fiind considerată că este reprezentată de cupru.[2]

Proprietăți

Fizice

În stare solidă, de metal, cuprul are culoare roșie-portocalie, aceasta fiind

principala proprietate după care se deosebește de alte elemente. De obicei,
majoritatea compușilor anorganici, dar și organici ai cuprului au o culoare
albastră, deși unii pot fi și verzui sau vernil. Sistemul de cristalizare al cuprului
este cubic, cu fețe centrate, caracterizat prin absența polimorfismului.[2]

Unul dintre dezavantajele utilizării cuprului este fenomenul de coclire

(oxidare, cu schimbarea culorii în verde-albastrui), ce poate fi observat adesea
Un disc din cupru pe vasele vechi sau pe monedele (la moneda românească de 5 bani). Împreună
(99.95% pur) cu osmiul (albastru) și aurul (galben-auriu), cuprul este unul dintre cele trei
metale elementare care are altă culoare naturală în afară de gri sau argintiu.
Cuprul pur este portocaliu-roșu și dobândește o pată roșiatică în momentul expunerii la aer, urmând să se
înverzească mai târziu.

Duritatea cuprului este relativ mică (3 pe scara Mohs), dar este destul de rezistent la rupere, și foarte ductil
(poate fi tras în fire), putând fi modelat la presiuni mari. Conductibilitatea calorică este asemănătoare cu a
argintului (1 față de 0,93 a argintului) și mult mai mare decât a altor metale uzuale. Tocmai datorită acestei
proprietăți, cuprul se utilizează în conducte, pentru transmiterea căldurii. Însă, conductibilitatea scade când
cuprul este impur; în momentul în care conține 0,1 % impurități de elemente ca fosfor, arsen, siliciu sau fier,
valoarea conductibilității poate scădea chiar cu 20%. De aceea, în electrotehnică se utilizează numai cupru
pur, electrolitic.[2]

Densitatea de curent electric maximă a cuprului în aer deschis este de aproximativ 3,1×106 A/m2. Ca toate
metalele, dacă cuprul este placat cu alt metal, începe un proces de coroziune galvanică.

Presiunea vaporilor este reprezentată (în funcție de temperatura vaporilor în Kelvin) în tabelul următor:

Presiunea (Pa) 1 10 100 1 KPa 10 KPa 100 KPa

Temperatura (K) 1509 1661 1850 2089 2404 2834

Mecanice
Atât cuprul, cât și aliajele sale, au o maleabilitate foarte ridicată (pot fi trase în foi subțiri), fiind și foarte ușor
de prelucrat. Totodată, ductilitatea cuprului este extraordinar de favorabilă, astfel, putându-se obține fire
foarte subțiri de cupru, numite lițe (se foloseau, în trecut, la siguranțele fuzibile). Cuprul este un metal foarte
moale, cu o duritate de 3 pe scara Mohs (și 50 pe scara Vickers), puterea sa de tracțiune situându-se la 210
MPa.
Aspect

Cuprul este singurul metal ce are culoarea arămie. Foarte

interesante sunt proprietățile acestuia de a forma compuși de
culoarea verde (carbonat, clorură, etc.), neagră (oxid) sau
albastră (sulfat și hidroxid).

Chimice

Numărul atomic al cuprului este 29, iar simbolul chimic este

Cu. Masa atomică relativă este 63,546. Valența cuprului este, Cupru
în principal 1 sau 2 (cuprul formează o varietate rară de
compuși și săruri cu starea de oxidare +1 și +2, care sunt de
obicei numite săruri cuproase sau cuprice), deși, mai rar, poate fi chiar și 3. Acesta nu reacționează cu apa,
dar reacționează încet cu aerul atmosferic; în urma acestei reacții, pe suprafața cuprului se formează un strat
de cupru oxidat verde . În contrast cu oxidarea fierului la aer umed, acest strat de oxid se oprește din
coroziune; un strat de cocleală verde (carbonat de cupru) pot fi observate pe construcțiile vechi din cupru,
cum ar fi Statuia Libertății, cea mai mare statuie din cupru din lume. Majoritatea sărurilor de cupru sunt
higroscopice.

Raza atomică calculată are valoarea de 135 (145) picometri (pm), raza covalentă 138 picometri (pm), iar
raza van der Waals. Cuprul prezintă conductivitate magnetică.

Izotopi

Cuprul are 29 de izotopi; doi dintre aceștia, 63Cu și 65Cu sunt stabili, iar izotopul 63Cu reprezintă 69% din
totalitatea cuprului natural. Ceilalți 27 de izotopi sunt instabili (radioactivi); cel mai stabil dintre cei
radioactivi este 67Cu cu timpul de înjumătățire de 61,83 de ore. Șapte alți izotopi au fost caracterizați;
Dintre izotopii radioactivi remarcăm 63Cu, care emite radiații beta pozitive, având ca rezultat izotopi de
nichel, în timp ce izotopul 65Cu, cu emisii radioactive beta negative, are ca rezultat izotopi de zinc.

Producție
Majoritatea cuprului scos din mină este sub formă de compuși,
cum ar fi sulfați sau sulfuri. Exemple de astfel de mine includ
minele de la Chuquicamata din Chile, Bingham Canyon Mine
din Utah, Statele Unite ale Americii și El Chino Mine din New
Mexico, Statele Unite ale Americii. În conformitate cu studiile
efectuate de geologii britanici, în 2005 Chile a fost cel mai mare
producător de cupru, urmat pe locul doi de Statele Unite ale
Americii, Indonezia și Peru.[3]

Industria auto este unul dintre cei mai mari consumatori de Producția de cupru la nivel mondial
cupru.[4]

Reciclare
 Mediul economic nu a promovat refolosirea cuprului în
majoritatea domeniilor utilizatoare de cupru. În ciuda acestor
fapte, Europa (incluzând și Rusia) a întregit 43% din necesarul de
cupru prin reciclare. Reciclarea rămâne un element-cheie al
acoperirii cerinței de cupru.

Procentul de cupru reciclat din Europa a crescut la 41,3% în

Vânzările de cupru în 2005 2007 și la 43% în 2008. Producția cuprului electrolitic rafinat
secundar a crescut de la 800 la 857 mii tone, în timp ce utilizarea
cuprului topit direct a scăzut de la 1.242 la 1.150 mii tone.
Utilizarea deșeurilor de cupru a scăzut de la 2.042 mii tone în 2007 la 2.007 mii tone în 2008, dar în ciuda
scăderii, datorită scăderii estimate în fabricarea de produse semifinite, raportul cuprului reciclat a crescut la
producție. O proprietate bună a cuprului este puritatea infinită a acestuia în timpul reciclării. Reciclarea
cuprului se poate face din robineți vechi, țevi vechi, etc, precum și din deșeurile produse prin topirea
directă.[5]

Rezerve

Cuprul a fost folosit în ultimii 10 000 de ani, dar, mai mult de 95% din tot cuprul a fost extras după 1900.

Răspândire

În natură

Din punctul de vedere al răspândirii în natură, cuprul poate fi găsit fie sub formă nativă (pur sau
necombinat), sau fie sub formă de compuși sau minerale. Cea mai mare bucată de cupru elementar găsită în
natură cântărea 420 de tone, și a fost găsită în anul 1857 în peninsula Keweenaw, din Michigan, Statele
Unite ale Americii. Multe minerale conțin cupru, ca de exemplu calcopirita, azuritul, malachitul; cuprul mai
este prezent în crusta pământului într-o concentrație de 50 părți la un milion, constituind 0,01% din aceasta.

Minerale
Denumire mineral Formulă chimică Conținut de cupru (%)
Cupru nativ Cu 100
Cuprit Cu2O 88,82
Algodonit Cu6As 83,58
Paramelaconit Cu2+Cu22+O3 79,89
Tenorit CuO 79,89
Calcocit Cu2S 79.85

[6]

Ape termale

Mici cantități de cupru și alte metale au fost găsite în apele termale din localitatea maghiară
Hajdúszoboszló.[7] În urma unor analize s-a constatat faptul că resurse de cupru se găsesc și în apele
termale din localitatea Acâș, din Satu Mare.[8] În apele termale existente la Băile Herculane se poate găsi,
de asemenea, un conținut mare de cupru cu rol antiseptic și antialergic.[9]

În alimente

Cuprul este larg răspândit în alimente, fructe și carne: în ficat, scoici, nuci, legume, în majoritatea cerealelor,
în struguri (cea mai bogată sursă). Primele date arata ca doza medie de cupru într-un regim normal era de 2
- 5 mg.[10] Apa de băut și apele minerale aduc o parte din necesarul zilnic de cupru al organismului. Alte
alimente cu conținut de cupru sunt crustaceele, și legume verzi (fasolea verde, etc), semințe, ciuperci și
chiar și pudra de cacao. Doza zilnică recomandată de cupru de către specialiști este de 1,5–3 mg.[11]

În tabelul următor sunt reprezentate cantitățile medii de cupru (miligram per kilogram) pentru anumite
alimente.

Alimentul Cantitatea medie de cupru (mg/kg)

Ficat de vită 39
Ciocolată 36
Crustacee 4-10
Stridii 9
Banane 1
Lapte de vacă 0,06

[12]

Sănătate
Cu toate că este un metal, cuprul este, totodată, un element indispensabil vieții. Se găsește în toate țesuturile
organismului, dar cel mai mult cupru se găsește în ficat, iar cantități mai mici se găsesc și în creier, inimă,
rinichi și mușchi.[13]

Ca efecte benefice, cuprul ajută organismul să utilizeze fierul din sânge, reducând acțiunile radicalilor liberi
asupra țesuturilor. Consumarea alimentelor de cupru poate, totodată, preveni anumite boli sau deficiențe,
cum ar fi alergiile, chelia, SIDA, leucemia, osteoporoza și ulcerul stomacal.[13]

Împreună cu fierul (un alt metal), cuprul ajută la sinteza celulelor roșii din sânge.[14]

În ciuda acestor efecte benefice, neasimilarea în mare măsură a cuprului din organism poate duce la trei boli
rare:

1. Boala Wilson, când organismul nu este în măsură să reglementeze absorbția de cupru și

astfel cuprul se acumulează în ficat;
2. Boala Menkes, când organismul nu poate face rezerve de cupru, de unde rezultă lipsa
acestuia;
3. Toxicoza prin cupru (este o boală cu origini necunoscute și foarte rară, mai ales la copii),
când cuprul se adună în ficat.

Dozele zilnic recomandate sunt foarte stricte și trebuie respectate cu rigurozitate: Femeile cu vârsta cuprinsă
între 19 și 51 ani trebuie să consume maximum 1,2 mg, iar cele mai în vârstă de 51 de ani tot cam atât. Însă,
pentru femeile care alăptează, conținutul de cupru zilnic trebuie să fie un pic mai mare: 1,5 mg.[15]

Deficiența de cupru
Efectele deficienței de cupru din organism poate fi observată foarte ușor, după anumite simptome vizibile:
anemia, vase de sânge fragile ce se pot rupe, colesterol rău, infecții mai frecvente, pierderea părului sau
albirea treptată a pielii și, cel mai important, oboseala cronică. Persoanele care suferă de hipoclorhidrie
(adică diminuarea secreției acidului gastric) sunt mai expuse șansei de a dobândi deficiența de cupru. Însă,
persoanele care consumă suplimente alimentare cu zinc sunt expuse aceleași deficiențe. Doza zilnică
recomandată de cupru de către specialiști este de 1,5–3 mg.[11]. Și consumul de alcooll poate cauza rapid
deficiența de cupru. La femei, deficiența mai poate fi însoțită de menstruații neregulate.[16]

Preparare

La scară industrială

Minereurile (sulfuroase) de cupru nu conțin foarte mult cupru, de obicei 2-4%, rareori peste 7%. De aceea,
înainte de procedeul de obținere a metalului, este necesara o concentrare. Aceasta constă într-o prăjire
parțială, cu aer insuficient. În urma procedeului se obține o zgură formată din sulfură de fier și de cupru,
numită generic mată cuproasă.

2Cu2S + 3O2 → 2Cu2O + 2SO2

Oxidul cupros este transformat în cupru impur prin încălzire:

2Cu2O → 4Cu + O2

Cu toate acestea, cuprul este impur, de puritate 95-98%;impuritățile constau în fier, plumb, zinc, stibiu, aur
și argint, precum și cantități mici de sulf și arsen. Îndepărtarea impurităților se face într-un cuptor cu flacără,
sau prin cuprul electrolitic (prin electroliză), obținându-se cupru de puritate aproape maximă, 99,9%.[17]

În laborator

Cea mai cunoscută reacție de obținere a cuprului în laborator este cea dintre fier și sulfat de cupru. Prin
aceasta se poate obține cupru, depunându-se pe bucata de fier metalic introdus în eprubetă.

Totodată, prin electroliza soluției de sulfat de cupru se poate obține acid sulfuric și hidroxid de cupru după
reacția:

Referințe
1. ^ ro [1] (http://www.e-referate.ro/referate/Cuprul2005-03-18.html)
2. ^ a b c ro [2] (http://www.scritube.com/stiinta/chimie/CUPRU42314412.php)
3. ^ en [3] (http://www.pnas.org/content/103/5/1209.full)
4. ^ Creșterea cererii pentru cupru va încetini semnificativ anul acesta (http://www.zf.ro/busines
s-international/cresterea-cererii-pentru-cupru-va-incetini-semnificativ-anul-acesta-8294213),
29 mai 2011, Bogdan Cojocaru, Ziarul financiar, accesat la 19 mai 2012
5. ^ ro [4] (http://www.cupru.com/stiri-actualitati/europa-este-lider-mondial-in-reciclarea-cuprul
ui%20)
 6. ^ en [5] (http://webmineral.com/chem/Chem-Cu.shtml)
7. ^ ro [6] (http://www.budapesthotels-budapesthotelbooking.com/pensiune-marvany-hajdusz
oboszlo-ungaria/11875-hajduszoboszlo-apa-termal-.RO.html) Accesat la 3 decembrie 2011
8. ^ ro Accesat la data de 31 decembrie 2011 (http://www.baileacas.unio.ro/efecte.html)
9. ^ ro Accesat la data de 31 decembrie 2011 (http://www.kudika.ro/comunitate/forum/view_to
pic/41022/Concurs-Castiga-unul-dintre-cele-6-pachete-pentru-protectia-solara-oferite-de-Ivat
herm/Concurs-Castiga-unul-dintre-cele-6-pachete-pentru-protectia-solara-oferite-de-Ivather
m-pagina-26.html)
10. ^ ro [7] (http://www.boli-medicina.com/vitamine-minerale/Cuprul-BM-COM.php) Accesat la
3 decembrie 2011
11. ^ a b ro Accesat la data de 31 decembrie 2011 (http://www.topsanatate.ro/articol/cuprul-194
88.html)
12. ^ ro Accesat la data de 31 decembrie 2011 (http://www.cupru.com/nutritie)
13. ^ a b [8] (http://www.dietetik.ro/cuprul/3906.html)
14. ^ ro Accesat la data de 31 decembrie 2011 (http://www.sanatatea.com/art/alimentatie/989-c
uprul.html)
15. ^ ro Accesat la data de 31 decembrie 2011 (http://www.puiul-mamei.com/content/alimente-
care-contin-cupru)
16. ^ Accesat la data de 31 decembrie 2011 (http://www.divahair.ro/diete_si_slabire/vitamine_si
_minerale/cuprul)
17. ^ ro Accesat la data de 31 decembrie 2011 (http://www.scritube.com/stiinta/chimie/CUPRU
42314412.php)

Bibliografie
M. Petrescu (coord) Tratat de știința și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje.
Materiale speciale. Materiale compozite, Editura Agir, București, 2009
D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe
Cuprul pe sistemul-periodic.go.ro (http://www.sistemul-periodic.go.ro/elemente/cu.htm)
2. China - TOP cei mai importanti zece producatori de cupru din lume (http://www.wall-street.
ro/slideshow/International/167627/2013-top-zece-tari-producatoare-de-cupru/2/2-china.html
#anchor-of-navigator), 17 iunie 2014, Loredana Viga, wall-street.ro

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cupru&oldid=13780101

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 27 decembrie 2020, ora 08:38.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.