TEORIA GENERALĂ A IMPOZITELOR

Rolul impozitelor:
 Rolul pe plan financiar: principalul mijloc de procurare
a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor
publice

 Rolul pe plan economic: utilizarea impozitelor ca

mijloc de intervenŃie în activitatea economică

 Rolul pe plan social: se procedează la redistribuirea

unei părŃi importante din PIB între grupuri sociale şi
indivizi, între persoane fizice şi juridice
 Formă de prelevare a unei părŃi din veniturile şi/sau averea
persoanelor fizice şi juridice la dispoziŃia statului în vederea
acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod
obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) şi fără
contraprestaŃie directă din partea statului.

Elementele impozitului:

1)subiectul (plătitorul): persoana fizică sau juridică obligată prin
lege la plata impozitului

2)suportatorul: persoana care suportă efectiv impozitul

3)obiectul impunerii: materia supusă impunerii

4)sursa impozitului: din ce anume se plăteşte impozitul

5)unitatea de impunere

6)cota impozitului

7)termenul de plată

8)asietă: totalitatea măsurilor permise de lege pe care le iau
organele fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru
identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei
impozabile şi determinarea impozitului datorat statului
Aşezarea şi perceperea ConŃinut
impozitelor
Metoda evaluării indirecte -permite stabilirea cu aproximaŃie a
a)evaluarea pe baza mărimii obiectului impozabil, fără să se
semnelor exterioare ia în considerare situaŃia persoanei
b)evaluarea forfetară care deŃine obiectul respectiv
c)evaluarea administrativă -organele fiscale, cu acordul
subiectului impozabil, atribuie o
anumită valoarea obiectului impozabil
-organele fiscale stabilesc valoarea
materiei impozabile pe baza datelor pe
 care le au la dispoziŃie

Metoda evaluării directe -mărimea obiectului impozabil se

a)evaluarea pe baza stabileşte pe baza declaraŃiei scrise de
declaraŃiei unui terŃ către o terŃă persoană care cunoaşte
b)evaluarea pe baza acestă mărime şi care este obligată
declaraŃiei prin lege să o depună organelor fiscale
contribuabilului -se realizează cu participarea directă a
contribuabilului
Determinarea -calcularea impozitului propriu-zis
cuantumului impozitului
Perceperea impozitelor -impozit portabil, impozit cherabil
a)direct de către organele -impozitul se reŃine şi se varsă de către
fiscale o terŃă persoană
b)stopaj la sursă -în caul taxelor datorate statului pentru
c)aplicarea de timbre acŃiunile în justiŃie, pentru actele
fiscale eliberate de notariatele publice etc.

A.Smith, 1776:

1)principiul echităŃii: contribuŃii în funcŃie de veniturile pe care
le obŃin contribuabilii

2)principiul certitudinii: mărimea impozitelor datorate de fiecare
persoană să fie certă şi nu arbitrară, termenele, modalitatea şi locul
de plată să fie stablite fără echivoc, pentru a fi cunoscute şi
respectate de fiecare plătitor

3)principiul comodităŃii: impozitele să fie percepute la
termenele şi la modul cel mai convenabi pentru contribuabil

4)principiul randamanetului: sistemul fiscal să asigure
încasarea impozitelor cu un minim de cheltuieli şi să fie cît mai
puŃin apăsător pentru plătitori

PRINCIPIUL ECHITĂłII FISCALE

stabilirea minimului neimpozabil (poate fi stabilit numai in cazul
impozitelor directe, neavând aplicabilitatea în cazul impozitelor
indirecte)

impunerea să fie generală

echitate fiscală orizontală (R. Aronson, 1985): tratament fiscal
egal pentru contribuabili cu situaŃii similare

echitate fiscală verticală (R. Aronson, 1985): sarcina fiscală să fie
stabilită în funcŃie de puterea contributivă a fiecăruia
H.Rosen (1992): definirea noŃiunilor de impozitare regresivă şi progresivă este
destul de ambiguă. De aceea se apelează la rata medie a impozitării, adică
proporŃia de impozit pe venit. Dacă rata medie de impozitare creşte odată cu
venitul, atunci este vorba despre impozitare progresivă iar dacă rata medie de
impozitare scade odată cu creşterea venitului, atunci este vorba despre
impozitare regresivă
Teoria beneficiului Teoria capacităŃii
de plată
-impozitele trebuie să fie stabilite în -echitatea orizontală
strânsă legătură cu beneficiile pe care -echitatea verticală
contribuabilii le primesc sub forma
bunurilor şi serviciilor publice
-în acest caz, echitatea pe orizontală
presupune ca cei ce beneficiază de
aceeaşi cantitate de servicii publice să
plătească aceeaşi sumă de bani sub
formă de impozit
-în acest caz, echitatea pe verticală
presupune ca cei care beneficiază de
cantităŃi mai mari să plătească
impozite mai mari în comparaŃie cu cei
ce beneficiază de bunurile publice , dar
în cantităŃi mai mici
-cei care nu beneficiază de servicii
publice nu sunt nevoiŃi să plătească
impozit
-teoria beneficiului face legătură între
impozitare şi cheltuielile publice

PRINCIPII DE POLITICĂ FINANCIARĂ

randament fiscal ridicat

-impozitul să aibă un caracter universal

-să nu existe posibilităŃi de sustragere de la impunere

-volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile,

calcularea şi perceperea impozitelor să fie cât mai redus posibil

stabilitate

-randamentul impozitului rămâne constant de-a lungul întregului
ciclu economic; randamentul unui impozit nu trebuie neapărat să
sporească odată cu creşterea volumului producŃiei şi a veniturilor şi nici să
scadă în perioadele de criză

elasticitatea

-impozitul să odată fi adaptat în permanenŃă necesităŃilor
conjuncturale de venituri ale statului

PRINCIPII DE POLITICĂ ECONOMICĂ

-folosirea impozitelor ca instrument de impulsionare a dezvoltării
unor ramuri sau subramuri economice, de stimulare ori de reducere
a consumului unor mărfuri, de extindere/restrângere a
exportului/importului unor bunuri

PRINCIPII SOCIAL- POLITICE

Iluzia fiscală: posibilitatea de manipulare a alegătorului median,
prin intermediul fiscalităŃii. În figura demai jos, pe abscisă este
reprezentată cantitatea consumată din bunul public (BP) iar pe
ordonată nivelul venitului (V).

PosibilităŃile de influenŃare a deciziilor indivizilor au în vedere:

crearea iluziei că preŃului bunului BP este mai mic decât în
realitate,determinând alegătorul median să consume mai
multe unităŃi din bunul respectiv şi astfel să se modifice
punctul lui de optim de la 1 la 2 pe aceeaşi curbă de
indiferenŃă;

se poate crea impresia indivizilor că dipun de un venit real
mai mare decât cel din realitate şi astfel optimul se va muta
în punctul trei corespunzător unei utilităŃi mai mari;

posibilitatea ca prin intermediul fiscalităŃii (ce corespunde
unei creşteri a cheltuielilor publice) să se poată influenŃa, în
sensul modificării ei, rata marginală de substituŃie dintre
bunul public BP şi venitul V, caz în care optimul
consumatorului se va situa în punctul 4, pe acceaşi linie a
bugetului dar pe o nouă curbă de indiferenŃă.

Rata fiscalităŃii: se calculează ca raport între totalul veniturilor fiscale şi

produsul intern brut

Se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcŃie

de veniturile sau averea acestora.

Structura impozitelor directe

Impozite reale

-impozitul funciar

-impozitul pe clădiri

-impozitul pe activităŃi industriale, comerciale şi profesii
libere-impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc

Impozite personale

-impozite pe venit (veniturile persoanelor fizice/juridice)

-contribuŃii privind securitatea socială (plătite de angajatori,
plătite de angajaŃi)

-impozite pe avere (pe averea propriu-zisă, pe circulaŃia
averii, pe sporul de avere)

IMPOZITUL PE VENITUL PERSOANELOR FIZICE

-este considerat cea mai importantă sursă de venit în majoritatea
Ńărilor, din punctul de vedere al echităŃii impozitării şi al eficienŃei
economice

-fiind un impozit personal, permite diferenŃierea contribuabililor din
punctul de vedere al situaŃiei lor economice şi sociale

Caracteristici:

-corespunde principiului posibilităŃilor de plată

-flexibilitatea (veniturile fiscale cresc relativ repede odată cu trecere
contribuabililor într-o altă categorie de venit)

-nu produce distorsiuni ale preŃurilor

-bun stabilizator macroeconomic

-obiectul impozabil este uşor identificabil şi clar definit

Contribuabili:

-persoane fizice rezidente şi nerezidente care realizează venituri din
surse aflate pe teritoriul acelui stat

-sunt scutiŃi, de regulă: suveranii şi familiile regale, diplomaŃi străini
acreditaŃi în Ńara respectivă (cu condiŃia reciprocităŃii), uneori
militarii, instituŃiile publice şi persoanele fizice care realizează
venituri sub nivelul minimului neimpozabil

Obiectul impozabil[1]:

venituri din activitati independente

venituri din salarii

venituri din cedarea folosintei bunurilor

venituri din investitii (dividende, dobânzi, titluri de valoare)

venituri din pensii

venituri din transferul proprietăŃilor imobiliare

venituri din activitati agricole

veniturile din premii si din jocuri de noroc

venituri din alte surse

Venituri neimpozabile[1]:

ajutoarele, indemnizaŃiile şi alte forme de sprijin cu destinaŃie
specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale şi din alte
fonduri publice, precum şi cele de aceeaşi natură primite de la alte
persoane

sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri,
sume asigurate, precum şi orice alte drepturi, cu excepŃia
câştigurilor primite de la societăŃile de asigurări ca urmare a
contractului de asigurare încheiat între părŃi, cu ocazia tragerilor de
amortizarec) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube
suportate ca urmare a calamităŃilor naturale, precum şi pentru
cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;

pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de
război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost
încadraŃi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât
pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuŃii obligatorii la
un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din scheme facultative
de pensii ocupaŃionale şi cele finanŃate de la bugetul de stat

contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se
acordă cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziŃiilor legale
în vigoare

bursele primite de persoanele care urmează orice formă de
şcolarizare sau perfecŃionare în cadru instituŃionalizat

sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire şi donaŃie

sumele reprezentând diferenŃa de dobândă subvenŃionată pentru
creditele primite în conformitate cu legislaŃia în vigoare52%

Determinarea impozitului de plată:

1.însumarea veniturilor din toate sursele

2.eliminarea deducerilor

3.determinarea venitului impozabil

4.aplicarea cotei de impunere

Sisteme de impunere:

a)sistemul impunerii separate: poate fi întâlnit sub forma unui
impozit unic pe venit, care permite, totuşi o impunere diferenŃiată
pentru fiecare categorie de venit, fie instituirea mai multor
impozite.

b)sistemul impunerii globale: prespupune cumularea tuturor
veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de
provenienŃă şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit.

Deducerile fiscale

a)deduceri fiscale standard:

-deduceri de bază acordate tuturor plătitorilor

-deduceri referitoare la copii aflaŃi în întreŃinere

-contribuŃiile la asigurările sociale

-deduceri pentru persoanele aflate în întreŃinere

b)deduceri fiscale non-standard:

-dobânzile la anumite credite (de ex.investiŃii)

-contribuŃii la fondul de pensii

-prime de asigurări de viaŃă-deduceri pentru cheltuieli
medicale

Cotele de impozitare: 16%

ExcepŃie: venituri din investiŃii, jocuri de noroc şi transferul proprietăŃilor

imobiliare

Perioada impozabilă: anul fiscal, care corespunde anului calendaristic

IMPOZITUL PE VENITUL PERSOANELOR JURIDICE

Contribuabili [1] :

persoanele juridice romane;

persoanele juridice straine care desfasoara activitate prin
intermediul unui sediu permanent in Romania;

persoanele juridice straine si persoanele fizice nerezidente care
desfasoara activitate in România intr-o asociere fara personalitate
juridica;

persoanele juridice straine care realizeaza venituri din sau in
legatura cu proprietati imobiliare situate in Romania sau din
vanzarea/cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana
juridica romana;

persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane,
pentru veniturile realizate atât în România cât si în strainatate, din
asocieri fara personalitate juridica. In acest caz impozitul datorat de
persoana fizica se calculeaza, se retine si se varsa de catre
persoana juridica romana.

Scutiri:

trezoreria statului;

instituŃiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru
veniturile proprii şi disponibilităŃile realizate;

persoanele juridice române care plătesc impozit pe venitul
microîntreprinderilor

fundaŃiile române constituite;

cultele religioase pentru veniturile obŃinute din valorificarea
obiectelor de cult etc.;

Fondul roman de garantare a depozitelor din sistemul bancar etc.,

Banca NaŃională a României

Venituri neimpozabile:

veniturile din dividende primite de la o altă persoană juridică
română sau membră a UE

Calcularea profitului impozabil:

Venituri obŃinute din orice sursă –

Cheltuielile efectuate în scopul obŃinerii veniturilor respective
(ex.cheltuieli cu achiziŃionarea ambalajelor, cheltuieli pentru
protecŃia muncii şi prevenirea accidentelor etc.) –

Veniturile neimpozabile (ex.dividendele obŃinute de la alte persoane
juridice române etc.) +

Cheltuieli nedeductibile (ex.amenzi, confiscări, majorări de
întârziere etc.)
CONTRIBUłIILE PENTRU SECURITATE SOCIALĂ

-au caracter obligatoriu

-se stabilesc atât în sarcina angajatorilor, cât şi în sarcina
angajaŃilor

-încasările provenite din contribuŃiile pentru securitate socială
capătă o destinaŃie dinainte stabilită

-contribuŃiile pentru securitate socială se întâlnec sub forma
contribuŃiilor pentru asigurări de sănătate, contribuŃii pentru
asigurări de pensii,asigurări de de şomaj

-baza de calcul o constituie veniturile salariale

-în cazul salariaŃilor,cotele de contribuŃie se aplică asupra
veniturilor salariale brute lunare (1%-AS; 6,5%-CASS; 9,5%-CAS)

-în cazul angajatorilor, cotele de contribuŃie se aplică asupra
totalului veniturilor salariale brute lunare ale angajaŃilor (2,5%-AS;
7%-CASS; 19,75-CAS)
Impozitele pe avere
Impozitele pe averea propriu-zisă: se pot întâlni ca impozite stabilite asupra
averii dar plătite din venitul obŃinut de pe urma averii respective, cât şi ca
impozite instituite asupra substanŃei averii.

a)impozitele pe proprietăŃile imobiliare (asupra terenurilor şi
clădirilor)

b)impozitele asupra activului net al căror obiect îl reprezintă
întreaga avere mobilă şi imobilă pe care o deŃine contribuabilul.
Impozitele pe circulaŃia averii: se constituie în legătură cu trecerea dreptului
de prorietate asupra unor bunuri mobile şi imobile de la o persoană la alta.

a)impozitul pe succesiuni: obiectul îl constituie averea primită drept
moştenire de o persoană fizică. Impozitul poate fi stabilit global, pe
întreaga avere lăsată moştenire, fie pe partea ce revine fiecărui
moştenitor, pe baza unor cote progresive diferenŃiate atât în funcŃie de
valoarea averii, cât şi în funcŃie de gradul de rudenie existent între
decujus şi moştenitori.

b)impozitul pe donaŃiuni: obiectul îl constituie averea primită drept
donaŃie de către o persoană; se calculează în baza unor cote progresive în
funcŃie de valoarea averii donate şi de gradul de rudenie existent între
donator şi donatar.

!ObservaŃie: impozitul pe succesiuni şi pe donaŃiuni vizează circulaŃia cu
titlu gratuit a averii.
Impozitele asupra creşterii valorii averii: au ca obiect sporul de valoare pe
care l-au înregistrat unele bunuri în cursul unei perioade de timp.

a)impozitul pe plusul de valoare mobiliară a fost introdus în scopul
impunerii sporului de valoare înregistrat de anumite bunuri imobile
(terenuri, clădiri) în intervalul de timp de la cumpărare la vânzare, fără ca
proprietarul să fi efectuat vreo cheltuială în acest scop (ex. creşterea
valorii ca urmare a executării unor lucrări edilitare).

b)impozitul pe sporul de avere dobândit în timp de război

IMPOZITELE INDIRECTE

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi al prestării
unor servicii, al importului sau al exportului, ceea ce înseamnă că vizează
cheltuirea unor venituri.

Avantaje:

-necesită o perioadă scurtă de timp din momentul luării deciziei de
instituire a impozitelor

-reclamă cheltuieli modice de aşezare, precepere şi urmărire

-sunt mai voalate, fiind cuprinse în preŃul de vânzare al produselor
sau tariful serviciilor prestate

Dezavantaje:

cotele nu sunt diferenŃiate în funcŃie de mărimea venitului sau
averii contribuabililor şi nici în funcŃie de situaŃia persoanală a
acestora

afectează, în mod deosebit, pe cei cu venituri mici

nu afectează în mod direct venitul disponibil, ci puterea de
cumpărare a contribuabililor (au un caracter regresiv)

impozitele pe consum nu Ńin cont de principiul echităŃii fiscale

au incidenŃă asupra preŃurilor produselor

Alte caracteristici

sunt suportate de consumatorul final

sunt plătite la buget de către comercianŃi sau alŃi contribuabili
obligaŃi prin lege la plata acestor impozite

randamentul fiscal al impozitelor indirecte depinde de evoluŃia
cilcuirlor economice (în perioade de avânt – randament fiscal
ridicat; în perioade de recesiune-randament fiscal scăzut)

Impozitele indirecte:

-taxe de consumaŃie

taxe de consumaŃie pe produs (accizele)

taxe generale pe vânzări (TVA)

-taxe vamale

Taxele de consumaŃie

-impozite indirecte care se include în preŃul de vânzare al mărfurilor
fabricate şi realizate în interiorul Ńării care percepe impozitul

-mărfurile asupra cărora se aplică taxele de consumaŃie sunt, în
general mărfuri d elarg consum a căror structură diferă de la un
stat la altul

Taxe de consumaŃie pe produs (taxe speciale de consumaŃie,
accize)

-sunt aşezate asupra unor produse care se consumă în cantităŃi
mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele şi care au o
cerere inelastică;

-se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, fie în baza
unor cote procentuale aplicate asupra preŃului de vânzare.

Sfera de aplicare

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se
datorează bugetului de stat, pentru următoarele produse provenite
din producŃia internă sau din import:

a) bere;

b) vinuri;

c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;

d) produse intermediare;

e) alcool etilic;

f) produse din tutun;

g) uleiuri minerale şi electricitate

h)alte produse (cafea, bijuterii din aur şi platină, produse de
parfumerie, autoturisme, articole din cristal, iahturi şi bărci
cumotor pentru agrement, arme de vânătoare şi alte arme
de uz individual)

Faptul generator

Produsele sunt supuse accizelor în momentul producerii lor în
România sau la momentul importului lor în Ńară.

Exigibilitatea

Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum

Plata accizelor la bugetul de stat

Accizele sunt venituri la bugetul de stat

Termenul de plată al accizelor este până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă

Scutiri generale

Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, atunci când
sunt destinate pentru:

livrarea în contextul relaŃiilor consulare sau diplomatice;

organizaŃiile internaŃionale recunoscute ca atare de către
autorităŃile publice ale României, în limitele şi în condiŃiile
stabilite prin convenŃiile internaŃionale, care pun bazele
acestor organizaŃii, sau prin acorduri încheiate la nivel statal
sau guvernamental;

forŃele armate aparŃinând oricărui stat-parte la Tratatul
Atlanticului de Nord, cu excepŃia ForŃelor Armate ale
României;

rezerva de stat şi rezerva de mobilizare, pe perioada în care
au acest regim.

Taxe generale pe vânzări

-se întâlnesc sub foma impozitului pe cifra de afaceri;

-se aplică asupra deverului total al întreprinderilor
industriale, comerciale şi a celora care prestează servicii şi
efectuează lucrări.

-din punctul de vedere al verigii la care se încasează, se
disting două tipuri de impozite asupra CA:

impozitul cumulativ (“în cascadă”, “în piramidă”,
“bulgăre de zăpadă”): mărfurile sunt supuse
impozitării la toate verigile prin care trec din
momentul ieşirii lor din producŃie şi până când ajung
la consumator;

impozitul unic (monofazic): se încasează o singură
dată, indiferent de numărul verigilor prin care trece o
marfă de la producător la consumator. Dacă
 încasarea se face în momentul vânzării mărfii către
producător este vorba despre taxă de producŃie iar
dacă încasarea are loc în stadiul comerŃului cu
ridicata sau cu amănuntul, impozitul se numeşte
impozit pe circulaŃie sau pe vânzare.

-din punctul de vedere al bazei de calcul, impozitul pe CA cunoaşte
forma:

impozitului pe CA brută: cota de impozitare se aplică
asupra întregii valori a mărfurilor vândute (inclusiv
impozitul plătit la verigile anterioare), impozitul
încasându-se la toate verigile prin care trece o marfă;

impozitul pe CA netă (TVA): se aplică numai asupra
diferenŃei dintre preŃul de vânzare şi preŃul de
cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de
fiecare participant la procesul de producŃie şi
circulaŃie a mărfii respective

Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

1.obiectul TVA: livrările de mărfuri către terŃi şi pentru consumul
propriu, achiziŃiile de bunuri, prestările de servicii, bunuri importate
sau operaŃiuni asimilate (creditul pentru consum, cesiunea de
mărfuri, tranzacŃii care presupun transferul de proprietate);

2.cota de impozit se aplică fie asupra valorii adăugate în fiecare
stadiu pe care îl parcurge marfa de la producător la consumator, fie
asupra preŃului de vînzare din stadiul respectiv, obŃinându-se astfel
taxa asupra preŃului de vânzare, din care se deduce taxa aferentă
preŃului de vânzare din stadiul anterior, diferenŃa fiind TVA aferentă
stadiului respectiv.

3.baza de impozitare: preŃul de vânzare a diferitelor mărfuri sau
valoarea serviciilor prestate.

4.principiile care staul la baza aplicării TVA:

-principiul originii: se impozitează valoarea care este adăugată
tuturor bunurilor autohtone, inclusiv a celor destinate exportului, fără să
fie impozitată valoarea adăugată în străinătate;

-principiul destinaŃiei: se impozitează întreaga valoare adăugată
realizată atât în Ńară, cât şi în străinătate, pentru toate bunurile destinate
consumului Ńării respective (exporturile sunt scutite de plata TVA iar
importurile vor fi impozitate).

5.TVA este vărsată şa buget de către fiecare agent economic ce
apare în calitate de vânzător şi se suportă de consumatorii
mărfurilor sau serviciilor odată cu procurarea acestora.

Cota standard şi cota redusă

(1) Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de
19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice
operaŃiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe
 valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a
taxei pe valoarea adăugată.

(2) Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi
se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele
prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură şi
arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri,
expoziŃii, cinematografe;

livrarea de manuale şcolare, cărŃi, ziare şi reviste, cu
excepŃia celor destinate exclusiv publicităŃii;

livrările de proteze de orice fel şi accesoriile
acestora, cu excepŃia protezelor dentare;

livrările de produse ortopedice;

medicamente de uz uman şi veterinar;

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al
sectoarelor cu funcŃie similară, inclusiv închirierea
terenurilor amenajate pentru camping.

Scutiri pentru operaŃiunile din interiorul Ńării

spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, şi operaŃiunile
strâns legate de acestea, desfăşurate de unităŃi autorizate pentru
astfel de activităŃi

prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către
stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze
dentare efectuată de stomatologi şi de tehnicienii dentari;

prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical
şi paramedical;

transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule
special amenajate în acest scop;

livrările de organe, de sânge şi de lapte, de provenienŃă umană;

activitatea de învăŃământ

activităŃile specifice posturilor publice naŃionale de radio şi de
televiziune, cu excepŃia activităŃilor de publicitate şi altor activităŃi
de natură comercială.

activităŃile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea
programelor, subprogramelor şi proiectelor, precum şi a acŃiunilor
cuprinse în Planul naŃional de cercetare-dezvoltare şi inovare, în
programele-nucleu şi în planurile sectoriale

prestările următoarelor servicii financiare şi bancare:acordarea şi
negocierea de credite şi administrarea creditului de către persoana
care îl acordă; acordarea, negocierea şi preluarea garanŃiilor de
credit sau a garanŃiilor colaterale pentru credite, precum şi
administrarea garanŃiilor de credit de către persoana care acordă
creditul; orice operaŃiune legată de depozite şi conturi financiare,
 inclusiv orice operaŃiuni cu ordine de plată, transferuri de bani,
instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte
instrumente de plată, precum şi operaŃiuni de factoring; emisiunea,
transferul şi/sau orice alte operaŃiuni cu moneda naŃională sau
străină, cu excepŃia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte
de colecŃie etc.

operaŃiunile de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi prestările de
servicii în legătură cu operaŃiunile de asigurare şi/sau de
reasigurare efectuate de persoanele care intermediază astfel de
operaŃiuni;

ivrarea obiectelor şi veşmintelor de cult religios, tipărirea cărŃilor de
cult, teologice sau cu conŃinut bisericesc şi care sunt necesare
pentru practicarea cultului, precum şi furnizarea de bunuri asimilate
obiectelor de cult, conform art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind
dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor
de cult, cu modificările şi completările ulterioare;

Taxele vamale

-taxele vamale pot fi percepute de către stat asupra importului,
exportului sau tranzitului de mărfuri;

-taxele vamale pot fi:

taxe vamale de export: de regulă, pentru încurajarea
exportului, nu se percep astfel de taxe vamale, însă pot fi
instituite din motive fiscale, economice (de ex. pentru a
determina prelucrarea în Ńară a materiilor prime);

taxe vamale de tranzit: Instituite asupra mărfurilor care fac
obiectul comerŃului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe
teritoriul unei Ńări;

taxe vamale de import: se instituie asupra importului de
mărfuri şi se calculează asupra valorii acestora, în momentul
în care ele trec frontiera Ńării importatoare.

-după forma de exprimare, taxele vamale pot fi:

ad-valorem: cote procentuale;

specifice: stabilite cu sumă fixă pe unitatea fizică de marfă
importată;

compuse: combinaŃie între primele două.

-după nivelul lor, taxele vamale se pot clasifica în:

taxe vamale în condiŃia clauzei naŃiunii celei mai favorizate:
se aplică asupra importului de mărfuri efectuat de o Ńară,
membră a OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului, din alte Ńări
membre sau cu care are încheiate acorduri bilaterale care
conŃin o astfel de clauză;

taxe vamale autonome: se aplică la importul pe care o Ńară îl
efectuează din Ńări cu care nu întreŃine relaŃii bazate pe
condiŃia clauzei naŃiunii celei mai favorizate;

taxe vamale preferenŃiale: se aplică în cadrul relaŃiilor
comerciale dintre Ńările care fac parte din diferite uniuni
vamale cu caracter închis, sau în cadrul relaŃiilor comerciale
dintre Ńările dezvolatate şi cele în curs de dezvoltare.

Evaziunea fiscală şi repercusiunea impozitelor

DefiniŃie:

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la impunere a unei părŃi
mai mari sau mai mici din materia impozablă

Forme ale evaziunii fiscale:

Evaziunea fiscală realizată la adăpostul legi

Evaziunea fiscală frauduloasă

łinerea unor registre contabile nereale; distrugerea voită a
unor documente; întocmirea de documente d eplată fictive
etc.

Frauda pe termen lung

Frauda pe termen scurt

Sindormul Phoenix

Sindromul companiilor multiple

Preveirea şi combaterea evaziuni fiscale

UnificarealegislaŃiei fiscale

Eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza
evaziunea fiscală

Utilizarea controlului prin sondaj

Repercusiunea impozitelor

IncidenŃă directă: se manifestă în cazurile în care subiectul
impozitului este şi cel care suportă efectiv plata acestuia

IncidenŃă indirectă: se manifestă în cazurile în care suibiectul
impozabil diferă de cel care îl suportă efectiv

Creditul public: formă de credit acordat statului sau oricărui alt

organism dependent de acesta, în calitate de debitori, creditorii
putând fi persoane fizice sau juridice, rezidente sau nu, care
dispun de mijloace băneşti temporar disponibile şi care acceptă
să le dea ca împrumut. Creditul public se poate contracta direct
de către stat/organisme ale statului sau indirect, prin intermediul
unor instituŃii specializate (bănci, case de economii etc.).

Împrumutul de stat sub raport juridic, reprezintă înŃelegerea
dintre persoane fizice şi/sau juridice, pe de o parte şi stat, pe de
altă parte, prin care prima consimte să pună la dispoziŃia statului
 o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă
determinată, iar aceasta din urmă se angajează să o ramburseze
la termenul stabilit şi să achite dobânda şi alte costuri aferente.

Trăsături caracteristice ale împrumutului de stat:

-caracter contractual şi voluntar: împrumutul exprimă
acordul de voinŃă al părŃilor, nimeni nefiind obligat să
subscrie la acesta;

-caracter rambursabil;

-împrumutul de stat asigură deŃinătorilor de înscrisuri
publice, pe lângă rambursarea sumei împrumutate şi o
anumită contraprestaŃie (sub forma dobânzii);

-influenŃa asupra generaŃiilor viitoare.

DestinaŃia împrumuturilor de stat:

-acoperirea golurilor de trezorerie;

-acoperirea deficitului bugetar;

-finanŃarea proiectelor de investiŃii de interes naŃional.

Avantajele recurgerii la împrumuturi de stat comparativ cu
majorarea impozitelor:

-majorarea impozitelor reprezintă o măsură nepopulară;

-împrumuturile de stat oferă un plasament sigur şi
remunerator pentru disponibilităŃile lor băneşti;

-mijloc mai rapid de procurare a resurselor financiare
necesare, mai cu seamă în cazul în care se solicită acest
împrumut băncii centrale.

Elementele tehnice ale împrumuturilor de stat

1.denumirea împrumutului: poate fi legată de destinaŃia
acestuia (“Împrumutul stabilizării”) sau poate cuprinde
anul contractării, nivelul dobânzii sau forma pe care o
îmbracă împrumutul (“Împrumut de stat 7 ½%”);

2.valoarea nominală, cursul;

3.termenul de rambursare, în funcŃie de care împrumuturile
se clasifică în :

împrumuturi pe termen scurt (până la un an);

împrumuturi pe termen mediu (1-5 ani);

împrumuturi pe termen lung (peste 5 ani).

ObservaŃie: pentru contractarea
împrumuturilor pe termen scurt se emit
înscrisuri publice sub forma: certificatelor de
trezorerie etc. iar pentru contractarea
împrumuturilor pe termen mediu şi lung se
emit bilete de tezaur, obligaŃiuni de stat,
obligaŃiuni municipale etc.

4.dobânda: preŃul pe care statul îl plăteşte creditorilor săi pentru
folosirea sumei împumutate şi îmbracă forma:

dobânzii: venit fix de care beneficiază toŃi deŃinătorii de
înscrisuri, proporŃional cu valoarea nominală;

câştigurilor: venituri diferenŃiate de care beneficiază doar
anumiŃi deŃinători ai înscrisurilor publice (tragere la sorŃi);

formă combinată sau alte avantaje (prime de rambursare,
privilegii fiscale, plata impozitelor, privilegii juridice, garanŃii
contra variaŃiilor monetare etc.).

ObservaŃie:1)rata nominală (rata de emisiune): se
calculează la valoarea nominală a înscrisurilor de stat;

2)rata reală: venitul net ce revine creditorului de pe
urma unei sute de unităŃi monetare date cu
împrumut, corectat cu modificarea preŃurilor pe piaŃă.
Determinarea ratei reale conform acestei accepŃiuni
are la bază relaŃia lui Fisher.

OperaŃiunile prilejuite de împrumuturile de stat

1.Plasarea titlurilor are la bază o serie de tehnici diverse:

a)prin subscripŃie publică realizată prin grija Ministerului de
FinanŃe sau a altor instituŃii abilitate care pregătesc
campania de publicitate privind anunŃarea datelor de
deschidere şi de închidere a împrumutului. Subscrierea are
loc fie la ghişeele statului (trezorerii publice, administraŃii
financiare), fie la ghişeele instituŃiilor financiare publice sau
private. Plasatorii împrumuturilor de stat primesc, pentru
efortul depus comisioane calculate ca procent la valoarea
înscrisurilor. În funcŃie de modul de repartizare a titlurilor,
împrumuturile de stat pot fi:

-cu nivel nelimitat: creditorii pot cumpăra atâtea titluri
câte doresc;

-cu nivel limitat: guvernul fixează un plafon global al
împrumutului. În cazul în care acest plafon se
depăşeşte se procedează la limitarea sumei pe care
fiecare subscriitor putea să o verse (sistemul
repartiŃiei) proporŃional cu suma subscrisă sau se
stabilesc de la început limite de subscriere pentru
fiecare plasator (sistemul contingentelor).

b)prin vânzarea către bănci:

-consorŃiul bancar poate prelua în comision obligaŃiile
împrumutului, statul intrând în posesia sumelor pe măsura
plasării titlurilor de către consorŃiu;

-banca poate cumpăra efectiv titlurile împrumutului de stat,
pe care se angajează să le plaseze pe piaŃă, câştigul său
fiind diferenŃa dintre preŃul la care vinde înscrisurile către
populaŃie şi cel la care au fost achiziŃionate de către stat.
 Titulurile care nu au putut fi plasate pe piaŃă sunt incluse în
portofoliul bîncii respective.

c)prin vânzare la bursă
Ofertele de cumpărare sunt competitive şi necompetitive şi vor cuprinde :
-în cazul ofertei de cumpărare competitive participantul va indica:
valoarea nominală, costul total, rata discontului, preŃul şi randamentul.
Se admite defalcarea valorii totale în maximum 5 tranşe valorice la rate diferite
ale randamentului.
-în cazul ofertelor de cumpărare necompetitive participantul indică
valoarea pe care doreşte să o adjudece fără a indica preŃul sau randamentul(
rata dobânzii). Executarea acestora se va efectua la nivelul mediu ponderat al
randamentului la care s-au adjudecat ofertele competitive.

2.Modificarea ratei dobânzii. Se procedează la o astfel de operaŃiune
în condiŃiile în carerata dobânzii înregistrează o scădere apreciabilă. În
astfel de situaŃii statul va preschimba titlurile împrumuturilor vechi cu
titluri ale unui împrumut nou, emis cu o dobândî mai redusă, operaŃiune
cunoscută sub denumirea de conversiune. În practică se cunosc
următoarele tipuri de conversiune.

-conversiune forŃată: singura alternativă este aceea de a
preschimba vechile titluri cu cele noi, în decursul unei anumite
perioade, în caz contrar înscrisurile pierzându-şi valabilitatea;

-conversiunea facultativă: creditorii pot opta fie pentru
preschimbarea titlurilor aferente împrumutului, fie pentru păstrarea
acestora;

-rambursarea anticipată: creditorii pot opta fie pentru
preschimbarea titlurilor vechi, fie pentru rambursarea anticipată a
împrumutului. Este modalitatea cel mai des întâlnită în practică.

ObservaŃie: operaŃiunea de arozare este inversul celei de
conversiune; se urmăreşte păstrarea interesului publicului
faŃă de împrumuturile de stat.

3.Modificarea termenului de rambursare: se procedează la o astfel
de operaŃiune când cheltuielile aferente rambursării împrumuturilor
scadente depăşesc resursele financiare ale statului. În acest caz, statul va
proceda la consolidarea datoriei sale, adică la preschimbarea înscrisurilor
împrumuturilor exigibile imediat sau pe termen scurt cu titluri ale unor
împrumuturi pe termen mediu şi lung sau fără termen (obligaŃiuni, titluri
de rentă perpetuă etc.). avantaje şi dezavantaje ale operaŃiunii:

-creditorii se pot confrunta cu riscul de depreciere a banilor datorită
prelungirii termenului de rambursare, caz în care statul va trebui să
accepte majorări ale ratei dobânzii;

-cheltuielile publice legate de rambursarea împrumuturilor scadente
se reduc dar creşte efortul statului în ceea ce priveşte plata
dobânzilor aferente;

-băncile sunt avantajate deoarece astfel de operaŃiuni sporesc
veniturile încasate de pe urma comisioanelor plătite de stat.

4.Rambursarea împrumuturilor de stat: Răscumpărarea tilurilor de la
deŃinătorii acestora. Rambursarea se poate realiza dintr-o dată la
scadenŃă, sau pe o perioadă mai lungă de timp, prin eşalonare. Există mai
multe modalităŃi de rambursare a împrumuturilor.

-prin anuităŃi constante, în cote progresive sau regresive. Este
utilizată mai ales în cazul în care numărul creditorilor este mic,
nefiind agreat de public tocmai datorită faptului că rambursarea are
loc în tranşe ;

-prin tragere la sorŃi: se utilizează în special în caul în care numărul
deŃinătorilor de titluri este mare; în momentul lansării împrumutului
statul stabileşte valoarea obligaŃiunilor amortizabile în fiecare an;
acest sistem se poate combina cu cel al împrumuturilor cu lozuri,
primele tiluri ieşite fiind rambursate la o valoarea mult superioară
preŃului de emisiune;

-răscumpărarea la bursă;

-amortizarea indirectă datorită deprecierii monetare, ca urmare a
repudierii datoriei sau a incapacităŃii de plată.

Rambursarea împrumuturilor se efectuează pe seama:

-fondului special de amortizare (fond cu afectaŃie specială constituit
la dipsoziŃia casei de amortizare, din care se efectuează cheltuielile
cu plata dobânzilor şi rambursarea împrumutului);

-resurselor prevăzute în bugetul de stat cu această destinaŃie
(venituri bugetare ordinare);

-excedentelor bugetare.









DATORIA PUBLICĂ

Cuprinde totalitatea sumelor împrumutate de autorităŃile publice
centrale, de unităŃile administrativ-teritoriale şi de alte entităŃi
publice, de la persoane fizice sau juridice pe piaŃa internă şi în
străinătate şi rămase de rambursat la un moment dat.

Legea nr.313/iunie 2004 privind datoria publică

datorie publică guvernamentală - totalitatea obligaŃiilor financiare
interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din
împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin
Ministerul FinanŃelor Publice, în numele României, de pe pieŃele
financiare

datorie publică locală - totalitatea obligaŃiilor financiare interne şi
externe, ale autorităŃilor administraŃiei publice locale, la un moment
 dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de
acestea de pe pieŃele financiare

datoria publică -datoria publică guvernamentală la care se adaugă
datoria publică locală. În scopul evaluării datoriei publice României,
orice obligaŃie, exprimată în valută, este calculată în monedă
naŃională, utilizându-se cursul valutar comunicat de Banca
NaŃională a României, valabil în ultima zi din perioada pentru care
se face raportarea

Scopul contractării împrumuturilor de stat

finanŃarea deficitului bugetului de stat, finanŃarea temporară a
deficitelor din anii precedenŃi ale bugetului asigurărilor sociale de
stat, până la alocarea de sume cu această destinaŃie, finanŃarea
deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor
sociale de stat şi bugetului Trezoreriei Statului din exerciŃiul curent
şi refinanŃarea datoriei publice guvernamentale, în condiŃii
acceptate de Ministerul FinanŃelor Publice;

menŃinerea în permanenŃă a unui sold corespunzător în contul
curent general al Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul
FinanŃelor Publice;

finanŃarea unor proiecte sau a altor necesităŃi aprobate prin
hotărâre a Guvernului;

susŃinerea balanŃei de plăŃi şi a rezervei valutare;

alte situaŃii prevăzute de lege.

Cine contractează împrumuturile de stat?

Guvernul este autorizat să garanteze împrumuturi interne şi externe
numai prin Ministerul FinanŃelor Publice, contractate în scopuri
prioritare pentru economia românească, stabilite, pentru fiecare caz
în parte, prin hotărâre a Guvernului.

Împrumuturile contractate sau garantate de autorităŃile
administraŃiei publice locale fac parte din datoria publică a
României, dar nu reprezintă obligaŃii ale Guvernului, iar plata
serviciului datoriei publice aferentă acestor împrumuturi se va
efectua exclusiv din bugetele locale şi prin împrumuturi pentru
refinanŃarea datoriei publice locale

AutorităŃile administraŃiei publice locale pot contracta sau garanta
împrumuturi interne şi/sau externe pe termen scurt, mediu şi lung,
pentru realizarea de investiŃii publice de interes local, precum şi
pentru refinanŃarea datoriei publice locale, potrivit legii, numai cu
avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale; raportarea şi
înregistrarea datoriei publice locale se fac conform normelor
metodologice emise de Ministerul FinanŃelor Publice

Structura datoriei publice

Datorie publică internă

Datorie publică externă

Instrumentele datoriei publice

titluri de stat emise pe piaŃa internă sau externă;

împrumuturi de stat de la bănci, de la alte instituŃii de credit,
persoane juridice române sau străine, în condiŃii rezultate în urma
negocierilor;

împrumuturi de stat de la guverne şi agenŃii guvernamentale
străine, instituŃii financiare internaŃionale sau de la alte organizaŃii
internaŃionale;

împrumuturi temporare din disponibilităŃile contului curent general
al Trezoreriei Statului, în condiŃiile legii;

garanŃii de stat.

Rambursarea datoriei publice: reprezintă o obligaŃie necondiŃionată şi

irevocabilă a statului de plată a capitalului, a dobânzilor şi a altor costuri
aferente împrumuturilor contractate sau garantate; comisioanele, valoarea
discontului, cheltuielile cu plata altor servicii legate de contractarea
împrumuturilor de stat, precum şi cheltuielile aferente serviciilor prestate
de agenŃiile de rating pentru evaluarea riscului de Ńară vor fi plătite din
bugetul de stat.

Serviciul datoriei publice: totalitatea sumelor reprezentând rate de
capital, dobânzi, comisioane şi alte costuri aferente datoriei publice,
conform acordurilor sau contractelor de împrumut, la o anumitădată sau
pentru o perioadă determinată.

Sursele de plată pentru serviciul datoriei publice:

disponibilităŃile contului curent general al Trezoreriei Statului;

împrumuturile de stat pentru finanŃarea şi refinanŃarea datoriei
publice guvernamentale;

cheltuielile prevăzute cu această destinaŃie în bugetul de stat;

sumele încasate de către instituŃiile financiare mandatate de
Ministerul FinanŃelor Publice pentru a administra împrumuturile
externe contractate de acesta, în numele şi în contul statului, de la
beneficiarii finali de împrumuturi;

sumele încasate de Ministerul FinanŃelor Publice de la beneficiarii
finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor de împrumut subsidiar,
încheiate în condiŃiile acordurilor de împrumut intervenite între
statul român şi creditori;

sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor finali, în baza
acordurilor de împrumut subsidiar şi a acordurilor de împrumut
subsidiar şi garanŃie încheiate între Ministerul FinanŃelor Publice,
autorităŃile administraŃiei publice locale şi agenŃii economici de sub
 autoritatea acestora, în condiŃiile acordurilor de împrumut
intervenite între statul român şi creditori;

sumele prevăzute în bugetele agenŃilor economici care au
contractat împrumuturi cu garanŃia statului;

fondul de risc, pentru situaŃiile în care sunt executate

garanŃiile emise de Ministerul FinanŃelor Publice sau în cazul în care
beneficiarii finali ai împrumuturilor directe şi subîmprumutate nu îşi
onorează obligaŃiile prevăzute în acordurile de împrumut subsidiar
sau în acordurile de împrumut subsidiar şi garanŃie;

alte surse, în condiŃiile legii
Rambursarea ratelor de capital aferente serviciului datoriei publice
guvernamentale directe se face prin refinanŃarea acestora de către Ministerul
FinanŃelor Publice.

Fondul de risc: pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din
garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele
juridice de la instituŃiile creditoare, precum şi din împrumuturile
contractate direct de stat şi subîmprumutate beneficiarilor finali.

Fondul de risc se constituie din:

sumele încasate sub formă de comisioane de la beneficiarii
împrumuturilor garantate de stat sau subîmprumutate, cu excepŃia
autorităŃilor administraŃiei publice, pentru ambele cazuri, de la care
nu se percepe comision la fondul de risc;

dobânzi la disponibilităŃile aflate în contul fondului de risc;

dobânzi şi penalităŃi de întârziere, la nivelul celor prevăzute pentru
neplata în termen a obligaŃiilor fiscale, aplicate pentru neplata în
termen, de către beneficiarii finali ai împrumuturilor garantate de
stat sau subîmprumutate, a comisioanelor la fondul de risc şi,
respectiv, a ratelor scadente, dobânzilor, comisioanelor şi a altor
costuri aferente ale împrumutului;

fonduri alocate de la bugetul de stat în acest scop;

alte surse legal constituite.

Obiectivele administrării datoriei publice:

optimizarea lichidităŃilor pentru efectuarea cheltuielilor
bugetare;

limitarea riscului de refinanŃare;

optimizarea ponderii în portofoliu a titlurilor de stat
negociabile;

administrarea riscului de curs valutar şi a riscului de
dobândă;

constituirea dobânzilor la titlurile de stat în dobânzi de
referinŃă pentru activitatea de intermediere financiară din
România;

diversificarea bazei de creditori;

optimizarea cheltuielilor bugetare cu datoria publică în
funcŃie de celelalte obiective

AtribuŃiile MFP în administrarea datoriei publice

estimează necesarul de lichiditate pentru realizarea cheltuielilor
sectorului bugetar;

contractează direct, în numele statului, administrează şi
rambursează împrumuturile de stat, inclusiv costurile aferente;

emite scrisori de garanŃie pentru împrumuturi;

elaborează proiectul legii anuale privind plafonul de îndatorare
publică şi alte acte normative ce decurg din prezenta lege;

stabileşte, în condiŃiile pieŃei, termenii pentru finanŃarea şi
refinanŃarea datoriei publice şi se asigură că noile împrumuturi se
încadrează în plafonul anual de îndatorare publică;

efectuează operaŃiuni în scopul administrării riscurilor asociate
portofoliului datoriei publice guvernamentale;

coordonează relaŃiile cu agenŃiile internaŃionale de rating în scopul
evaluării riscului de Ńară;

prezintă, semestrial, Guvernului şi Parlamentului, situaŃia
împrumuturilor contractate direct de stat şi a celor garantate de
stat;

elaborează normele prevăzute de prezenta lege în competenŃa sa;

elaborează anual contul general al datoriei publice, anexă la contul
general anual de execuŃie a bugetului de stat

Rolul BNR

Plata serviciului datoriei publice guvernamentale contractate de
Ministerul FinanŃelor Publice, în numele statului, în altă monedă
decât moneda naŃională se poate efectua prin Banca NaŃională a
României, pe bază de convenŃie. OpŃional, din considerente
strategice, pentru plata serviciului datoriei publice guvernamentale
în valută, Ministerul FinanŃelor Publice poate utiliza valuta existentă
în conturile sale sau poate cumpăra de la Banca NaŃională a
României valuta necesară plăŃilor, la cursul valutar comunicat de
Banca NaŃională a României valabil în ziua respectivă şi să
plătească contravaloarea în lei a acesteia în aceeaşi zi.

Sistemul bugetar şi procesul bugetar (I)

ConŃinutul şi caracteristicile bugetului public:


Bugetul public exprimă relaŃiile economice în formă bănească ce iau
naştere în procesul repartiŃiei PIB, în conformitate cu obiectivele de
politică economică, socială şi financiară ale fiecărei perioade.

sub aspect juridic

-bugetul public este un act prin care sunt prevăzute şi
autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului;

-sunt puse în evidenŃă: necesitatea aprobării parlamentare a
indicatorilor bugetari, caracterul obligatoriu, faptul că este
un act de previziune, anual.

sub aspect economic

-subliniază corelaŃiile macroeconomice, legătura cu nivelul şi
evoluŃia PIB.

Din punctul de vedere al conŃinutului, bugetul public poate fi analizat ca:

-document: act în care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an,
veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcŃie
de sistemul de finanŃare a instituŃiilor publice

-lege: act juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin lege,
veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituŃiilor
publice. Este un act de previziune (sunt indicate resursele băneşti
ale statului şi destinaŃiile acestora sub forma cheltuielilor), act de
autorizare (puterea executivă este împuternicită de puterea
legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri, potrivit
prevederilor legale), act anual (anul bugetar în care sunt aprobate
şi executate veniturile şi cheltuielile)

-sistem de fluxuri financiare: legate de formarea resurselor
financiare publice (impozite, taxe, contribuŃii şi alte venituri
publice), pe de o parte şi de repartizarea acestora, pe de altă parte

-instrument de politică economică: instrument de politică a
statului în domeniul fiscalităŃii şi a cheltuielilor publice, întrucât prin
acest document sunt stabilite veniturile bugetare ce reflectă politica
fiscală şi cheltuielile bugetare ce au un rol important în plan
economic şi social

ObservaŃii:

1)bugetul public este mai mult decât un document în care se
înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului, este un plan
financiar la nivel macroeconomic, un instrument de previziune atât
pe termen scurt, prin dimensionarea veniturilor şi a cheltuielilor
statului, precum şi pe termen mediu, prin bugetele program;

2)în Ńările cu economie de piaŃă dezvoltată, în afară de bugetul
public în forma sa clasică se mai propune întocmirea unui
instrument mai cuprinzător, bugetul economiei naŃionale, care este
un document estimativ, conceput ca un ansamblu de conturi ale
naŃiunii, ce reflectă toate resursele naŃiunii şi destinaŃia lor,
 cuprinzând şi informaŃii previzionale ăn legătură cu producŃia,
repartiŃia, consumul PIB;

3)bugetul economiei naŃionale nu are caracter de lege, nu se
substituie bugetului de stat, ci are un caracter informativ cu privire
la efectele directe şi indirecte produse în economie prin aplicarea
unor măsuri care vizează creşterea economică.

În România, gestionarea resurselor financiare publice se realizează prin
intermediul unui sistem unitar de bugete care cuprinde (Legea finanŃelor
publice, Moşteanu, T. (coord.), “Buget şi trezorerie publică”)

-bugetul de stat: documentul elaborat şi administrat de către
Guvern, adoptat de către Parlament, prin lege, cuprinzând
veniturile şi cheltuielile aprobate prin legea bugetară anuală

-bugetul asigurărilor sociale de stat: documentul ce se
întocmeşete distinct de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament
prin lege separată, fiind administrat şi gestionat de Ministerul
Muncii şi SolidarităŃii Sociale şi Familiei

-bugetele locale: bugete de venituri şi cheltuieli ale unităŃilor
administrativ-teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează
iniŃiativa locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinŃelor
locale

-bugetele fondurilor speciale: se întocmesc în vederea finanŃării
anumitor obiective şi acŃiuni necesare în perioada considerată,
pentru care se instituie prelevări obligatorii pe bază de legi speciale

-bugetul trezoreriei statului: documentul în care sunt înscrise
veniturile şi cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfăşurată de
aceasta în scopul îndeplinirii funcŃiilor sale

-bugetele instituŃiilor publice autonome: includ veniturile şi
cheltuielile, sau după caz, numai cheltuielile anuale ale instituŃiilor
publice centrale care nu sunt subordonate nici unei alte entităŃi de
drept public

-bugetul instituŃiilor publice finanŃate integral/parŃial din
BS, BASS, BL, BFS: include cheltuielile anuale ale instituŃiilor
publice ce funcŃionează doar pe baza resurselor primite de la
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale
şi bugetele fondurilor speciale. Cuprinde veniturile şi cheltuielile
anuale ale insituŃiilor publice ce primesc subvenŃii de la bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele
fondruilor speciale în compeltarea fondurilor proprii şi sunt în
subordinea instituŃiilor publice autonome

-bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral din venituri
proprii: documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile
şi cheltuielile instituŃiilor publice aflate în subordinea unor instituŃii
publice autonome, ce funcŃionează doar pe baza veniturilor proprii
ce provin din chirii, organizarea de manifestări culturale sportive etc

-bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau
garantate de stat: documentele în care sunt prevăzute şi
aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe contractate sau
garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se
asigură din fonduri publice

-bugetele fondurilor externe nerambursabile:documentele în
care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor
externe care nu sunt rambursate

bugetul public este conceput şi elaborat ca un buget consolidat care
reflectă la nivelul unui an, efortul financiar public;

rolul bugetului public;

-rolul alocativ reflectă în partea de cheltuieli modul de alocare a
resurselor fiecărui an bugetar;

-rolul redistributiv rezultă din faptul că bugetul public este un
instrument prin care se redistribuie o parte a PIB prin intermediul
impozitelor şi taxelor, precum şi prin intermediul cheltuielilor;

-rolul de reglare a vieŃii economice decurge din faptul că datorită
bugetului public ca instrument cu putere de lege, se poate acŃiona
asupra economiei stimulând sau frânând o anumită activitate.

Principiile bugetare

Principiul anualităŃii

-se referă, pe de o parte la perioada de timp pentru care se
întocmeşte şi se aprobă bugetul, iar pe de altă parte, la perioada de
timp în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile
înscrise în autorizaŃia dată Guvernului de către Parlament;

-factorii care influenŃează data începerii anului bugetar: caracterul
economiei, nivelul de dezvoltare, perioada de lucru a Parlamentului,
tradiŃia etc.;

-execuŃia bugetului, respectiv încasarea veniturilor şi efectuarea
cheltuielilor autorizate pentru fiecare an bugetar, se poate organiza într-
unul din următoarele sisteme:

sistemul de gestiune: la finele anului bugetar bugetul se
închide în mod automat, în contul de încheiere a exerciŃiului
bugetar fiind înscrise doar veniturile încasate şi cheltuielile
efectuate, în timp ce veniturile neîncasate şi cheltuielile
angajate dar neefectuate urmează a se reflecta în bugetul
anului în care se vor realiza; dezavantajul sistemului constă
în faptul că nu pot fi cunoscute cu exactitate veniturile şi
cheltuielile anului bugetar încheiat;

sistemul de exerciŃiu: presupune existenŃa unei perioade
de 3-6 luni din momentul expirării anului bugetar până la
încheierea contului de exerciŃiu bugetar, timp în care se
continuă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor;
dezavantajul constă în existenŃa în paralel a doua bugete,
 cel al anului expirat şi cel al anului în curs, care creează
dificultăŃi în ceea ce priveşte sistemul de evidenŃă şi control.

-în România, conform legii finanŃelor publice, exerciŃiul bugetar este
anual, coincide cu anul calendaristic şi cu cel financiar, execuŃia
bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an iar orice
venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la această dată
se va încasa sau se va plăti în contul bugetului pe anul următor,
creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate
de drept.

Principiul universalităŃii

-presupune înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor în buget în sumele
lor globale (totale, brute), fără omisiuni şi compensări reciproce;

-avantajele acestui principiu constau în faptul că:

permite cunoaşterea cât mai exactă şi reală a volumului
total al veniturilor şi cheltuielilor publice;

permite cunoaşterea corelaŃiei existente între anumite
categorii de venituri şi cheltuieli aflate în conexiune strânsă;

facilitează controlul financiar.

-dezavantajul respectării stricte a acestui principiu conduce la
evidenŃierea în buget a unor rulaje artificiale ale sumelor
reprezentând veniturile şi cheltuielile bugetare;

-în prezent se elaborează bugetele mixte care cuprind anumite
venituri şi cheltuieli publice în sumă brută iar altele (veniturile de la
întreprinderile publice sau subvenŃiile către acestea, vărsămintele la
buget sau subvenŃiile primite de la acesta etc.) figurează cu soldul;

-excepŃii de la principiul universalităŃii:

resursele provenind din donaŃii care nu majorează
resursele publice, ci au o afectaŃie specială în conformitate
cu voinŃa celui care efectuează donaŃia;

fondurile de sprijin care reprezintă resurse ale particularilor
puse la dispoziŃia administraŃiilor publice cu condiŃia realizării
unor lucrări publice sau prestaŃii determinate;

reconstituirea creditelor bugetare prin restituirea către
buget a sumelor necuvenite sau acordate cu titlu provizoriu.

Principiul unităŃii bugetare

-presupune înscrierea tuturor veniturilor şi a cheltuielilor, în sumele
lor globale, într-un singur document;

-unitatea bugetară este asigurată prin intermediul sistemului
conturilor naŃionale, în cadrul cărora sunt grupate atât veniturile şi
cheltuielile statului cât şi cele aferente colectivităŃilor locale şi
bugetului asigurărilor sociale;

-adaptarea la cerinŃele actuale ale finanŃelor moderne facilitează
operaŃiunea de debugetizare care constă în modificarea modului de
finanŃare a cheltuielilor bugetare (facilitează efectuarea unor
 cheltuieli publice pe seama unor resurse complementare, în
condiŃiile în care veniturile ordinare nu sunt suficiente). Presupune
două accepŃiuni:

trecerea de la finanŃarea publică la cea privată;

dezangajarea statului, prin glisarea unor cheltuieli publice
din bugetul general către bugetele anexe şi conturile
speciale de trezorerie.

Derogări de la principiul unităŃii bugetare

legea rectificativă a bugetului şi modalităŃile de repartizare
a creditelor bugetare aprobate: în cazul în care pe
parcursul exerciŃiului bugetar nu se încasează veniturile
previzionate sau intervin cheltuieli ecxepŃionale se
procedează la o redimensionare a resurselor şi a
cheltuielilor printr-o lege rectificativă.

Principiul neafectării veniturilor

-depersonalizarea veniturilor, astfel încât, totalitatea lor este
utilizată pentru acoperirea tuturor cheltuielilor;

-nerespectarea principiului unităŃii sau al universalităŃii conduce şi
la încălcarea principiului neafectării veniturilor.

Principiul specializării bugetare

-veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de
Parlement pe surse de provenienŃă iar cheltuielile în funcŃie de
destinaŃia lor şi de conŃinutul economic (clasificaŃie bugetară).

Principiul echilibrului bugetar

-princpiul specific teoriei finanŃelor clasice care presupunea
întocmirea unor bugete echilibrate

-veniturile publice trebuie să acopere cheltuielile publice, înscopul
asigurării echilibrului dintre nevoile colective şi resursele financiare
publice

.Princpiul publicităŃii

-dezbaterea publică a proiectelor de buget, a contruilor generale
anuale de execuŃie a acestora

-publicare în Monitorul Oficial a bugetelor şi conturilor anuale de
execuŃie

ObservaŃie 1: conform Legii nr.500/2002 privind finanŃele publice,
principiile ce stau la baza elaborării bugetului de stat în România sunt:
principiul universalităŃii, unităŃii, specializării, anualităŃii, publicităŃii şi
unităŃii monetare (toate operaŃiunile bugetare se exprimă în moneda
naŃională).

ObservaŃie 2: conform OUG nr.45/2003 privind finanŃele publice locale,
principiile care stau la baza elaborării bugetelor locale sunt principiul
universlităŃii, specializării, unităŃii, echilibrului, unităŃii monetare,
publicităŃii şi al anualităŃii.

Tipuri de bugete

buget de mijloace: bugetul în forma sa tradiŃională, în care sunt
prezentate şi detaliate mijloacele financiare alocate diferitelor
categorii de servicii publice; are finalitate anuală;

buget funcŃional: datorită insuficienŃei resurselor se impune
selectarea (în funcŃie de costul şi randamentul serviciilor publice)
cheltuielilor publice ce pot fi finanŃate la un moment dat;

bugete-program: instrumente moderne ale gestiunii finanŃelor
publice care sunt elaborate în funcŃie de obiectivele propuse în
condiŃiile lărgirii orizontului de referinŃă la un număr mai mare de
ani (3,5 ani).

Metode de dimensionare a veniturilor şi a cheltuielilor bugetare

Metode clasice

metoda automată: pentru previzionarea veniturilor şi a
cheltuielilor pentru anul următor (t+1) se iau drept bază veniturile
şi cheltuielile aferente anului (t-1) al cărui exerciŃiu s-a încheiat;
metodă simplă, nu necesită un volum mare de lucru dar are
dezavantajul manifestării instabilităŃii la nivel economic, social,
politic etc.;

metoda majorării (diminuării): se iau în considerare rezultatele
exerciŃiilor bugetare aferente a cinci sau mia mulŃi ani premergători
celui pentru care se realizează previziunea, pe baza cărora se
calculează ritmuri medii de modificare a veniturilor şi a cheltuielilor
bugetare, ritmuri care se aplică veniturilor şi cheltuielilor anului în
curs pentru obŃinerea unei previziuni privind anul viitor;

metoda evaluării directe: presupune efectuarea unor calcule
pentru fiecare sursă de venit şi pentru fiecare categorie de
cheltuieli, în funcŃie de execuŃia preliminată a bugetului pe anul în
curs şi de previziunile pentru anul următor şi în strânsă corelaŃie cu
evoluŃia PIB.

Metode moderne

-se bazează pe criteriile cost-avantaje sau cost-eficacitate
(ex.VAN);

-au în vedere şi criteriile de incertitudine şi risc (ex.speranŃa de
rentabilitate, criteriile maximax sau maximin, criteriul regretului
minimal al lui Savage).

a)metode de tip american:

Planned Programmed Budgeting System: metodă de
dimensionare a cheltuielilor aplicată iniŃial în domeniul militar şi
extinsă apoi la nivelul bugetului federal al S.U.A., bazată pe criteriul
cost-eficacitate şi presupune identificarea obiectivelor pe termen
lung, cuantificarea costurilor şi avantajelor diferitelor programe ce
pot fi finanŃate de la buget şi stabilirea unui clasament al acestora
în funcŃie de indicatorii de eficacitate;

Management by objectives: metodă utilizată iniŃial de mari
companii private (General Motors), adoptată apoi de ministerele
federale care presupune identificarea finalităŃilor, a Ńintelor pentru
fiecare domeniu de activitate în parte; spre deosebire de PPBS, în
cazul metodei MBO, decidentul şi utilizatorul sunt diferiŃi,
identificarea opŃiunilor realizându-se pe orizontală;

Zero Base Budgeting: metodă de programare bugetară practicată
în S.U.A. din 1980 care constă în alegerea acelei combinaŃii de
programe care minimizează costurile determinate de realizarea unui
anumit obiectiv, Parlamentul reexaminând bugetul, în mod
sistematic, la intervale regulate de timp, ca şi cum s-ar porni de la
zero, la fiecare 5 ani rediscutându-se şi reevaluându-se fiecare
acŃiune şi autorizaŃie de program; folosirea metodei ZBB se bazează
pe identificarea valorii prezente a programelor alternative şi
ierarhizarea acestora în raport de criteriul beneficiului net şi al
raportului avantaj-cost.

b)metode de inspiraŃie franceză

Rationalisation des Choix Budgetaires: metodă bazată pe analiza
sistemică care are drept scop, ca prin iteraŃii succesive (formularea
problemei, selecŃia obiectivelor, construcŃia modelelor, comparaŃia
cost/avantaje, test de sensibilitate etc.), să se reformuleze
obiectivele şi mijloacele utilizate pentru atingerea lor; originalitatea
metodei constă în capacitatea de adapatare şi reformulare a
opŃiunilor.

Bugetele locale

buget local - document prin care sunt prevazute si aprobate in
fiecare an veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale
(OUG 45/2003)

Principiul descentralizării locale

Principiul autonomiei

Principiile autonomiei locale (Carta Europeană a Autonomiei
Locale)

colectivităŃile locale au dreptul la resurseleproprii adecvate de care
să poată dispune liber, în vederea exercitării atribuŃiilor lor

Resursele financiare ale colectivităŃilor locale trebuie să fie
proporŃionale cu responsabilităŃile stabilite de ele prin constituŃie
sau lege

Cel puŃin o parte din resursele financiare ale colectivităŃilor locale
trebuie să provină din impozite şi taxe locale

ColectivităŃile locale trebuie să fie consultate, într-o manieră
adecvată, asupra modialităŃilor în care vor fi alocate resursele
distribuite

SubvenŃiile acordate colectivităŃilro locale nu trebuie să fie destinate
finanŃării unor proiecte specificate

În scopul finanŃării propriilor obiective de investiŃii, colectivităŃile
locale trebuie să aibă acces la piŃa de capital

Sistemul organizării locale:

Autonomie completă: comunităŃile locale au libertate deplină în
administrarea intereselor fără nici un cotrol din partea autorităŃilor
centrale

Autonomie limitată: cntrol din partea autorităŃilor centrale

Tutelă: problemele locale sunt rezolvate de către autorităŃile
centrale, administraŃiilor locale revenindu-le competenŃe doar n
acŃiuni de mică importanŃă

Constituirea veniturilor:

Constituirea veniturilor proprii în virtuteadreptului de a percepe
impoziteşi taxe

Completarea veniturilor proprii cu sume defalcate din veniturile
bugetului autorităŃilor publice centrale

FinanŃarea integrală din bugetul central

Veniturile bugetelor locale se constituie din:

a) venituri proprii formate din: impozite, taxe, contributii, alte
varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit;

b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

c) subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete;

d) donatii si sponsorizari.

Fundamentarea cheltuielilor bugetelor locale:

Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor
bugetelor locale, pe ordonatori de credite, pe destinatii, respectiv
pe actiuni, activitati, programe, proiecte, obiective, se efectueaza in
concordanta cu atributiile care revin autoritatilor administratiei
publice locale, cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea
functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale respective.

Fundamentarea si aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se
efectueaza in stricta corelare cu posibilitatile reale de incasare a
veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Trecerea de catre Guvern, in administrarea si finantarea autoritatilor

administratiei publice locale, a unor cheltuieli publice, ca urmare a
descentralizarii unor activitati, precum si a altor cheltuieli publice noi se
face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare
realizarii acestora, dupa cum urmeaza:

a) in primul an, prin cuprinderea distincta, in anexa la legea
bugetului de stat, a resurselor necesare finantarii cheltuielilor
publice transferate sau noilor cheltuieli publice, precum si a
criteriilor de repartizare;

b) in anii urmatori, prin cuprinderea resurselor respective in
ansamblul sumelor alocate unitatilor administrativ-teritoriale, cu
 exceptia celor nominalizate distinct prin anexa la legea bugetului de
stat.

Sistemul bugetar şi procesul bugetar (II)

Procesul bugetar: ansamblul acŃiunilor şi măsurilor întreprinse de

instituŃiile componente ale statului în scopul concretizării politicii financiare
aplicate de autoritatea bugetară.

Etapele procesului bugetar:

1.elaborarea proiectului de buget;

2.aprobarea bugetului;

3.execuŃia bugetului;

4.încheierea execuŃiei bugetului;

5.controlul execuŃiei bugetului;

6.aprobarea execuŃiei bugetului.

Caracteristicile procesului bugetar:

proces decizional: deoarece se procedează la alocarea unor
resurse bugetare limitate în raport cu nevoile societăŃii pentru
bunuri şi servicii;

proces democractic: în decursul etapelor procesului bugetar se
manifestă atât atributele statului de drept (separaŃia puterilor în
stat), cât şi posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale
diferitelor grupuri de cetăŃeni care deŃin majoritatea politcă de
decizie;

proces preponderent politic: opŃiunea pentru un anumit tip de
politică economică (financiară, monetară) reprezintă un act de
decizie politică a forŃelor majoritare în Parlament;

proces cu continuitate ciclică: etapele procesului bugetar sunt
stabilite prin legi specifice formulate pe baza principiilor anuităŃii şi
publicităŃii bugetare, cu precizarea termenelor concrete de derulare
şi finalizare;

proces de larg impact public, cu implicaŃii la nivel macro şi
microeconomic, care se manifestă atât pe plan economic, cât şi
social

InstituŃiile cu atribuŃii în realizarea procesului bugetar

1.Elaborarea proiectului de buget

-proiectul de buget este elaborat de către Guvern, prin
subsistemul instituŃiilor publice aflate în structura acestuia;

-deosebit de importantă este elaborarea proiectului de buget în
funcŃie de rezultatele obŃinute în domeniile economico-sociale
finanŃate de la buget, apreciate pe baza unor indicatori de:

eficienŃă: exprimă rezultatele ce se obŃin dintr-o activitate
economico-socială prin utilizarea anumitor resurse
economice (materiale, financiare, umane);

eficacitate: exprimă calitatea pe care o are o acŃiune de a
produce rezultatele scontate şi se determină ca raport între
rezultatul (efortul) efectiv înregistrat şi rezultatul (efortul)
prevăzut la proiectarea unui anumit program economico-
social;

economicitate: surprinde fenomenul de reducere a
volumului mijloacelor efcetiv consumate pentru realizarea
unui anumit cuantum al rezultatelor proiectate; se determină
ca raport între eficienŃa efcetiv realizată şi cea prevazută a
se realiza, cu precizarea că pentru determinarea efcicienŃei
se va folosi raportul de effort/efect.

-Ministerul FinanŃelor împreună cu instituŃiile de prognoză, Banca Centrală
şi celelalte ministere stabileşte, pe baza programului de guvernare aprobat
de Parlament, premisele (principalii parametri macroeconomici: evoluŃia
PIB, gradul de fiscalitate, modificarea soldului rezervei internaŃionale nete
etc.) de la care se porneşte în elaborarea proiectului de buget;

-elaborarea proiectului de buget presupune un flux informaŃional în dublu
sens: de la instituŃiile bugetare cu atribuŃii în furnizarea bunurilor şi
serviciilor publice către Ministerul FinanŃelor şi invers;

Proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către
Guvern, prin Ministerul FinanŃelor Publice, pe baza:

a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul
bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi
pentru următorii 3 ani;

b) politicilor fiscale şi bugetare;

c) prevederilor memorandumurilor de finanŃare, ale
memorandumurilor de înŃelegere sau ale altor acorduri
internaŃionale cu organisme şi instituŃii financiare internaŃionale,
semnate şi/sau ratificate;

d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităŃilor stabilite în
formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii
principali de credite;

e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de
credite;

f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în
scopul finanŃării unor acŃiuni sau ansamblu de acŃiuni, cărora le
sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de
eficienŃă; programele sunt însoŃite de estimarea anuală a
performanŃelor fiecărui program, care trebuie să precizeze:
acŃiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele
obŃinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori
precişi, a căror alegere este justificată;

g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat, precum şi de transferuri consolidabile pentru autorităŃile
administraŃiei publice locale;

h) posibilităŃilor de finanŃare a deficitului bugetar.
Legea 500/2002

-proiectul bugetului de stat curpinde:

expunerea de motive (poate fi înlocuită cu un raport al
principalelor evoluŃii macroeconomice din anul curent în plan
mondial şi naŃional, precum şi principalele coordonate ale politicii
financiare, monetare, valutare, comerciale) şi proiectul legii
bugetului de stat (poate conŃine prevederi legate direct de buget:
volumul veniturilor al cheltuielilor cu detalierea pe tipuri de surse şi
destinaŃii şi propuneri de amendare temporară a cadrului legislativ
în materie fiscală: modificarea unor cote de impozitare);

anexele la proiectul de lege bugetară în care sunt reflectate
structura veniturilor şi a cheltuielilor, bugetele unor fonduri speciale
extrabugetare;

informaŃii de documentare privind modul de fundamentare a
bugetului.

2.Aprobarea bugetului

-Parlamentul este instituŃia publică împuternicită prin ConstituŃie să
aprobe legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de
Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de
acesta.În cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen
legal, nu au fost adoptate de către Parlament până cel târziu la
data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se referă
proiectul de buget, Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea
procedurii de urgenŃă.

-etapele parcurse de proiectul de buget în Parlament:

prezentarea de către primul-ministru (ministru finanŃelor) a
raportului pe marginea proiectului de buget în plenul
Parlamentului;

examinarea proiectului de buget în comisiile permanente
ale Parlamentului şi aprobarea acestuia în comisia buget,
finanŃe, bănci;

dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget în Parlament;

promulgarea de către Preşedintele Republicii a legii
bugetului aprobată de Parlament.

3.ExecuŃia bugetului

-publicarea legii privind bugetul în buletinul oficial al Ńării conduce la
operaŃionalizarea şi deci execuŃia acestuia;

-execuŃia bugetului constă în încasarea veniturilor şi efectuarea
cheltuielilor aprobate;

-responsabilitatea execuŃiei bugetului revine Guvernului iar
monitorizarea operativă a execuŃiei bugetare se realizează printr-un
departament din cadrul MF care sintetizează informaŃiile privind
încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor;

-încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor se efcetuează prin
intermediul unei instituŃii specializate aflată în subordinea MF
(trezoreria statului) fie prin sistemul bancar pe baza unor convenŃii
privind prestarea unor astfel de servicii

-executarea veniturilor bugetare ( a impozitelor directe) constă în
derularea următoarelor faze:

aşezarea impozitului: identificarea şi dimensionarea materiei
impozabile a unei persoane fizice sau juridice;

lichidarea impozitului: determinarea cuantumului impozitului
afernet materiei impozabile în raport cu cotele de impozitare şi alte
condiŃii prevăzute de lege şi care conduce la deschiderea rolului
fiscal al perosnei în cauză în care se înscrie suma datorată de
aceasta:

emiterea titlului de percepere a impozitului: înscrierea
cuantumului impozitului respectiv într-un document (titlu de
încasare, ordin de încasare) pe baza căruia se autorizează
perceperea unui anumit venit bugetar;

perceperea impozitului: încasarea efectivă a sumei datorate de
debitor.

-executarea cheltuielilor bugetare constă în derularea următoarelor
faze;

angajarea: decizia care generează obligaŃia unei instituŃii
bugetare de a plăti o sumă de bani către furnizorii diferitelor bunuri
şi servicii publice;

lichidarea: instituŃia publică constată şi recepŃionează furnizarea
bunurilor şi/sau a serviciilor contractate şi stabileşte suma datorată
furnizorilor;

ordonanŃarea: actul de emitere a unei dispoziŃii sau ordin de plată
a unei sume din alocaŃia bugetară în favoarea unui terŃ;

plata: achitarea efectivă de către instituŃia publică a sumei
datorate.

4.Încheierea execuŃiei bugetare

-contul de execuŃie bugetară: reflectă finalitatea operaŃiunilor de
executare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare şi conduce la
determinarea modului în care Executivul a respectat încadrarea în
veniturile, cheltuielile şi soldul bugetar aprobat de Parlament;

-întocmirea contului de execuŃie bugetară se face de către MF pe
baza dărilor de seamă contabile şi a conturilor privind execuŃia de
casă a bugetului elaborate de fiecare instituŃie publică (pe
verticală) după care se prezintă Guvernului care după discutare
 hotăreşte supunerea acestuia Parlamentului pentru dezbatere şi
aprobare.

5.Controlul execuŃiei bugetare

-controlul execuŃiei bugetare se realizează de către o instituŃie
exterioară Guvernului, Curtea de Conturi, care funcŃionează în mod
autonom după legea proprie de organizare;

-Curtea de Conturi efectuează la fiecare instituŃie publică controlul
ulterior, vizând legalitatea şi realitatea datelor cuprinse în contul de
execuŃie a bugetului şi totodată verifică şi eficienŃa, eficacitatea şi
economicitatea execuŃiei bugetare, pronunŃându-se asupra calităŃii
gestionării banului public la fiecare instituŃie în parte;

-în condiŃiile în care, la efectuarea verificării, nu se constată
nelegalităŃi şi prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi
procedează la descărcarea de gestiune a ordonatorului de credite
fiecărei instituŃii publice;

-Curtea de Conturi prezintă Parlamentului raportul privind execuŃia
bugetară în vederea dezbaterii şi aprobării acestui cont.

6.Aprobarea execuŃiei bugetare

-pe baza raportului privind execuŃia bugetară, Parlamentul
declanşează procedura de dezbatere şi aprobare a acesteia.

Competente si responsabilitati in procesul bugetar la nivelul
adminsitraŃiilor locale

Aprobarea si rectificarea bugetelor (OUG nr.45/2003 )

Bugetele locale si celelalte bugete se aproba astfel:

a) bugetele locale, bugetele imprumuturilor externe si
interne si bugetele fondurilor externe nerambursabile, de
catre consiliile locale, judetene si Consiliul General al
Municipiului Bucuresti, dupa caz;

b) bugetele institutiilor publice, finantate integral sau partial
din bugetele locale, de catre consiliile prevazute la lit. a), in
functie de subordonarea acestora;

c) bugetele institutiilor publice, finantate integral din venituri
proprii, inclusiv rectificarea acestora, de catre conducerea
institutiei, cu avizul conform al ordonatorului principal de
credite.

Proiectele bugetelor se elaboreaza de catre ordonatorii principali de
credite, avand in vedere:

a) prognozele principalilor indicatori macroeconomici si sociali,
pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget,
precum si pentru urmatorii 3 ani, elaborate de organele abilitate;

b) politicile fiscale si bugetare, nationale si locale;

c) prevederile acordurilor de imprumuturi interne sau externe
incheiate, ale memorandumurilor de finantare sau ale altor acorduri
internationale, semnate si/sau ratificate;

d) politicile si strategiile sectoriale si locale, precum si prioritatile
stabilite in formularea propunerilor de buget;

e) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din
subordine;

f) programele intocmite de ordonatorii principali de credite in
scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carora le
sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de
eficienta; programele sunt insotite de estimarea anuala a
performantelor fiecarui program, care trebuie sa precizeze:
actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele
obtinute si estimate pentru anii urmatori, masurate prin indicatori
precisi, a caror alegere este justificata;

g) programele de dezvoltare economico-sociala in perspectiva ale
unitatii administrativ-teritoriale, in concordanta cu politicile de
dezvoltare la nivel national, regional, judetean, zonal sau local.

Ordonatorii de credite :

Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii
celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale,
conducătorii altor autorităŃi publice şi conducătorii instituŃiilor
publice autonome.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt
presedintii consiliilor judetene, primarul general al municipiului
Bucuresti si primarii celorlalte unitati administrativ-teritoriale.

Conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica, carora li
se aloca fonduri din bugetele prevazute, sunt ordonatori
secundari sau tertiari de credite, dupa caz

(1) Ordonatorii de credite au obligaŃia de a angaja şi de a utiliza creditele
bugetare numai în limita prevederilor şi destinaŃiilor aprobate, pentru
cheltuieli strict legate de activitatea instituŃiilor publice respective şi cu
respectarea dispoziŃiilor legale.

(2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

a) angajarea, lichidarea şi ordonanŃarea cheltuielilor în limita
creditelor bugetare repartizate şi aprobate potrivit prevederilor art.
21;

b) realizarea veniturilor;

c) angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni
financiare;

d) integritatea bunurilor încredinŃate instituŃiei pe care o conduc;

e) organizarea şi Ńinerea la zi a contabilităŃii şi prezentarea la
termen a situaŃiilor financiare asupra situaŃiei patrimoniului aflat în
administrare şi execuŃiei bugetare;

f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziŃii
publice şi a programului de lucrări de investiŃii publice;

g) organizarea evidenŃei programelor, inclusiv a indicatorilor
aferenŃi acestora;

h) organizarea şi Ńinerea la zi a evidenŃei patrimoniului, conform
prevederilor legale.

Echilibrul financiar şi mix-ul de politici

Echilibrul general economic: expresie generalizată a:

Echilibrului material

Echilibrului forŃei de muncă

Echilibrului valoric

Echilibru financiar

Echilibru valutar

Echilibru monetar

Echilibrul general economic presupune existenŃa unei concordanŃe între
necesarul de bunuri materiale şi bunuri posibile de procurat, între
necesarul de forŃă de muncă şi posibilităŃile de procurare a acestora, între
veniturile băneşti ale populaŃiei şi posibilităŃile de acoperire a acestora cu
bunuri şi servicii, între necesarul de resurse valutare şi resursele posibile
de mobilizat în condiŃiile date.

Echilibrul financiar public exprimă concordanŃa dintre necesarul de resurse
financiare solicitate de furnizarea bunurilor publice, pe de o parte, şi
resursele posibil de mobilizat pe plan intern şi extern, în acest scop, pe de
altă parte.

Instrumentul de reflectare a echilibrului financiar public: bugetul general
consolidat

Politica financiară: ansamblul măsurilor, acŃiunilor şi instrumentelor de
colectare a resurselor financiare şi de utilizare a acestora în scopul
satisfacerii consumului de bunuri publice.

Politica fiscală: se stabilesc sursele, metodele de prelevare şi
veniturile fondurilor publice.

Politica bugetară: expresie a dimensionării şi ierarhizării cheltuielilor
publice prin acŃiuni şi instrumente specifice.

Politica monetară: ansamblul acŃiunilor şi instrumentelor prin care banca
centrală utilizând oferta de monedă şi rata dobânzii influenŃează nivelul
activităŃii economice (PIB) şi al preŃurilor (rata inflaŃiei).

EcuaŃia echilibrului general

Y=C+I+G+(X-IM)

Y=PIB

C=consumul gospodăriilor populaŃiei

I=investiŃiile sectorului neguvernamental

G=cheltuieli publice (consumul sectorului guvernamental)

X=export

I=import

ObservaŃii:

Consumul populaŃiei depinde în mod direct de mărimea venitului
disponibil şi, în mod indirect de cea a PIB-ului

O creştere a impozitelor aferente veniturilor individuale conduce la
reducerea cheltuielilor de consum şi, implicit, a cererii totale

Dacă cheltuielile publice şi impozitele cresc în cuantumuri egale,
nivelul de echilibru al PIB va creşte datorită efectului mai puternic
al cheltuielilor publice

O politică financiară care menŃine acelaşi nivel al deficitului bugetar
nu păstrează cererea agregată la acelaşi nivel, deoarece, depinde
de factorii de influenŃă a deficitului respectiv

Recessionary gap (utilizarea sub potenŃial a forŃei de muncă)

Politică financiară expansionistă, concretizată în creşterea
cheltuielilor publice şi-sau reducerea impozitelor

Inflationary gap: exces de cerere

Reducerea substanŃială a inflaŃiei printr-o politică financiară
restrictivă

Politici financiar de tip keynesian

Practicarea unei politici financiare expansioniste va antrena atât o
creştere a cererii a PIB real, cât şi o creştere a preŃurilor, inducând
o anumită doză de inflaŃie

Critici: in contextul globalizării, politicile financiare expansioniste nu
mai conduc la creşterea producŃiei naŃionale, ci pe cea a
importurilor

Politici financiare de tip “supply-siders”

Reducerea impozitelor poate genera creşterea ofertei agregate

Reducerea impozitelor trebuie operată în zona ofertei agregate

Curba Laffer

Politica bugetară

FuncŃie de stabilizare

FuncŃie de alocare

FuncŃie de redistribuire a veniturilor

Politica monetară

Politică monetară expansionistă conduce la creşterea preŃurilor şi la
înrăutăŃirea soldului contului curent al balanŃei de plăŃi

Politică monetară restrictivă, de reducere a ofertei de monedă şi a
ratei dobânzii are efecte favorabile asupra inflaŃiei dar şi efecte
nefavorabile asupra economiei reale care se contractă sub impactul
scumpirii creditului şi reducerii investiŃiilor

M*V=P*Y

AcŃiunile politicii financiare influenŃează mai rapid şi mai prompt cererea
agregată, comparativ cu politica monetară

Politica monetară se dovedeşte mai eficace în ceea ce priveşte
operaŃionalizarea

Proiectarea creşterii economice

Prognozarea inflaŃiei

Proiectarea balanŃei de plăŃi

Proiectarea deficitului bugetului general consolidat

Prognozarea nivelului de ocupare a forŃei de muncă