UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI

TEHNOLOGIE “GEORGE EMIL PALADE” DIN TÎRGU-MUREȘ

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ȘI LITERE

Programul de studii: ECCE

Rolul lui Andrei Șaguna în restaurarea mitropoliei ortodoxe din

Transilvania secolului al XIX-lea

Student: Marin Ioana-Alexandra

Ioan Lupas Mitropolitul Andrei Saguna 1909
Doctor in filosofie, profesor de istoria bisericii la institutul de teologie-pedagogic din Sibiu, cat si
profesor de istorie moderna romaneasca si a Transilvaniei, dedicand o serie de opere lui Andrei Saguna
„Contributii la istoria culturala si politica a epocii lui lui Andrei Saguna”Sibiu 1907 sau “Viata si faptele
lui Andrei Saguna“ Sibiu 1913.

1. Origini

Andrei Șaguna s-a nascut în decembire 1808 și face parte din familia unor negustori
macedo-romani din orasul Mișcoț. Existența acestor în acest oraș se datorează negoțului de pe la
1600 când o serie de familii românești din zona Macedoniei se stabilesc în zonele Ungariei și a
Austriei. În acest context ajunge și familia lui Șaguna în Mișcoț

Românii aflați în aceste zone au i-au cerut împăratului Iosif al II-lea să primească dreptul de să-și
zidească biserici, astfel a încuvințat și românilor din Mișcoț . Ioan Lupaș menționează ca au
reușit să zidească “ una dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe-române, câte se aflau în Țara
Ungurească”. Printre românii care au finanțat construirea acestei biserici se numărau și bunicii
lui Andrei Șaguna

Însă pentru orientarile lui de mai târziu, un rol remarcant îl are mama sa, Anastasia Mihai, care s-
a născut la Mișcoț, în anul 1785, căsătorindu-se la doar 17 ani cu Naum Șaguna. După ce avea
deja împreună 3 copiii, sărăcia a început să fie prezentă în această familie, făcându-i-se
primisuiunea din partea autorităților că daca vor trece la confesiunea catolică li se va ușura soarta
și vor primii ajutoare în creșterea copiiior. Vor accepta până la urmă sa își dea copiii în grija
arhiepiscopului Ștefan Fischer, mai ales în preajma vârstei în care aceștia trebuiau să frecventeze
școala.

2. Educație

Anastasiu pe numele său de botez și-a început studiile elementare la școala “ greco-valahă “ din
Mișcoț , reușind să frecventeze și cursul superior, pe care l-a terminat la vârsta de 18 ani. Studiile
universitare și le-a urmat locuind împreună cu mama sa în casa lui Atanasie Grabosky, bogat
negustor. Astfel se înscrie la studiile universitare în anul 1826 urmând filosofia si dreptul la
Buda, iar în 1829 pleacă la Vârșeț unde urmează teologia . Remarcându-se printre colegii săi ,
cât și datorită cunoștințelor de teologie, a fost chemat de către mitropolitul sărb ca și profesor de
teologie la Carloviț. Anul 1833 se remarcă prin trecerea acestuia la viața călgărească și la
asumarea numelui de Andrei “întâi chemat”. De remarcat și numele pe care acesta l-a ales ,
îmtrucât se spunea că acest nume trebuie ales în așa fel încât să exprime scopul acestei vieți
pentru persoana respective. Atunci Șaguna ar fi ales acest nume gândindu-se la apostolul despre
care se spune că a propovăduit prima data cuvântul evangheliei.

3. Carieră

În perioada 1811-1845, biserica ortodoxă din Adreal a fost condusă de episcopul Vasile Moga.
Odată cu moartea acestuia în 1845, nepotul său Ioan Moga protopop la Săliștii, ar fi dorit să
ajungă în scaunul episcopal, însă dorința acestuia nu s-a îndeplinit, deoarece împăratul a dat
ascultare mitropolitului Sârbesc de la Carloviț , iar în anul 1846 a trimis la Sibiu pe Andrei
Șaguna în calitate de episcop al bisericii otrodoxe din Ardeal. La venirea sa a fost întamplinat cu
o stare de răscoală, întrucât era un nou venit, un necunoscut, pe lângă se zvonea că nu era de
origini românești, ci sârbe.

Ajuns la Sibiu s-a implicat în organizarea afacerilor bisericești și școlare. În calitatea sa de

profesor, Șaguna a rămas mâhnit când a văzut căt de puțin erau pregătiți proiții și națiunea
română. La Sibiu exista doar un seminar de 6 luni pentru peroți și 6 săptămâni pentru învățători,
astfel a dat porunca ca cursurile să ajungă la durata de un an si să se învețe diverse domenii.

Ca să se convingă că preoții și învățătorii își fac treaba, în anul 1847 a realizat călătorii din sat în
sat ca să vadă cum merg treburile . Tot în anul 1847 a cerut curții de la Viena alegerea unui
episcop la care să ia parte toți protopopii. Curtea a dat ordin să se facă alegerea episcopului , însă
cel ales nu trebuia să fie obligatoriu din Ardeal, întrucât Șaguna era născut în Ungaria . Sinodul
de alegere s-a ținut la Turda la 2 decembrie 1847. Deși a ieșit ultimul în rândul candidaților,
împăratul l-a ales ca și episcop de Șaguna, chiar Tomotei Cipariu auzind de numirea sa a scris
„Virtățile acestui mare bărbat român sutn mai cunoscute decât să mai aibă trebuintă a se lăuda,
încât nici inamicii lui nu le-ar putea nega...”

După numirea sa ca și episcop în ziua de 18/30 aprilie 1848 la Duminica Tomii, încuvântarea pe
care a rostit-o în catedrala din Carloviț spunea că una dintre țintele sale era sa reînvie „ episcopia
transilvană cea numeroasă...”. O prima problemă pe care s-a axat a fost aducerea preoțimii pe o
treaptă mai înaltă de cultură, considerând că populația românească putea înainta doar dacă
preoțimea era o clasă luminată. Un al doilea plan și mai important pe care și l-a propus a fost să
organizeze o biserică ortodoxă autonomă, care să nu mai fie sub tutela mitropoliei sărbești de ka
Carloviț. În acest scop va avea loc la Sibiu un sinod la martie 1850, la care au luat parte 24 de
preoți . La începutul acestui Sinod Șaguna a rostit un discurs în care a vorbit despre toate cele
îndurate de români în trecut pentru credință, întrebându-se care este cauza sărăciei acestei
populații. La sfarșitul discursului a menționat că principalele probleme de dezbatere ale sinodului
erau: să se îngrijească de starea bisericii și a școlilor, de starea preoților și a învațarorilor, de
satrea poporului si înaintarea culturii.,
Un prim act pentru lupta lui Șaguna pentru trecerea bisericii de la rang episcopal la rang de
mitropolie a început prin tipărirea unei broșuri la Viena în limba germană, demonstrând prin
documente că românii ortodocși din Ardeal a avut mitropolia proprie inainte de 1700, în planul
său Șaguna îi includea și pe românii din Banat, Bihor și Bucovina. Rămânând într-un final doar
cu 2 episcopii cea din Ardeal și Caransebeș.

Ziarele vremii au consfințit reînfințarea mitropoliei, însă Șaguna a rămas a rămas totuși mâhnit
că planul său nu a reușit în totalitate, chiar și românii din Bucovina și-ar fi dorit ca episcopia lor
să fie alături de reînnoita mitropolie.

Odată înfințată mitropolia credincioșii își puneau problema contrucției noi catedrale, însă Șaguna
se gândea la rezolvarea altor probleme precum recunoașterea mitropoliei în legislația ungurească,
datorită contextului politic, ceea ce s-a realizat la iunie printr-un articol de lege prin care se
recunoștea egalitatea cu mitropolia sărbească, legalitate îm fața legii, dreptul de a organiza
congrese și adunări, astfel într-o primă ședință Șaguna a prezentat de „statut organic”- a
amplificare a proiectului din 1864 care constituia legislația bisericească.

Astfel la 14 februarie 1868 se aprobă Statutul Organic al Bisericii Române din Transilvania . Un
principiu de baza a acestui statut era angajarea în conducerea treburilor românești și a Bisericii
Ortodoxe a laicilor, rolul laicilor la l-a justificat prin afirmația că ceea ce nu puteau face laici prin
mijloace politice, pot realiza pri alte mijloace. În fapt urmărit să-i lege pe laicii ortodocși într-o
conlucrare comună pentru sprijinul financiar al bisericii și al învățământului.