UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”

DIN IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE: SPORT SI PERFORMANTA

MOTRICA

REFERAT LA DISCIPLINA ISTORIA

EDUCATIEI FIZICE ȘI SPORTULUI

Student:

Cozma Stefan Constantin

Grupa 2. Subgrupa 3.

Anul universitar
2021-2022
Semestrul I

1
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”
DIN IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE: SPORT SI PERFORMANTA

MOTRICA

STUDIUL PRIVIND APROFUNDAREA

CUNOSTINTELOR PRIVIND APARITIA SI
EVOLUTIA EDUCATIEI FIZICE IN EVUL
MEDIU

Student: Cozma Stefan Constantin

Grupa 2. Subgrupa 3. SPM

2
 Planul Lucrarii

I. Argumentul……………………………………………….4

II. Dezvoltarea Culturala a popoarelor germanice……………………….

…5-6

III. Popoarele Evului Mediu Si formele in care practicau exercitiile

fizice…………………………….
IV. ………………………………………………....

V. Repere bibliografice………………………………………

VI. Galerie foto……………………………………………….

3
 Argument

Am ales acest subiect pentru ca de mic am fost fascinat de educatia fizica si

originile ei.Inca un motiv pentru care am ales acest subiect este chiar viata medievala si
factorii care influentau pe acea vreme educatia fizica (Feudalismul,Biserica,apararea cu
putera armelor)

4
 Istoria Evului Mediu este dominata de istoria
popoarelor germanice

Dezvoltarea culturala a acestor popoare este influentata decisiv de religia crestina,

care triumfa asupra vechilor religii politeiste, determinand atat conceptiile cat si
forma institutiilor.

Desfiintarea J.O antice si apoi incendierea Olympiei au fost fapte simbolice care au
pecetluit triumful eticii crestine asupra conceptiilor antice, care suferisera e drept un
destul de pregnant proces de degenrare în ultimele veacuri. Locul conceptiilor greco-
romane preocupate de aspectul fizic al omului este luat de conceptiile crestine care
au creat un ideal cu totul diferit. Doctrina crestina se sprijina pe dualitatea corpului si
spiritului: corpul este pieritor, sufletul nemuritor. Corpul este dusmanul sufletului,
resedinta si cauza pacatului. Cu cat corpul este mai slabit, mai neîngrijit cu atat
sansele sufletului de a accede la viata vesnica sunt mai mari. Ca o consecinta
naturala a cresterii influentei acestor conceptii a fost interzicerea exercitiilor fizice
prin care se cultiva latura fizica a persoanei. În acest mod, crestinis 212g67c mul a
adus decaderea execitiilor fizice. Tertullian unul dintre parintii bisericii crestine
sustinea plin de indignare: " Paleastrica diaboli negotium!" (Kiritescu,1943). Au fost
considerate purtatoare de pacat si baile, curatenia sau igiena personala, adica tot
ceea ce tinea de întretinerea sanatatii si a corpului.

Ostilitatea fatisa a bisericii crestine fata de educatie fizica si-a gasit deplina si
completa aplicare în sistemul de educatie al timpului. scolile medievale erau conduse
de ordinele religioase, educatia se facea în scolile manastiresti conduse de calugarii
benedictini, franciscani sau dominicani. În scoli se învatau cele "sapte arte liberale"
în doua cicluri "trivium" ( gramatica, dialectica, retorica) si "quadrivium" (aritmetica,
muzica, geometria, astronomia). Ca metoda de învatare se utiliza metoda scolastica,
bazata pe rationamentul deductiv si silogismul, urmarindu-se legarea cunostintelor
într-un rationament riguros, fara folosirea faptelor sau argumentelor.

În acest sistem de educatie era exclusa orice preocupare pentru educatie fizica, nu
mai poate fi vorba de practicarea exercitiilor fizice în scoli. Ele sunt chiar interzise la
fel ca si baia sau înotul.

5
Dar, chiar daca exercitiile fizice nu au mai fost practicate în sistemul scolar feudal, nu
înseamna ca ele au disparut din viata popoarelor. Exercitiile fizice au continuat sa
faca parte din viata oamenilor si sa fie practicate. Pe de o parte ele erau exersate din
necesitatea asigurarii pregatirii militare, dar si din dorinta naturala de miscare a
oamenilor din cele mai diferite categorii si grupuri sociale. Clasele nobiliare au
practicat exercitiile fizice în cadrul institutiei cavaleresti, în timp ce oamenii din
popor, tarani sau oraseni în diverse ocazii specifice vietii feudale.

Manifestarile variate si pitoresti ale practicarii exercitiilor fizice în perioada Evului

Mediu au asigurat pastrarea unei continuitati a educatiei fizice de-a lungul acestor
veacuri destul de întunecate din istoria omenirii.

https://jurnalspiritual.eu/exercitiul-fizic-in-evul-mediu/

6
 Popoarele Medievale Si formele in care practicau exercitiile fizice

Popoarele germanice reprezentate prin diferite ramuri (goti, scandinavi,

danezi, islandezi, flamanzi, burgunzi, longobarzi, etc) au fost un factor important
care a influentat evolutia educatiei fizice mai ales în perioada de început a Evului
Mediu.

Din cele mai vechi timpuri, popoarele germanice duceau în regiunile de

nord ale Europei o viata patriarhala cu institutii proprii. Felul de viata
al vechilor germani este cunoscut traditii, mituri si naratiuni istorice
consemnate în operele literare populare ale nordicilor: "edda" sau
"sagas". Poemul german "Niebelungenlied" desi este de data mai tarzie
a avut ca sursa de inspiratie aceleasi vechi naratiuni mitice si contine
numeroase amanunte despre obiceiurile si credintele vechilor germani.
Din punct de vedere documentar putem compara acest poem cu
poemele homerice. Documentele preistorice si descoperirile
arheologice la care se aduga miturile si traditiile au reusit sa dezvaluie
amanuntele vietii vechilor germani înca din perioadele epocii bronzului.

În istorie, germanii si-au facut aparitia în momentul în care Romanii în

expansiunea lor spre Nord au venit în contact cu ei. Cesar si Florus
ofera numeroase date despre acest popor razboinic, dar principalul
izvor de documentare ramane lucrarea istoricului Tacitus: "De situ,
moribus et populis Germaniae". Germanii sunt descrisi ca un popor de
oameni înalti si vigurosi, blonzi cu ochi albastri. Viata lor era simpla, se
desfasura în aer liber, vanatoarea fiind ocupatia de baza. Erau
razboinici de prima mana, curajosi si viteji, manuind armele cu multa
dexteritate. Romanii nu i-au putut învinge cu toata armata lor bine
organizata. Mitologia lor este plina de povestiri razboinice, zeii germani
sunt luptatori si eroi.

Toti istoricii elogiaza de asemenea calitatile morale deosebite ale

acestor populatii: sentimentul onoarei, credinta, austeritatea. Vechii
germani aveau cultul familiei si respectau femeia care era considerata
tovarasa egala de viata si de lupta. Curajul, vrednicia, îndemanarea în
manuirea armelor erau calitatile cele mai pretuite, iar pentru a dobandi

7
aceste calitati, în viata vechilor germani exercitiile fizice ocupau un loc
esential. În legendele scandinave se pot întalni capitole întregi care
descriu adevarate programe de educatie. Din aceste surse
documentare se observa ca practicarea exercitiilor fizice începea de la
cele mai fragede varste atat pentru baieti cat si pentru fete. Copiii
învatau sa tina scutul, sa traga cu arcul, sa arunce cu sulita, sa
calareasca, sa înoate, sa manuiasca sabia. Numai dupa însusirea
acestor deprinderi, tinerii erau declarati maturi si capabili de lupta.
Toate poeziile si poemele populare germane descriu cu lux de
amanunte exercitiile fizice traditionale.

Formele în care vechii germanici practicau exercitiile fizice erau destul

de variate:

 Alergarea era un exercitiu foarte pretuit, dovada stand calificativele

referitoare la capacitatea de a se misca cat mai rapid pe care eroii
legendari le primesc: Siegfrid "cel iute" descris ca fiind capabil sa ajunga
ursul în fuga sau "Harald" care reuseste sa-l întreaca prin alergare pe
Magnus care este calare.
 Saritura era si ea la fel de pretuita fiind folosita mai ales pentru a depasi
obstacolele în timpul luptei. Se practica mai ales saritura în lungime.
Istoricul roman Florus, povesteste despre Teobod, un rege teuton care
sarea peste patru sau chiar sase cai asezati unul langa altul.

 Aruncarea era un exercitiu de razboi. Obiectul de aruncare cel

mai caracteristic pentru vechii germani era piatra. Wikingii îsi
încarcau corabiile cu pietre pe care apoi le aruncau asupra
dusmanilor.

 Înotul si scufundarile sunt si ele foarte des mentionate atat în legende

cat si în lucrarile istoricilor. Tacit descrie germanii, barbati si femei
deopotriva, scaldandu-se zilnic, indiferent de anotimp în apele reci ale
raurilor.

 Calaria era apreciata mai ales de germanii din sud. Visigotii, vandalii,
francii obisnuiau sa lupta calare, iar calul era considerat animal sfant.

8
  Patinajul si mersul pe schiuri erau de asemenea practici obisnuite mai
ales la poparele germanice din nord. Patinele preistorice confectionate din
oase de animale descoperite în localitatile din zona Marii Nordului, în
Islanda, Olanda si chiar Elvetia sunt dovezi în acest sens. Schiul era
folosit ca mijloc de deplasare în timpul iernii din cele mai vechi timpuri.

 Dansurile sunt mai putin pomenite, se pare ca ele nu erau foarte iubite de

vechii germani. Tacit vorbeste într-un singur loc despre un dans
spectaculos executat de tineri printre sabii si lanci - deci un dans
razboinic, asemanator dansurilor pyrice ale vechilor greci.

Anglo-saxonii, vechii locuitori ai insulelor britanice înainte si dupa invazia

saxonilor au cultivat si ei o serie de exercitii fizice specifice, care pe langa
pronuntatul caracter militar serveau si la satisfacerea dorintei de miscare a
populatiei. Reconstituirea obiceiurilor vechilor locuitori ale insulelor britanice pana
la cucerirea lor de catre normanzi (1066) a fost realizata prin studiul poemele
eroice, a unor cronici si însemnari ale preotilor. Vanatoarea era activitatea care
se bucura de cea mai mare atentie. Literatura epica abunda în descrierea
episoadelor de fapte vanatoresti ale vechilor englezi. Calaria era necesara
pentru deplasare, lupta, vanatoare. Calul era foarte pretuit: practicile rituale
descrise dovedind existenta unui adevarat cult pentru cal. Tragerea cu arcul era
folosita în lupta, dar si pentru distractie. Aruncarea cu prastia, lupta, înotul,
canotajul, patinajul, navigatia cu corabii cu panze, aruncarea cu pietre sunt
deasemenea pomenite în aceste documente.

Slavii care traiau raspanditi pe o mare zona geografica, între Marea Baltica si

Marea Neagra, au format dupa destramarea Imperiului Roman, începand cu sec.
al VI-lea, mai multe grupe de popoare:

 în partea de rasarit: rusii, bielorusii, ucrainienii;

 spre vest: polonii, cehii, slovacii;

 ramura sudica: bulgarii, sarbii, croatii si slovenii.

9
Slavii s-au dovedit luptatori de seama, puternici, curajosi, bine
dezvoltati fizic. Din viata lor nu lipseau exercitiile fizice, mai ales cele
cu caracter militar: trasul cu arcul, aruncarea pietrelor si a sulitei,
lupta cu palosul si securea, scrima cu bastoane, înotul, canotajul, lupta
`cu pumnii.

https://www.scritub.com/timp-liber/sport/EDUCATIA-FIZICA-IN-EVUL-
MEDIU-41261.php
Exercitiile fizice practicate pe teritoriul tarii noastre in perioada
antichitatii si in Evul Mediu

Dupa anul 274 D.Hr., cand legiunile lui Aurelian au parasit Dacia si pana la instalarea
feudalismului, continutul si formele de practicare a exercitiilor fizice si jocurilor s-au
modificat mai ales sub influenta contactului cu alte popoare.

Nu exista prea multe documente care sa evidentieze preocupari semnificative pentru

domeniul educatiei fizice în oranduirile precapitaliste, astfel izvoarele care permit o investigatie
reala sunt mai ales legate de viata taranimii. Prin obiceiurile populare si formele traditionale de
manifestare, baladele populare si jocurile populare reusesc sa redea aspecte sociale si culturale
din viata poporului roman , inclusiv cele legate de practicarea exercitiilor fizice. În baladele
populare sunt prezentati eroi care pe langa calitati moralesunt înzestrati cu frumusete fizica si
vigoare.

Exercitiile fizice care apar cel mai des în continutul baladelor populare sunt: lupta sau
tranta, scrima sau lupta cu buzduganul, trasul cu arcul, aruncarea, înotul, calaria si
vaslitul.

Un exemplu în acest sens este balada "Pintea viteazul", în care este sugerata
pregatirea pentru lupta: "El a adunat voinici de postat, harnici la lupta si frumosi la
stat, pe care i-a-nvatat, în locul Tabarisca, din sus de Gradisca si la sarituri si la
puscaturi si la aruncare, peste apa mare".

Aruncarea buzduganului este descrisa în balada " Mihu Copilul " în care acesta este
prezentat ca un erou de tip cavaleresc, cu însusiri atletice deosebite: " În graba se
ducea, brîul ca-ncingea, buzduganul lua si mi-l opintea si mi-l azvarlea si cînd l-

10
azvarlea, frunza suiera, codrul rasuna ... ", iar în balada " Movila lui Burcel ", acesta
povesteste domnitorului stefan cel Mare : " Pan-a nu ajunge plugar, aveam falnic
armasar si o ghioagha vestrujita, cu piroane tintuita, care cand o învarteam, proasca
prin dusmani faceam, cate opt pe loc turteam ".

Aruncarea buzduganului, ca exercitiu traditional, a facut parte din programul

serbarilor " junilor ", din Scheii Brasovului pana aproape de zilele noastre.

Tragerea cu arcul era un exercitiu dar si o arma folosita pe timp de razboi. În

legenda " Altarul manastirii Putna (versificata de Vasile Alecsandri, dupa cronicarul
Neculce) " este prezentat modul în care stefan cel Mare a ales locul pe care urma sa
fie ridicata manastirea: "Copii, trageti ... eu vreau astazi sa ma-ntrec în arc cu voi".
Dupa ce sagetile acestora s-au oprit departe, cea pornita din arcul lui stefan a
marcat locul altarului: "Zbarnaie coarda din arcu-i, fulgera sageata-n vînt, pere,
trece mai departe si-ntr-un paltin vechi s-au frînt ". Iar apoi, cuvintele domnului: "
Acolo fi-va altarul ", zice falnicul monarh, ce se-nchina si se apleaca pe razboinicul
sau arc."

Eroii baladelor si basmelor populare alegeau lupta dreapta, Fat-Frumos provocat de

zmeu "... în palos sa ne taiem, ori în tranta sa ne-ncercam ?" , " ... ba-n trînta
dreapta ca-i de la Dumnezeu lasata". Fie ca se întreceau prin "lupta voiniceasca" (în
care apucarea se facea numai de brate) fie prin "lupta cu prinderea de brau",
descrierea acestor lupte desfasurate dupa reguli cavaleresti, au evidentiat darzenia
confruntarilor. În balada "Vidra" este prezentata înfruntarea dintre Paunasul Codrilor
si Stoian soimul: "ei de braie s-apucara si la lupta se luara, zi de vara pîna-n seara,
cînd în loc mi se-învartea, cînd la vale s-aducea, niciunul nu dovedea ..."

Calaria, deprindere de mare utilitate, a fost practicata si ca exercitiu sportiv. În

cronicile timpului se pomeneste despre calarie în toate relatarile despre evenimentele
traditionale ale Evului Mediu: lupte, vanatoare, serbari, festivitati, nunti, vizite etc

11
 Concluzie

Pot spune ca Evul Mediu a fost dominat de doua curente filosofice care au influentat
nefavorabil practicarea exercitiilor fizice.Primul apartine crestinismului,care in forma sa
primara a pus accentual pe dezvoltarea spiritului,corpul fiind neglijat;acest mod de
gandire a dus la ascentism,punand accentual pe “viata de apoi”.

A doua influenta vine din partea celor care considerau ca achizitionarea de cunostinte
este lucrul cel mai important.Atitudinea este cunoscuta sub numele de scolastica si era
promovata mai ales in manastiri.

Pot fi amintiti insa si o serie de factori favorizanti,mai ales de natura practica,oglinditi,pe

de o parte de educatia cavalerilor,si pe de alta parte,de aparitia si dezvoltarea unor jocuri
de caracter popular.Educatia cavalerilor includea o serie de exerciti fizice ce aveau ca
prima destinatie pregatirea militara si realizarea unor obiective morale.In acest context,s a
manifestat preocuparea privind diversificarea formelor de practicare a exercitiilor fizice.

Repere Bibliografice

Repere Literare: Teoria Educatiei Fizice si Sportului 2002 FEST Bucuresti 2002
A.Dragnea, M.Stanescu

Repere Electronice: https://jurnalspiritual.eu/exercitiul-fizic-in-evul-mediu/

http://www.minutedemiscare.ro/despre_istorie.html
https://www.scritub.com/timp-liber/sport/EDUCATIA-FIZICA-IN-EVUL-MEDIU-
41261.php

12
BaseBall ilustrat in acea vreme

Duel-Lupte Evul Mediu

13
Sahul In Epoca Medievala jucat de catre femei

Jousting-Turnin (o parte importanta in baza cavalerismului)

14
Tragerea cu arcul

Invatarea inotului in Epoca Medievala

15
Luptele corp la corp in perioada medievala

Invatarea manuirii sabiei

16