5.

Breviar de calcul

5.1. Calculul necesarului de căldură

Calculul necesarului de căldură se calculează conform SR 1907 şi relaţia de calcul

este:

A0 + AC
Q = QT (1 + ) + Qi [W]
100

În care :

- QT este căldura cedată prin transmisie, considerat în regim termic staţionar,

corespunzător diferenţei de temperatură între interiorul şi exteriorul elementelor de
construcţie care delimitează încăperea, calculat conform SR 1907 calculează cu relaţia:

mS∆t
QT =  c M + QS [W] , unde:
R0

- cM este coeficient de corecţie al necesarului de căldură ce ţine cont de masa

specifică a elementului de construcţie şi pentru mpi < 400 kg/m2 valoarea lui este 1, iar
pentru mpi > 400 kg/m2 are valoarea 0,94.
Observaţie: În cazul clădirilor industriale valoarea coeficientului de corecţie al
necesarului de căldură este 1.

- m este coeficient de masivitate termică şi se calculează cu relaţia:

m = 1,225 – 0,05 D , în care:

- D este indicele de inerţie termică a elementului respectiv a cărui realaţie de

calcul este:
δj
D =  sj , unde:
λj

- sj este coeficient de asimilare termică a stratului j, în metri

- δj este grosimea stratului j ,în W/mK
- λi este coeficentul de conductivitate al elementului j, în W/mK

Pentru elementele de construcţie cu D >= 4,5 se consideră m = 1.

Pentru tâmplărie exterioară (uşi, ferestre) se va considera D = 0,5 şi apoi
orespunzător valoarea lui m.
Pentru elementele de construcţie în contact cu solul precum şi pentru planşeele peste
subsolurile neîncălzite se va considera m = 1.
 - S este suprafaţa elementului de construcţie, în m2

- Δt este diferenţa de temperatură dintre temperatura interioară de calcul şi

temperatura exterioară de calcul pentru elementele exterioare, respectiv interioare de
calcul din încăperea învecinată pentru elementele de contrucţie interioare, în oC.
Temperatura interioară de calcul de determină din SR în funcţie de destinaţia clădirii
şi a încăperii considerate.
Temperatura exterioară de calcul se determină din SR în funcţie de zona climatică.

- R0 este rezistenţa globală la transfer de căldură stabilită conform STAS 6472/3

şi se calculează cu relaţia:

δj m2 K
R0 = Ri +  + Re [ ]
bjλ j W

unde:

-Ri este rezistenţa termică la transfer convectiv pe partea interioară a elementului de

construcţie considerat (Ri = 1/αi) , în m2K/W.
-δj este grosimea stratului j ,în W/mK.
-bj este coeficientul de corecţie ce ţine cont de natura materialului considerat
-λj este coeficentul de conductivitate al elementului j, în W/mK
-Re este rezistenţa convectivă la transfer termic pe suprafaţa exterioară a elementului
considerat (Re = 1/αe), în m2K/W.

-Qs este căldura transmisă prin sol pentru încăperile aşezate direct pe sol sau
îngropate parţial în sol , în W şi se calculează cu relaţia de mai jos:

ti − t f ms t i − t e n
1 t i − t ej
Qs = S p * + cM * * * Sc +  * * S cj [W ]
Rp ns Rbc j =1 n s Rbc

unde,

-Sp este suprafaţa cumulată a pardoselii şi a pereţilor aflaţi sub nivelul solului, care
se calculează cu relaţia:

S p = S pd + p * h [m2]

unde -Spd esste suprafaţa pardoselii , în m2

-p este lungimea conturului pereţilor în contact cu solul, în metri
-h este cota pardoselii sub nivelul solului, [m]
-Sc este aria unei benzi cu lăţimea de 1 metru situată de-a lungul conturului exterior
al suprafeţei Sp , [m2]
 -Scj este aria unei benzi cu lăţimea de 1 metru situată de-a lungul conturului care
corespunde spaţiului învecinat care are temperatura ti ,[ m2]

-Rp este rezistenţa termică cumulată a pardoselii şi a stratului de sol cuprins între
pardoseală şi pânza de apă freatică care se determină cu relaţia:

n
δi m2 K
Rp =  [ ]
j =1 λi W
unde - δ i este grosimea straturilor luate în considerare, [m]
- λi este conductivitatea termică a materialului din care este alcătiut
stratul luat în considerare, [W/mK]

-Rbc este rezistenţa termică a benzii de contur la trecerea căldurii prin pardoseală şi
sol către aerul exterior, [m2K/W], a cărei valoare este dată în tabelul 3.1.5 pag.44,
“Manualul de instalaţii - Încălzire”.

-tf este temperature solului (apei freatice) considerată +10oC pentru toate zonele
climatice ale ţării

-tej este temperatura interioară convenţională de calcul pentru încăperile alăturate,

[oC]

-ms este coeficientul de masivitate termică al solului, care se determină din graficul
din figura 3.1.1, din “Manualul de instalaţii - Încălzire”. în funcţie de adâncimea pânzei
de apă freatică H şi adâncimea de îngropare a pardoselii

-ns este coeficientul de corecţie care ţine seama de conductivitatea termică a solului
şi cota pardoselii h sub nivelul terenului, care se determină din graficul din figura 3.1.2.

Observaţie: În cazul în care diferenţa de temperatură ti – tf < 0, primul termen al

relaţiei se neglijează.

În formule s-au utilizat coeficienţii:

m2 K
R0 – rezistenţa globală la trasfer termic, în
W
m – coeficient de masivitate termică [-]
W
s – coeficient de asimilare termică, în 2
mK
W
λ – coeficient de conductivitate termică, în
mK
 D – indice de inerţie termică [-]

- A0 este adaosul pentru orientare în scopul diferenţierii necesarului de căldură de

calcul al încăperilor diferit expuse radiaţiei solare.
Observaţie: Valorile lui A0 vor fi conform al SR 1907.

- Ac este adaosul pentru compensarea efectului suprafeţelor reci, în scopul corectării

bilanţului termic al corpului omenesc în încăperile în care elementele de construcţie cu
rezistenţa specifică redusă, favorizează intensificarea cedării de căldură a corpului prin
radiaţie şi se determină în funcţie de rezistenţa medie la transfer termic, Rm care se
determină cu relaţia:

AT (t i − t e )
Rm = [m2K / W]
QT

unde:

-AT este aria suprafeţei totale a încăperii (reprezentând suma tuturor suprafeţelor
delimitatoare), în m2
-ti, te sunt temperaturile interioare, respectiv exterioare de calcul, în oC
-QT este fluxul termic cedat prin transmisie, în W

Observaţie: În cazul încălzirii încăperilor cu planşee încălzitoare prin radiaţie de

pardoseală sau tavan, valorile adaosului pentru compensarea efectului suprafeţelor reci,
valorile lui Ac sunt date, SR 1907.

Acest adaos pentru compensarea suprafeţelor reci, nu se prevede în următoarele

situaţii:

- în cazul încăperilor în care Rm>10

- în încăperi unde persoanele sunt în tranzit (poartă îmbrăcămintea de stradă)
- în cazul depozitelor sau casei scării

-Qi este sarcina termică pentru încălzirea de la temperatura exterioară convenţională

de calcul la temperatura interioară convenţională de calcul, a aerului infiltrat prin
neetanşeităţile uşilor şi ferestrelor şi a aerului pătruns la deschiderea acestora , în W.
Valoarea sarcinii termice Qi se determină ca fiind maximul dintre sarcinile termice
Q1i şi Q2i exprimate în waţi.

-Q1i este sarcina termică pentru încălzirea de la temperatura exterioară convenţională

de calcul la temperatura interioară convenţională de calcul, a aeului infiltrat prin
neetanşeităţile uşilor şi ferestrelor şi a aerului pătruns la deschiderea acestora,
determinată ţinând seama de numărul de schimburi de aer necesar în încăperi din
condiţii de confort fiziologic cu relaţia:
 Ac
Q1i = [n * c M * V * ρ * c p (t i − t e ) + Qu ](1 + ) [W ] , unde:
100

- n este numărul de schimburi orare care se determină în funcţie de destinaţia clădirii

şi a încăperii
- cM este corficient de corecţie al necesarului de căldură ce ţine cont de masa
specifică a elementului de construcţie şi pentru mpi < 400 kg/m2 valoarea lui este 1, iar
pentru mpi > 400 kg/m2 are valoarea 0,94.
- V este volumul încăperii, în m3
- ρ este densitatea aerului, în kg/m3
- cp este căldura sepecifică a aerului, în J/kgK
- ti, te sunt temperaturile interioare, respectiv exterioare de calcul, în oC

-Ac este adaosul pentru compensarea efectului suprafeţelor reci, în scopul corectării
bilanţului termic al corpului omenesc în încăperile în care elementele de construcţie cu
rezistenţa specifică redusă, favorizează intensificarea cedării de căldură a corpului prin
radiaţie şi se determină în funcţie de rezistenţa medie la transfer termic

-Qu este sarcina termică pentru încălzirea aerului pătruns prin deschiderea uşilor şi
se calculează cu relaţia:

Qu = 0,36 * Au * n * (t i − t e ) * c M [W ] , unde:

- Au este suprafaţa uşii considerate , în m2

- n este numărul deschiderilor orare în funcţie de specificul clădirii
- ti, te sunt temperaturile interioare, respectiv exterioare de calcul, în oC
- cM este corficient de corecţie al necesarului de căldură ce ţine cont de masa
specifică a elementului de construcţie şi pentru mpi < 400 kg/m2 valoarea lui este 1, iar
pentru mpi > 400 kg/m2 are valoarea 0,94.

De asemenea, în calcule s-a ţinut cont de următoarele arii:

Aria tururor ferestrelor exterioare pe nivel, Ae , în m2

Aria tuturor uşilor pe nivel, Ai , în m2

-Q2i este sarcina termică pentru încălzirea de la temperatura exterioară

convenţioanală de calcul la temperatura interioară convenţională de calcul, a aerului
infiltrat prin neetanşeităţile uşilor şi ferestrelor şi a celui pătruns la deschiderea acestora,
determinată de viteza convenţională a vântului şi se calculează cu relaţia:

4
Ac
Q2i = {c M [ E * ( i * L) * v 3 * (t i − t e )] + Qu }(1 + ) [W ] , unde :
100
 - cM este corficient de corecţie al necesarului de căldură ce ţine cont de masa
specifică a elementului de construcţie şi pentru mpi < 400 kg/m2 valoarea lui este 1, iar
pentru mpi > 400 kg/m2 are valoarea 0,94.
-E este coeficient ce ţine cont de înălţimea clădirii şi are valoarea E = 1 pentru
clădiri cu mai puţin de 12 niveluri, iar pentru cele cu mai mult de 12 niveluri, E se
determină din SR 1907 .
-i este un coeficient de infiltraţie şi se determină din tabel din STAS în funcţie de :
-tipul tâmplăriei (lemn sau metal)
-raportul între suprafaţa elementelor exterioare şi cele interioare şi de felul
ferestrelor

-L este lungimea rosturilor mobile şi se calculează ca fiind suma tuturor rosturilor

unei ferestre la care elementele mobile comune se iau o singură dată.

- v este viteza convenţională de calcul a vântului, în m/s

- ti, te sunt temperaturile interioare, respectiv exterioare de calcul, în oC

-Qu este sarcina termică pentru încălzirea de le temperatura exterioară convenţională

de calcul la temperatura interioară convenţională de calcul a aerului pătruns la
deschiderea uşilor exterioare şi se calculează cu relaţia:

Qu = 0,36 * Au * n * (ti - te) * cM [W ]

-unde -Au este aria uşilor care se deschid , în m2

-n este numărul deschiderilor uşilor exterioare într-o oră, în funcţie de
specificul clădirii
-ti , te sunt temperaturile interioare, respectiv exterioare, în oC

-Ac este adaosul pentru compensarea efectului suprafeţelor reci, în scopul corectării
bilanţului termic al corpului omenesc în încăperile în care elementele de construcţie cu
rezistenţa specifică redusă, favorizează intensificarea cedării de căldură a corpului prin
radiaţie şi se determină în funcţie de rezistenţa medie la transfer termic