Organizarea ergonomica a locului de munca

Ergonomia studiază problemele organizării locurilor de muncă, evidenţiind

factorul psiho-social, punând pe prim plan muncitorul cu complexul solicitărilor
la locul de muncă în cadrul procesului de producţie.
Ergonomia este legată de mai multe ştiinţe cum ar fi: psihologie, sociologie,
medicina muncii, protecţia muncii, igiena muncii, antropometria, fiziologie,
ştiinţele tehnice şi economice. Primatul ergonomiei faţă de ştiinţele participante
la constituirea acesteia nu se rezumă la faptul că ea s-ar ocupa de un ansamblu
format mecanic din părţi dispersate şi independente, ci la viziunea unitară şi
integratoare, organic structurată asupra problematicii omului în contextul
activităţii sale.

Organizarea ergonomică urmăreşte scopul asigurării condiţiilor necesare în

organizarea procesului de producţie în cadrul fiecărui loc de muncă în aşa fel ca
să se obţină o productivitate maximă a muncii, respectând principiile economiei
mişcării şi scutind muncitorul de oboseala inutilă.

Locul de muncă: noţiune şi clasificare

Ergonomia locului de muncă are, în principal, rolul de a armoniza într-un tot

unitar elementele locului de muncă (mijloacele de muncă, obiectele muncii şi
forţa de muncă) în vederea asigurării condiţiilor, care să permită executantului
desfăşurarea unei activităţi bune cu consum minim de energie şi cu senzaţia de
bună stare fiziologică.

Organizarea locului de muncă stă la baza organizării atelierelor, secţiilor şi

întreprinderii, întrucât de aceasta depinde în cea mai mare măsură consumul de
timp de muncă pe fiecare operaţie sau produs, mărimea acestuia având un rol
determinant asupra elementelor necesare organizării în timp şi spaţiu a
proceselor de producţie.

Prin loc de muncă se înţelege suprafaţa sau spaţiul în care muncitorul sau o
echipă de muncitori acţionează cu ajutorul uneltelor de muncă asupra

obiectelor muncii în vederea extragerii sau transformării lor potrivit scopului

urmărit .

După tipul de organizare a producţiei, locurile de muncă se clasifică în:

 Locuri de muncă pentru producţia de unicate şi de serie mică

 Locuri de muncă pentru producţia de serie mijlocie
  Locuri de muncă pentru producţia de serie mare şi de masă

După gradul de mecanizare şi de automatizare a producţiei, ele sunt:

 Locuri de muncă cu procese manuale

 Locuri de muncă cu procese manual-mecanizate
 Locuri de muncă cu procese mecanizate

După numărul muncitorilor ele sunt:

 locuri de muncă individuale

 locuri de muncă colective

După natura activităţii locurile de muncă se pot clasifica în:

 locuri de muncă unde se desfăşoară activităţi de bază

 locuri de muncă cu activitatea de servire.

După poziţia lor în spaţiu locurile de muncă pot fi:

 locuri de muncă fixe

 locuri de muncă  mobile

Principiile de organizare ergonomică a locurilor de muncă sunt

următoarele:

 Economia mişcării ce permite scutirea angajatului de efort inutil, de

îndepărtarea în timp a senzaţiei de oboseală şi menţinerea la un nivel
satisfăcător a disponibilităţii de lucru.
 Executarea concomitentă a activităţilor de supraveghere pasivă a
funcţionării utilajelor (desfăşurării proceselor) şi activităţii manuale.
 Executarea concomitentă a activităţii manuale cu ambele mâini.
 Deplasările pot fi reduse prin planificarea corectă a locului de muncă,
alegerea adecvată a amplasării utilajelor va permite micşorarea
traiectoriei de deplasare.
 Folosirea gravitaţiei.

Direcţiile de perfecţionare a organizării locurilor de muncă sunt

următoarele:

 Dotarea tehnică şi organizatorică a locurilor de muncă. Prin dotare

tehnică înţelegem asigurarea locului de muncă cu utilaj de performanţă.
 Dotarea organizatorică presupune asigurarea cu mobilier de producţie,
mijloace de schimb informaţional, signalizare şi control, etc.
 Întreţinerea şi asistenţa tehnică a echipamentului. Mentenanţa
preventivă a echipamentului se efectuează în corespundere cu planul de
reparaţii stabilit. Despre gradul şi nivelul de întreţinere al echipamentului
se poate face concluzie prin estimarea ponderii timpului de funcţionare
utilă.
 Aprovizionarea locurilor de muncă se va face ritmic, iar modul de
aprovizionare centralizat sau descentralizat va depinde de procesul de
producţie, tipul producţiei, locul de muncă.
 Planificarea locurilor de muncă constă în amplasarea raţională a
echipamentului în aşa fel ca deplasările în cadrul locului de muncă să fie
de o durată şi distanţă cît mai mică. Astfel se va respecta principiul
economiei mişcărilor.
 Optimizarea condiţiilor de muncă şi de mediu (vezi tema următoare).
 Modul de organizare al echipelor individual sau colectiv. Specializarea
şi cooperarea activităţilor în echipă.
 Regimul de muncă şi odihnă. Se estimează normativul de timp pentru
odihnă prin repartizarea acestuia sub formă de micropauze pe parcursul
schimbului. În aşa fel, se poate menţine la un nivel suficient
productivitatea şi disponibilitatea de lucru a executantului.

Sfaturi practice în perfecţionarea organizării locurilor de muncă:

 Pe suprafaţa de lucru să se menţină numai materialele şi dispozitivele

care se utilizează în ziua respectivă.
 Să existe un loc definit şi permanent pentru toate materialele.
 Materialele şi instrumentele utilizate mai des se vor amplasa mai aproape,
mai rar - mai departe de punctul de utilizare.
 Cutiile şi containerele de alimentare prin gravitaţie să ofere materialele
aproape de punctul de utilizare.
 Să se asigure condiţii pentru perceperea vizuală satisfăcătoare, folosind
iluminatul local.
 Înălţimea locului de muncă şi a scaunului să permită alterarea poziţiilor în
picioare şi şezând.
 Să fie redus la minim numărul şi varietatea echipamentelor şi
instrumentelor folosite.
 Să se asigure fiecărui muncitor mobilierul necesar proiectat din punct de
vedere ergonomic.