1.Introducere in modelarea proceselor chimice.

1.A.Consideratii nematematice.
Ce este chimia?

Chimia este una din stiintele fundamentale ale naturii, care studiază substantele chimice cu structura și
proprietățile lor, urmărind în același timp modificările produse asupra acestora de reactiile chimice.
Întrucât toate substanțele sunt compuse din atomi, capabili să formeze molecule, studiile chimice în
general sunt studii de interdependența dintre atomi și molecule. Chimia modernă a evoluat din
alchimie, urmând revolutia chimica (1973).

Care este semnificatia termenului substanta chimica?

Substanță chimică este o denumire generică dată corpurilor cu compoziție și structură chimica omogenă,
bine definită. O substanță chimica este caracterizată prin proprietățile sale, cum ar fi
culoarea,mirosul,gustul etc.O substanță chimică poate fi formată din unul sau mai multe elemente
chimice; în cazul al doilea substanța se mai numește și compus chimic.

Cele mai simple substante chimice sunt elementele chimice.

Diferite reprezentari ale atomilor unor elemente chimice.

Atom de hidrogen
Atom oxigen Atom fier

Atom uraniu

Ce este o molecula?

Molecula e cea mai mică parte dintr-o substanta chimica care păstrează compoziția procentuală și toate
proprietățile chimice ale acelei substanțe. O moleculă este formata din cel puțin doi atomi într-un
anumit aranjament spatial legați împreună cu legături chimice foarte puternice si este un grup neutru
electric , destul de stabil.

Moleculele au dimensiuni mici în comparație cu distanțele dintre ele. Există spații intermoleculare foarte
mari, în comparație cu dimensiunile moleculelor. Între molecule există forțe de coeziune care sunt mai
mici pentru gaze și mai mari pentru lichide sau solide. O altă caracteristică este mobilitatea acestora.
Moleculele se află într-o continuă mișcare. Datorită mobilității, ele difuzează unele printre celelalte sau
prezintă fenomenul de dizolvare pentru lichide sau solide.

După natura atomilor componenți, pot fi molecule formate din atomi identici (H2, O2, Cl2) sau formate
din atomi diferiți (HCl, H2O, NH3, CH4).

Molecula de hidrogen Molecula de apa

Reprez. 2D Reprez.3D

Molecula apa

Reprez. 2D
Molecule de apa intr-un vas cu apa.

Reprez.3D
 Aceeasi molecula reprezentata in 3D si 2D

Care este semnificatia termenului legatura chimica?

Legaturile chimice sunt interactiuni ce se stabilesc intre atomi , grupe de atomi sau ioni . Sunt forțe de
atracție care se manifestă între atomi legându-i în molecule,ioni,radicali.

În general, legăturile chimice au caracter ionic și covalent. Excepție fac legăturile dintre atomi identici care sunt
covalente 100%. Legăturile ionice și covalente sunt întâlnite separat destul de rar. Disponibilitatea pentru o anumită
legătură împarte compusii în: ionici și covalenti.

Ce este legătura ionică?

Legătura ionică este forta de atractie electrostatică ce apare intre doi atomi cu sarcini opuse și apare între metalele
tipice și nemetalele tipice.Mai precis pentru a forma o configurație electronică exterioară de echilibru (8 electroni),
atomii se asociaza prin cedarea și respectiv primirea de unul sau doi electroni. Se formeză astfel o moleculă a cărei
legătură ionică (polară, heteropolară, electrovalentă) se bazează pe atracția electrostatică exercitată între atomii
ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită
tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un
element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic electronegativ (grupele VI, VII).
Metalele de tranziție pot forma și ele cristale atunci când diferența de electronegativitate este îndeajuns de mare. ex
tipic:clorura de sodiu (NaCl) Teoria clasică a lui Born și Madelung dă o imagine clară asupra naturii legăturii ionice.
Între doi atomi apropiați, unul ionizat pozitiv și altul negativ, apar forțe electrostatice centrale de atracție care
variază cu pătratul distanței și forțe de respingere care variază rapid cu inversul distanței la o putere n>2. Forța de
atracție f este dată de relația: f=(e1*e2)\ Această legătură a fost studiată de Kossel. S-a constatat că un ion de Na este
înconjurat de 6 ioni de Cl,iar un ion de Cl este înconjurat de ioni de Na(raportul de combinare dintre ioni de Na și Cl
este de 6:6). Concluzie:O substanță ionică este neutră din punct de vedere electric.Suma sarcinilor pozitive este
egală cu suma sarcinilor negative.Din punct de vedere al tăriei, legătura ionică este cea mai puternică.De aceea
punctele de topire ale substanțelor ionice sunt mai ridicate.

Ce este legătura covalentă?

Legătura covalentă este legătura chimică în care atomii sunt legați între ei prin perechi de electron puse în comun,
atomii având poziții fixe unii față de alții. Aceasta apare doar între atomii nemetalelor, iar rezultatul legării se
numește molecula.

Legătura covalentă poate fi de trei feluri, după modalitatea de punere în comun a electronilor. Astfel, ea este:

• nepolară - apare la atomii din aceeași specie sau la atomii din specii diferite care au electronegativități
foarte apropiate (aceștia fiind carbonul și hidrogenul). Fiecare dintre cei doi atomi pune în comun câte un
electron, și fiecare atrage la fel de mult perechea astfel formată.
• polară - există doar între atomi ai nemetalelor din specii diferite. Fiecare dintre cei doi atomi pune în
comun câte un electron, dar atomul care are electronegativitatea mai mare atrage mai puternic perechea
formată. Atomul cu electronegativitatea mai mică devine astfel dezvelit de electroni.
• coordinativă - este o legătură covalentă polară specială. În acest caz, doar un atom pune în comun cei doi
electroni necesari formării legăturii (acesta numindu-se donor), iar celălalt doar acceptă perechea oferită
(acesta numindu-se acceptor).
Care este semnificatia termenului reactie chimica?

Reacțiile chimice sunt procese la nivel atomic/molecular dintre elemente/substanțe chimice.

Substanțele care reacționează între ele se numesc reactanți, iar substanțele rezultate în urma reacției se numesc
produși de reacție. De exemplu: arderea carbonului (procesul de ardere reprezintă adăugare de oxigen); carbon +
oxigen = dioxid de carbon C+O2=CO2

Clasificarea reactiilor chimice .

reacții de combinare in care doi sau mai mulți reactanți se unesc pentru a forma un singur produs de reacție;
Formulă generală: A+B=AB

De exemplu: amoniac+acid clorhidric=clorură de amoniu(țipirig):NH3+HCl=NH4Cl

reacții de descompunere in care dintr-o substanță compusă (reactant) se formează doi sau mai mulți produși de
reacție; Formulă generală: AB=A+B

De exemplu: carbonatul de cobalt se descompune termic în oxid de cobalt și dioxid de carbon: CoCO3=CoO+CO2

reacții de substituție in care atomul unui element înlocuiește atomii unui alt element într-o substanță
compusă; Formulă generală: A+CD=C+AD

De exemplu: reacția dintre fier și soluția apoasă de piatră vânătă: Fe + CuSO4(aq) = FeSO4 + Cu↓

reacții de schimb in care două substanțe compuse își schimbă între ele unele elemente, transformându-se
în alte substanțe compuse. Formula generală: AB+CD=AD+BC

De exemplu: reacția de recunoaștere a acidului sulfuric (dintre clorura de bariu și acidul sulfuric): BaCl2
+ H2SO4 = BaSO4↓ + 2HCl

reacția de neutralizare este reacția chimică dintre o bază și un acid, în urma cărora rezultă o sare și apă.
Această reacție este o reacție de schimb. Formulă generală: H(radical) + (Metal)OH = H20 +
(Metal)(Radical)

De exemplu: HCl + NaOH = H2O + NaCl

Care este semnificatia termenului reactor chimic?

Reactoarele chimice sunt incinte unde au loc reacții chimice. Pot avea diverse geometrii. Cele mai
comune sunt cel tubular (la care diametrul e mult mai mic ca lungimea) și cel cilindric cu diametrul de
același ordin de mărime cu lungimea). Pot fi alimentate continuu sau discontinuu. Un exemplu de
reactor tubular unde are loc reacția de ardere este dat de cilindrii de motor cu ardere internă.

Care este teoria cinetica a reactiilor chimice?

Conform teoriei cinetico-moleculare, particulele constituente ale unei substante (atomi/molecule) sunt
intr-o continua miscare, avand energii diferite. In lumina acestei teorii,reactia chimica se datoreaza
ciocnirii dintre particulele .

Nu toate ciocnirile dintre particulele sunt eficace . Energia cinetica a particulelor care se ciocnesc
trebuie sa depaseasca o anumita valoare - numita energie de activare, Ea si particulele care se ciocnesc
trebuie sa aibe si o orientare favorabila redistribuirii legaturilor chimice.

Daca moleculele care se ciocnesc au o energie cinetica scazuta, legaturile deja existente nu se pot
scinda,iar dupa ciocnire, particulele se separa fara o modificare a structurii acestora (reactia chimica nu
are loc).

Atunci cand particulele care se ciocnesc au energie cinetica suficient de mare, pentru a se produce
ruperea legaturilor deja existente si apare posibilitatea formarii altora noi, in urma ciocnirilor acestor
particule ,se poate forma o asociatie temporara bogata in energie, denumta complex activat. (pot sa
aibe loc reactii chimice). Energia minima a particulelor, necesara formarii complexului activat, se
numeste energie de activare.In conditiile formarii complexului activat o parte din energia cinetica a
particolelor care s-au ciocnit se transforma in energie potentiala a complexului activat.

In momentul ciocnirii particulelor de tip A2 cu cele de tip B2, acestea pot avea o orientare nefavorabila
formarii complexului activat sau o orientare favorabila. Daca conditia de orientare favorabila este
satisfacuta, reactia A2 + B2 = 2AB va avea loc doar in cazul in care moleculele au o energie suficient de
mare pentru a forma un complex activat, cu o energie potentiala mai mare decat a reactantilor si a
produsilor. De exemplu, cazul reactiei de sinteza a acidului iodhidric, HI. Prin ciocnirea a doua molecule
(ciocnire bimoleculara), cu orientare favorabila, se va forma un complex activat cu o energie suficient de
mare pentru a se produce o redistribuire a legaturilor, conducand la formarea de noi legaturi H - I.
 Energia de activare a reactiei este egala cu difereanta dintre energia complexului activat (E*) si energia
reactantilor (ER): Ea = E* - ER .

In cazul tuturor reactiilor complexul activat este starea cu energia cea mai mare, atat fata de reactanti, cat
si fata de produsii de reactie. In general energia de activare a reactiei provine din mediul inconjurator sub
forma de energie calorica.Daca reactia activata in timpul desfasurarii nu produce energie (caldura) atunci
ea se numeste endoterma si mentinerea ei presupune introducerea de energie in sistem din mediul
inconjurator.Daca insa in timpul desfasurarii reactia produce energie (caldura) atunci ea se numeste
exoterma si mentinerea ei sub control presupune mentinerea temperaturii la nivel constant prin prelevarea
caldurii in exces.

Cum se descrie desfasurarea in timp a unei reactii chimice?

Desfasurarea in timp a unei reactii chimice se descrie prin descrierea evolutiei in timp a concentratiilor
reactantilor si a produsilor de reactie .

Ce este concentratia procentuala de masa si cea de volum?

Concentratia in general este o marime ce caracterizeaza amestecurile de substante chimice (solutiile)si

este egala cu raportul dintre cantitatea (masa ,volumul,numarul de molecule )de component si cea de
solutie (amestec) sau solvent. De obicei se exprima in procente.

În practică se utilizează mai multe moduri de exprimare a concentraţiei soluţiilor:

a) Concentraţia procentuală de masa, c%, este raportul dintre masa de substanţă

dizolvată, md, si masa de soluţie , ms inmultit cu 100;
b) Concentraţia procentuală de volum, c%, este raportul dintre volumul de substanţă
dizolvată, Vd, si volumul de soluţie , Vs inmultit cu 100;Aceasta se foloseste de obicei
in cazul sistamelor disperse gazoase. Aerul este un amestec gazos cu compoziţia
volumică:78% N2, 20,8% O2 şi restul gaze aerogene şi gaze accidentale.

Ce este molul?

Molul este unitatea de masura fundamentală în SI a cantitatii de substanta. Simbolul pentru această unitate
de măsură este „mol” (nu se schimbă la plural). Este o unitate adimensională.

Definiție:Molul este cantitatea de substanță dintr-un sistem care conține un număr de entități
elementare egal cu numarul lui Avogadro= 6.0221367× 1023 . Acest numar este egal cu numărul de
atomi din 12 grame de carbon 12.

Cînd se folosește această unitate de măsură trebuie precizată specia de entități elementare
considerate (molecule, atomi, electroni, ioni, alte particule sau grupuri de particule).

Termenul mol este atribuit chimistului german Wilhelm Ostwald, cunoscut pentru lucrările sale în
domeniul catalizei, echilibrului chimic și al vitezei de reacție.
 Molul este avantajos în masurarea cantitatii de substanta (in locul folosirii masei sau volumului) pentru ca
în reacțíile chimice substantele chimice se combina in anumite proportii.De exemplu un mol de molecule
de apa se formeaza in urma reactiei dintre un mol de atomi de oxygen si doi mol de atomi de hydrogen.

Ce este concentraţia molară?

Concentratia molara cm este raportul dintre cantitatea (exprimata in mol)a unui component( numărul
de mol de substanţă nd ) dintr-un amestec si volumul amestecului. Soluţia care conţine într-un litru, 1
mol de substanţă dizolvată se numeşte soluţie molară (sau 1m), cea care conţine 2 moli de substanţă se
numeşte soluţie 2 m sau dublu molară, cea care conţine 0,1 moli se numeşte soluţie 0,1m sau
decimolară.

Cateva clarificari.

Ce este unitatea atomica de masa si cum se obtine numarul lui Avogadro?

Unitatea atomică de masă este o unitate de masura pentru masa, utilizată în special în exprimarea maselor
atomilor,moleculelor și particulelor subatomice. Este definită ca fiind 1/12 din masa izotopului de carbon-12. Are
valoarea:

1 u = 1,660 540 2(10) x 10-27 kg

Masa unui proton (mp = 1,673·10−27 kg), precum și a unui neutron (mn=1,675·10−27kg) sunt apropiate de 1 u.
Există însă diferențe datorate energiei de legătură între protonii și neutronii din nucleul atomic.

Prin numarul de masa A al unui atom se intelege suma dintre numărul de protoni și numărul de neutroni din
nucleul atomului (se neglijeaza masa electronilor). In general masa atomului este apropiată de A unități atomice de
masă.

Pentru a obtine numărul de atomi din 12 g de 12C trebuie sa impartim masa de 12 g de izotopi de 12C la masa unui
singur izotop de 12C (adica la 12u) exprimata in grame. Astfel se obtine numarul lui Avogadro=6.0221367× 1023 .

Ce este masa atomica relativa a unui element chimic ?

Masa atomica relativa a unui element chimic din tabelul periodic este masa unui mol de atomi din acel element
exprimat in grame. Masa atomica relativa se obtine cu formula:

(numar de masa A ) x1,660 540 2(10) x 10-24 x 6.0221367× 1023 g.

Pentru masa atomica relativa a oxigenului obtinem 16 x 1,660 540 2(10) x 10-24 x 6.0221367× 1023 = 15,9994 g .

Masa atomic relativa a elementului chimic impartita la numarul lui Avogadro este masa atomica a elementului.

Ce este masa moleculara?

Masă moleculară (engl. molecular mass, molecular weight), denumirea veche a termenului fiind „greutate
moleculară”, înseamnă suma maselor atomice din molecula unei substanțe. La săruri se vorbește despre o masa
atomica după formula chimică a ionilor componenți.
Deoarece în chimie reacţiile au loc între atomi, dintr-un kg de oxigen şi un kg de hidrogen nu vor rezulta niciodată 2
kg de apă. Acest lucru se datorează numărului diferit de atomi prezenţi într-un kg de oxigen faţă de cel prezent
într-un kg de hidrogen.

O moleculă de apă conţine doi atomi de hidrogen şi 1 atom de oxigen. 1 mol de molecule de apă conţine 2 mol de
atomi de hidrogen + 1 mol de atomi de oxigen. Pentru a afla masa atomica relativă a unei molecule de apă procedăm
astfel :

1 mol (H2O) = 2 mol (H) + 1 mol (O)

Masa atomica relativă a hidrogenului – este = 1,0079 g

Masa atomica relativă a oxigenului – este = 15,9994 g

Rezultă faptul că, masa unui mol de apă va fi :

= 2 x 1,0079 g(H) + 15,9995 g(O) = 18,0152 g (H2O) – masa molară a apei.

Relaţia de mai sus se poate scrie :

18,0152 g (H2O) = 2,0158 g (H) + 15,9995 g (O) – împărţim toată expresia cu 18,0152 şi obţinem :

1 g (H2O) = 0,11 g (H) + 0,89 g (O)

Rezultă că, 1 g de apă se obţine din 0,11 g de hidrogen şi 0,89 g de oxigen sau că, dintr-un kg de apă se obţin 0,11
kg hidrogen şi 0,89 kg oxygen.

In sistemul international concentratia se masoara in mol/litru.

Cum se descrie evolutia in timp a unei reactii chimice in termeni de variatie a concentratiilor?

Exemplu: reactia de descompunere a dioxidului de azot

2NO2 = 2NO + O2

Aceasta reactie are loc la temperaturi de cca. 360°C, intr-un balon de sticla; se masoara concentratiile dioxidului de
diazot (NO2), ale monoxidului de monoazot (NO) si ale oxigenului (O2) la anumite intervale de timp. Rezultatele
experimentale sunt:

Analizand tabelul de mai sus si graficul ce urmeaza, se observa ca: concentratia reactantului
scade in timp; concentratia produsilor de reactie creste in timp.

Evolutia in timp a unei reactii chimice se descrie cu variatia in timp a concentratiilor reactantilor si a produsilor de
reactie .Derivatele in raport cu timpul a variatiei concentratiilor reactantilor si a produsilor de reactie se numesc
viteze de reactie sau rate de reactie.

Ce este legea maselor?

Intr-un amestec omogen si diluat concentratiile reactantilor si a produsilor la orice moment al reactiei satisfac legea
actiunii maselor.Conform acestei legi :

1.Viteza de formare a unei substante chimice in urma reactiei chimice a doua sau mai multe substante chimice este
proportionala cu produsul concentratiilor substantelor care reactioneaza.Factorul de proportionalitate se numeste
constanta de reactie .

2.Viteza de formare a substantelor chimice care apar in urma descompunerii unei substante chimice este
proportionala cu concentratia substantei chimice care se descompune. Factorul de proportionalitate se numeste
constanta de reactie.

3.Viteza de descompunere a unei substante chimice este proportionala cu concentratia substantei care se
descompune. Factorul de proportionalitate se numeste constanta de reactie.

Care sunt relatiile dintre viteze de reactie in funtie de specificul reactiei?

Deoarece valorile vitezelor se schimba in timp si pentru ca vitezele pot fi diferite pentru reactanti si produsii de
reactie,la descrierea reactiei trebuie luata in calcul specificitatea fiecarei reactii chimice.

Pentru o reactie de forma: aA + bB = cC + dD, vitezele verifica relatiile:

sau

unde sunt vitezele ale componentilor, iar a, b, c, d sunt coeficientii stoechiometrici.

Pentru o reactie simpla, de forma

aA + bB = Produsi,
legile vitezelor de formare a produsilor de reactie sunt de forma:

v = k[A]a[B]b,

unde:

a, b - coeficientii stoechiometrici pentru reactiile simple;

k - constanta de viteza (depinde de natura reactantilor, temperatura, presiune, catalizatori)

Pentru o reactie complexa, de forma:

aA + bB = cC + dD,

legile vitezelor de formare a produsilor de reactie sunt de forma :

v = k[A]na[B]nb,

unde: na si nb se numesc ordine de reactie (care se determina pe cale experimentala)

Ce este timpul de injumatatire?

Timpul de injumatatire (t1/2) reprezinta timpul in care a reactionat jumatate din cantitatea initiala de reactant. Pentru
o reactie de ordinul I, t1/2=(ln2)/k=0,693/k.

MAI MULT DESPRE FACTORI CE INFLUENTEAZA VITEZELE DE REACTIE.

Influenta concentratiei

Conform teoriei ciocnirilor, reactia se produce cand intre particule au loc ciocniri eficiente. Astfel, un numar mai
mare de particule reactante in unitatea de volum va determina un numar mai mare de ciocniri in unitatea de timp.
Prin urmare, marirea concentratiei reactantilor determina cresterea vitezei de reactie.

Variatia direct proportionala a vitezei de reactie cu concentratia reactantilor este evidentiata si de legea vitezei:
v = k[A]na[B]nb.

Influenta temperaturii. Ecuatia lui Arrhenius

In general, viteza reactiilor chimice se modifica in mod considerabil sub influenta temperaturii. Cea mai mare parte
a reactiilor chimice au loc cu viteze mai mari la cresterea temperaturii.

Efectul temperaturii asupra unor procese chimice se poate observa in viata de zi cu zi: frigiderul este utilizat pentru
elementele perisabile (care la temperaturi ridicate sufera reactii de degradare), arderea lemnului se produce cu viteze
considerabile, la temperaturi ridicate etc.
Conform teoriei cinetico-moleculare, cresterea temperaturii determina cresterea vitezei particulelor, deci creste
energia lor cinetica, numarul ciocnirilor in unitatea de timp crescand.

Prin studiile sale, Svante Arrhenius a aratat ca, pentru cele mai multe reactii chimice, viteza de reactie creste cu
temperatura.

Dependenta vitezei de reactie, de temperatura este redata prin ecuatia lui Arrhenius, unde se observa o dependenta
exponentiala a constantei de viteza k, de temperatura T:

k = Ae-Ea/RT (1)

unde:

A - o constanta caracteristica fiecarei reactii (da informatii despre frecventa ciocnirilor)

Ea - energia de activare

R - constanta gazelor ideale (R = 8,314 J/mol∙K sau R = 0,082 L∙atm/mol∙K)

T - temperatura absoluta (kelvin)

Utilizand ecuatia lui Arrhenius, se poate evalua energia de activare Ea:

(2) si relatia devine

(3)

Aceasta relatia este o functie liniara prin reprezentarea careia se obtine o dreapta de forma y = a - bx, unde x = 1/T, y
= lnk, a = lnA si b = - Ea/RT. Astfel, reprezentand grafic lnk in functie de 1/T, se obtine o dreapta din panta careia se
poate evalua grafic valoarea energiei de activare, intr-ucat tgα = - Ea/RT:

Energia de activare se poate determina si prin calcul (utilizand relatia 3):

(4) si (5)
 Efectuand diferenta dintre relatiile (4) si (5) si utilizan proprietatile logaritmilor, se obtine:

(6), respectiv (7).

Din relatia (7) se determina formula matematica pentru calcularea energiei de activare, Ea:

Influenta catalizatorilor

Catalizatorii sunt substante care maresc viteza unor reactii ce au loc si in absenta acestora, dar cu viteza mai mica.

Peste 90% din procesele chimice industriale au loc in prezenta catalizatorilor. Termenul de cataliza a fost introdus
de chimistul suedez J.J. Berzelius (1836), care a studiat acest fenomen.

In general, catalizatorii se adauga in procesele chimice, in cantitati mici. Catalizatorii maresc viteza de reactie fara a
se consuma pe parcursul acesteia; la finalul procesului ei se gasesc in cantitate nemodificata.

Catalizatorii se intalnesc frecvent intr-o mare varietate de reactii: procese chimice industriale, reactii chimice din
atmosfera si din apa oceanelor; cele mai multe procese biochimice din organismul uman si din toate organismele vii
sunt catalizate de enzime.

Reactiile chimice pot avea loc in:

cataliza omogena - reactantii si catalizatorul sunt intr-o singura faza, de regula lichid-lichid sau gaz-gaz

cataliza eterogena - reactantii si catalizatorii se gasesc in faze diferite, de obicei catalizatorul solid si reactantii
lichizi sau gazosi; in astfel de reactii, un rol important il prezinta suportul de catalizator, care imbunatateste
rezistenta mecanica a catalizatorului

Unele substante, adaugate procesului chimic au proprietatea de a mari/micsora activitatea catalizatorilor, respectiv
viteza de reactie. Astfel, se disting:

promotorii: substante care maresc considerabil activitatea catalizatorilor (in lipsa catalizatorilor, promotorii nu
maresc viteza de reactie);

otravurile: substante care au capacitatea de a reduce sau de a anula activitatea catalizatorilor;

inhibitorii: substante care micsoreaza viteza de reactie, actionand asupra reactantilor si nu asupra catelizatorilor; de
exemplu: innegrirea legumelor si fructelor este cauzata de reactii de oxidare in aer, dar acidul ascorbic (vitamina C)
impiedica reactia de oxidare, actionand ca inhibitor.

O caracteristica importanta a catalizatorilor este selectivitatea manifestata prin faptul ca au capacitatea de a favoriza
numai o anumita reactie, din mai multe posibile. De exemplu, etanolul (alcoolul etilic) poate forma compusi diferiti,
in functie de catalizatorul utilizat.
Enzimele - sunt biocatalizatorii proceselor biochimice din organismele vii. Au rol determinant in metabolism si
contribuie in mod esential la reglarea acestuia. Enzimele au o mare specificitate; o enzima catalizeaza o singura
reactie.

Enzimele care confera specificitate reactiilor pe care le catalizeaza sunt proteine; ele actioneaza independent
(enzime proteice) sau impreuna cu coenzime (neproteice).

Multe enzime au fost denumite prin adaugarea sufixului aza/aze la numele substratului sau la numele procesului pe
care il catalizeaza (oxireductaze, hidrolaze, liaze, izomeraze).

Procesele chimice catalizate de enzime sunt de 108 pana la 1020 ori mai rapide decat cele necatalizate.

1.B.Ecuatiile care guverneaza evolutia reactiilor in diferite reactoare.

In reactori ciclici.

Un reactor chimic se numeste reactor ciclic daca in timpul reactiei nu este schimb de materie dintre interiorul si
exteriorul reactorului.

Ecuatia de conservare a materiei pe specii este:

(1)

In ecuatia (1), ci este concentratia moleculara (mol/m3) a specie i, Vr este volumul

sistemului reactanti+produsi de reactie(m3), si Ri este expresia ratelor speciilor.

Pentru un mediu gazos ideal in reactie , conservarea energiei conduce la egalitatea:

(2)

In (2) Cp,i este capacitate de caldura molara a specie i (J/(mol·K)), T este temperatura (K), si p
este presiunea (Pa).In membrul drept, ws reprezinta lucrul mechanic aditional,de exemplu lucrul
mechanic de sustinere (J/s). Q este caldura datorata reactiei chimice (J/s), si Qext este caldura
injectata in sistem(J/s). Caldura de reactie este:

(3)

Unde Hj este entalpia reactiei (J/(mol K)), si rj este rata de reactie (mol/(m3·s)).

Pentru un mediu lichid incompresibil perfect omogenizat in reactie , conservarea energiei se exprima
prin:

(4)

In cazul unui reactor ciclic cu volum constant perfect omogenizat ecuatia speciilor (1) devine :

(5)

Pentru un mediu gazos ideal in reactie , conservarea energiei se exprima prin (2)

Pentru un mediu lichid incompresibil perfect omogenizat in reactie , conservarea energiei se exprima
prin (4).

Un exemplu simplu de o asemenea reactie este cel imaginat de Lotka pentru a ilustra desfasurarea in
timp a reactiei. In acest exemplu reactia are urmatorii pasi:

Din legea actiunii maselor rezulta urmatoarele viteze (rate) de reactie (mol/(m3· s)) :
Folosind aceste viteze si stoichiometria reactiei ecuatiile de evolutie a concentratiei pentru specii
devin:

Un al doilea exemplu este asa numita reactie Lotka-Volterra. Pasii de reactie in acest caz
sunt:

Din legea actiunii maselor rezulta urmatoarele viteze (rate) de reactie (mol/(m3· s))

Folosind aceste viteze si stoichiometria reactiei ecuatiile de evolutie pentru concentratiile speciilor
devin:

The material balance equations for a perfectly mixed isothermal system become
In reactori semi- ciclici.

Un reactor chimic se numeste reactor semi- ciclic daca in timpul reactiei este alimentat cu reactanti.

Ecuatia de conservare a materiei pe specii este:

(6)

In ecuatia (6), ci este concentratia moleculara (mol/m3) a speciei i, , cf,i este concentratia
moleculara a speciei i(mol/m3) in fluxul de alimentare vf,I ( m3/s). Vr este volumul sistemului
reactanti+produsi de reactie(m3) si este functie de timp.

Pentru amestec ideal :

(7)

Termenul vp reprezinta rata volumetrica (viteza)de productie datorata reactiei (m3/s):

(8)
Unde νij este coeficientul stoichiometric a speciei i in reaction j, Mi este greutatea moleculara
(kg/mol), a speciei i , ρi densitatea (kg/m3) specie i, rj este rata de reactie(mol/(m3·s)) a reactiei
j.

Pentru un gaz ideal volumul molecular(m3/mol) este acelas pentru toate speciile si prin urmare:

(9)

Astfel obtinem:

(10)

Conservarea energiei in cazul reactiei unui gaz ideal implica egalitatea:

(11)

Iar in cazul unui fluid incompresibil omogen in reactie:

(12)

Intr-un reactor continu cu omogenizare ideala si volum constant.

Un reactor chimic se numeste reactor continu cu mixare perfecta daca in timpul reactiei este alimentat cu reactanti ,
produsii de reactie sunt evacuati si la orice moment amestecul din reactor este omogen.
Ecuatia de conservare a materiei pe specii este:

(13)

Unde v este rata de curgere volumetrica (m3/s) a fluxului la esire.

Presupunand ca volumul sistemului reactant +produs este constant rezulta:

(14)

Si alegand rata de curgere volumetrica:

(15)

Ecuatia (13) poate fi pusa sub forma:

(16)

Rata de productie volumetrica se noteaza cu vp (m3/s), si este data de ec.(8) pentru lichid perfect
mixat si ec.(10) pentru gaze ideale.

Ecuatia de conservare a energiei in cazul gazelor implica:

(17)

Iar in cazul unui lichid incompresibil implica:

(18)

Intr-un reactor continu cu omogenizare ideala si masa constanta.

Acest model de reactor presupune ca esirea si alimentarea se face astfel incat masa totala a sistemului
de reactanti si produsi este constanta.

Ca in cazul precedent conservarea materiei pe specii implica:

(19)

Volumul sistemului reactant+produs in functie de timp satisface:

(20)

Rata volumetrica a curentului de esire, v (m3/s),se alege:

(21)

Ecuatia de conservare a energiei in cazul gazelor devine:

(22)

Iar in cazul unui lichid incompresibil devine:

(23)

Intr-un reactor cu flux uniform.

Intr-un reactor cu flux uniform,concentratiile speciilor si temperatura variaza cu pozitia. Pentru un

reactor tubular gradientii de concentratie si temperatura sunt pe directia axiala si nu pe directia

radiala.

Conservarea materiei pe specii este data de:

(24)

unde Fi este fluxul molar al speciei (mol/s), V este volumul reactorului (m3) si Ri este expresia ratei
speciilor (mol/(m3·s)).

Pentru a calcula expresiile ratelor Ri,care depinde de concentratia speciilor Reaction Engineering Lab
calculeaza:

(25)

Unde v este rata de flux volumetric (m3/s).

Pentru gaze ideale:

(26)

Si astfel

(27)

Pentru lichid,rata de flux volumetric este:

(28)

Pentru un gaz ideal si pentru un lichid incompresibil conservarea energiei implica:

(29)

unde Cp,i este capacitatea caloric molara a speciilor (J/(mol·K)),si ws reprezinta un termen additional
de lucru mecanic de exemplu lucrul mechanic de sustinere pe volum (J/(m3·s)). Qext este caldura
introdusa in system pe unitate de volum (J/(m3·s)), si Q este caldura datorata reactiei chimice
(J/(m3·s)).

(30)

unde Hj este caldura de reactie (J/mol), si rj este rata de reactie (mol/(m3·s)).