Sunteți pe pagina 1din 11

ȘCOALĂ POSTLICEALĂ SANITARĂ

ASISTENT MEDICAL GENERAL

PROIECT
REPREZENTAREA – PROCES PSIHIC DE
REEXPRIMARE A INFORMAŢIILOR
Cuprins

Introducere ………………………………………….................................pag 2

Cap 1. Noțiuni despre caracterizarea procesului psihic de reexprimare a


informațiilor.................................................................................................pag 3

1.1. Reprezentarea..............................................................................pag 3

1.2. Calitatea reprezentării................................................................pag 4

Cap 2. Mecanismele psihologice ale reprezentării................................pag 5

2.1. Diferențe dintre percepție și reprezentare.........................................pag 6

2.2 Clasificarea reprezentărilor …………………,………………..pag 7

Concluzii.......................................................................................................pag 9

Bibliografie.................................................................................................pag 10

1
Introducere

În această lucrare se prezintă noțiuni despre procesul psihic de reexprimare a


informațiilor, reprezentarea, calitatea reprezentarii, mecanismele psihologice ale
reprezentării, diferențe dintre percepție și reprezentare, clasificarea reprezentărilor

Această lucrare conține 2 capitole.

Capitolul 1: Noțiuni despre procesul psihic de reexprimare a informațiilor

Capitolul 2: Mecanismele psihologice ale reprezentării

Concluzii

Bibliografie

2
1. Noțiuni despre caracterizarea procesului psihic de reexprimare a
informațiilor

1.1. Reprezentarea

Omul trebuia să-şi elaboreze o nouă capacitate, care să-i permită accesul la informaţiile
datului (prezentate) imediat stocate, la relaţiile dintre el şi mediul înconjurător. Informaţia
elaborată ad-hoc avea o mare importanţă în activitatea adaptivă; însă, ea era limitată din
perspectiva solicitărilor mai complexe. Realitatea şi acţiunea ei asupra organismului trebuiau
reexaminate nu doar într-o formă adecvată, ci într-una avantajoasă, operativă, productivă. Un
asemenea fapt angajează noi capacităţi cognitive, care le depăşesc pe cele perceptive. Este vorba
despre capacitatea organismului de a avea o experienţă psihică în lipsa contactului actual cu
obiectul. Noul mecanism psihic poartă denumirea de reprezentare.

Aşadar, reprezentarea este primul nivel de organizare a activităţii mintale „autonome”,


independent de prezenţa şi acţiunea directă a obiectelor externe. Sursa ei o constituie informaţiile
furnizate de senzaţii şi percepţii, iar baza ei obiectivă este capacitatea mnezică (de
înregistrare/stocare/păstrare) a creierului. Imaginea obiectului perceput nu dispare imediat după
încetarea acţiunii lui asupra analizatorului. Ea continuă să persiste ca urmare a fenomenului de
remanenţă şi postefect. Apoi părăseşte scena conştiinţei trecând în stare latentă, întipărindu-se în
mecanismele memorative. Acolo, informaţia va fi supusă unor operaţii de analiză, comparare,
selecţie şi combinare, obţinânduse o imagine mintală nouă, de rang cognitiv superior, pe care o
numim reprezentare.

 Reprezentarea este mecanismul psihic de reexprimare a informaţiilor.

 Reprezentarea este procesul psihic de reflectare mijlocită, selectivă şi schematică a


proprietăţilor concrete, mai mult sau mai puţin semnificative, ale obiectelor şi
fenomenelor date în experienţa senzorială anterioară a subiectului.

3
1.2 Calitatea reprezentării

Calitatea reprezentării va fi condiţionată de:

 Calitatea percepţiei şi de contextul în care a avut loc receptarea obiectului dat. O


percepţie activă, dirijată prin scopuri bine definite, va favoriza formarea unei reprezentări
mai complete şi mai fidele, în timp ce o percepţie contemplativă, pasivă, va favoriza
formarea unei reprezentări palide, mai sărace şi mai puţin fidele.

 Frecvenţa contactelor perceptive cu obiectul. Un obiect perceput de mai multe ori va fi


reprezentat printr-o imagine mult mai vie şi mai fidelă decât unul perceput o singură dată.
Deci, putem concluziona că obiectele familiare sunt reprezentate mai uşor şi mai fidel
decât obiectele nefamiliare.

 Durata intervalului care se scurge între momentul perceperii obiectului şi momentul


reactualizării imaginii lui secundare: cu cât acest interval e mai mare, cu atât
reactualizarea imaginii lui secundare va fi mai dificilă şi mai lacunară, şi invers.

Reiese, deci, că spaţiul mintal reprezentaţional are o alcătuire eterogenă, multistratificată,


incluzând imagini de grade diferite de vivacitate, completitudine şi fidelitate. În acelaşi timp,
organizarea acestui spaţiu are un caracter dinamic, producându-se mereu modificări de poziţii şi
de semnificaţii ale imaginilor componente. Aceasta dovedeşte atât caracterul activ al procesului
reprezentării, cât şi implicarea lui permanentă în mijlocirea şi reglarea cotidiană a activităţii şi a
comportamentului.

4
2. Mecanismele psihologice ale reprezentării

Am putea evidenţia următoarele mecanisme, prin intermediul cărora se produc


reprezentările:

1. Prin natura lor, reprezentările nu sunt simple cópii ale percepţiilor din trecut, reproduceri
pasive ale acestora, ci rezultatul unor prelucrări şi sistematizări, al unor combinări şi chiar
recombinări ale însuşirilor senzoriale, fapt ce permite reţinerea şi amplificarea unor însuşiri,
estomparea şi eliminarea altora. Psihologia cognitivă consideră reprezentările drept modele
interiorizate ale lumii, utilizate ca surse de informare şi instrumente de reglare şi planificare
a conduitelor.

2. Un alt mecanism al reprezentărilor îl constituie selecţia însuşirilor obiectelor. Aceasta nu se


face întâmplător, ci reflectă semnificaţia acordată de subiect însuşirilor respective sau
semnificaţia obiectivă pe care ele o au în raport cu practica socială. Deci, reprezentarea
relevă din obiecte, mai ales, însuşirile lor funcţionale în care este înglobată experienţa
socioistorică a oamenilor.

3. Mecanismul esenţial care asigură declanşarea şi formarea reprezentărilor este cuvântul. El


asigură structurarea lăuntrică a elementelor reprezentării; organizează reprezentările în
sisteme, le fixează în conştiinţa individului, contribuie la creşterea caracterului lor
generalizat, ceea ce permite ca reprezentarea să fie purtătoare a unui sens.

4. Mecanismele la care ne-am referit (prelucrarea percepţiilor anterioare, selecţia însuşirilor,


cuvântul) nu funcţionează în vid, ci în consens cu activitatea individului uman. Cu cât omul
acţionează mai mult cu obiectele, cu atât acestea sunt mai pregnant raportate la necesităţile
lui şi, ca urmare, posibilitatea formării unor reprezentări clare, corecte, intense creşte.
Acţiunea este cea care fixează şi face posibilă evocarea reprezentărilor.

5. Mecanismele reprezentărilor se diferenţiază între ele în funcţie de sursa lor generatoare.


Unele imagini din reprezentări sunt generate de realitate, altele de memoria de lungă durată,
unde au fost stocate

6. Mecanismele reprezentărilor se diferenţiază între ele și în dependență de tipul de


reprezentări în care sunt implicate. După cum arată Ehrlich, se evidenţiază două tipuri de

5
comportamente posibile în formarea reprezentărilor: unul spontan, bazat pe strategia cea
mai economicoasă, ce conduce la activarea selectivă globală, altul mult mai complex, ce
implică analiza şi condensarea interconceptuală.

2.1 Diferențe dintre percepție și reprezentare

Percepţia Reprezentarea
Se realizează şi se desfăşoară numai în Se produce şi se desfăşoară în absenţa
prezenţa obiectului şi sub acţiunea directă a obiectului.
acestuia asupra organelor de simţ
Reflectarea perceptivă are un caracter direct, Este o reprezentare mijlocită (mijlocirea se
nemijloci realizează de percepţie).
Imaginea perceptivă are o claritate pregnantă Reprezentarea este relativ palidă şi posedă un
şi un volum de informaţii mai mare volum mic de date, de detalii.
Reflectă în manieră nediferenţiată însuşirile Reflectă preponderent însuşirile
semnificative, relevante, şi pe cele secundare, caracteristice, pregnante, semnificative.
accidentale.
Reflectă însuşiri individual-particulare şi se Reprezentarea reflectă şi însuşiri comune mai
referă la identitatea obiectelor concrete. multor obiecte individuale, dobândind
atributul generalităţii
Libertatea de intervenţie a subiectului în Libertatea de intervenţie a subiectului în
structurarea imaginii este mai mică. structurarea imaginii este mai mare.
Atât percepţia, cât şi reprezentarea au caracter figural, intuitiv.

2.2 Clasificarea reprezentărilor

Clasificarea reprezentărilor:

6
 După analizatorul dominant în furnizarea informaţiei, avem:

— Reprezentări vizuale – cele mai frecvente şi mai bine structurate, centrate pe


redarea formei, a volumului şi a mărimii obiectelor, însuşirile cromatice având un
caracter mai şters şi reducându-se la tonalitatea fundamentală (roşu, galben,
albastru, verde etc.).

— Reprezentări auditive – permit reactualizarea pe plan mintal a sunetelor şi


zgomotelor din natură, a sunetelor şi structurilor muzicale (melodiilor) şi a vocilor
umane. Ca şi în percepţie, stimulii sonori sunt reflectaţi în unitatea celor trei
proprietăţi de bază – intensitatea, înălţimea şi timbrul, iar structurile muzicale se
reflectă şi după intervale şi durate.

— Reprezentări chinestezice – sunt imagini mintale ale mişcărilor proprii. Ele se


concretizează în ceea ce numim ideomotricitate. Astfel, ne putem reprezenta
schemele şi dinamica tuturor tipurilor de mişcări – de la cele care intră în structura
mersului până la cele mai fine mişcări obiectuale şi instrumentale. Vizualizarea se
include ca o verigă acompaniatoare generală.

 După gradul de generalitate, avem:

— Reprezentări individuale – imagini care se raportează la obiecte concrete


singulare, în specificul identităţii lor. Ele pot avea la bază una sau mai multe
perceperi ale obiectului. Reprezentarea individuală devine cu atât mai clară cu cât
se constituie prin prelucrarea unui număr mai mare de imagini perceptive
secvenţiale.

— Reprezentări generale – reflectă însuşiri şi caracteristici comune mai multor


obiecte, la baza formării lor stând operaţiile de clasificare şi sinteză. Acestea se
aplică reprezentărilor individuale, din care se extrag însuşirile comune, care se
reu- 53 nesc într-o imagine unitară supraordonată (ex: Perceperea mai multor case
individuale şi formarea reprezentărilor individuale corespunzătoare fiecăreia fac
posibilă sesizarea unor invariaţii: acoperiş, zidărie, ferestre, uşi – care se vor fixa
într-o reprezentare generală a categoriei „casă”).

7
 După natura operaţiilor care stau la baza elaborării lor, avem:

— Reprezentări reproductive, bazate pe memorie. (ex.: Un copil vede un dans la


televizor pe care îl va repeta singur acasă.)

— Reprezentări anticipative, bazate pe imaginaţie; acestea se bazează şi pot veni în


continuarea reprezentărilor reproductive. (ex.: Actorii interprezeată diferit un rol,
deşi pornesc cu toţii de la acelaşi rol.)

Alte criterii folosite în clasificarea reprezentărilor:

o tipul de activitate în care se integrează (reprezentări literare, istorice, muzicale, sportive,


tehnice, geografice etc.);

o procesul psihic mai complex în care se integrează (reprezentări ale memoriei, reprezentări
ale imaginaţiei etc.);

o după prezenţa sau absenţa intenţiei şi a efortului voluntar (reprezentări involuntare,


reprezentări voluntare);

o după obiectul reflectat (spaţiale, de timp).

Concluzii

8
In concluzie reprezentarea este procesul cognitiv-senzorial de semnalizare în
forma unor imagini unitare, dar schematice, ale însuşirilor concrete şi caracteristice
ale obiectelor şi fenomenelor în absenţa acţiunii directe a acestora asupra
analizatorilor.

In concluzie reprezentarea este o imagine schematică, o închipuire despre


obiectul perceput anterior, dar care în momentul de faţă nu acţionează asupra
organelor de simţ.

Bibliografie
9
1. http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/1625/Tarnovschi_Racu
%281%29.pdf?sequence=1&isAllowed=y

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Reprezentare_(psihologie)

3. https://www.google.com/search?
q=reprezentarea&rlz=1C1GCEA_enRO834RO834&sxsrf=ACYBGNSiOXEdtsEn8uJIO
4AqtJT8HD6b5Q:1573393393424&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwi29r
mS49_lAhVClIsKHdQ7B8sQ_AUIEigB&biw=1366&bih=625#imgrc=TlG56EIwSPf8f
M:

10

S-ar putea să vă placă și