Anatomia nazala

De obicei interiorul nasului nu este vizibilil, exceptie facand examinarile medicale,si,astfel nu toata
lumea stie din ce este alcatuit nasul pe interior.

Acesta include :

 Cavitatea nazala
 Septul nazal
 Cornetele nazale

Cornetele nazale

Un cornet este un os lung curbat si foarte subtire la nivelul cavitatii nazale. Fiecare cornet este acoperit
cu mucoasa. Peretele lateral al fiecarei fose nazale are fiecare 3 astfel de cornete ; inferior, mijlociu si
superior.

Spatiul dintre aceste cornete se numeste meat si fiecare meat este denumit ca si cornetul ce se afla
deaspura lui. Avem astfel: meatul inferior, mijlociu si superior.

Cornetul inferior este cel mai mare cornet si se gaseste paralel cu podeaua nasului. Ductul nasolacrimal-
cel ce dreneaza lacrimile trece pe la nivelul acestui meat, fapt ce explica de ce atunci cand plangem ne
curge nasul!

Cornetul mijlociu este localizat deasupra celui inferior.

Majoritatea sinusurilor se dreneaza la nivelul meatului mijlociu prin niste gaurele numite ostium.
Cornetul superior este cel mai mic dintre cele 3 si se gaseste deasupra celui mijlociu.

Importanta cornetelor nazale:

Cornetele nazale  impreuna cu septul nazal ne ajuta sa simtim sau sa percepem cantitatea de aer ce trece
pe la nivelul nasului.

Cornetele nazale :
-curata si filtreaza aerul si nu lasa factorii iritanti precum murdaria sau praful sa ajunga in plamani.

-umidifica aerul si previne uscarea aerului la nivel pulmonar

– incalzesc aerul la temeratura corpului.

Septul nazal

Septul nazal este un perete vertical situate la mijlocul nasului si separa cavitatea nazala in doua
jumatati : dreapta si stanga.  Acest perete merge pana in spatele cavitatii nazale si este facut din cartilaj
in partea din fata si os subtire in partea din spate. Functiile sale principale sunt cea de suport a
structurilor nasului si reglarea fluxului de aer la acest nivel. Septul nazal este si el acoperit de mucoasa.

Cavitatea nazala

Cavitatea nazala este o cavitate mare si plina de aer ce functioneaza ca un pasaj si este situata in
mijlocul fetei.

Cavitatea nazala se extinde de la nivelul varfului nasului pana departe in spate, chiar in interiorul
capului paralele cu urechile! Este captusita de o mucoasa subtire la fel ca si septul nazal.

Anatomia sinusala

Sinusurile au propria lor anatomie si functie. Multi dintre noi nu suntem constienti de existenta
sinusurilor –exceptie face momentul in care infectia sau alte afectiuni sinusale ne produc durere,
senzatie de presiune, insomnia sau problem ale auzului sau respiratiei.

Sinusurile sunt cavitati goale, pline cu aer situate in interiorul oaselor fetei si craniului. Avem 4 perechi
de sinusuri si fiecare sinus este drenat in cavitatea nazala printr-o gaurica numita ostium. Fiecare sinus
este numit dupa osul in care se gaseste :

Sinusul maxilar: pe fiecare obraz, sub ochi, de fiecare parte a nasului

Sinusul etmoid; cateva celule etmoidale de fiecare parte a nasului in apropierea ochiului.

Sinusul frontal : unul pe fiecare parte situate deasupra ochiului pe frunte

Sinusul sfenoid : este situat in spatele sinusuolui etmoid aproape in centrul craniului in spatele ochilor.
Uneori este impartit in doua de un sept sinusal.

Importanta sinusurilor nazale:

Sinusurile nazale sunt acoperite de o mucoasa similara celei de la nivelul cavitatii nazale. Aceasta
mucoasa secreta mucus- o substanta complexa ce mentine umede aceste structuri si ajuta la eliminarea
prafului, virusilor sau bacteriilor.

Mucoasa sinusala este de tip ciliar adica fiecare celula are un cil ce are capacitatea de a misca mucusul
in interiorul nasului. Aceasta miscare este responsabila de curatirea sinusurilor si a cavitatii nazale.
Simțul mirosului – olfacția – este slab dezvoltat la om, comparativ cu unele animale. Rolul său principal
constă în a depista prezența în aer a unor substanțe mirositoare, eventual nocive, și împreună cu simțul
gustului, de a participa la aprecierea calității alimentelor și la declanșarea secrețiilor digestive.
Stimulii sunt substanțe chimice odorante, volatile și solubile, care  pot traversa stratul de mucus și
atinge celulele olfactive.
Receptorii  sunt chemoreceptori care ocupă partea postero-superioară a foselor nazale, fiind reprezentați
de celulele bipolare din mucoasa olfactivă.

Calea de conducere
I protoneuronii sunt aceeași cu receptorii – 10-20 celulele bipolare care au dendrite scurte și groase, care
se termină cu o veziculă, butonul olfactiv, prevăzută cu cili; axonii celulelor bipolare  pleacă de la polul
bazal şi formează nervii olfactivi care străbat lama ciuruită a etmoidului și se termină în bulbul olfactiv
II deutoneuronii sunt neuronii multipolari – celulele mitrale din bulbul olfactiv, axonii lor formează
tractul olfactiv
Centrul nervos – fața medială a lobului temporal, aria olfactivă — girul hipocampic și nucleul
amigdalian. Calea olfactivă nu are legături directe cu talamusul.
Senzația este de miros – olfacție
Omul poate distinge până la 10 000 de mirosuri diferite, dar există un număr de aproximativ 50 de
mirosuri primare, din a căror combinare, în proporții diferite, poate rezulta întreaga diversitate de
senzații olfactive.