Sunteți pe pagina 1din 4

1

1.Virusurile hepatice

Sanatatea ficatului trebuie monitorizata in fiecare an, deoarece leziunile sale pot fi ireversibile.
Desi ficatul este singurul organ capabil de regenerare (celulele bolnave sunt inlocuite cu altele
noi), el este supus unor agresiuni infectioase (hepatitele virale A, B, C, D) sau neinfectioase
(hepatitele cauzate de alcool, medicamente, obezitate), ducand la boli grave (hepatitele, ciroza,
cancerul hepatic, boala Wilson etc).

Hepatita virala acuta vs. cronica

Hepatitele virale reprezinta un grup de afectiuni caracterizate prin alterarea functiei hepatice ca
urmare a multiplicarii virusurilor in celulele acestuia.

 Afectarea hepatica este initial acuta (primele 6 luni de la infectare), majoritatea


virusurilor hepatitice persistand ulterior in organism si modificand progresiv si variabil
arhitectura si functionalitatea ficatului pana la stadii ireversibile.

 Afectiunile hepatice care evolueaza peste 6 luni de la momentul infectarii se numesc


hepatite cronice, iar virusurile ce pot determina aceste boli sunt: virusul hepatitic B
(VHB) in asociere sau nu cu virusul hepatitic delta (D) si virusul hepatitic C (VHC).

Hepatita virala A

Virusul hepatitic A (VHA) determina doar hepatita acuta (se vindeca in 2-3 luni). Diagnosticul
de hepatita acuta cu virus hepatitic A se pune baza manifestarilor clinice si pe prezenta in sange a
anticorpilor Ig M anti-VHA. Acest tip de hepatita nu cronicizeaza si determina protectie imuna
pentru tot restul vietii (prezenta anticorpilor protectori Ig G anti-VHA).
Mainile murdare, alimentele si apa contaminate reprezinta principalele surse de infectie.
Acest virus nu se transmite prin sange, injectii sau interventii chirurgicale.

Hepatita cronica cu virusurile B si D

Cele mai frecvente cai de transmitere a virusul hepatitic B sunt:

 Sangele si produsele de sange infectate

 Contactul sexual neprotejat cu o persoana infectata


2

 Transmiterea de la mama la fat (momentul nasterii este cea mai sigura cale de infectie)

Diagnosticul de hepatita cronica cu virus B se pune pe baza prezentei markerilor hepatitici, Ag


HBs (antigenul de suprafata) fiind principalul pion in diagnosticul bolii.

Virusul D nu poate duce la o hepatita cronica fara sa coexiste si infectia cu virus B in organism.
Prezenta lui se face prin determinarea antigenului VHD in sange (Ag VHD).

Pentru a beneficia de tratament specific antiviral, singurul in masura sa vindece sau sa controleze
boala, trebuie –evaluati mai multi parametri:

 Nivelul transaminazelor

 Spectrul complet al markerilor hepatitici: Ag Hbs, Ac HBs, Ag Hbe, Ac Hbe, Ac HBc

 Viremia sau concentratia virusului in sange (nivelul ADN-ului VHB)

 Analiza fibrozei hepatice (Fibromax/Fibroscan) pentru decelarea severitatii afectarii


ficatului

Asocierea virusurilor B si D determina in general forme grave de hepatita, frecvent cu


dezvoltarea insuficientei hepatice.

Hepatita cronica cu virus C

Factorii de risc pentru infectia cu acest virus sunt:

 Contactul intravenos cu ac de seringa infectata

 Transfuzii cu sange infectat

 Droguri administrate intravenos cu ac de seringa infectat

 Mama infectata ce transmite nou-nascutului virusul

 Efectuarea de hemodializa (pacientii cu insuficienta renala cronica in stadiu terminal)

 Contactul sexual cu o persoana infectata - parteneri multipli

Majoritatea infectiilor acute cu virusul hepatitei C progreseaza spre hepatita cronica, ulterior la
ciroza hepatica si chiar la cancer hepatic, mai ales daca nu sunt depistate la timp si tratate sau
daca infectiei virale i se adauga si alti factori ce agreseaza ficatul (alcool, infectia cu virusul
hepatitic B), ori daca persoana are imunitate slaba din cauza altor boli severe.
3

Diagnosticul de hepatita C se pune pa baza prezentei Ac VHC si a decelarii viremiei (ARN


VHC) pozitive.

Screeningul hepatitelor virale trebuie sa fie integrat in analizele uzuale anuale recomandate in
sistemul medical primar.

2.Virusul poliomielitei

Ce este poliomielita?

Poliomielita este o boala infecto-contagioasa sistemica ce afecteaza primordial


sistemul nervos central si determina uneori paralizii. Frecventa manifestarilor severe
este de 1 caz de paralizie la 200 de infectii subclinice

E cauzata de trei tipuri de poliovirusuri. Poliovirusul este un virus cunoscut mai ales


prin faptul ca distruge sistemul nervos, cauzind paralizie. Cu toate acestea,
majoritatea persoanelor infectate cu acest virus nu au simptome, iar la ceilalti
acestea sunt foarte slabe. Boala apare datorita infectiei cu virusul poliomielitei.

Cum se transmite infectia cu virusul poliomielitei

Transmiterea poliovirusului survine cel mai adesea prin traseul oral-anal, datorita
neglijarii spalarii miinilor sau consumului de apa si mincare contaminata.Persoanele
infectate pot sa continua excretii cu virusi timp de citeva saptamini. Perioada de
incubatie este de 7 -14 zile.

Care sunt simptomele poliomielitei

Majoritatea persoanelor (90-95%) nu au deloc simptome.


Poliomielita prezinta o evolutie usoara si scurta a bolii si are urmatoarele simptome:
- febra (peste 39,50C)

- o stare generala proasta


- lipsa poftei de mincare

- constipatie
- voma

- dureri abdominale
- dureri in git

forme de poliomelita
Poliomielita nonparalitica.Simptomele ei sint aceleasi ca ale poliomielitei abortive,
dar durerile de cap, voma poate fi mai accentuata. De asemenea, individul se
4

poate simti rau citeva zile, dupa care starea lui pare ca se imbunatateste, pentru
ca apoi sa se simta rau iarasi si sa aiba urmatoarele simptome:

* dureri ale muschilor gitului, coloanei, bratelor si ale picioarelor


* intepeneala la ceafa si de-a lungul coloanei vertebrale.

Poliomielita paralitica. Simptomele sale sunt aceleasi cu cele ale poliomielitei


nonparalitice si abortive, cu diferenta ca mai pot interveni urmatoarele:
* constipatie severa * tuse slaba
* epuizarea muschilor * piele inrosita sau patata
* respiratie ingreunata * voce ragusita
* dificultati la inghitire * paralizia vezicii urinare
* paralizia muschilor * slabirea tuturor muschilor.

Care este tratamentul poliomielitei Poliomielita se poate preveni, dar nu exista


vindecare pentru persoanele infectate.
Prin tratament simptomele pot fi ameliorate, iar starea imbunatatita. Se recomanda:

- odihna la pat pana cand scade febra


- dieta adecvata
- exercitiu fizic minim
- aplicarea de surse de caldura pentru durerile musculare.

Ce trebuie facut pentru a preveni imbolnavirea

- igiena (spalarea mainilor)
- imunizare impotriva virusului, prin vaccinare

Exista 2 versiuni ale vaccinului poliomielitic care poate fi administrat. Poliovaccinul


Inactivat  (IPV) se administreaza prin injectii.Administrarea acestuia nu cauzeaza
poliomielita si poate fi folosit de indivizii care au sistemul imun
slabit. Poliovaccinul Oral (OPV) se administreaza pe gura.

S-ar putea să vă placă și