Înțelepciunea lui Iisus Sirah,

capitolul XXIII
1. Doamne, Părinte și Stăpân al vieții mele, nu mă
părăsi la cheremul lor, nu îngădui să mă prăbușesc
din pricina lor!
2. Cine oare mă va bate cu verigi peste cugetul meu
și cine va supune inima mea cu dojana înțelepciunii,
astfel încât să nu le cruțe pentru neștiințele mele și
să nu treacă cu vederea păcatele lor,
3. ca să nu se înmulțească greșelile mele și EDITORIAL pagina 3
păcatele mele să nu sporească și eu să cad înaintea De ce nu mă iubești așa cum sunt? – Emanuel Adrian Vlaicu
potrivnicilor și să se bucure din pricina mea
vrăjmașul meu? Departe de aceștia este speranța LECȚIA BIBLICĂ PENTRU CEI MICI pagina 4
în îndurarea Ta. Un curs al vieții trasat de însuși Dumnezeu – Claudia Ursu
4. Doamne, Părinte și Dumnezeule al vieții mele,
nu mă lăsa la cheremul lor, nu-mi da mie privire VERSETUL DE MEMORAT PENTRU CEI MICI pagina 5
sfruntată
Cunoscut de Atotcunoscătorul – Alina Șindilar
5. și pofta îndepărteaz-o de la mine!
6. Pornirea pântecelui și împreunarea trupească să
CĂUTAȚI ÎN CARTEA DOMNULUI pagina 6-7
nu mă cuprindă și dorinței rușinate nu mă lăsa pradă!
7. Ascultați, fiilor, cum se ține gura în frâu! Cine Calcule matematice din Geneza – Denisa Vișovan
păzește această învățătură nu va fi prins [în cursă]. Personaje din cartea Exod • Cine sunt eu?
8. După buzele lui va fi prins păcătosul, iar cel
care înjură și omul trufaș se vor sminti [și ei] prin COPILĂRIA pagina 8-9
[propriile cuvinte]. Daniela – Eșec sau binecuvântare? – Draga Ujeniuc
9. Nu-ți deprinde gura cu jurământul și nu-ți face
un obicei din a rosti numele Celui Sfânt! STATUTUL MORAL ȘI SPIRITUAL AL COPILULUI pagina 10-11
10. Căci, după cum slugii cercetate fără încetare
Ajutându-L pe Dumnezeu – Beniamin Feceu
[de stăpân] nu i se vor împuțina vânătăile, tot așa
și cine jură și rostește mereu numele [Domnului] nu Țările unde este cel mai periculos să fii creștin în 2021 - Joe Carter
se va curăți niciodată de păcat.
11. Bărbatul care jură de multe ori se va umple de BUNELE MANIERE pagina 12
fărădelege și nu se va îndepărta biciul de casa lui. Învață să cheltuiești înțelept – Miriam Micurescu
De va greși, păcatul va fi asupra lui și, dacă o va
face cu ușurătate, păcatul îi va fi îndoit. Iar dacă va ISTORIA CREDINȚEI pagina 13-14
jura în zadar, nu va fi dezvinovățit, ci casa lui va fi Locul fără suferință – Andrea Culda
copleșită de nenorociri.
Premiat de două ori – Sergiu Culda
12. Este un fel de a vorbi asemănător cu moartea: să
nu se afle în moștenirea lui Iacob! Cei evlavioși se țin
PREDICA PENTRU COPII pagina15
departe de toate acestea și nu se vor tăvăli în păcate.
13. Să nu-ți deprinzi gura cu grosolănii nerușinate, Mâinile – Învățătorul
căci în acestea se află cuvântul păcatului.
14. Adu-ți aminte de tatăl tău și de mama ta când PILDE pagina 16-17
vei ședea în mijlocul celor mari, ca nu cumva să Comoara noastră: Biblia • Căutarea fericirii • O hartă deosebită •
uiți de tine în fața lor și din obișnuință să te porți Îmblânzirea bobocilor • Părinți dificili • Rugăciunea pentru toată
ca un prost. Vei voi atunci să nu te fi născut și vei
familia • Intervenția lui Dumnezeu
blestema ziua nașterii tale.
15. Omul obișnuit cu vorbe de ocară nu va ajunge
binecrescut în toate zilele vieții sale. RĂSPUNSURI, ÎNTREBĂRI ȘI PREMIANȚI pagina 18
(continuare în pagina 7) Răspunsuri, întrebări
Fondurile necesare editării și distribuirii revistei
ALTERNATIVE pagina 19
„Betel” pentru copii și adolescenţi, se constituie din
Lenevia – Hărnicia
donaţii. Cei care doresc să susțină această lucrare
pot depune bani în conturile Asociaţiei Creştine de MINUNATE SUNT LUCRĂRILE DOMNULUI pagina 20
caritate Gosen, Str. Calea Aurel Vlaicu Nr. 121-125 Cămila – Rebeca Dagău
Arad CUI - 9170165, deschise la BCR Arad:
RO62RNCB0015030318770001 - RON
RO43RNCB0016030318770002 - EURO.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul redacţiei
ISSN: 1583-2589

„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16)
De ce nu
mă iubeşti
aşa cum sunt?
Întrebarea de faţă reprezintă un oftat, o ripostă faţă de
tratamentul din partea părinţilor şi relaţia pe care unii copii o
au cu ei. Uneori poate și tu te simţi o victimă a nedreptăţii şi a
lipsei de iubire din partea părinților.
Uite câteva situații și câteva motive care pot sta la baza
unei răbufniri asemănătoare celei din titlu: „Părinţii mă opresc
să urmăresc filme.” – „Tata şi mama nu mă lasă să văd desene
animate.” – „Ai mei îmi interzic să joc jocuri video.” – „Mă mustră
că stau prea mult pe telefon.” – „Doresc să mă îmbrac puţin mai
în trend, dar ai mei nu mă lasă!” – „Vreau să am prieten/ă, cum au
ceilalţi de clasă, dar ai mei se opun!” – „Părinții mă stresează cu
atâtea învăţături şi mustrări!”
Te invit pentru câteva momente să îți imaginezi umătorul
scenariu: să spunem că eşti copil singur la părinţi, nu ai cu cine
să te joci, iar zilele îţi trec cam greu... Dar într-o zi primeşti un
căţeluş mititel şi tare drăgălaş. Pufos, plin de energie şi gata
de joacă, îţi captează mereu atenţia. Îl iubeşti şi ai grijă să
nu păţească ceva rău. Este aşa de neexperimentat! Iar tu, cu
experienţa pe care o ai deja în viaţă, vezi pericolele care îl pasc
în toată curtea. El nu ştie cu ce rană grea se va alege dacă bagă
boticul în ceaunul cu apă care fierbe. Nu ştie că dacă muşcă un
fir de curent electric, va fi scuturat rău şi probabil va muri. Nu
ştie nici că dacă aleargă cu ochii închişi prin curte, se va izbi de
vreun copac şi se va alege cu un cucui serios. Însă tu, pentru
că ai rațiune, cunoşti toate aceste pericole şi altele asemeni
lor, şi mereu îi spui ce nu este voie, îi explici, deşi pare să nu
înţeleagă multe, întinzi mâna şi îl protejezi când e gata să se
accidenteze.
Totuşi, el nu înţelege de ce eşti mereu în calea lui şi de ce
te opui la majoritatea lucrurilor care îi par tentante. Te ocoleşte
şi e gata să sară pe cealaltă parte în ceaunul cu apă clocotind. Îl
prinzi, îl dojeneşti şi îl laşi jos sperând că nu va încerca din nou.
Dar cu toate explicaţiile tale, cu toate mustrările tale din iubire, o
ia la goană şi din nou încearcă acelaşi lucru. În cele din urmă, spre
binele lui, va trebui să apelezi la autoritatea şi responsabilitatea
pe care o ai faţă de el şi îl vei plasa în afara pericolului, ori în
adăpostul lui, ori în lanţ, unde e singur şi nu îi place.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Editorial
Va fi supărat. Va plânge, va insista să vină înapoi. Dar
tu ştii că trebuie să îl înveţi o lecţie bună pentru el. Pedeapsa
uşoară pe care i-ai administrat-o este spre binele lui.
Continuăm exerciţiul imaginar şi presupunem că micul
tău prieten ar putea vorbi. Probabil ar spune așa: „De ce mă
chinui fără rost?! Mereu eşti în calea fericirii mele! Eşti rău şi
neprietenos! Nu mă iubeşti şi nu îţi pasă de ce doresc eu! Vreau să
îmi dau cu aburii din ceaun peste blană, de ce nu mă lași? Vreau
să mă bucur de senzaţiile firului de curent, dar tu mă mustri şi
mă stresezi mereu cu explicaţiile şi interdicţiile tale! Aş vrea să nu
te fi cunoscut niciodată! Vreau să mă pun la somn atunci când
îmi place, să mănânc ce vreau, să învăţ numai ce şi dacă vreau,
să merg unde şi când vreau! De ce nu mă iubeşti aşa cum sunt?
Dacă mă iubeşti, lasă-mă să intru în oala cu apă care fierbe, dacă
aceasta îmi doresc!”
Te-ai simţi îndurerat să auzi aşa ceva din partea lui! Tu
ştii ce s-ar întâmpla dacă l-ai lăsa de capul lui. Ştii suferința şi
greutăţile la care ar fi expus dacă ai lăsa după el. Te-ar durea
să auzi asemenea cuvinte din partea lui, mai ales că tu chiar îl
iubeşti şi chiar faci ce este bine pentru el, îi explici mereu şi vrei
să înveţe cum să nu îşi facă rău.
Îţi pare rău să vezi că plânge, se simte neiubit şi
nedreptăţit. Îţi simţi inima rupându-se în piept. Dar, cu
dragoste, continui să faci ce este bine pentru el, încerci să îl
înveţi binele şi speri la ziua când va înţelege iubirea ta şi că faci
numai ce este spre binele lui.
Vezi asemănarea dintre povestea de mai sus şi situaţia ta
în raport cu părinţii tăi?
Eşti un suflet iubit de Dumnezeu! Eşti preţios! Eşti
de mare valoare în ochii lui Dumnezeu şi eşti de neînlocuit
în familia ta! Dumnezeu a decis să nu fii un orfan, al nimănui,
cerşind pe străzi, în mijlocul iernii, următoarea bucată de pâine
ca să nu cazi leşinat de foame într-un şanţ îngheţat. El a decis
să nu adormi seara într-un canal sau într-o cutie de carton,
îngheţat de frig, doar visând la un pat cald şi la părinţi care să
te iubească şi să îţi arate calea spre fericire aici şi în eternitate.
Diavolul încearcă să te mintă spunându-ți că părinții tăi nu te
iubesc. De fapt el te urăște și dorește pierzarea ta veșnică, doar
că mai întâi îți promite aici câteva clipe de plăcere.
Următoarea dată când vei fi pedepsit de către părinții tăi,
gândește-te la acest verset: „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l
iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei
12:6). Alungă gândul că nu ești iubit de părinți și recunoaște
grija și dragostea lor față de tine, care este manifestată uneori
chiar prin pedeapsă și restricții.
Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru părinţii tăi! Eşti
privilegiat dacă îi ai şi te învaţă bine!
Emanuel Adrian Vlaicu
3
 Lecția biblică pentru cei mici
„Învățăturile Tale sunt minunate...” Psalmul 119:129

Un curs
al vieții
trasat de însuși
Dumnezeu
Un mare freamăt se auzise în tot ținutul Gosen. O nouă
poruncă a fost dată de către marele împărat al Egiptului. De
acum, cele două moașe ale evreilor aveau de îndeplinit ceva
de neconceput. Și acum răsuna în mintea Șifrei și Puei porunca
cea aspră: „Când veți împlini slujba de moașe pe lângă femeile
evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă este băiat, să-l
omorâți, iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască!” (Exodul 1:16)
Un fior le străbătu tot trupul. Câtă cruzime! Totuși, Dumnezeu
veghea asupra lor. El era Stăpânul!
Astfel, cele două moașe s-au temut de Dumnezeu și,
nesocotind porunca lui Faraon, au lăsat toți nou-născuții să
trăiască. Foarte furios, Faraon a certat moașele pentru purtarea
lor, însă ele au răspuns cu îndrăzneală înaintea împăratului:
„Femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase și
nasc înainte de venirea moașei.” (Exodul 1:19) Pentru că ele se
temuseră de Dumnezeu, El le-a făcut bine și le-a construit case.
În această perioadă delicată, Iochebed și Amram, evrei
din seminția lui Levi, așteptau și ei un bebeluș. La naștere,
văzând că e un băiețel tare frumos, au hotărât să-l țină ascuns,
fiindcă porunca lui Faraon devenise și mai aspră, obligând
poporul să arunce în râu pe orice băiat care se va naște, dar să
lase toate fetele să trăiască.
La trei luni, Iochebed a realizat faptul că bebelușul ei nu
mai putea sta ascuns, așa că și-a făcut un plan. A uns cu smoală
un sicriaș de papură, apoi și-a așezat bebelușul înăuntru. Pe
urmă, a pus capacul și a pornit spre râu. Cu siguranță nu avea
de gând să îl arunce în apele râului, ci... l-a așezat pe mal,
ascuns între trestii. Fiica sa, Miriam, avea să îl pândească,
pentru a vedea ce are să i se întâmple.
Într-una dintre zile, fata lui Faraon venise la râu să se
scalde, împreună cu câteva fete care o însoțeau. În timp ce
acestea se plimbau pe marginea râului, fiica lui Faraon zări
sicriașul dintre trestii. Îndată, roaba sa i l-a adus. A deschis
cu grijă coșulețul și nu mică i-a fost mirarea când văzu un
bebeluș plângând. Cu siguranță era un băiețel de-al evreilor.
I-a fost așa de milă de el și se întreba ce trebuia să facă. Dorea
să îl păstreze.
Observând scena aceasta, fetița ce pândea de după
trestii, a ieșit repede din ascunzătoarea ei și, în graba mare, a
mers spre fata lui Faraon. Miriam avea soluția:
- Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile evreilor, ca
să-ți alăpteze copilul? o întrebă ea pe prințesa Egiptului.
- Du-te! a răspuns aceasta.
Bucuroasă, fetița s-a dus degrabă și a chemat pe mama
bebelușului.
-Ia copilul acesta, îi spuse prințesa, alăptează-mi-l, și îți
voi plăti.
Astfel, Iochebed a luat bebelușul și l-a alăptat mult
timp. Era atât de fericită de modul minunat în care lucrase
Dumnezeu! După ce copilașul a crescut, mama l-a adus fetei
lui Faraon. Aceasta l-a înfiat și i-a pus numele Moise, care
înseamnă „scos”, fiindcă l-a scos din ape.
În acele vremuri, robia era foarte aspră pentru evreii
ce locuiau în țara Egiptului. Dumnezeu îi binecuvântase și
ajunseseră un popor așa de mare și puternic, încât Faraon
a considerat necesară asuprirea acestora prin munci grele,
pentru a le face viața amară. Astfel, evreii erau siliți să realizeze
tot felul de lucrări grele din lut și cărămizi, ori lucrări de pe
câmp și în toate acestea, erau tratați fără milă de către egipteni.
În felul acesta, Faraonul Egiptului a reușit să zidească cetățile
Pitom și Ramses, ca să-i slujească de hambare.
Într-o zi, Moise, evreul educat la curtea lui Faraon, a
ieșit să-și vadă frații asupriți. Aceștia munceau din greu, de
dimineața până seara, confecționând cărămizi din lut și paie.
Deodată, Moise a văzut un egiptean care bătea pe un evreu,
chiar pe unul din frații săi. I s-a frânt inima de durere și, mânios,
se repezi la egiptean. Văzând că nu era nimeni prin preajmă,
l-a omorât și apoi l-a ascuns în nisip.
Următoarea zi, Moise a ieșit din nou să își vadă frații și iată că
doi evrei se certau. Se repezi la ei, mustrându-l pe cel nedrept:
- Pentru ce lovești pe semenul tău? l-a întrebat Moise.
- Cine te-a pus pe tine mai mare și judecător peste noi?
Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine, cum ai omorât
pe egipteanul acela? i-a răspuns evreul.
Auzind această replică, Moise își spuse cu teamă: „Nu mai
încape îndoială că faptul este cunoscut.”
Faraon a aflat ceea ce făcuse Moise și căuta să îl omoare,
fapt pentru care Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în
țara Madian.

4 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Versetul de memorat pentru cei mici
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea...” Psalmul 119:11a

Cunoscut de
Atotcunoscătorul
„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate
zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” Psalmul 139:16

Te-ai gândit vreodată, cu adevărat, la cât de măreț este

Dumnezeu? Cu siguranță, o poți face acum. E atât de nepătruns
faptul că El, Creatorul universului întreg, Atotcunoscătorul,
Suveranul, Cel Veșnic, Sfânt și Atotputernic este interesat
chiar de tine. Și nu doar de când te-ai născut, fiind un copilaș
drăgălaș care a atras mai multe priviri asupra lui prin gingășia
specifică bebelușilor, ci El este interesat de tine încă de când
nu existai în această lume. În atotștiința Sa, a numărat câte
zile vei avea, ba mai mult, Îi pasă și de modul în care vei trăi
aceste zile, pe care El le are notate într-o evidență divină. Noi
nu putem percepe totul cu mintea noastră pentru că suntem
oameni limitați. Ce fericiți ar trebui să fim pentru că ne-a dat
harul să ne numim copii ai Lui, copiii unui Dumnezeu veșnic
care poate cuprinde în întregime toată istoria omenirii! Câtă
siguranță putem avea în brațele unui asemenea Tată!
De acest adevăr nepătruns erau conștienți Amram și
Iochebed când porunca împăratului a umbrit țara Egiptului: un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise
Dumnezeu cunoaște toate zilele micuțului copilaș „mai înainte toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna
de a fi fost vreuna din ele”! Nicio teamă nu merită pusă alături din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,
de această siguranță eternă! Salvat din apele Nilului, alăptat și cât de mare este numărul lor!” (Psalmul 139:16-17) Niciodată
și educat cu multă atenție de mămica sa, crescut de fiica lui să nu lași întristarea sau evenimentele neplăcute să îți fure
Faraon, învățat la înălțimea academică a Egiptului, viața de zi cu această bucurie pe care o primești la gândul că ești cunoscut
zi la palat, toate acestea erau de mult în evidența lui Dumnezeu. de Cel ce cunoaște totul! Atât nașterea ta a vegheat-o, cât și
Ai avut vreodată îndoieli cu privire la faptul că Dumnezeu evenimentele din viață le are în controlul Său; iar ce e mai
cunoaște tot ce se petrece în viața ta, chiar mai înainte ca tu frumos, chiar și numele ți-l cunoscuse Atotcunoscătorul. Fii
să te fi născut? Ai fost nemulțumit de numele pe care ți l-au încrezător că Dumnezeu a știut ce e cel mai bine pentru tine și
pus părinții? Biblia ne dă exemple de oameni care au fost din acest motiv a hotărât ca totul să se desfășoare așa.
cunoscuți de Dumnezeu și acest fapt ne ajută să înțelegem Așadar, nu uita: Când nici nu existai ca ființă pe
că El ne cunoaște pe toți mai dinainte! Marele proroc Ieremia, pământ, ochii Domnului te vedeau! Fii conștient că El te vede
la fel noi toți, de altfel, a fost cunoscut de Dumnezeu ‑ „Mai pretutindeni și îți cunoaște toți pașii. Alege ca fiecare zi, notată
înainte ca să te fi întocmit... Eu te cunoșteam și te făcusem proroc oricum de Dumnezeu, să o trăiești pentru El, până vei ajunge
al neamurilor.” (Ieremia 1:5) Despre Ioan Botezătorul, îngerul îi în slavă să te bucuri pentru totdeauna de măreția Sa!
spune tatălui său, înainte ca el să fi existat, „Nevastă-ta Elisabeta,
îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru Alina Șindilar
tine o pricină de bucurie și de veselie, și mulți se vor bucura de
nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului.” (Luca 1:13‑15)
Psalmistul David afirmă cu reverență: „Când nu eram decât

Dragi copii, Dumnezeu veghează pas cu pas, toate evenimentele din viața noastră. După cum ați observat, cursul vieții lui
Moise a fost unul trasat de Însuși Dumnezeu. Totuși, înainte ca el să devină cu adevărat un conducător al poporului evreu, Moise
mai avea de trecut prin câteva lecții de viață ce îl vor ajuta mult în viitor.
Așadar, ori de câte ori avem de luat o decizie, haideți să ne întrebăm care este voia lui Dumnezeu pentru noi și să alegem
să facem ceea ce El dorește în dreptul nostru. De multe ori am vrea să sărim direct la acțiune, ca și Moise, însă Dumnezeu, care
este Atotștiutor, are în vedere modelarea noastră mai întâi și doar mai apoi ne pune în slujba la care ne-a chemat.
Claudia Ursu

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 5
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Calcule matematice din cartea Geneza

Nu scrie, dar se poate calcula:

1. Cât timp a stat Noe în corabie?
2. Câți ani a avut Sara când a părăsit Haranul împreună cu soțul ei?
3. Ce vârstă a avut Sara, când Agar a năsut pe Ismael?
4. Câți ani a avut Ismael la nașterea lui Isaac?
5. Care a fost vârsta lui Avraam la moartea Sarei?
6. Care au fost anii vieții lui Avraam la nunta lui Isaac?
7. La moartea bunicului Avraam, câți ani au avut nepoții Esau și Iacov?
8. Ce perioadă de timp a mai trăit Avraam după moartea Sarei?
9. Câți ani a avut Isaac când Esau și-a luat neveste?
10. La moartea lui Isaac, care a fost vârsta fiilor lui?
11. La câți ani s-a reîntâlnit Iosif cu tatăl său?
12. Câți ani a avut Iosif la moartea tatălui său?
Răspundeți la fiecare întrebare justificând răspunsul cu textul biblic și calculul matematic.

Meditație:
Ai auzit vreodată întrebarea, folosită ca scuză: „Dar unde scrie în Biblie că nu am voie să… ?” sau „Unde este
scris în Cartea Sfântă că trebuie să fac… ?” Cred că de nenumărate ori, și uneori poate chiar tu ai folosit aceste vorbe.
E bine ca în tot ce facem să avem o justificare, dar dacă întrebările noastre nu sunt din sinceritate, ci doar cu
gândul de a ne justifica o faptă nepotrivită, ce folos? Să cercetăm Scripturile, să ne alipim de oameni care aleargă
bine și vom fi luminați, ca nu cumva să cădem în capcana greșelii descrise în versetul citat mai jos:
Ieremia 2:33 „Ce bine știi să-ți întocmești căile când e vorba să cauți ce iubești!”
Toate socotelile noastre să le facem cu Domnul, orice principii de viață să fie ghidate după cuvântul din
Scriptură care spune: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” (Iacov 4:15)

Aplicație practică:
1. Numește un lucru de care ești conștient că nu e bun în viața ta.
2. Ia o hotărâre de a renunța, de a limita sau poate de a schimba.
3. Notează-ți hotărârea, așa cum erau sfătuiți evreii: „Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, să le scrii pe
ușorii casei tale si pe porțile tale.” (Deut. 6:8-9). Alege-ți un loc, astfel încât mereu să poți să îți reamintești de hotărâre,
să o vezi azi, mâine și, cu ajutorul Domnului, poate vei reuși să fii mai perseverent în hotărârea ta. Sigur nu degeaba
i-a sfătuit Domnul astfel pe evrei, cred că e o procedură benefică.
4. Fii perseverent! Nu renunța, chiar dacă se mai întâmplă să te abați; mai bine șchiopătând la început, dar
biruitor într-un final decât leneș și neroditor.
Denisa Vișovan

Cine sunt eu?

Am călătorit împreună cu un grup un timp foarte important din viaţa mea. Nu am fost primul în
acest grup, un frate de-al meu m-a chemat, de fapt, niciunul dintre noi nu putea face parte din acest grup
dacă nu era chemat. Chiar dacă eu nu am fost primul, au fost multe situaţii în călătoriile noastre când am
fost primul, prin felul meu de a fi. A venit însă o vreme când iar am vrut să fiu primul, însă de data aceea
am ieşit rău, dar m-a avertizat imediat cineva care nu este din neamul nostru. Am regretat acţiunile mele
din acea zi nefastă, dar am rămas în continuare în acest grup. Un altul a ieşit din grup şi nu s-a mai putut
întoarce niciodată.
I.A.

6 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi.” Isaia 34:16a

Găsește în careul de mai jos numele din partea dreaptă. Unele sunt scrise
de la dreapta la stânga, altele pe diagonală.

Înțelepciunea lui Iisus Sirah (continuare din pagina 2)

16. Două feluri [de oameni] înmulțesc păcatele, iar al
treilea stârnește urgia:
17. patima fierbinte ca flacăra focului, ea nu se va
îndestula; omul desfrânat în carnea trupului său nu se va
potoli până când nu-l va arde focul; pentru omul desfrânat
orice pâine e dulce, el nu va înceta până când nu va muri;
18. omul care păcătuiește împotriva patului său zicând
în sinea sa: „Cine mă vede? În jurul meu este întuneric,
pereții mă ascund, nimeni nu mă vede! De ce să-mi fac
griji? Cel Preaînalt nu-și va aminti de păcatele mele.”
19. Ochii oamenilor sunt spaima lui, dar nu știe că
ochii Domnului sunt de o mie de ori mai luminoși decât
soarele, privesc la toate căile oamenilor și pătrund până
în colțurile cele mai ascunse.
20. Înainte de a le fi creat, toate Îi erau cunoscute și așa
[va fi] și după sfârșitul lor.
©21. Un asemenea om își va primi pedeapsa în piețele
thewordsearch.com
cetății și va fi prins acolo unde se gândea cel mai puțin.
22. La fel și femeia care și-a părăsit bărbatul și i-a adus
moștenitor de la altul:
23. căci mai întâi a încălcat Legea Celui Preaînalt, în al
doilea rând a greșit față de bărbatul ei și în al treilea rând
s-a pângărit în desfrâu și a făcut copii cu un bărbat străin.
24. Aceasta va fi adusă înaintea adunării și se va face o
cercetare cu privire la copiii ei.
25. Copiii ei nu vor prinde rădăcină iar ramurile ei nu vor
aduce rod.
26. Amintirea ei va rămâne apăsată de blestem și rușinea
ei nu se va șterge.
27. Cei care rămân vor ști astfel că nimic nu este mai bun
decât frica de Domnul și nimic mai plăcut decât să iei
seama la poruncile Lui.
28. Este o mare cinste să-L urmezi pe Domnul, să fii
primit de El înseamnă pentru tine viață îndelungată.

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 7
 Copilăria
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
Daniela
partea a XXVI-a
Au mai trecut câteva zile fără soare, fără zâmbet, fără
vorbă multă. Lili avea o zi liberă și se apucă de curățenie.
Când Lili era supărată, lucra cu spor, dându-și toată forța și
energia, ca lucrul să fie bine făcut. Daniela căuta să-i intre în
voie, ajutând-o. Când mama era acasă, cu greu scotea vreun
cuvânt. I se părea că mama este dușmanul ei, de vreme ce i-a
interzis căsătoria cu Eugen.
– Sunt sigură, scumpa mea soră, că mama nu îți vrea răul,
ci dorește ca tu să-l cunoști mai bine pe Eugen, înainte de a te
căsători. Am auzit-o doar spunând: „pentru o vreme
Eșec sau binecuvântare?
să nu mai aveți întâlniri”.
– Asta poate pe durată de luni sau ani! Cine știe
cum gândește mama? Poate Eugen nu va voi să mă
aștepte. Fete frumoase sunt o mulțime...
– Lili, încearcă să o înțelegi și pe mama! Niciodată ea nu
a vrut răul nostru.
– Daniela, ce poate înțelege o fată ca tine, care încă se
zbenguie ca un copil? Uite, mi-am recuperat cordonul de la
capot, pe care l-ai folosit afară la joacă!
– Nicidecum! Eu doar am făcut gimnastică, sărind la înălțime
prin forfecare! Încă pot să fac „coșulețul” și podul din picioare...
– Da, da, știu! Dar ar trebui să te ocupi de lucruri mai
serioase! Uite, eu mi-am cumpărat mobilă nouă cât tu ai fost
plecată la examen și chiar Eugen m-a ajutat să o așez în cameră.
Daniela se minună. Oare cum de nu observase? Analiză
de față cu Lili noua achiziție.
– Acesta este un studio, apariție nouă, iar șifonierul e
lucios precum o oglindă și are culoarea ciocolatei cu lapte...
Iată că ai început un nou tablou! De când nu am mai intrat în
camera ta, descopăr multe lucruri noi!
– Chiar așa! Trebuie să îl termin! Bine că mi-ai adus aminte.
– Lili, te rog să-mi faci și mie un cireș cu cireșe coapte,
așa cum am văzut în grădină, la Liviu acasă. Doresc să-l pun
în bucătărie. Îl voi numi pomul meu roditor, vreau să mă
reprezinte chiar pe mine.
– Niciodată nu voi putea picta un asemenea pom,
Daniela!
– Dar ce anume te-ar putea împiedica?
– Daniela, eu te cunosc foarte bine! Tu nu ai deloc rădăcinile
înfipte în pământ, de aceea toată ziua vorbești doar de Tatăl
ceresc și de Cuvântul Bibliei. Eu nu-ți voi face acest pom!
– Fetelor, ce curățenie ați făcut peste tot! Am observat
chiar de la poartă. Dumnezeu să vă binecuvânteze, fiicele
mele dragi!
Mama arăta chiar foarte bucuroasă.
– Am o veste bună, chiar pentru noi toate. Vom avea
musafiri la sfârșitul săptămânii, deci peste două zile. Cine
8 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
vine?... E secret! Pe deasupra, cineva ne-a promis o găleată de
cireșe coapte. Slavă Domnului!
– Mamă, și dumneata ești un pom cu rădăcinile în cer?
Căci mereu vorbești de Dumnezeu! spuse Daniela.
Mama o privi mirată.
– Da, așa mi-a explicat Lili că sunt asemănați oamenii
credincioși și care vorbesc de Dumnezeu.
Pentru prima dată, după furtuna supărării, Lili se adresă
mamei:
– Trebuie să știu pentru câte persoane să pregătesc
mâncare, așa că dacă vei păstra secret și aceasta, atunci și
gătitul va rămâne un secret!
– Bine! Atunci este doar jumătate de secret. Va veni
bunicul Ioan de la Rădăuți și încă două persoane. În total vom
fi șase!
– Ce mă bucur de bunicul Ioan, mamă! Dar de când
bunica Iulia a plecat la cer, el este așa de trist și vorbește așa
de puțin... zise Daniela
Mama oftă... Lili se așeză, mulțumită să își poată termina
tabloul în liniște. Daniela închise ușa camerei unde era Lili, căci
avea de vorbit cu mama. I-a lipsit atât de mult comunicarea în
zilele acelea furtunoase! Acum vedea un curcubeu multicolor,
ce promitea zile cu soare, dar mai ales zile cu pace. I-a lipsit atât
de mult pacea și liniștea! Acum dorea să le păstreze pentru
totdeauna. Mama se așeză pe canapea, iar în fața ei trase un
scaun, făcând un semn cu mâna să se așeze Daniela.
– Daniela, ascultă-mă! Împreună cu bunicul va veni
și Liviu, cu un prieten de-al său. Vorbește, te rog, cu Lili, să-l
primească bine, adică să fie prietenoasă cu Liviu, să nu-i
întoarcă spatele. Liviu este un băiat foarte bun, credincios
și face parte dintr-o familie bună, o biserică bună... cine știe,
poate Dumnezeu va lucra la inima ei și va uita de Eugen.
Oricum, Liviu are mai multe calități decât el.

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6
– Voi face tot ce îmi stă în putință, mamă, măcar că
știu că dumneata m-ai învățat că atunci când Dumnezeu are
o lucrare de îndeplinit, El nu are nevoie de ajutorul omului.
Toate lucrurile le rânduiește bine și frumos, la timpul lor.
– Bine, Daniela! Ai o credință de nota 10, dar la examen ai
luat notă mai mică. Tu nu ai trecut examenul!
– Mamăăă, glumești? Daniela sări în picioare, de parcă
scaunul luase foc.
– Așează-te, copila mea, să-ți spun! La serviciu, am
vorbit la telefon cu Liviu. A trecut pe la Liceul Sanitar, să vadă
rezultatele. Mi-a spus că nu erai pe lista celor admiși, ci în capul
listei celor respinși. Mi-a cerut aprobarea ca, dacă tot vine la
Suceava, să aducă și dosarul tău, căci poate în toamnă îl vei
depune în altă parte. M-am interesat la Liceul Minier, iar acolo
este și o clasă de Electrotehnică; acolo s-a înscris și colega ta
de bancă, Doina, și mai mulți colegi de clasă cu tine.
Daniela rămase stană de piatră. Parcă amuțise, dar mâinile
nu-și mai găseau astâmpărul. Mama Oltenița își privea fiica în
ochi, neștiind ce să-i mai spună. Deodată, ochii acelei stânci
mute se transformară în două șiroaie de lacrimi. Se citea în ei
atâta deznădejde, atâta amar, atâta durere... Oare cum de nu
s-a gândit ea la o cale mai puțin dureroasă de a-i spune această
veste? Măcar să nu-i fi spus direct, sau în seara aceea, sau...
Mama Oltenița își frământa mintea, până îi apărură broboane
de sudoare. Ei i s-a părut atât de simplu și de bun acest plan,
ca fiica ei să facă liceul aici, aproape de casă, să o vadă zilnic,
să-i gătească mâncare proaspătă, să nu aibă de îndurat atâtea,
departe de casă, chiar și lipsa posibilităților materiale...
– Daniela, oprește-ți plânsul, oprește-ți jalea! Nu ai spus
tu adineauri că Dumnezeu rânduiește toate lucrurile bine și la
vremea lor?
– Dar, bine, mamă, de ce? De ce? Chiar Dumnezeu să mă
descurajeze, neluând în considerare atâtea rugăciuni, atâta
osteneală cu învățatul... Atâta speranță mi-am pus! Chiar am
crezut! Da, mamă, am crezut că Dumnezeu mă va ajuta să iau
examenul, să am un viitor mai bun...
– Fiica mea, mă doare plânsul tău. Lacrimile tale îmi ard
inima, dar am toată încrederea că ceea ce tu consideri acum că
este un mare eșec pentru viața ta, se poate schimba într-o mare
biruință. Dumnezeu are un plan mai bun pentru viața ta, un plan
de care depinde binecuvântarea ta, atât în viața de pe pământ,
dar care, prin ascultarea de El, să-ți aducă răsplătirea veșnică.
– Mamă, aș vrea mai bine să mor decât să dau ochii cu
profesorii care au avut încredere în mine, cu colegii de școală...
E prea greu să înfrunt dezamăgirea, rușinea și eșecul ce îmi
stă în ochi, ca un zid cenușiu care mi-a pus capăt tuturor
speranțelor, tuturor planurilor frumoase și dragi mie, ce le
păstram în inima mea ca pe niște comori. Toate s-au dus! O,
mamă, cum voi putea rezista? Cum?
– Daniela, te sfătuiesc ca pe o fiică preaiubită: păzește-
te de cârtire, de nemulțumire. Nu te îngropa în noianul
întrebărilor și nu crede că pentru tine a venit sfârșitul! Va fi
doar un nou început, un plan măreț al lui Dumnezeu pentru
tine. Nu-l desconsidera, nu îți pierde credința, Daniela!
– Roagă-te pentru mine, mamă! Eu nu pot, cu puterile
mele! Nu pot să accept nimic, nici chiar planul acela măreț
pentru viața mea, de care îmi vorbești...
În loc de răspuns, mama suspină, apoi întinse mâna și
luând Biblia de pe masă, o deschise la capitolul 10 din Evrei și
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Copilăria
citi versetele 35 și 36: „Să nu vă părăsiți
dar încrederea voastră, pe care o așteaptă
o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de
răbdare, ca după ce ați împlinit voia lui
Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.”
Apoi de la capitolul 11, cu versetul 1 și 2: „Și
credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o
puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. Pentru
că prin aceasta, cei din vechime au primit o bună mărturie...”
– Mamă, inima mea nu își va găsi alinare și pace, numai
dacă Se va îndura Dumnezeu să o facă, deoarece toate
speranțele mele s-au topit, aidoma fulgilor de nea, la fel ca
roua dimineții. Pentru mine orice bucurie s-a dus, mamă...
– Răbdare, fiica mea, răbdare! Însuși Dumnezeu va
pune untdelemn vindecător pe rănile inimii tale. Tu vei simți
vindecarea! Tu vei vorbi și altora despre puterea ei.
Daniela n-a putut să doarmă! Niciun înger din cer n-a
venit special pentru ea, ca să-i închidă pleoapele. Luna părea
rece și parcă de argint, norii îmbrăcați cu haina nopții păreau
adormiți, iar Dumnezeu nu Se grăbea să vină din înaltul cerului,
să-i toarne untdelemnul vindecător pe rănile inimii. Gânduri
sumbre, gânduri și întrebări fără răspuns îi alungară somnul
și odihna... Ce să facă? Încet, coborî la marginea patului și a
îngenunchiat să se roage. Așa au prins-o zorii dimineții, iar pe
când toți dormeau, a auzit clar scârțâitul porții și un ciocănit
slab în ușa de la intrare. Daniela tresări! Se ridică și privi pe
fereastră. În curte zări trei umbre, trei...
„Pot fi Avraam, Isaac și Iacov”, gândi repede, așteptându-
se la vreo minune care să-i vindece starea. Trase zăvorul de la
intrare, să intre sfinții. La hoți nu s-a gândit deloc. Ce aveau să
fure? Două brațe puternice o îmbrățișară călduros și îi pupară
amândoi obrajii. Daniela simți mirosul hainelor lui, ceilalți doi
se trăseseră mai în spate...
– Oh! Credeam că ești el... adică, bunicule, am crezut că
ești Avraam...
– Daniela, când erai fetiță mică, m-am făcut căluțul tău,
apoi pescar, dar Avraam n-am fost niciodată! Dar pentru ce ai
avea nevoie de el? Poate ai avut un vis, Daniela!
– Nu, n-a fost vis! Aveam doar niște întrebări fără răspuns
și credeam că mă va lămuri... Dar intră, bunicule! Intrați și voi,
Isaac și Iacov... adică cine sunteți voi...
Daniela îi conduse în camera de oaspeți, iar pe bunicul îl
conduse în camera ei.
– Mai este timp până la ziuă, să vă mai odihniți puțin,
le spuse oaspeților. E ora 4 dimineața, deci, odihnă plăcută!
Bunicule, pe dumneata te las să te odihnești în pătuțul meu,
iar eu mă voi culca în bucătărie.
– Mulțumesc, nepoată! Totuși pari tulburată, te-ai speriat
de noi, Daniela?
– Bunicule, prefer să discutăm dimineață. Nu vreau să se
trezească mama. Odihnă plăcută, bunicuțule scump!
Daniela se retrase pe vârfuri în bucătărie și observă că
cineva lăsase acolo un bagaj. Era un bagaj care mirosea a
cireșe coapte. Ar fi putut să răpească câteva cireșe, căci poate
nu erau numărate, dar... puțină odihnă! Da, aceasta era mai de
dorit, apoi, ce va da Dumnezeu!
Draga Ujeniuc
9
 Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
Ajutându-L pe Dumnezeu
„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu,
așa să vă iubiți și voi unii pe alții.” (Ioan 13:34)
Ne este ușor să privim cu bunătate spre cei care ascultă
sau sunt binevoitori cu noi, dar de multe ori ne este așa de greu
să ajutăm pe cei care ne-au produs suferință sau pe cei care
nu apreciază cu adevărat sprijinul nostru, pe cei pe care noi
îi considerăm nevrednici. Isus ne cere să ne iubim unii pe alții
așa cum ne-a iubit El. Hristos a venit să ajute niște oameni care
au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, care n-au meritat și nu
au știut să aprecieze cu adevărat valoarea jertfei Sale, dar care
au avut nevoie de Salvator. Porunca pe care am primit-o de la
Mântuitorul nostru este să ne iubim unii pe alții (prin urmare,
să ne ajutăm unii pe alții), chiar și atunci când considerăm că
nu există merite suficiente.
Dragostea pe care trebuie să o avem unii față de alții este
atât de importantă, încât Isus a așezat-o ca poruncă. Mai mult
decât atât, ajutorul pe care îl oferim celor ce depind de noi are
o însemnătate atât de mare, încât are valoarea ajutorului pe
care îl oferim direct lui Dumnezeu:
„Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniți,
binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost
pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați
dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin
și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și
ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.»
Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am
văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și
Ți‑am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit
sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în
temniță și am venit pe la Tine?» Drept răspuns, Împăratul le va
10 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste
lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie
Mi le-ați făcut.»” (Matei 25:34-40)
Fiul risipitor, în perioada sa de cădere sau în drumul lui
spre casă, a trecut pe lângă mulți oameni care, în loc să îl ajute,
au profitat de el, l-au judecat sau și-au bătut joc. Ce beneficii și
răsplătiri ar fi avut ei din partea tatălui lui, dacă l-ar fi ajutat să
se întoarcă acasă?
Așa cum a procedat samariteanul milostiv, sprijinul
oferit de noi trebuie să fie sincer și cu dragoste; să nu fie
precedat sau urmat de judecată. Decidem să ajutăm pe cineva
nu pentru că merită, nici pentru că a făcut bine altora, ci pentru
că are nevoie de susținerea noastră. Acest sprijin pe care îl
oferim e primit ca și cum L-am fi ajutat direct pe Dumnezeu;
iar dacă e primit așa, atunci și calitatea ajutorului dat trebuie
să fie pe măsură.
„Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau
fiecăruia după fapta lui.” (Apocalipsa 22:12)
Atunci când te afli în mijlocul necazului și simți că nu
mai poți înainta, ridică-ți privirea și uită-te la cei din jurul tău,
la cei care au nevoie de ajutor. Adu-ți aminte că nu ești singur
în suferință și că un remediu foarte bun pentru descurajarea
personală este încurajarea altora.
„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!”
(Matei 5:7)
Beniamin Feceu
 Statutul moral şi spiritual al copilului
Țările unde este cel mai periculos
să fii creștin în 2021
16 ianuarie 2021 - Joe Carter
Articolul este o continuare din numărul precedent, Betel 73
6. Eritreea
Tipul de persecuție: Protecționism denominațional creștin
Număr estimat de creștini: 2.552.000
Cum suferă creștinii: Creștinii din denominațiile
netradiționale se confruntă cu cea mai cruntă persecuție în
Eritreea, atât din partea guvernului cât și din partea Bisericii
Ortodoxe din Eritreea (BOE). BOE este singura denominație
creștină recunoscută de guvern și este controlată îndeaproape
de cei aflați la putere.
Motiv de rugăciune: Rugați-vă pentru creștinii și liderii
bisericești din Eritreea, ca aceștia să aibă înțelepciunea și
oportunitățile de a-și provoca propriul guvern să se implice în
problema libertății religioase.
7. Yemen
Tipul de persecuție: Opresiune de clan
Număr estimat de creștini: Câteva mii
Cum suferă creștinii: În general, creștinii din Yemen își țin
secretă credința, deoarece dacă sunt descoperiți, ar putea fi
condamnați la moarte. Părăsirea islamului este interzisă și toți
cetățenii Yemenului sunt considerați musulmani de către stat.
Motiv de rugăciune: Rugați-vă pentru credincioșii clandestini,
dar și pentru bisericile clandestine din case, ca acestea să aibă
înțelepciune și discernământ în susținerea credincioșilor.
8. Iran
Tipul de persecuție: Opresiune islamică
Număr estimat de creștini: 800.000
Cum suferă creștinii: Guvernul iranian vede convertirea
musulmanilor la creștinism ca o încercare a țărilor occidentale
de a submina dominația islamică din Iran. Cel mai mult sunt
persecutați creștinii care provin dintr-un mediu musulman, în
primul rând de guvern, dar și de familiile și comunitățile proprii.
Se fac adesea descinderi în bisericile clandestine, iar liderii și
membrii acestora au fost arestați și au primit pedepse grele de
închisoare pentru „crime împotriva securității naționale”.
Motiv de rugăciune: Rugați-vă pentru creștinii care sunt în
prezent închiși pentru credința lor. Condițiile din închisorile
iraniene sunt foarte precare, iar pandemia nu a făcut decât să
înrăutățească lucrurile.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
„Caută să fii evlavios.” 1 Timotei 4:7b
9. Nigeria
Tipul de persecuție: Opresiune islamică
Număr estimat de creștini: 95.358.000
Cum suferă creștinii: Mai mulți creștini sunt uciși în Nigeria
pentru credința lor decât în orice altă țară. Atacuri violente
din partea Boko Haram, a cetelor de păstori militanți islamici
Hausa-Fulani, a ISWAP (un grup afiliat Statului Islamic) și a
altor grupuri islamice extremiste sunt frecvente în nordul și
centrul țării și devin tot mai răspândite și mai la sud.
Motiv de rugăciune: Rugați-vă pentru harul și mângâierea
Domnului pentru credincioși, deoarece mulți sunt strămutați,
și-au pierdut pe cei dragi și căminele lor, iar o mare parte dintre
ei au experimentat de asemenea traume. Cereți-I Domnului să
fie aproape de cei care au fost răpiți și rugați-vă ca ei să fie
eliberați sau salvați.
10. India
Tipul de persecuție: Naționalism religios
Număr estimat de creștini: 67.356.000
Cum suferă creștinii: Extremiștii hinduși cred că toți indienii
ar trebui să fie hinduși și că țara ar trebui să fie scăpată de
creștinism și islamism. Ei folosesc violența extremă pentru
a-și atinge acest scop, vizând mai ales creștinii convertiți din
hinduism. Creștinii sunt acuzați că urmează o „credință străină”
și că aduc ghinion în comunitățile lor. Acești credincioși sunt
adesea atacați și uneori uciși, dar se află totodată și sub o
presiune constantă din partea familiilor și a comunităților din
care fac parte, să se întoarcă la hinduism.
Motiv de rugăciune: Rugați-vă pentru protecția fraților și
surorilor noastre, în special pentru cei care s-au întors de
curând la creștinism și pentru cei care locuiesc în zone rurale
și sunt astfel și mai izolați. Rugați-vă lui Dumnezeu ca familiile
și comunitățile lor să le accepte noua credință.
Joe Carter este editor la The Gospel Coalition, autor al The Life
and Faith Field Guide for Parents,, editor al NIV Lifehacks Bible
și coautor al How to Argue Like Jesus: Learning Persuasion from
History’s Greatest Communicator. El slujește de asemenea ca
pastor executiv la McLean Bible Church din cadrul campusului
din Arlington, Virginia.
Articolul poate fi accesat la următorul link:
https://www.thegospelcoalition.org/article/countries-most-
dangerous-christian-2021/
11
 Bunele maniere
„...pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire.”
Proverbe 1:3

Învață să cheltuiești
înțelept
„A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.”
(2 Corinteni 9:9)

Dragi copii, în acest articol vom discuta puțin despre bani. Este
important să cunoaștem banii, valoarea lor, să înțelegem rolul acestora și
să știm de ce îi folosim și pentru ce îi putem folosi.
Banii sunt un instrument de care oamenii se folosesc pentru a
realiza diverse schimbări. Mai exact, sunt o unitate de măsură folosită
pentru a stabili valoarea si prețul lucrurilor.
Rolul banilor este de a ne ajuta să cumpărăm tot ce avem nevoie.
Aceștia sunt pretudindeni în jurul nostru, îi întâlnim în fiecare țară, chiar
dacă monedele sunt diferite, și anume: în țara noastră, moneda folosită
se numește „lei”, în Spania, Italia etc., se numește „euro”, în Anglia „lire”
și așa mai departe. Fără bani, nu putem cumpăra, călători sau face alte
activități care necesită bani. Însă banii nu au existat dintodeauna. Mai
demult, oamenii produceau diverse lucruri si le dădeau la schimb pentru
altele de care aveau nevoie. Mai apoi, oamenii au început să extragă din
pământ metale prețioase, pe care le cântăreau și le dădeau la schimb
pentru a obține ce aveau nevoie. Primele monede au apărut abia în
secolul al IV-lea î. Hr., ajutându-i pe oameni să facă negoț mai ușor.
Pentru a face rost de bani, oamenii muncesc și în schimbul muncii
depuse, aceștia sunt plătiți cu bani. În fiecare zi, aceștia merg la serviciu
și primesc o anumită sumă pentru munca depusă. Ca și copil, dacă îți
dorești să câștigi bani precum părinții tăi, poți îndeplini diverse sarcini
în casă, astfel devenind „un angajat al părinților”, ajutându-i cu tot ce îți
vor sugera aceștia. Dar reține un lucru foarte important: părinții nu sunt
obligați sau îndatorați să te recompenseze pentru munca pe care o faci.
Aceștia au făcut și fac multe sacrificii pentru tine. Câteva lucruri cu care
poți fi de folos familiei tale sunt: poți aranja jucăriile și lucrurile la locul lor,
poți șterge praful, uda florile, duce gunoiul, să aspiri, să speli vasele etc. O
altă modalitate de a câștiga bani într-un mod cinstit, pe baza eforturilor
bune și corecte, este să înveți să faci anumite lucruri, cum ar fi: reciclarea
diverselor materiale, pe care le poți duce la centrele de reciclare sau
confecționarea anumitor lucruri pe care să le poți vinde și bineînțeles,
aceasta numai cu acordul părinților.
Pentru orice ai dori să faci în câștigarea propriilor bănuți, sunt
câteva reguli care trebuie respectate:
1. Fii punctual si respectă cuvântul dat;
2. Fii responsabil, adică asumă-ți ce ai de făcut, ducând sarcina la
bun sfârșit;
3. Fii cinstit și spune adevărul;
4. Fii ordonat.
Fii foarte atent să nu dai banilor o importanță mai mare decât
trebuie. Biblia ne spune că „iubirea de bani e rădăcina tuturor relelor;
şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns
singuri cu o mulţime de chinuri.” (1 Tim. 6:10). De asemenea, Biblia are
multe alte atenționări cu privire la bani: să nu dai banii cu dobândă, să
nu faci lucrarea lui Dumnezeu pe bani, să nu întrebuințezi banii pentru
lucruri păcătoase etc.
Un lucru foarte important este să investești înțelept banii pe
care îi ai pentru a nu-i risipi degeaba și a învăța să fii econom. Astfel că
trebuie să-ți impui anumite limite. În primul rând,
cumpără-ți doar ceea ce ai nevoie. Poți să-ți notezi
undeva planul tău de cheltuieli și de economii. De
asemenea, când hotărăști ce anume vei face cu
banii tăi, pune ceva deoparte întodeauna, deoarece
uneori se întâmplă să apară situații neprevăzute,
de care nu aveai cum să știi mai dinainte și astfel
să ai nevoie de banii respectivi. Iar pentru că ai
fost înțelept și ai economisit niște bănuți, nu mai
trebuie să împrumuți de la cineva, făcându-ți o
datorie pe care va trebui obligatoriu să o plătești.
Vă dau un exemplu: un băiețel pe nume Mihai era
singur la părinți și avea tot ce își dorea. Părinții lui
erau sănătoși, aveau locuri de muncă și erau fericiți,
neducând lipsă de nimic. Dar într-o zi, în urma unui
grav accident, tatăl lui Mihai nu a mai putut lucra
pentru un timp. Dar, având bănuți puși deoparte,
au putut să își cumpere ce aveau nevoie și să-și
rezolve problemele, fără a împrumuta, până ce s-a
însănătoșit tatăl și a putut merge din nou la lucru.
Banii trebuie să fie câștigați într-un mod cinstit și
folosiți cu înțelepciune, deoarece un ban economisit
este un ban câștigat.
Un alt lucru înțelept și bun pe care îl poți face
cu banii pe care îi ai, este să dăruiești celor în nevoie.
Domnul Isus a spus: „pe săraci îi aveți totdeauna cu
voi.” (Mat. 26:11). Dăruind celor în nevoi, ne adunăm
„o comoară nesecată în ceruri.” (Luca 12:33).
„Este mai ferice să dai decât să primeşti!”
Faptele apostolilor 20:35b
Micurescu Miriam

12 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Istoria credinţei
„...suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori...” Evrei 12:1

Locul
fără suferință
În anii adolescenței mele, am avut o perioadă în care, discriminarea pe care le îndurau afro-americanii, într-o vreme
parcă trezită dintr-un vis frumos, am realizat ce multă suferință atât de critică și nefavorabilă pentru oamenii de culoare.
este în lumea aceasta. O bună bucată de timp, gândurile mele Deși viața negrilor era foarte grea și impregnată de
se învârteau în jurul acestui subiect și nășteau în mine tot felul multă suferință, totuși Dumnezeu îi iubea și mulți dintre ei au
de întrebări. Însă, într-o duminică dimineața, fiind la slujba de ajuns să Îl cunoască pe Domnul Isus în mijlocul suferințelor
închinare de la biserică, s-a cântat cu întreaga congregație, de care aveau parte. Promisiunea lui Dumnezeu referitoare la
cântarea „Suntem duși și clătinați”. În timpul cântării, aveam viața eternă, creștea speranța în inimile negrilor că dincolo de
impresia că Dumnezeu îmi răspunde la întrebările inimii moarte va începe o viață nouă, lipsită de suferință, de durere,
mele. Cu ochii lăcrimați, dar și cu inima mulțumitoare înaintea de sărăcie, de boli și de necazuri.
Domnului, am cântat refrenul acestei cântări: Cântările pe care negri le cântau la întâlnirile lor erau
caracterizate de subiectul revederii cu Dumnezeu, în ciuda
„În curând zorii vor veni vieții grele de care aveau parte. Această tematică se regăsește
Și în cer, acasă, vom sosi. și în imnul lui Charles Albert Tindley, „Suntem duși și clătinați”:
Abia atunci pricepe-vom deplin
Dumnezeu de ce-a lăsat atâta chin.” Suntem duși și clătinați,
Zbuciumați de-amar și chin.
Am înțeles atunci că, deși multa suferință are de-a face Vin furtuni și zile sumbre
cu multul păcat din lumea aceasta, totuși Dumnezeu este Care în senin se schimb
Suveran peste toată creația, iar în contabilitatea lui Dumnezeu Într-o țară unde-n veci
lucrurile au sens și se întâmplă cu buna Lui știință. Iar caracterul Nu coboară umbre reci,
lui Dumnezeu și perspectiva vieții veșnice ar trebui să mă facă Vei vedea cu ochii tăi
încrezătoare în planurile și voia lui Dumnezeu! Când ai să pleci.
Această cântare a fost compusă de Charles Albert
Tindley. El s-a născut într-un stat din America, în Maryland, în În curând, zorii vor veni
casa unor creștini de culoare, pe când sclavia era emblema pe Și în cer, acasă, vom sosi,
care o purta orice om de culoare. Situația financiară precară a Abia atunci pricepe-vom deplin
familiei și statutul lor social l-au împiedicat să meargă la școală. Dumnezeu de ce-a lăsat atâta chin.
Charles nu s-a putut împăca cu gândul că este analfabel și
la 17 ani a început să învețe singur să scrie și să citească. În Unii sunt flamânzi aici,
timpul zilei lucra ca și măturător iar noapte învăța. Alții n-au unde dormi;
Tot la vârsta de 17 ani s-a căsătorit și s-a mutat în Mulți sunt cei ce locuința
Philadelphia unde s-a angajat ca gropar la cimitirul Bisericii Au în locuri reci, pustii.
Metodiste. Prin natura slujbei sale, Charles avea ocazia să Ne-ntrebăm: „De ce-i așa?”
audă multe predici. Astfel a început să îl cunoască mai bine Și răspuns vrem a avea
pe Dumnezeu. Apoi a înțeles nevoia de predicatori care să Dar Cuvântul Său
meargă cu Evanghelia la cei nemântuiți și a început un curs Ne spune voia Sa.
teologic prin corespondență, obținând o diplomă. În urmă
a fost ordinat ca diacon și apoi prezbiter la New Jersey și Încercări ne copleșesc,
Delaware, însă a simțit chemarea de a se întoarce la Biserica Nu-nțelegem rostul lor,
Metodistă unde lucrase ca gropar. Întors în Philadelphia, a Dar aceasta este calea-n
slujit cu mare râvnă acelei bisericuțe care compunea vreo 200 Țara bucuriilor.
de membrii. Numărul membrilor a început să crească tot mai Din cer, ochii Domnului,
mult, ajungând să numere zece mii de persoane în congregația Pașii-i vede orișicui,
sa. A fost numit „prințul predicatorilor afro-americani”. Ne-ocrotește în mod tainic
Pe lângă slujirea ce o făcea prin predicare, Tindley a Harul Lui.
fost pasionat și de muzica gospel, fiind numit chiar „părintele
fondator al muzicii gospel americane”. A scris numeroase Andreea Culda
imnuri, dar, probabil cel mai cunoscut este imnul „Suntem duși
și clătinați”. Acest cântec l-a scris în 1905, exprimând sărăcia și

„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 13
 Istoria credinţei
„...suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori...” Evrei 12:1
Premiat
de două ori
În sfârșit se încheie și anul acesta școlar. Ți-a plăcut școla
online? Sau preferi să mergi să te întâlnești cu prietenii tăi?
Indiferent cum ți s-a părut, mai ușor sau mai greu, a trecut și
anul acesta și acum la final se împart premiile. Ai obținut și
tu un premiu? Ce premiu ai luat? Sau ce premiu ți-ai fi dorit?
Uneori nu reușim să obținem exact ceea ce ne dorim și suntem
dezamăgiți de lucrul acesta.
Undeva, la o școală, s-a întâmplat că în ziua premierii,
când toată școala era adunată la careu, s-a început festivitatea
de premiere. Copiii anticipau deja cine va primi premiu și cine
nu, dar așteptau cu interes să audă numele premianților în
difuzoarele montate special în curtea școlii cu ocazia aceasta.
Directorul școlii a început să strige premiile începând
cu mențiunile, premiul trei, premiul doi, și premiul întâi. Când
a ajuns la premiul întâi aplauzele careului au răsunat cel mai
puternic iar premiantul, un băiat pe nume Florin, a pășit în față
pentru a-și ridica premiul și diploma. Aplauzele continuau în
timp ce Florin se întorcea la loc. Spre surprinderea întregului
auditoriu, următorul nume strigat era tot Florin. Copiii se
gândeau că domnul director s-a încurcat sau poate era o
coincidență de nume a doi copii. Chiar Florin ezită să meargă
din nou în față. Directorul observând mirarea copiilor și
ezitarea lui Florin, îl chemă hotărât în față. Florin și-a făcut
curaj și a mers. Directorul spuse: ,,Prima diplomă a obținut-o
pentru rezultate foarte bune la învățătură, dar această diplomă
este una specială pentru conduita morală, buna purtare și
implicarea în activitățile de voluntariat ale școlii. Felicitări
Florin!” De această dată aplauzele răsunau și mai cu putere, în
timp ce Florin, cu un gest smerit, mulțumi domnului director
și se întoarse la loc.
Toți copiii s-au mirat de faptul că Florin a fost premiat
de două ori, dar acest lucru era drept. Mai întâi i-au fost
recunoscute rezultatele școlare deosebite, iar mai apoi a fost
apreciată purtarea bună și implicarea benevolă în diverse
activități extrașcolare. Mai erau și alți copii care au obținut
premiul doi, trei sau mențiuni, dar unii dintre ei au avut
carențe la purtare.
Dacă în sistemul educațional poți obține o diplomă
pe baza unor cunoștințe care le asimilezi, la finalul istoriei,
Dumnezeu va organiza o festivitate de premiere a tuturor
celor credincioși. Știi care va fi criteriul după care se vor împărți
premiile? Iacov ne oferă câteva detalii despre aceasta: ,,Ferice
de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi
cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”
(Iacov 1:12)
14 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Dumnezeu nu oferă premiul sau cununa celor care
au asimilat niște cunoștințe despre El, ci acelora care au
trecut prin școala răbdării, ieșind biruitori în lupta cu ispita.
Această biruință le-a fost asigurată tot prin ajutorul Lui și prin
dependența de El. Apoi Iacov ne spune că cel premiat trebuie
să fie găsit bun, adică, pentru Dumnezeu este mai important
ceea ce este un om decât ceea ce el știe. Dacă școala premiază
în mod deosebit cunoștințele asimilate de cineva, Dumnezeu
apreciază în mod deosebit caracterul unei persoane. Sunt
oameni de știință, savanți, câștigători ai premiului Nobel, dar
care duc o viață imorală, departe de Dumnezeu. Dar sunt
oameni fără pregătire profesională sau academică care trăiesc
într-o stare de curăție și sfințenie. La marea premiere cei din
urmă vor fi premiați.
Un al treilea adevăr pe care ni-l spune Iacov este: cununa
vieții este oferită doar celor care Îl iubesc pe Dumnezeu.
Directorul unei școli oferă doar o diplomă și un premiu, dar
Dumnezeu ne oferă o părtășie veșnică cu El și o veșnicie de
iubire împreună cu toți cei care L-au iubit pe El. Nimeni nu
poate veni să ceară premiul de la El și apoi să se retragă undeva
în univers și să se bucure în lipsa lui Dumnezeu de ceea ce a
obținut. Cei care primesc cununa vieții sunt cei care, atrași de
frumusețea și iubirea Lui, I se închină cu reverență și admirație.
Ai dori să primești și tu cununa vieții? Nu te necăji dacă
nu ai obținut premiul dorit la școală. Dă-ți silințele, iar anul
viitor vei obține rezultate mai bune. Dar nu uita, chiar și în
vacanță să te pregătești pentru cununa vieții. Să rabzi ispita,
să fii găsit bun, și să Îl iubești din toată inima pe Dumnezeu.
Dacă anul acesta nu ai obținut premiu la școală nu mai poți
face nimic, chiar dacă faci contestație. Dar vestea bună este că
atât timp cât ești în viață poți obține cununa vieții veșnice.
Uite o încurajare: Am citit despre un om pe nume Jack
Hatzel, un veteran din cel de-al doilea război mondial. Jack
locuiește în Texas și are vârsta de 99 ani. Ce este interesant cu
privire la el, este că, acum, la 99 de ani și-a obținut diploma de
bacalaureat. Dacă Jack a putut la 99 de ani să obțină această
diplomă, atât timp cât ești în viață nu uita să lupți pentru
cununa care nu se poate veșteji.
Apostolul Pavel era sigur că și tu poți primi o cunună
dacă iubești pe Domnul și venirea Lui.
,,De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da
în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci
şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:8)
Sergiu Culda

„Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea.” Proverbe 5:1
Mâinile
Context: În Biblie există aproximativ o mie de referiri
la mâini, aceşti muncitori, sau paznici ai casei, aşa cum le
numeşte Solomon. Dintre aceste mâini, am ales să scriu
despre câteva dintre ele, pentru a înţelege binecuvântarea
de a avea mâini, minunile naturale sau supranaturale ce
se pot petrece prin mâinile noastre, dar şi faptul că nu
întotdeauna ne folosim mâinile în scopul pentru care au
fost create.
1. Mâini însănătoşite - „În sinagogă... se afla un om
cu mâna uscată... Şi Isus a zis omului, care avea mâna uscată:
«Scoală-te, şi stai la mijloc!» Apoi le-a zis: «Este îngăduit în ziua
Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau
s-o pierzi?» Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie
peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: «Întinde-
ţi mâna!»” El a întins-o şi mâna i s-a făcut sănătoasă.” (Marcu
3:1-5). Îmi imaginez ce bucurie a avut acel om şi cum a început
să-şi folosească mâna care până atunci îi era doar o povară.
Nu uita, aceasta s-a întâmplat la „adunare”. Să nu lipseşti de la
Casa Domnului, unde El Îşi arată slava şi lucrările Lui!
Ai mâini sănătoase? Ce har să te poţi îmbrăca, mânca
şi scrie, folosindu-ţi mâinile tale! De asemenea, ce mare har
când, după o astfel de minune, cineva poate din nou să se
folosească de mâinile lui!
2. Mâini îmbolnăvite - „Când a auzit împăratul cuvântul
pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din
Betel, a întins mâna de pe altar, zicând: «Prindeţi-l!» Şi mâna pe
care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s-a uscat şi n-a putut s-o
întoarcă înapoi... Atunci împăratul a luat cuvântul şi a zis omului
lui Dumnezeu: «Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău şi cere-I
să-mi pot trage mâna înapoi.» Omul lui Dumnezeu s-a rugat
Domnului şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mâna, care s-a
făcut sănătoasă ca mai înainte.” (1 Regi 13:4-6). Aici avem un
caz petrecut într-o altă adunare, „catedrala” regelui lui Israel.
Deranjat de vestirea ameninţătoare a acestui proroc, regele
a vrut să-l aresteze, dar Domnul i-a lovit mâna pe loc. Totuşi,
în îndurarea Lui şi prin rugăciunea prorocului, mâna i-a fost
însănătoșită. Imediat atitudinea lui s-a schimbat şi a vrut să fie
foarte binevoitor cu mesagerul lui Dumnezeu.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24)
Predica pentru copii
Cum ar dacă toate mâinile care fac rău sau cel puţin
au intenţia să-l facă, s-ar usca? Oare care mâini ar fi mai
multe, cele sănătoase sau cele uscate? Însă Dumnezeu este
„preabun” şi rareori pedepseşte pe loc, aşa ca pe acest rege
sau pe Anania şi Safira. Nu uita însă că în final toţi oamenii
vor fi pedepsiţi pentru păcatele lor. Dumnezeu întârzie să
pedepsească, în îndelunga Lui răbdare, pentru ca oamenii să
se întoarcă de la calea lor cea rea şi să trăiască o viaţă sfântă,
în care fiecare organ al fiinţei umane este pus în slujba binelui,
a lui Dumnezeu şi a semenilor.
3. Mâini la porunca Domnului -  „Domnul i-a mai zis
(lui Moise): «Bagă-ţi mâna în sân.» El şi-a băgat mâna în sân;
apoi a scos-o şi iată că mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse
albă ca zăpada. Domnul a zis: «Bagă-ţi din nou mâna în sân.» El
şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân; şi iată că
mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui.” (Exodul 4:4-6). Ceea
ce s-a întâmplat a fost fascinant şi totodată de temut. De altfel,
a fost doar începutul unei serii de minuni prin care Domnul
s-a folosit de robul Său Moise pentru eliberarea evreilor din
asuprirea egipteană şi formarea lor ca popor al Lui.
Ştii ce te-a chemat Dumnezeu să faci cu mâinile
tale?  Poate să scrii mesaje de bine, prin care să înveţi, să
înviorezi şi să mângâi pe cei din jur, ca apostolul, care avea
scribul lui, iar la sfârşitul epistolelor semna el: „Urarea de
sănătate este cu mâna mea: Pavel.” (Coloseni 4:18). Tot el scria,
referitor la ceea ce se poate face cu mâinile: „Cine fura, să nu
mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun,
ca să aibă ce să dea celui lipsit.” (Efeseni 4:28). Deci se pot face
multe lucruri bune cu mânile, să munceşti şi să dăruieşti, nu să
vrei să prinzi pe cineva cu gând să-l loveşti, ca regele Ieroboam.
Să te fereşti şi de „ameninţările cu degetul” (Isaia 58:9), iar dacă
în viitor Domnul va vrea să facă minuni prin mâinile tale, slăvit
să fie Numele Lui!
Învăţătorul
15
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Comoara noastră: Biblia

O familie olandeză era foarte săracă. Cu greu își câștiga
pâinea zilnică. Acea familie nu știa că în casă se găsea o mare
comoară. Într-o zi, mama a început să facă ordine într-un dulap
neluat în seamă până atunci. În dulap a dat de un tablou vechi, fără
ramă. Fiind curioasă, mama a chemat un expert să vadă tabloul. Așa a aflat
că tabloul fusese făcut de marele pictor Vermeer, care a trăit în secolul al XVII-lea. Acel
tablou a fost evaluat și vândut cu două milioane de dolari. Astfel, acea familie a devenit
dintr-o dată una dintre cele mai bogate din țară.
Mulți oameni se aseamănă cu această familie sărmană. Ei trăiesc o viață săracă și
nefericită, în timp ce comoara este în casa lor. Această comoară este Biblia. În ea se află
marea veste a mântuirii prin credința în Isus Hristos. Valoarea unui suflet este așa de
mare, încât Biblia afirmă: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde
sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26).

Căutarea fericirii
Un om nefericit a plecat în căutarea unui om fericit, pentru a afla secretul fericirii.
În drumul lui, a dat peste mulţi oameni nefericiţi ca el, dar din alte motive. Primul era
nefericit pentru că îi decedase soţia; al doilea, că avea o soţie rea; al treilea, că nu s-a
putut îmbogăţi; al patrulea, că era bolnav şi nu se putea bucura de averea lui; al cincilea,
că era singur şi nu-l vizita nimeni; al şaselea, că avea probleme cu vecinii.
În sfârşit, s-a oprit în dreptul unuia pe care nici n-a îndrăznit să-l întrebe, căci era
îmbrăcat mai sărăcăcios şi, cu siguranţă, s-a gândit, că el n-are cum să fie fericit. I-a dat
totuşi „bună ziua“, la care omul a răspuns: „Bine ai zis, că bună zi mi-a dat Dumnezeu
şi astăzi; şi astfel sunt fericit.” Vorbele acestea l-au făcut să zăbovească, în alergarea lui
după căutarea fericirii, întrebându-l pe acel om despre sănătate şi situaţia lui materială.
A fost uimit să afle că omul avea puţini bani, o sănătate şubredă şi o familie obişnuită, că
uneori a fost şi mai lipsit, trecând prin unele probleme. Ceea ce a sesizat însă călătorul
nefericit abia în timpul discuţiilor, era faptul că omul fericit avea în mână o carte din a
cărei lectură s-a întrerupt, pentru a sta de vorbă cu el. Cartea care îi aducea fericirea era Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.
Toţi vom fi fericiţi dacă ascultăm Cuvântul Domnului şi, cu ajutorul Său, îl păzim şi ne bucurăm de el. Fericiţi sunt cei
care pot spune despre Cuvântul lui Dumnezeu: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.”
(Psalmul 119:105).

O hartă deosebită
Un om a intrat într-o librărie și a cerut vânzătorului o hartă.
— Foarte bine, domnule, ce hartă doriți? Țărmul Liguric, Alpii, Sardinia…?
— Niciuna dintre acestea. Vreau o hartă care să-mi arate strada cerului.
— Strada cerului?! reluă vânzătorul. Ah! Înțeleg: dumneata vrei o Biblie.
— Da, a răspuns omul în vârstă.
Cumpărătorul a luat Biblia și, înainte de a ieși, a întrebat:
— Dumneata cunoști această carte?
— Da, o citesc adesea.
— Este foarte bine, dar vreau să vă amintesc faptul că aceasta nu este de ajuns. Învățăturile ei trebuie crezute și ascultate.
A citi Biblia este un lucru bun; ea este Cartea lui Dumnezeu, Cuvântul Său. Prin Biblie învățăm să ne cunoaștem cum ne
vede Dumnezeu și, în același timp, Îl cunoaștem pe Dumnezeu și cerințele Sale cu privire la noi. Prin credință! Este scris: „...
credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17).

Îmblânzirea bobocilor
Un ţăran a primit de la un prieten un coş cu pui de raţă sălbatică, mici ca nişte gheme de puf, găsiţi lângă un lac. Bucuria
celor din casa ţărănească era mare. Ţăranul i-a crescut până ce s-au făcut mari. Bobocii erau blânzi, veneau la mâncare alături
de celelalte păsări din curte, se bălăceau cu plăcere în bazinul pe care stăpânul a avut grijă să li-l facă. Se părea că s-au obişnuit
cu viaţa din curtea ţăranului şi nu dădeau niciun semn că ar vrea să se despartă de acel loc. La urma urmei, aveau de toate.
Mâncarea era bună şi multă, aveau unde să se adăpostească noaptea, puteau să înoate toată ziua în apă.
16 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
 Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri.” Psalmul 78:3

Toate acestea până într-o zi. Ţăranul s-a trezit de dimineaţă

şi primul lui gând a fost să dea de mâncare păsărilor
şi  animalelor  din  gospodărie. A luat  grăunţe  şi  le-a împrăştiat
pe jos. Bobocii de raţă, destul de mari acum, au venit în graba
mare să ciugulească hrana aruncată. După ce s-au săturat, s-au
retras deoparte, ca şi cum s-ar fi sfătuit. Ţăranul încă se uita la ei cu
mulţumire, întrebându-se ce o mai fi însemnând şi această retragere a
bobocilor. Deodată îi văzu că încep să dea din aripi, se ridicară în zbor deasupra casei,
rotindu-se tot mai sus, apoi, înşiraţi în linie, s-au făcut nevăzuţi. Şi nu s-au mai întors
niciodată în curtea ţăranului.
Să lăsăm ca întâmplarea să ne ducă cu gândul la un mare adevăr biblic, şi anume:
naşterea din nou. Natura noastră veche, pe care am moştenit-o de la Adam şi Eva, se
prezintă deseori sub o aparenţă frumoasă. Ea se aseamănă cu raţele din exemplul dat.
Câţi dintre noi nu gândim că prin educaţie (îmblânzire) putem să fim plăcuţi înaintea
lui Dumnezeu?

Părinți dificili
Un tânăr de 17 ani a venit la prietenul său ceva mai în vârstă și i-a spus: „Nu mă
mai pot înțelege cu tatăl meu. În fiecare zi ne certăm. Este așa de demodat și nu are
deloc habar de ceea ce este actual. Ce să fac? Cred că mă mut de acasă”. Celălalt i-a
răspuns: „Te înțeleg bine. Când am avut și eu 17 ani, tatăl meu a fost la fel de dificil. Era
aproape de nesuportat. Dar tu trebuie să ai răbdare cu astfel de oameni în vârstă. Ei se
dezvoltă de obicei puțin mai încet. Zece ani mai târziu, când am avut 27 de ani, tatăl
meu învățase așa de multe, încât puteam vorbi cu el deschis. Iar acum, când am 37 de
ani, îl întreb pe bătrânul meu tată atunci când nu știu încotro să o iau”.

Oare a înțeles băiatul sensul acestor cuvinte? Dar noi le-am înțeles mesajul?
Problema apare din nou la fiecare generație – nu numai în lume, ci și la credincioși.

Rugăciunea pentru toată familia

O mamă care a fost crescută după principii creștine, l-a învățat pe copilul ei o rugăciune de seară: „Doamne Isuse,
binecuvântează pe mama, pe tata, iar pe mine ajută-mă să devin un copil ascultător”.
Într-o seară, după ce se rugase, a întrebat-o pe mama lui:
—Te rogi și tu?
—Da, câteodată!
—Și tata?
—Nu știu! Nu cred că face acest lucru.
—Dar, mamă, a spus micuțul, un copil ca mine nu poate să se roage pentru toată familia, trebuie să mă ajutați și voi!
Aceste cuvinte simple ale copilului au pătruns în inima mamei. De atunci a început și ea să se roage, iar mai târziu soțul a
preluat îndatorirea de a se ruga pentru familie și cu familia.

Intervenția lui Dumnezeu

Pe 11 februarie 1847, într-o familie modestă din SUA, se năștea un copil căruia părinții i-au pus numele Thomas. Când a
sosit timpul să meargă la școală, învățătorii au constatat că Thomas nu era suficient de inteligent pentru a putea rămâne într-o
clasă obișnuită, împreună cu ceilalți copii de vârsta lui. Deoarece învățătorii estimaseră că Thomas nu va reuși niciodată să
învețe ceva, părinții l-au luat acasă, încercând să-i dea o bună educație în familie. Când lucrurile păreau să meargă într-o direcție
bună, Thomas a suferit un accident, în urma căruia și-a pierdut în mare parte auzul. Copilul avea doar 12 ani. După această
întâmplare, părinții nu mai aveau nicio speranță, ajungând tot mai îngrijorați cu privire la viitorul copilului lor, căruia nu-i mai
vedeau nicio șansă.
Dar când orice speranță omenească este spulberată, când nu se mai vede niciun sprijin omenesc, atunci intervine
Dumnezeu. Cine Îi cere ajutor lui Dumnezeu, va experimenta realitatea cuvintelor: „Când gânduri negre se frământă… înăuntrul
meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.” (Psalmul 94:19). Așa s-a întâmplat și cu părinții lui Thomas. Când băiatul a crescut,
a început să descopere tot felul de lucruri, ajungând apoi cel mai vestit inventator al Americii. Lista invențiilor lui Thomas Edison
este lungă și se întinde de la becul electric până la efectul Edison.
„Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească.” (Iov 36:24) 17
 Răspunsuri, întrebări şi premianţi
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu... ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46
Răspunsuri
Răspunsuri la concursurile din nr 73:
Intrebări
2. Marcu 14:62-63.
4. Frați (Iuda 1).
5. Matei 18:34-35.
6. Iordan (Marcu 1:5).
7. Ioas, Azaria, Ioram (fiul lui Iosafat).
8. Isus Hristos (Matei 24:13.
9. Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere
(1 Petru 2:8).
Cămila
În Vechiul Testament, cămilele au constituit o parte
importantă a averii. David l-a numit pe Obil, ismaelitul ca
administrator al cămilelor sale, iar bagajele reginei din
Seba au fost purtate de cămile în drum spre împăratul
Solomon și înapoi.
În Noul Testament, Domnul Isus spune ucenicilor,
cu referire la cămilă: „Mai lesne este să treacă o cămilă
prin urechea unui ac decât să intre un om bogat în
Împărăţia lui Dumnezeu!” (Marcu 10:25). Cu toții știm
că nu este posibil să treacă o cămilă prin urechile acului,
de asemenea nu este posibil ca un om cu inima legată de
bogății să intre în Împărăția cerurilor.
Premianți: Chifan Lorena, Mandici Lidia, Mandici Rut, Moisiuc Sara.
Vă aşteptăm răspunsurile până la data de
31.08.2021
• la adresa redacţiei,
• email: rev_betel@yahoo.com
• Whats App: 004 0740 268 125
(răspunsurile vor fi scanate sau fotografiate la o calitate bună)
18 „Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească." (Iov 36:24)
Întrebări
1. Câți dintre ucenicii Domnului au fost rudenii
între ei?
2. Care a fost primul loc în care a plecat Pavel,
imediat după convertirea lui?
3. Care sunt cele trei lucruri amintite de Ioan, care
nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt din lume?
4. Care a fost ordinea chemării ucenicilor de către
Domnul?
5. Cum îl numește Pavel pe Timotei, în adresarea
acestei epistole către el
6. Care dintre ucenicii Domnului sunt prezentați cu
detalii în Evanghelii?
7. Ce a făcut Isus „pentru bucuria care-I era pusă
înainte”?
8. Pe cine păstrează Dumnezeu, puși în lanțuri
veșnice, pentru judecata zilei celei mari?
9. Ce știi despre viața ucenicilor din istoria Bisericii?
10. Ce criterii crezi că a folosit Domnul în alegerea
ucenicilor?
(continuarea din pagina 20)
Te îndemn să îți legi inima de Domnul și de bogățiile
Sale duhovnicești, de care ne-a făcut parte și nouă.
Cămila adună apă și hrană în rezervele ei, ea are nevoie
de acestea pentru a supraviețui. Gândește-te, tu ce
aduni? Aduni din bogățiile acestei lumi? Îți legi inima de
ceea ce este trecător? Sau aduni ce este duhovnicesc
pentru dobândi viața veșnică, în împărăția lui Dumnezeu?
„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în
veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se
va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în
viaţa veşnică.” (Ioan 4:14)
Rebeca Dagău
Notă: Paginile care intră în concurs sunt:
6, 7 și 18.
La concursurile biblice sunt rugaţi să
participe copiii şi adolescenţii până la 18
ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.
 El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Lenevia
Lenea e la om ca rugina la fier.
A da de pomană leneşului înseamnă a-i semna
certificat de lenevie.
Într-o societate bazată pe lenevie se acordă cele
mai multe diplome de merit.
Dacă n-ar fi talentată lenea
În arta de a vorbi,
Cum şi-ar mai justifica,
Munca ei pe-ntreaga zi?!
Lenea e prostia corpului, iar prostia, lenea
minţii.
Lenea doarme şi sărăcia o apără de muşte.
Leneșul are totdeauna chef să facă ceva, dar
începând de mâine.
Leneșul are prea puțin timp pentru cât ar vrea să
piardă.
Lenea crește pe oameni ca iedera. Ea se
așează pe oameni ca o pânză de păianjen și se
transformă apoi într-un lanț de oțel.
Pentru că lenea merge așa de încet, ea este
prima pe care o ajunge din urmă sărăcia.
„Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să
strângă roade, dar nu este nimic!”
Proverbele 20:4
„Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea
să lucreze cu mâinile.” Proverbele 21:25
„Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi când
se lenevesc mâinile, plouă în casă.”
Eclesiastul 10:18
caprele la stânga oile la dreapta...
Hărnicia
Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte,
nu se visează.
Hărnicia poartă gospodăria.
Hărnicia e soră bună cu bucuria.
Un om harnic găsește întotdeauna ceva de făcut.
Grâul nu e ca ciupercile: de nu-l semeni, nu răsare.
Unui om harnic îi e mai ușor să treacă peste un
munte decât unui leneș să miște un deget.
Omul harnic, silitor, de pâine nu duce dor.
Pesimistul zice: „Nu se poate!”
Optimistul spune: „Ba se poate!”
Cel harnic zice: „Am făcut!”
Mai bine un măgar harnic decât un cal leneş.
La omul harnic se uită sărăcia pe fereastră, dar nu
îndrăzneşte să intre.
„Planurile omului harnic nu duc decât la belşug,
dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la
lipsă.” Proverbele 21:5
„Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti
fericit şi-ţi merge bine.”
Psalmii 128:2
„De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari,
neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului,
căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este
zadarnică.” 1 Corinteni 15:58
 Minunate sunt lucrările Domnului...
CĂMILA
„Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până
vor bea şi se vor sătura.”
Geneza 25:19b
Dragi copii, cu siguranță ați auzit despre animalul
numit „cămilă”. Acesta ne duce cu gândul la povestea
relatată în cartea Geneza capitolul 24, atunci când robul
lui Avraam, pe nume Eliezer merge în căutarea unei soții
pentru Isaac, fiul lui Avraam. Pentru a o alege pe fata
pregătită de Dumnezeu pentru Isaac, Eliezer cere un
semn foarte specific și exact, iar în semnul pus de Eliezer
sunt incluse și cămilele care îl însoțeau.
În vremurile de demult cămila era un mijloc de
transport des întânit în zonele aride. Pe atunci nu existau
automobile, biciclete, trenuri etc, să se folosească drept
mijloc de transport, ci la început oamenii foloseau
animale pentru a călători sau pentru a transporta diverse
obiecte, materiale, mărfuri etc. Abia în sec. al IV-lea
î. Hr., oamenii au inventat căruțele cu roți, pentru a fi
tractate de animale și a transporta mai multă marfă, iar
în anul 1769 d. Hr., a fost construit primul vehicul cu
motor, în Franta și funcționa cu motor cu abur. Știința și
descoperirile oamenilor au evoluat tot mai mult și dacă
înainte, o distanță de 50 km oamenii o străbăteau pe jos
în aproximativ 12 ore, iar cu un animal în aproximativ
cinci ore, în ziua de azi pot străbate această distanță în
aproximativ 50 minute, dacă folosesc mașina.
Să revenim la subiectul discutat în acest articol, și
anume cămila. Atunci când o vedem în poze, la grădina
zoologică sau auzim despre ea... ne duce cu gândul la
deșert. Și într-adevăr, cămila are ca mediu de viață
zonele aride, zone cu carențe de apă și cu pământ uscat.
Atunci când Dumnezeu a creat cămila, a creat-o specific
pentru mediul în care o va așeza. Aceasta este adaptată
la viața de deșert și poate parcurge distanțe mari fără a
se hrăni și fără a bea apă. Dar atunci când se hrănește
sau bea apă, aceasta poate să acumuleze ca rezervă o
cantitate foarte mare. În cocoașa ei poate acumula hrană
sub formă de grăsime, cu care poate rezista și de care
se poate folosi timp de 30 de zile, fără a consuma o altă
hrană. De asemenea, atunci când bea apă, o cămilă poate
acumula în stomac între 100 și 150 litri de apă. Această
cantitate îi este suficientă pentru două săptămâni.
Un alt aspect interesant pe care îl întâlnim la cămilă
este că, folosind resursele de apă și hrană din rezerve,
aceasta poate scădea în greutate cu o treime, fără să-i
fie periclitată sănătatea. Iar când are acces la apă și
mâncare, rezerva este din nou umplută și astfel își recapătă
kilogramele de dinainte. Ea are de asemenea un mecanism
fiziologic neobişnuit, prin care temperatura corpului creşte
de la 34° C dimineaţa la 40° C după amiaza, evitând astfel
pierderea de apă prin transpiraţie. Noaptea, excesul de
căldură se deplasează în restul corpului cămilei, organismul
ei asigurându-se astfel că temperatura sa nu este prea
scăzută în comparație cu cea a mediului. Cămilele se pot
așeza confortabil pe nisipul fierbinte datorită stratului gros
de piele pe care îl au, ceea ce face posibilă așezarea lor pe
nisipul fierbinte, fără să fie arse.
Durata de viață a cămilelor este de 40 de ani, iar
în privința hranei, aceste animale nu sunt pretențioase.
Cămila este un mamifer erbivor rumegător, ele pot mânca
plante țepoase, semințe, frunze uscate, grâu, ovăz, iarbă
și curmale.
Cămila cu o singură cocoaşă este cunoscută sub
numele de cămilă arabă sau cămilă dromader, în timp
ce cămila cu două cocoașe este cunoscută sub numele de
cămilă bactriană.
Beneficiul principal pe care îl are omul de la cămilă
este faptul că îi este un ajutor pentru transport, dar mai
sunt și alte beneficii. De exemplu, laptele de cămilă este
printre cele mai sănătoase sortimente de lapte din lume.
Este ușor scăzut în grăsimi totale și grăsimi saturate în
comparație cu laptele de vacă, deține cantități suficiente
de fier și vitamina C și are capacitatea de a îmbunătăți
sistemul imunitar, stimulează circulația sângelui, previne
diabetul și îmbunătățește sănătatea inimii. De asemenea
putem spune că și părul provenit de la blana lor este
foarte folositor omului, în confecționarea hainelor, a
pensulelor sau a corturilor.
(continuarea în pagina 18)
Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080,
site: www.dragostepentruadevar.ro sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”