Armenescu

părătească

s-a deschis în întuneric

ul, imensul ochi himeric
niversul, s-a mişcat cu greu
NUL Veşnic Dumnezeu

st primul gând- o constatare

-ajuns să înceapă să vuiască tare
colească în Sine instantaneu
gânduri, ca înr-Unul Dumnezeu!

nt singur! Lângă Mine a înmugurit

asemănătoare şi infinitul a hăuit
Fiu ce-a izvorât din Mine-stea
gândul –ca un Duh,îl străbătea!

ată, fulminantă,o iluminare

SUNT TREI în fără dezbinare
NTELIGENŢĂ şi IUBIRE
put TREIME în fără despărţire!

nţă, PUTEREA , Tatăl Dumnezeu

în Iubire, şi creează mereu
i croiesc proiecte şi programe
are primordiale, genoame.

olovani fierbinţi ori prea reci?

unul să fie al Tău pe veci,
Fiul Meu, să fieleagăn, legământ
stea- să se numească şi Pământ

t s-o împodobească cu Lumină

ă se vadă frumuseţea-I deplină!
rând Domnul cu migală a făcut
uitoarele, cum a zis la început.

către Terra):

uit Fiului Meu spre bucurie

alta în univers să nu mai fie
âta de frumoasă, dar acum
răgostit, pe acelaşi drum.

hulşi cu Mine suntem UNUL

upă câte urlă taifunul
şteptare ca să-ţi simt sărutul
ar ţi-am trimis aseară vântul!

ate părţile, din Nemărginit

area dragoste ce s-a ivit
ăscoleau cu puterile lor Pământul
ă-I pot strica Domnului aşezământul.

cani, munţii se prăvăleau în mare

ănţuită rupea zăgazuri în disperare
roase, arzând se prăvăleau în văi
ceanele, se răcoreau apoi cu ploi

potopeau din cer foc şipucioasă

derea, mai mult decât vezi, era arsă
elung şi munţii, se aşezau mai bine
mari sau mici, despicate de genune.

as de Tunet din ceruri a tunat

ngrozită îndată s-a astâmpărat
oruncit, limită a pus Stăpânul lor
e clădise cu dragoste, cu dor.

şi-au descoperit în fine calea

 nţi şi dealuri, urmându-le valea
c, pe sub pământ unduind
a cea mare, neobosit vălurind.

e sămâţa mişcării, a regăsirii

cea de răsfirare, a risipirii
ea Cel Rău să se împotrivească
trâmba LegeaLui, dumnezeiască.

n Sfântă Mâna dreaptă a Sa

um doar semn să dea
chipuia, tot ce gândea
ăi magnifici se întrupa!

e, râu şi orice vietate

u sub Verbul Său cu toate
u stele, paşnic strălucea
agă, această vie avuţie a Sa.

eastă fremătare-VIAŢĂ
t mister învăluit în ceaţă
n visare şi profund iubit
sfânt Izvor a izvodit.

a pustietăţi şi negurile întinse

aţii neştiute, ştiute, Necuprinse,
rte a infinitului, pe unde colinda
alta, mai frumoasă decât Ea.

a viforul, ori paşi de adieri

usau mângâiau pădurile ca ieri
şi revenea înamorat mereu
iar iubita, ca Unul Dumnezeu.

duplece, să-I stea aproape

oşnetul, şi susurul din ape
ească auzul, a început Cântarea
mai termină, cât mişcătoare-i marea.
mi, O! Domnul meu, Preasfinte
mai strig azi ca mai-nainte
cerului prin semn sublim
n noi rotirea, în dans să ne rotim!

a Mea eternă, tu mireasă

u dumnezeire prea aleasă
i, mireasmă şi surâs, icoană
museţi fără prihană.!

lecat stăpânul meu şi Domn

părăsit când păsările dorm
stea văpaie şi mi-e dor
suflul tău mistuitor.

nişti, nu te întoarce, tu. -Mi esti,

ntre frumoasele împărăteşti
ameţitoare încântător mă străbaţi
aripile cailor tăi înaripaţi!

mpie, în amurg, printre flori

nându-le, trece agale duhul, uneori
ântă-n cor pe tot Pământul
u, de s-a înnoit în cântec vântul.

i mările pulsează-n desfătare

unt pline de arome şi răcoare
ăzduh, desăvârşită armonie
ncântare mă inundă: ce să fie?
ea! Din nou îmi dă ocol
er, o respir, vreau să mă scol
tremură neliniştea trecând
novată, uimirea mea arzând!

eptul, dragul meu venit?

ea din juru-mi, să se fi risipit?
aştept! Din slăvile cereşti
mai iute... se aude: cine eşti?

ce ESTE, aerul care-l respiri

care hrăneşte două firi
atul de firea pământească
aflat în firea dumnezeiască.

re şi lumină, cerb şi ciută

l ce pământul îşi sărută
urie, sunt proaspătul izvor
ăgostiţi ori porumbei în zbor!

repede, din nou ai dispărut?

mie doar mi s-a părut
teşti să văd iar Măreţia Ta
meu, nu mă mai încerca...

ceaţă, în juru-mi e tăcere

ici un ram. Apropiere
ul Tău cald doresc pe sân
opilăreşte, cu Tine să rămân!

mă! Nu te înspăimănta
mă! Mai vreau îmbrăţişarea ta
aduc din cer mândră cunună
rite, cu aurul din altă Lună!
 i mi-e viscol! Întoarce-Te Iubite
ul meu se frâng ori cad, ispite
r, m-asaltă, mă seacă în dureri
Tine, mă cheamă în primăveri!

şine, trupul meu e gol, aşa

mă înfăţişez în faţa Ta
pentru Tine doar chemare,
i nu se desprind de zare!

nveşmântez, iubita mea,

mai aleasă, mândră stea
verde mantie sub Soare
e fi-vor cu noi, în sărbătoare!

cer senin voi porunci să fie

ealuri viţa va să fie vie,
ze, tuberoze şi arome rare
ti de Domnul tău, pe orice cărare!

mosul chip fără de chip

u te simt şi mă preschimb
mi în Împărăteasa Ta,
meu, iubirea Ta veghea!

u azi te-ai îmbrăcat

minat al astei păduri de brad
ânt este mirosul de tămâie
mi-o dezmiardă, mă mângâie!

uns, mirabilă Grădină

planta tot ce se îmbină
ea ta, minune, zână
i face să ţâşnească o fântână.

răzor reavăn, proaspăt afânat

primească cu sete, neîntârziat
ragostei în fragedă lumină
ă-n pregătire de înmulţire lină.

pregătită de –nflorire
ăsărilor îţi dă ştire
nnebunit de-atât amor
mine, înaltă vibraţie de dor!

du-te, pe mine mă îmbogăţesc

în univers suflu dumnezeiesc
iubita mea Ceamaifrumoasă
bastru, stea străluminoasă!

undui pe trupul dulce

e-nalte, leii au să se culce
oame şi de vânătoare
onjurându-te-n splendoare!

t de geneos Preasfinte
ăvitoare îmi voi aduce aminte
n zori şi pe-nserat să Ţi le cânt
mină şi viaţă pe Pământ!

dezmierd! Şi iar mi-e dor

în alintul Tău mă înfăşor,
ă cu braţul Tău puternic, tandru
goarea în aromele de leandru.

ra mea mireasă, mamă, soră

te-nvălui iar în auroră
oi să-ţi pregătesc de nuntă
te conţine, în tine cântă!

ndat tainica pădure trează

um mugurul dorinţei durează,
brăţişau copacii, ca în basm
se desprindeau din ele, fantasm.

ut apoi în zori câmpia

nit acolo lanul, via
pofta cu-a ei struguri
ntit atunci, aprinsele ruguri.

t... Te caut pe orbeşte

sc şi simt că spaima-mi creşte
omn înrourată m-am trezit
, iarăşi m-ai părăsit?

ta-i în aşteptare cuibărită

că eşti atât de mult iubită
ă cu braţele pe după gât
prelung să te sărut!

mi eşti! Pe fierbinţeală când

ui, Tu Iubite, rând pe rând
deschid într-un adânc şi cresc
totul noi, şi imn împărătesc!

ar privirea peste plai

ă vezi cum sunt: gură de rai
pac înmiresmat, un tei
u Tine şi pentru ochii tăi.

u eşti fără de seamăn

cine să te mai aseamăn
, mamă, soră, cânt
-n cer, tu eşti Pământ!

au dinspre-năuntru ochii tăi

seră din mure, doar văpăi
c, slăvitor îmi năvălea-nauz
am să plec sau să refuz...

a zilei primă, sfântă oră

cântec, scăldată-n auroră
ă aurie mă-nveşmânt
n pacea Ta adâncă mă cufund!

ipile peste mine iar

din nou câmpiile sub jar
dragoste şi cu răcoare
ita Ta, gata să-nfloare.

mecată am s-ajung şi însetat

unduioasă îmbrăţişare, am să fac
e inunde şi urce-n tine dorul de suit
sul, pomul vieţii, veşnic înflorit

urat când s-a apropiat

nus, ameninţând ca un păcat
mi-au ieşit din maluri
ea a muget, înfuriată-n valuri.

tut să crezi că voi lăsa

ită, draga, iubita Mea
răbat-noptări şi ceţuri dese
ine, pe covoarele-ţi alese!

a îmbietoare o minune sfântă

u, cerescul dar de nuntă
în mătasea de smarald
ări: odor şi drag cu drag.
ultă seara-n concert privighetori
nd de aştrii Tăi strălucitori
urite curg, -auzi cum sună
lor urarea: "noapte bună".

le de ani trecură-n desfătare

zi turmele sătule spre culcare.
ăl Dumnezeu şi pe-astă stea albastră
chip după asemănarea noastră!

către Fiu):

Tău de veghe, al împlinirii

predestinat al mântuirii
va vesti în univers c-alungi oftatul
rurea Prezentul şi Aşteptatul!

către Terra):

ăi, ademeniţi spre taină şi mister

nfocaţi minunile din cer
i te vor vedea pe tine alintoasă
l tău cum din privire nu te lasă.

nouă, în alinturi, tămăduitor

eietor, cu vin dulce, neameţitor
vor sărbători cu albii crini
nos lângă pădurea de măslini.

din nou de dor adânc

re, de zbatere-n prelung
b boltasenină, îmbietoare
a va triumfa râzând sub Soare!

părtat/Apropiat şi Veşnic SUNT

vreau cu mine să te port, Pământ!
os şi vreau ca şi prin tine
Galaxie întunecimea, cu lumine.
 şti cu o dragoste nemaivăzută
ă-n ea să fii, precum o stâncă
nte! Gelozia adesea mă sfâşie
evastatoare devin atunci, o mie!

l meu! Tu viaţa mea-n rotire

iite astre, neasemuitul mire
ărit şi imn de slavă aduc eu Ţie
Mărit întru întreaga Împărăţie!

că m-ai împresurat cu Lumină

ă peste mine, nu e noapte deplină
d o parte mi-e întunecată
esaltă în lumină împărată.

pentru Legile divine

pentru tot ce vine de la Tine
pentru putere şi cârmuire
pentru întreaga Ta zidire.

i din nou, iubita mea

nveşmântează-te, în nea,
foame mare ca înfometaţii
sc iubirea în tine şi în spaţii.

e Doamne, iar ca-n început

e arzătoare şi tumult
nspre Soare te aşteaptă
a Ta visând, nestrămutată.

azi prielnic şi este plină vară

a-I stârnită tot ca odinioară
n la tine, nu te înspăimânta!
aşteaptă-mă! OSANA!
 azi alai din azalee
ta între dealuri, pe alee
ă voi preface în "nu mă uita"
tul meu, iar eu iubita Ta!

cu "gura leului" o dată

Mă cum "muşcă" o muşcată
ească val parfumat de iasomie
ă dor de tine-Mi vie!

ea Mi-ai stârnit Puterea

meneşti mereu cu reînvierea
tainice, sub cerul de azur
s, de altar, eşti gândul pur!

uAltarul, Imensitate
, Tu Iubitul, al meu frate
âiul, Unul şi Alesul
emănatul şi culesul.

în Tine este copleşitoare

îţi jur, nu este loc sub Soare
prielnic vieţii să-mi adun
Tale luminoase mă supun!

ţi voi fi cât universul

şi simfoniile şi versul
fi cu apă curgătoare
ul tău la cingătoare!

ui adevărul, după alaiul care

mă întâmpină pe orice cărare
c de drag pomii înmiresmând
rmi mereu cu mine-n gând!
ba în spaţiu, infinit
aproape de Lună şi de Soare
erne la picioare stele
şti în slavă printre ele!

t de generos Prea Sfinte

ăvitoareîmi voi aduce aminte
zori şi pe-nserat să Ţi le cânt
mină şi viaţă pe pământ! (repetă 46)

şi sunt mulţumit
m Te-am împodobit
ia ghicită, de amurg
şăgalnic rodu-n părg.

t, din dorul meu sihastru

neştiutul soare albastu,
nă azurie întreg interiorul
daTa, precumfiorul!

lintiţi întru mărirea lor

răsăritului cu dor
alurile cu meri, pruni
nii face iar minuni.

pentru candoare şi veşnicie

isipeşti cu dărnicie
pentru raza de rămas bun
ce apune pe tainicul lui drum!

Celui ce în cale -Ţi foşnesc

e toţi codrii şi ţâşnesc
apele susură, se bucură
e în tihnă Ţi-aduc rugă!
 entru iubirea învăluitoare
ăzutelor şi nevăzutelor care
minţii Tale de Împărat
ntur când viaţă ai modelat!

El este Iubitul, visul, viaţa mea

şteptatul, în zare se zărea
vezile înfloresc când vine
-ntrec în zumzet prin grădine.

ag, de atâta chin

une tufele de rozmarin
l dragostei noroc
starele de busuioc.

ori m-ai îmbrăcat în alb

ntec se aude în câmpie, dalb
atele zăpezii pe obraz
ubitul meu Cel veşnic treaz!

pe piscu-nzăpezit
Doamne m-am dezlănţuit
, erau doar mândrii zorii
rnicia Ta-n splendorile ninsorii.

m... Tăcerea Ta m-acoperea

e n-auzise nimenea
blim de dincolo de spaţii
vibratorie, din Constelaţii.

aţa în stăfunduri iar

scătuşate, în lacul clar
esc toţi peştii mici şi mari
i zboară fără de hotar.
cu iubirea mea curată
ai preţioasă ca o nestemată
nu ca fecioara, nu ca o femeie
şi te pătrund ca o Idee.

nţeleg prea bine, ştiu

ste în univers şi este viu
Mână, dreapta Ta fost-a zidit
cer din Mână, ciugulit.

sine):

ingur drum...e drumul Său

tul, Măritul Dumnezeu
nd pe rând se îngijeşte
e rând le cercetează, le întăreşte

argă sufletul din mine

rg, deşi eu ştiu prea bine
inţa Lui este poruncă
monia ce-o risipeşte încă

ză-mă! Învăluie-mi întregul

ei de vis, cu aprinere-I sărută!
i a Ta-nfidelitate, doar a Ta
neori, în aşteptare grea!

area înmiresmată, dulce

este miere, gândul duce
t culeasă, în Valea Soarelui
Mea, mândria Domnului.

03)
rea înmiresmată, dulce
e ca mierea curată de aglice
iubire, din Valea Soarelui
mea, iubita Domnului.
u mirt şi aloe mi-o stropesc
m lin mă îndumnezeiesc
că Tu, de acolo din tării
, neîntârziat la mine iară vii.

ca pe un frate, ca pe un tată
nemaitrăită vreodată
Osana! Împăratul meu!
avă Ţie, Mărite Dumnezeu!

să ştii că sunt chemat

le întunecate, neîncetat
marea ta de taină-n duh
lavă, ca în altarul tău n-ascult.

apele zglobii îmi glăsuiesc

îmi cântă păsările împărătesc,
zic dobitoacele prin behăit
Înveşnicitule, de neajuns iubit!

erea e o dovadă de iubire

că-n mări, oceane, muţi din fire
Întâiul, Măritul, Te slăvesc,
d marea cântă şi ei se înmulţesc.

e sine)

Său orbitor, Împărătesc

birile nicicând nu isprăvesc
mărire şi în unică slavă
ruia îi sunt supusă, sclavă.

or:

mai strălucitori ca două stele

ne sunt,- sunt una dintre ele
neric ai măiestrit lumina
mină albastră, sunt pupila!

ede un ochi al meu frumosul

acum îndestulat prinosul
ântarea mea, ca zestre
zi în vastele-ţi ferestre!

daruri, Tu, O! Preamărit

darurile minunate, Nepreţuit
i şi al Iubirii sfinte DAR
este toate, Doamne, HAR!