Obiectivele consilierii

Scopul fundamental al consilierii educaţionale este funcţionarea psihosocială optimă a

persoanei/grupului. Acest scop ultim poate fi atins prin urmărirea realizării obiectivelor procesului
de consiliere; acestea sunt în număr de trei, şi anume:

(1) PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ŞI A STĂRII DE BINE: funcţionare

optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emoţional, social şi spiritual.
(2) DEZVOLTARE PERSONALĂ: cunoaştere de sine, imaginea de sine,
capacitatea de decizie responsabilă, relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului,
tehnici de învăţare eficiente, atitudini creative, opţiuni vocaţionale realiste.
(3) PREVENŢIE - a dispoziţiei afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de
risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăţilor de învăţare, a dezadaptării sociale, a disfuncţiilor
psihosomatice, a situaţiilor de criză.

Consilierea este mai interesată de starea de bine decât de starea de boală. Ce reprezintă starea de
bine? Aşa cum o defineşte Organizaţia Mondială a Sănătăţii, sănătatea nu este condiţionată doar de
absenţa bolii şi disfuncţiei ci se referă la un proces complex şi multidimensional, în care starea
subiectivă de bine este un element fundamental.

Componentele stării de bine:

• ACCEPTAREA DE SINE: atitudine pozitivă faţă de propria persoană, acceptarea calităţilor şi
defectelor personale, percepţia pozitivă a experienţelor trecute şi a viitorului.
• RELAŢII POZITIVE CU CEILALŢI: încredere în oamenii, sociabil, intim, nevoia de a primi şi
a da afecţiune, atitudine empatică, deschisă şi caldă.
• AUTONOMIE: independent, hotărât, rezistă presiunilor de grup, se evaluează pe sine după
standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectanţele şi evaluările celorlalţi.
• CONTROL: sentiment de competenţă şi control personal asupra sarcinilor, îşi crează
oportunităţi pentru valorizarea nevoilor personale, face opţiuni conforme cu valorile proprii.
• SENS ŞI SCOP ÎN VIAŢĂ: direcţionat de scopuri de durată medie şi lungă, experienţa pozitivă
a trecutului, bucuria prezentului şi relevanţa viitorului, convingerea că merită să te implici,
curiozitate.
• DEZVOLTARE PERSONALĂ: deschidere spre experienţe noi, sentimentul de valorizare a
potenţialului propriu, capacitate de auto-reflexie, percepţia schimbărilor de sine pozitive, eficienţă,
flexibilitate, creativitate, nevoia de provocări, respingerea rutinei.

Ar fi total eronat să considerăm că starea de bine este condiţionată de parcurgerea unui proces
psihoterapeutic complex. înainte de toate, familia şi şcoala au un rol esenţial în dezvoltarea şi
menţinerea stării de bine. în acelaşi timp se constată că, nu de puţine ori din păcate, tocmai familia
şi şcoala sunt instituţiile care generează condiţii ce subminează încrederea în sine a copiilor şi
elevilor, îngrădesc autonomia şi independenţa lor, şablonează individualităţile, implică competiţii
neproductive în detrimentul cooperării şi colaborării, cenzurează bucuriile şi plăcerile cotidiene,
induc percepţii ameninţătoare asupra lumii şi vieţii, desfoliindu-le de orice element ludic şi
hedonist. Focalizarea exclusivă a şcolii pe latura intelectuală a elevilor şi pe performanţele lor
şcolare, ignorând nevoile lor emoţionale şi sociale, sunt căi sigure de diminuare a stării de bine şi de
creştere a riscului pentru disfuncţii şi boli fizice şi psihice. Şcoala modernă nu mai poate ignora, în
numele nevoii imperative de cunoştinţe şi rezultate şcolare performante, starea de bine şi de
sănătate fizică, psihică, spirituală şi socială a elevilor săi. În caz contrar, şcoala devine o instituţie
segregată de individ, societate şi viaţă. înainte de a fi o instituţie care conferă diplome, şcoala
trebuie să fie locul în care se formează persoane armonioase cu sine, cu ceilalţi, cu lumea, capabile
astfel să transpună în instrumente conţinutul diplomei, să opereze eficient cu ele, să se bucure de
procesul şi produsul activităţii lor.

Consilierea educaţională poate fi definită ca o relaţie interumană de asistenţa şi suport dintre

persoana specializată în psihologia şi consilierea educaţională (profesor) şi grupul de elevi în scopul
dezvoltării personale şi prevenţiei situaţiilor problematice şi de criză. Principala sarcină a
consilierului este de a ajuta elevii să parcurgă paşii unui demers de conştientizare, clarificare,
evaluare şi actualizare a sistemului personal de valori. Deşi accentuăm încă o dată că profesorul-
consilier nu este şi nu poate să se substitue consilierului-psiholog, între cei doi profesionişti
(profesor şi psiholog) trebuie să existe relaţii de colaborare. Profesorul-consilier poate facilita, prin
activitatea sa, reducerea riscului apariţiei şi dezvoltării de probleme care solicită în mod obligatoriu
expertiza psihologului specialist. în acelaşi timp, psihologul şcolar are competenţa de a favoriza
procesul educativ prin conturarea unor strategii de intervenţie cognitivă, motivaţională, emoţională
şi comportamentală, atât la nivel individual cât şi de grup.