CERINȚE CAIET DE PRACTICA

DREPTUL AFACERILOR/DREPTUL MUNCII

Inserati raspunsul dupa fiecare enunt.

Aplicația 1

La 1 ianuarie 2018, în societatea “Alfa” S.R.L. s-a încheiat un contract colectiv de muncă,
semnat de către manager şi reprezentanţii salariaţilor care erau încadraţi în societate în acel
moment. Potrivit acestui contract, salariul minim în societate a fost stabilit la 2.000 lei.
Managerul societăţii “Alfa” S.R.L. decide angajarea a trei tineri proiectanţi. În acest scop,
publică în ziarul local un anunţ în care menţionează oferta de locuri de muncă, solicitând depunerea
de C.V. –uri din partea candidaţilor şi precizând condiţiile de angajare:
- studii de specialitate;
- vârsta maximă: 35 de ani;
- cunoştinţe operare computer.
Cu prilejul interviului, managerul selectează trei dintre candidaţi, care corespund în cea mai
bună măsură standardelor cerute. Aceştia sunt angajaţi cu perioadă de probă pentru perioada 1
iunie 2018 – 30 septembrie 2017, contractul individual de muncă definitiv urmând a fi încheiat cu
data de 31 octombrie 2018. Pe parcursul perioadei de probă, în funcţie de performanţele obţinute
de aceştia, managerul va decide salariul cuvenit la încheierea contractului individual de muncă
definitiv.
Managerul decide ca salariaţilor nou angajaţi pe perioada de probă să le plătească un salariu
de 1.900 lei. Raţionamentul său este următorul:
- este astfel respectat salariul minim brut pe țară, de 1.900 lei, stabilit prin Hotărârea
Guvernului nr. 846/2017;
- salariaţii respectivi nu sunt definitivi, ci sunt angajaţi doar cu perioadă de probă;
- la data la care s-a negociat contractul colectiv, ei nici nu erau angajaţi în unitate, deci
contractul colectiv nu le este opozabil.
Ulterior, managerul trece la angajarea efectivă a celor trei. Fiind vorba doar despre o
perioadă de probă, contractele individuale de muncă nu sunt redactate în scris, dar ele vor fi scrise
şi înregistrate când vor deveni definitive.

Cerințe:
1. Menționați cel puțin 5 greșeli ale managerului. Arătați care dintre acestea constituie
contravenție și cum ar putea fi sancționate.
2. Menţionaţi dacă managerul ar putea fi obligat la despăgubiri, de către cine şi de ce.

Elementele răspunsului:

1
  În oferta de angajare nu pot fi cuprinse condiţii discriminatorii, cum sunt cele care privesc
vârsta candidaților.
 Candidații la angajare au dreptul de a fi informați cu privire la elementele viitorului contract,
potrivit art. 17 din Codul muncii.
 Salariul nu poate fi mai mic decât salariul prevăzut prin contractul colectiv aplicabil, nici chiar
în perioada de probă. Salariul nu este decis unilateral de către angajator, ci constituie
rezultatul negocierii. El nu se stabilește pe parcursul perioadei de probă, ci la momentul
încheierii contractului de muncă.
 Salariații aflați în perioada de probă au toate drepturile celorlalți salariați, cu excepția
normelor privind posibilitatea încetării contractului. Contractul colectiv le este aplicabil și
noilor angajați. Prevederile contractului colectiv care sunt mai avantajoase decât cele legale
vor fi direct aplicabile salariaţilor, indiferent dacă aceștia se află sau nu în perioada de probă.
 Salariații angajați cu perioadă de probă sunt deja definitivi. Contractul nu se încheie
„definitiv” la sfârșitul perioadei de probă, ci perioada de probă face deja parte din contract.
Verificarea aptitudinilor prin perioada de probă necesită încheierea în prealabil a
contractului individual de muncă. Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de
toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de
muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă (art. 31
alin. (4) din Codul muncii).
 Contractele de muncă se înregistrează cu o zi înaintea începerii activității, nu după perioada
de probă.
Constituie contravenție: formularea ofertei de muncă având elemente discriminatorii,
nerespectarea dispozițiilor privind salariul minim, primirea la muncă a unei persoane fără încheierea
contractului de muncă în scris, primirea la muncă a persoanei fără transmiterea elementelor
contractului de muncă în registrul de evidență a salariaților cel târziu cu o zi înainte de începerea
activității.
Managerul ar putea fi obligat la despăgubiri, pentru acoperirea oricărui prejudiciu produs
prin discriminarea la formularea ofertei de angajare, ca și prin nerespectarea obligației de
informare, prealabil angajării. Salariaţii au de asemenea dreptul, cu titlu de despăgubire, la plata
diferenţelor dintre salariul primit şi cel minim prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.

2
Aplicația 2

Părţile contractului individual de muncă au convenit inserarea unei clauze de neconcurenţă.

Potrivit acesteia, salariatul nu va putea desfăşura activităţi concurente cu ale societății nici pe
parcursul executării contractului, şi nici după încetarea acestuia. Se consideră “activitate
concurentă” activitatea prestată în folosul oricărei societăți cu un obiect de activitate identic sau
similar cu al angajatorului.
În schimb, angajatorul se obligă la plata unei indemnizaţii egale cu 25% din salariul de bază,
pe toată durata contractului de muncă. Dacă salariatul încalcă obligaţia de neconcurenţă, acesta se
obligă la plata de penalităţi într-un cuantum reprezentând echivalentul în lei al sumei de 5000 €,
stabilit potrivit cursului BNR leu/euro din data efectuării plăţii.

Cerințe:
1. Arătați dacă înțelegerea de mai sus poate produce efecte juridice.
2. Reformulați prevederile de mai sus, pentru a le aduce în concordanță cu normele legale
Elementele răspunsului:
Înțelegerea prezentată nu poate produce efecte juridice. Clauza de neconcurență nu
privește activitatea de pe parcursul contractului de muncă, ci cea de după ce acesta se va fi sfârșit.
Clauza de neconcurență își poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data
încetării contractului individual de muncă.
Pentru a fi valabilă, clauza trebuie să cuprindă nominalizarea terților la care fostul salariat nu
se va putea angaja. Potrivit art. 21 din Codul muncii, clauza de neconcurență își produce efectele
numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile
ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizației de neconcurență
lunare, perioada pentru care își produce efectele clauza de neconcurență, terții în favoarea cărora
se interzice prestarea activității, precum și aria geografică unde salariatul poate fi în reală
competiție cu angajatorul.
Indemnizația este de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute obținute de salariat
în ultimele 6 luni din derularea contractului de muncă.
Într-o clauză de neconcurență nu se pot insera clauze penale. În cazul nerespectării, cu
vinovăție, a clauzei de neconcurență, salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizației și, după
caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului; așadar, nu
este legală inserarea clauzei prin care salariatul se obligă la plata de penalităţi într-un cuantum
reprezentând echivalentul în lei al sumei de 5000 €, stabilit potrivit cursului BNR leu/euro din data
efectuării plăţii – clauza penală nefiind permisă în dreptul muncii, ca efect al dispozițiilor art. 38 din
Codul muncii.

3
Aplicația 3

Medicul de medicina muncii eliberează un certificat potrivit căruia dl. Anton, salariat al
societății “Alfa” SRL, este declarat inapt pentru ocuparea locului de muncă în care este încadrat. Cu
toate acestea, managerul societății „Alfa” SRL nu decide concedierea, iar contractul de muncă
dintre cei doi continuă. După două luni, în societate se eliberează un post într-un alt departament,
iar dl. Anton îi solicită managerului trecerea pe acest post. Managerul refuză, iar refuzul acestuia
este contestat în instanţă de dl. Anton, care susține că societatea avea obligaţia de a-i pune la
dispoziţie postul vacant, în temeiul art. 64 alin. (1) din Codul muncii.
Managerul se apără arătând că angajatorul are obligaţia de a oferi salariatului un alt post
vacant compatibil cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii, or în cazul de
faţă nu există nicio dovadă a acestei compatibilităţi, deoarece certificatul eliberat de medic nu
priveşte decât incompatibilitatea cu primul post, iar nu şi compatibilitatea cu cel de al doilea (care
nici nu era vacant la data eliberării certificatului).

Cerințe:
1. Arătați dacă dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Codul muncii sunt aplicabile în situaţia descrisă
mai sus.
2. Precizați care ar fi fost conduita corectă din punct de vedere legal a managerului societății.
3. Dl. Anton mai poate fi concediat în prezent?

Elementele răspunsului:
Art. 64 este aplicabil dacă se ia decizia unei concedieri pentru inaptitudine fizică și/sau
psihică.
Ca urmare a deciziei medicului, angajatorul avea obligaţia de a oferi salariatului posibilitatea
trecerii pe un alt post, corespunzător aptitudinii sale. Compatibilitatea se stabileşte printr-un nou
examen medical, obligatoriu în perspectiva modificării condiţiilor de muncă. Astfel, potrivit art. 28
lit. b) din Codul muncii, certificatul medical este obligatoriu în cazul trecerii în alt loc de muncă, dacă
se schimbă condițiile de muncă.
În prezent, dl. Anton poate fi concediat în temeiul art. 61 lit. c) din Codul muncii numai dacă:
 fie nu există post vacant în unitate, corespunzător aptitudinii sale,
 fie i se oferă în prealabil trecerea pe un astfel de post, iar acesta refuză.

Din datele prezentate, rezultă că nu suntem în prezenţa niciuneia dintre aceste ipoteze,
aşadar dl. Anton nu poate fi concediat pentru inaptitudine fizică și/sau psihică. Angajatorul va trebui
să îi propună trecerea pe un alt loc de muncă, potrivit aptitudinii sale.

Aplicația 4

4
 Între dl. Anton şi dl. Bucur se încheie un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un
inel. Cumpărătorul, dl. Anton, achiziţionează inelul crezând că are în montura un diamant, când în
realitate era zirconiu. Ca urmare, introduce acţiune în instanţă împotriva d-lui Bucur. Vânzătorul, dl.
Bucur - se apără arătând că şi el crezuse că ar fi vorba un despre diamant.

Cerințe:
1. Care sunt viciile de consimţământ care pot afecta un act juridic?
2. Precizați dacă un contract încheiat sub imperiul unui viciu de consimţământ poate fi:
-anulat;
-reziliat;
-revocat;
-supus rezoluţiunii.

3. Explicați când începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă a dreptului la acţiune al d-

lui Anton.
4. Arătați care sunt obligaţiile vânzătorului, într-un contract de vânzare-cumpărare.
5. Identificați momentul transferului dreptului de proprietate asupra inelului de la dl. Bucur la
dl. Anton.

Elementele răspunsului:
La încheierea unui act juridic, consimţământul afectat prin eroare, dol, violenţă sau leziune
atrage anulabilitatea contractului. În cazul de faţă este vorba despre eroare, de natură să atragă
nulitatea relativă a contractului, chiar dacă şi vânzătorul s-a aflat în eroare. Potrivit art. 1.207 din
Codul civil, partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esenţială poate
cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după caz, trebuia să ştie că faptul asupra căruia
a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului.
Potrivit art. 1.672 din Codul civil, vânzătorul are obligația să transmită proprietatea bunului,
să predea bunul și să îl garanteze pe cumpărător contra evicţiunii şi viciilor bunului.
Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul,
proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă
bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă (art. 1.674 din Codul civil).
Prescripția extinctivă începe să curgă din ziua în care dl. Anton a realizat că inelul are în
montura sa zirconiu, și nu diamant, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii
actului juridic (art. 2.529 din Codul civil).

Aplicația 5

5
 Reclamanta - Societatea „Alfa” S.R.L. - a solicitat în instanță obligarea fostului său salariat, dl.
Anton, la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune-interese pentru acoperirea prejudiciului
cauzat de neacordarea preavizului de către pârât, la data prezentării demisiei de către acesta. În
motivarea cererii de chemare în judecată se arată că pârâtul îndeplinea funcția de director de
vânzări, iar încetarea intempestivă a contractului de muncă al pârâtului a atras neperfectarea de
către societate a unui contract de furnizare de echipamente cu un partener extern.
Dl. Anton a formulat întâmpinare, arătând ca demisia sa a fost determinată de fapta
reclamantei de a divulga date cu caracter personal pe care acesta i le-a încredințat.

Cerințe:
1. Arătați dacă sunt aplicabile în acest caz prevederile art. 81 alin. (7) din Codul muncii privind
demisia fără preaviz.
2. Care credeți că va fi soluția instanței?

Elementele răspunsului:
În speță nu este aplicabil nici art. 81 alin. (7), nici art. 81 alin. (8) din Codul muncii, privind
renunțarea la termenul de preaviz și demisia fără preaviz.
Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile
asumate prin contractul individual de muncă. Or, în speță nu sunt create premisele aplicării acestui
text legal.
Încetarea contractului de muncă prin demisie constituie expresia libertăţii muncii, (în latura
sa negativă) deci salariatul nu poate fi obligat la plata de despăgubiri pentru exercitarea acestei
libertăţi, consacrate constituţional.

Aplicația 6

6
 Art. 24 din Regulamentul intern adoptat în SC “Alfa” S.A. prevede: “În cazul în care un
salariat este surprins în flagrant la săvârşirea unei abateri disciplinare, aplicarea sancţiunii
disciplinare corespunzătoare se va putea realiza fără audierea acestuia”.

Sindicatul constituit în societate consideră că textul încalcă prevederile imperative ale art.
251 alin. (1) din Codul muncii, potrivit căruia sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu
excepția avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare
prealabile. Ca urmare, decide declanşarea unui conflict colectiv de muncă. Sesizează angajatorul cu
declanşarea conflictului colectiv şi îl convoacă la conciliere, comunicându-i că, dacă va fi necesar, va
decide chiar declanşarea unei greve.
Angajatorul se prezintă la conciliere şi comunică delegaţiei sindicale că declanşarea unei
greve ar fi oricum nelegală. Motivul acestei susţineri îl constituie faptul că sindicatul a fost consultat
cu prilejul adoptării Regulamentului intern, în temeiul art. 241 din Codul muncii, apoi a fost afişat
pentru 2 luni la avizier. În tot acest timp, salariaţii nu au avut nici o obiecţie.

Cerințe:
1. Ce efecte juridice poate produce textul citat din Regulamentul intern?
2. Cum apreciați susținerile angajatorului formulate cu prilejul concilierii?
3. Menționați dacă Sindicatul poate declanșa conflictul colectiv. Dacă nu, consiliați Sindicatul cu
privire la mijloacele de acțiune.

Elementele răspunsului:
Textul citat nu produce efecte juridice, nefiind redactat potrivit dispozițiilor legale. Astfel,
nicio sancțiune disciplinară - cu excepția avertismentului scris - nu poate fi aplicată fără efectuarea
unei cercetări disciplinare prealabile (art. 251 alin. (1) din Codul muncii). Regulamentul intern nu
poate deroga de la aceste dispoziţii imperative ale legii.
Sindicatul nu poate declanșa un conflict colectiv de muncă, ci se poate adresa doar instanței.
Nu sunt însă create condițiile declanșării unui conflict colectiv de muncă – nefiind întrunite condițiile
legale (în special, cea privind existența momentului negocierii colective – art. 161 din Legea
dialogului social nr. 62/2011). Ca urmare, Sindicatul trebuie sfătuit să oprească conflictul colectiv de
muncă și în niciun caz să nu declanșeze o grevă.
Trebuie semnalat că și o acțiune în instanță ar putea fi respinsă, ca urmare a expirării
termenului prevăzut la art. 245 din Codul muncii. Totuși, cum dispozițiile cuprinse în Regulamentul
intern sunt nelegale, angajatorul nu se va putea prevala de acestea. Faptul că salariaţii nu au
reclamat nerespectarea prevederilor legale în cuprinsul Regulamentului intern nu atrage acoperirea
acestor nelegalităţi.

Aplicația 7

Între dl. Anton şi dl. Bucur intervine următoarea comunicare:

7
  Dl. Anton formulează ofertă de vânzare către dl. Bucur a unei cantităţi de marfă pentru suma
de 100 lei/kg.
 Dl. Bucur este de acord să cumpere cantitatea de marfă respectivă, dar pentru suma de 90
de lei/kg.
 Dl. Anton refuză preţul de 90 lei.
 Dl. Bucur revine şi acceptă preţul iniţial de 100 lei.

Cerințe:
1. Arătați dacă dl. Anton mai poate respinge încheierea contractului, sau contractul este deja
încheiat. Argumentați
2. Arătați în ce constă diferența dintre „ofertă” și „invitația de a contracta”
3. Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acceptarea, pentru a conduce la
încheierea unui contract?

Elementele răspunsului:
Dl. Anton a formulat o ofertă către dl. Bucur, ofertă care a fost respinsă de către acesta. Dl.
Bucur nu a acceptat oferta iniţială a d-lui Anton, ci a formulat o contra-ofertă. Aceasta poate fi
acceptată sau respinsă de către dl. Anton. Contractul nu este încă încheiat, părţile fiind în faza unor
negocieri pre-contractuale.
La încheierea unui contract, oferta trebuie să fie completă, să cuprindă toate elementele
viitorului contract. Art. 1.188 alin. (1) din Codul civil prevede: O propunere constituie ofertă de a
contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente pentru formarea contractului şi exprimă
intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar.
Dacă propunerea urmează abia în viitor să fie completată prin diferite alte elemente, care
vor rezulta din negocierea părţilor, atunci ea constituie o simplă invitaţie de a contracta.
Acceptarea trebuie să fie pură şi simplă, fără a cuprinde elemente de condiţionare sau
circumstanţiere a ofertei. Dacă acceptarea cuprinde noi elemente, cum ar fi un nou preţ, ea
constituie în realitate o contra-ofertă, conducând la continuarea negocierilor precontractuale.

8
Aplicația 8

Societatea „Alfa” SA a întârziat plata salariilor cu 4 luni. Salariații se strâng pentru a discuta
ce este de făcut în această situație.
Dl. Anton propune declanșarea unui conflict colectiv de muncă. O grevă generală va
determina angajatorul la plata salariilor.
Dl. Bucur susține că fără să se organizeze într-un sindicat nu pot să-și apere drepturile,
deoarece legea prevede că salariații pot fi reprezentați la negocieri prin sindicat.
Dl. Constantin susține că singura soluție este să îl dea în judecată pe angajator. Dar, dacă nu
vor semna toți cererea de chemare în judecată, aceasta va fi respinsă.
Dl. Dan propune să se meargă în grup la ministerul de resort, solicitând plata salariilor
restante.
Dl. Enache propune ca salariații să vină la fabrică, dar să lucreze lent/superficial și să producă
mai multe rebuturi. Nimeni nu poate fi obligat să lucreze bine, dacă nu i se plătește salariul.

Cerință:
Sunteți invitat la Adunarea generală a salariaților și ascultați punctele de vedere prezentate mai sus.
Cine are dreptate? Ce îi sfătuiți pe salariați?

Elementele răspunsului:
 Dl. Anton greşeşte. Un conflict colectiv de muncă nu se va putea declanşa pentru neplata
salariilor. Dacă s-ar declanşa greva, aceasta ar fi nelegală.
 Dl. Bucur greşeşte. Drepturile salariaților pot fi reprezentate la o negociere colectivă şi prin
reprezentanți ai acestora, chiar nesindicalizați. Nici pentru a acționa în instanță nu este
necesară sindicalizarea.
 Dl. Constantin are parțial dreptate. Singura soluție a salariaților este să îl dea în judecată pe
angajator. Cererea de chemare în judecată este individuală, deci ea poate fi admisă chiar
dacă nu introduc acțiune toți salariații. În plus, în instanță, salariații pot fi reprezentați prin
sindicat.
 Dl. Dan greşeşte, ministerul neavând atribuții în acest sens.
 Dl. Enache greşeşte, salariații care produc rebuturi vor putea fi concediați pentru
necorespundere profesională. Dacă se dovedeşte vinovăția acestora, se va putea decide
chiar concedierea disciplinară a acestora. Excepția de neexecutare a contractului nu poate fi
invocată în dreptul muncii, salariatul fiind un debitor permanent al obligației de a munci.
Salariații trebuie sfătuiți să se adreseze instanței judecătoreşti, chemând angajatorul în
judecată pentru neplata salariilor. În speță este vorba despre un conflict individual de muncă – care
poate interveni în orice moment al încheierii, executării sau încetării contractelor individuale de
muncă şi chiar după încetarea acestora (dacă priveşte drepturi şi obligaţii care s-au născut în
temeiul lor). Conflictul își menține caracterul individual, chiar dacă sunt implicați toți salariații.
Aplicația 9

9
 Între dl. Anton şi dl. Bucur a intervenit un contract de vânzare – cumpărare a unui teren.
Cumpărătorul, dl. Bucur, solicită predarea actelor de proprietate a terenului. Vânzătorul, dl. Anton,
refuză să efectueze o astfel de predare, arătând că contractul nu a fost încheiat în formă scrisă,
autentificată la notariat.
Ca urmare, dl. Bucur solicită rezoluţiunea contractului.

Cerințe:
1. Arătați dacă instanţa poate pronunţa rezoluţiunea. Motivaţi.
2. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre reziliere, rezoluţiune şi nulitatea unui contract?
Arătați care dintre acestea poate interveni în speță.
3. Precizați care sunt condiţiile de validitate ale unui contract, precum şi dacă vreuna dintre
acestea este neîndeplinită în speţă.
4. Identificați elementele raportului juridic prezentat în speţă.

Elementele răspunsului:
Rezoluţiunea poate fi dispusă numai pentru neexecutarea prevederilor contractuale. Or, în
speță, nu se pune problema neexecutării, ci a încheierii deficitare a contractului. Rezilierea poate
interveni în cazul contractelor cu executare succesivă; rezoluțiunea poate interveni în cazul
contractelor cu executare dintr-o dată. Nulitatea poate interveni pentru nerespectarea condițiilor
legale la încheierea unui contract.
Potrivit art. 1.179 din Codul civil, condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt:
capacitatea de a contracta; consimţământul părţilor; un obiect determinat şi licit; o cauză licită şi
morală.
Acestora li se adaugă, în cazul contractelor solemne, forma. Contractul este solemn atunci
când validitatea sa este supusă îndeplinirii unor formalităţi prevăzute de lege. În speță este vorba
despre un contract solemn, a cărui valabilitate depinde de respectarea formei scrise, autentificate la
notariat. Astfel, este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip
neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.

Aplicația 10

10
 Dl. Anton, agent de vânzări al societății “Alfa” SRL, îi trimite un e-mail d-lui Bucur,
întrebându-l dacă dorește să achiziționeze:
- 300 componente de tipul T231, la prețul de 200 lei/buc;
- maximum 300 componente de tipul T 232, la prețul 200 lei/buc;
- 300 de componente T 233, la prețul cu care a mai achiziționat în trecut astfel de
componente de la societate.
Dl. Bucur răspunde că este interesat să achiziționeze toate cele trei categorii de
componente, și că solicită livrarea până pe 15 decembrie.
La data de 15 decembrie societatea „Alfa” SRL livrează cele trei categorii de componente, pe
care dl. Bucur refuză însă să le accepte, deoarece achiziționase între timp de la un alt furnizor.

Cerințe:
1. Arătați dacă între dl. Anton, ca reprezentant al societății “Alfa” SRL și dl. Bucur s-a încheiat
un contract de vânzare-cumpărare cu privire la componentele:
-T 231
-T 232
-T 233
2. Arătați care sunt consecințele refuzului d-lui Bucur în fiecare caz și dacă acesta poate fi
obligat la plata de despăgubiri.

Elementele răspunsului:
 Pentru piesele T 231 – contractul este deja încheiat prin acordul părților;
 Pentru piesele T 232 – contractul nu este încheiat, deoarece nu s-a prevăzut exact numărul
de piese;
 Pentru piesele de tip T 233 - contractul este încheiat, în măsura în care prețul este
determinabil. Potrivit art. 1.661 din Codul civil, vânzarea făcută pe un preţ care nu a fost
determinat în contract este valabilă dacă părţile au convenit asupra unei modalităţi prin care
preţul poate fi determinat ulterior, dar nu mai târziu de data plăţii şi care nu necesită un nou
acord de voinţă al părţilor.
În ipotezele în care contractul era deja încheiat, refuzul de a accepta piesele reprezintă
neexecutarea contractului şi atrage răspunderea contractuală a d-lui Bucur. Acesta va putea fi
obligat la plata de despăgubiri pentru prejudiciul astfel produs, cu excepția refuzului de a accepta
piesele T 232, pentru care contractul nu fusese încheiat.

Aplicația 11

11
 Între societatea “Alfa” SRL și dl. Anton a intervenit un contract de leasing, prin care
societatea “Alfa” SRL, în calitate de locator-finanțator îi transmite pentru o perioadă de un an d-lui
Anton, în calitate de locator-utilizator, dreptul de folosință asupra unui autoturism. În schimb, dl.
Anton are obligația de efectua plăți periodice (rate de leasing), al căror cuantum va fi stabilit
ulterior, în raport de posibilitățile financiare ale d-lui Anton.
Contractul de leasing urmează să fie operațional sau financiar, în funcție de opțiunea d-lui
Anton la sfârșitul perioadei de leasing.
La sfârșitul perioadei de 1 an dl. Anton va putea opta între:
• cumpărarea bunului, în măsura în care societatea „Alfa” SRL își va da acordul,
• prelungirea contractului de leasing cu încă un an. În acest caz, la finele noului termen
dreptul de proprietate asupra autoturismului se va transfera automat în patrimoniul d-lui Anton,
• încetarea raporturilor contractuale.

Menținând calitatea de proprietar, societatea „Alfa” SRL răspunde faţă de terţi pentru
prejudiciile provocate prin folosinţa bunului, fapta sau omisiunea d-lui Anton.
Potrivit contractului, dacă în timpul derulării contractului de leasing societatea „Alfa” SRL
înstrăinează bunul, dreptul de opțiune al d-lui Anton ia sfârșit cu efect imediat.

Cerințe:
1. Menționați 5 greșeli cuprinse în înțelegerea intervenită între societatea „Alfa” SRL și dl.
Anton.
2. Arătați care este diferența între leasing operațional și leasing financiar
Elementele răspunsului:
 Contractul trebuie să cuprindă de la început clauza privind definirea contractului de leasing
ca leasing financiar sau operaţional; utilizatorul nu poate opta la sfârșitul perioadei pentru
un tip de leasing sau altul.
 Trebuie stabilite de la început valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing şi data
exactă de plată a acestora; ele nu se pot stabili pe parcurs în funcție de posibilitățile
financiare ale utilizatorului.
 Din momentul încheierii contractului de leasing şi până la expirarea acestuia şi reintrarea în
posesia bunului, locatorul/finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de terţi
pentru prejudiciile provocate prin folosinţa bunului, fapta sau omisiunea
locatarului/utilizatorului.
 La sfârșitul perioadei de 1 an, dacă dl. Anton optează pentru cumpărarea bunului, nu mai
este necesar acordul societății “Alfa” SRL.
 Dacă în timpul derulării contractului de leasing locatorul/finanţatorul înstrăinează bunul,
dobânditorul este legat de aceleaşi obligaţii contractuale ca şi locatorul/finanţatorul care
a înstrăinat bunul.
 În cazul leasing-ului financiar, rata de leasing reprezintă cota-parte din valoarea de intrare
a bunului şi dobânda de leasing, care se stabileşte pe baza ratei dobânzii convenite prin

12
acordul părţilor. În cazul leasingului operaţional rata de leasing constă într-o chirie stabilită
prin acordul părţilor

13
Aplicația 12
La data de 1 martie 2018 a dobândit personalitate juridică societatea “Alfa” SRL cu sediul în
Strada Florilor nr. 1 din Bacău. Societatea a încheiat un contract de încheiere a echipamentelor
necesare desfășurării activității de la dl. Anton, pentru intervalul 1 aprilie 2018 – 31 martie 2019.
Societatea “Alfa” SRL efectuează plata chiriei conform contractului, dar la data de 1 iulie
2018, dl. Anton solicită restituirea echipamentelor, deoarece tocmai a constatat că la același sediu
din Strada Florilor nr. 1 funcționează și o altă societate, “Beta” SRL, având același obiect de
activitate. Imobilul, prin structura lui și suprafața sa utilă, nu permite funcționarea mai multor
societăți în încăperi diferite sau în spații distinct partajate. Dl. Anton se teme că echipamentele puse
la dispoziție potrivit contractului de închiriere vor fi utilizate și de către cealaltă societate situată la
același sediu.
Dl. Anton solicită în instanță anularea contractului de închiriere.

Cerințe:
1. Arătați dacă dl. Anton va obține în instanță anularea contractului de închiriere și dacă, în
condițiile în care chiria a fost plătită, va putea solicita restituirea echipamentelor
2. Arătați ce probe trebuie să facă dl. Anton.
3. Arătați dacă în cauză este vorba despre anularea contractului de închiriere sau de rezilierea
acestuia. Explicați.

Elementele răspunsului:
Potrivit art. 17 alin. (4) din Legea societăților nr. 31/1990, la acelaşi sediu vor putea
funcţiona mai multe societăţi numai dacă imobilul, prin structura lui şi suprafaţa sa utilă, permite
funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite sau în spaţii distinct partajate. Problema face
obiect de analiză cu prilejul înmatriculării societăţii, când se prezintă la sediul oficiului registrului
comerţului o declaraţie pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor
referitoare la sediul social. Dl. Anton nu poate cenzura înmatricularea societății.
Un contract de închiriere poate înceta prin reziliere, cu plata de daune-interese, la iniţiativa
locatorului, doar dacă locatarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract sau le
îndeplineşte în mod necorespunzător.
Nulitatea nu poate interveni decât în ipoteza în care contractul a fost încheiat cu
nerespectarea dispozițiilor legale. Ca urmare, odată încheiat în mod valabil, un contract de
închiriere nu mai poate fi anulat, ci doar, în măsura în care nu sunt executate obligațiile contractual,
supus rezilierii.

14
Aplicația 13

Extras din Contractul colectiv de muncă al Societății “Alfa” SRL:

(…) “Prin derogare de la prevederile art. 31 alin. (1) din Codul muncii, la încheierea contractului
individual de muncă se poate prevedea o perioadă de probă de maximum 90 de zile, atât la funcțiile
de execuție cât și de conducere”.
(…) „Prin derogare de la prevederile art. 75 din Codul muncii, persoanele concediate pentru
necorespundere profesională beneficiază de un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile
lucrătoare”.
(…) „Prin derogare de la prevederile art. 81 alin. (4) din Codul muncii, termenul de preaviz în cazul
demisiei este de 45 de zile atât în cazul funcțiilor de execuție, cât și în cazul funcțiilor de conducere”.

Cerințe:
1. Arătați dacă se poate deroga prin contractul colectiv de muncă de la prevederile legale. În ce
condiții?
2. Care dintre prevederile de mai sus produc efecte juridice și care sunt lovite de nulitate?
Explicați.

Elementele răspunsului:
Potrivit art. 132 din Legea dialogului social, nr. 62/2011, la încheierea contractelor colective de
muncă prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au caracter minimal. Contractul
colectiv de muncă trebuie să respecte normele cu caracter minimal impuse de legislație, respectiv:
a) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se
poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de
execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere (art. 31 alin.
(1) din Codul muncii).
b) Persoanele concediate pentru necorespundere profesională beneficiază de dreptul la un
preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare (art. 75 alin. (1) din Codul muncii).
c) Termenul de preaviz în caz de demisie este cel convenit de părți în contractul individual de
muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi
mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv mai mare
de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere (art. 81 alin. (4) din
Codul muncii).

15
Aplicația 14

Managerul societății “Alfa” SRL a dispus concedierea d-lui Anton, pentru necorespundere
profesională, în baza art. 61 lit. d) din Codul muncii.
În motivarea deciziei de concediere, se prevede că necorespunderea profesională s-a ilustrat cu
prilejul verificării realizată la şi pentru încheierea contractului individual de muncă.
După comunicarea deciziei de concediere, angajatorul, constatând că nu a acționat corespunzător
prevederilor legale, decide revocarea acesteia.

Cerințe:
1. Arătaţi dacă angajatorul a procedat în mod corect; în caz contrar, identificaţi mecanismul
corect al aplicării măsurii concedierii pentru necorespundere profesională.
2. Arătați dacă o concediere pentru necorespundere profesională este considerată imputabilă
sau neimputabilă. Precizați consecințele.
3. Arătați care sunt consecințele revocării deciziei de concediere.

Elementele răspunsului:
Concedierea în baza art. 61 lit. d) din Codul muncii impune ca necorespunderea profesională
să apară pe parcursul executării contractului individual de muncă. Ea se va concretiza în rezultatul
obținut de salariat la evaluarea periodică a activității acestuia, evaluare care vizează activitatea
depusă de la ultima evaluare, respectiv de la angajare, până în prezent.
Necorespunderea profesională ilustrată cu prilejul verificării realizată la şi pentru încheierea
contractului individual de muncă nu poate atrage concedierea, ci ridică eventual problema nulității
contractului individual de muncă.

16
Aplicația 15

La data de 1 iulie 2017, dl. Anton avea, potrivit contractului individual de muncă, un salariu brut de
1.800 lei.
La data de 1 ianuarie 2018 a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 846/2017, prevăzând un
salariu minim de 1.900 lei.
Contractul colectiv de muncă aplicabil în unitate nu este modificat, el fiind menținut în forma în care
a fost înregistrat.

Cerințe:
1. Arătați care este salariul minim la care este îndreptățit dl. Anton în prezent
2. Precizați ce are prioritate, dacă există neconcordanță între contractul individual de muncă,
contractul colectiv de muncă și actul normativ.

Elementele răspunsului:
Salariul brut trebuie să fie cel puțin egal cu cel minim stabilit prevăzut de legislația aplicabilă
(care, până la data de 1 ianuarie 2018, este de 1.450 lei).
Prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal în raport cu
cele prevăzute în contractele colective. Contractul colectiv de muncă trebuie să respecte nivelurile
minime configurate de normele legale aplicabile (drepturile pot fi menținute sau crescute, art. 38
din Codul muncii interzicând salariaților renunțarea la drepturi).
Ca urmare, contractul colectiv de muncă trebuia să fie modificat.
Potrivit art. 132 din Legea dialogului social, nr. 62/2011, la încheierea contractelor colective de
muncă prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au caracter minimal. Astfel, dacă există
neconcordanță între contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă și actul normativ
– se va aplica prevederea cea mai favorabilă salariatului.

17
Aplicația 16
AB și AC, persoane fizice, au hotărât să constituie un SRL, și în acest sens au redactat, chiar ei, un
contract de societate, obținând, în termenul prevăzut de lege, de la registrul comerțului,
disponibilitatea firmei. AB și AC au adus fiecare, ca aport la capitalul social, un teren în
valoare de 10.000 euro, iar AB a adus și un autoturism în valoare de 15.000 euro.
Contractul încheiat sub semnătură privată a fost depus la registrul comerțului în vederea
înmatriculării/înregistrării.

Cerințe:
Registrul comerțului a respins cererea de înmatriculare. Care au fost motivele respingerii cererii?
Explicați.

Răspuns:
1. Aporturile celor trei acționari sunt permise pentru constituirea SA. Pentru SA care se
constituie prin subscriere integrală și simultană aporturile sunt: în numerar și in natură (inclusiv
creanțele, care au natura juridică a aporturilor în natură).
2. Aporturile în obligațiuni, deși considerate aporturi în creanțe, respectiv în natură, sunt
permise pentru SA care se constituie prin subscriere integrală și simultană, nu îndeplinesc condiția
impusă de LS, deoarece ,,pentru acțiunile emise pentru aporturile în natură, diferența de capital
social va fi vărsată în termen de 2 ani de la data înmatriculării,, în speță, scadența este mult peste 2
ani de la data înmatriculării.
3. Posibilitatea acoperirii neregularității constă în aceea că ,, obligațiunile din aceeași
emisiune și cu aceeași valoare pot fi rambursate înainte scadență, prin tragere la sorți..,, prin
urmare ar trebui să se facă demersurile necesare în vederea reducerii termenului de rambursare a
acestora, la 2 aprilie 2020.

18
Aplicația 17

AB exercită concomitent 8 mandate de administrator la 8 societăți pe acțiuni, care au optat de la

constituire să fie administrate în sistem unitar. 6 dintre societățile cu care AB are mandat au sediul
pe teritoriul României, celelalte două au sediul stabilit în Bulgaria. AB deține în proprietate la fiecare
din cele 6 societăți cu sediul în România ¼ din totalul acțiunilor societății, la cele cu sediul în Bulgaria
AB deține ½ din totalul acțiunilor.

AB este dat în judecată de către AC, acționar/administrator la una din societățile cu sediul în
România, pentru motivul că o persoană fizică nu poate exercita concomitent decât 5 mandate de
administrator, or AB este administrator în 8 societăți.
Instanța a respins acțiunea lui AC.

Cerințe:
Care sunt motivele respingerii acțiunii? Motivați răspunsul.

Răspuns:
1. Potrivit LS o persoană fizică poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de
administrator pentru societățile care au sediul pe teritoriul României, interdicția nu se aplică dacă
persoana fizică în cauză deține ¼ din totalul acțiunilor societății la care este administrator.
2. Mai mult chiar, celelalte două societăți care au sediul stabilit în Bulgaria nu pot fi puse în
discuție, deoarece LS prevede expres că interdicția se aplică pentru societățile care au sediul pe
teritoriul României (deci societăți de naționalitate română).

19
Aplicația 18

AB, AC și AD, persoane fizice, hotărăsc să constituie un SRL. Fiecare dintre aceștia vor contribui la
constituirea SRL, după cum urmează:
AB contribuie cu un aport de capital de 10.000 lei.
AC aportează obligațiuni în valoarea de 3.000 lei.
AD se obligă să contribuie cu activitate de marketing, în vederea atragerii clientelei stabile societății.
Contribuția sa este apreciată la valoarea de 5.000 lei.
Cerințe:
1. Precizați natura juridică a fiecărui tip de aport?
2. Sunt permise cele 3 tipuri de aport menționate pentru SRL?
3. În situația dată, societatea se poate constitui?
4. În cazul în care identificați că un tip de aport nu este permis pentru constituirea SRL, acesta poate
intra ulterior în societate ca element al patrimoniului acesteia? Explicați.

Răspuns:
1. AB aduce ca aport la capital aport în numerar, care este obligatoriu pentru constituirea
oricărui tip de societate. Aportul în numerar nu este purtător de dobândă;
AC aduce ca aport obligațiuni, acestea sunt considerate aporturi în creanțe și au natura
juridică a aporturilor în natură. AD aduce
ca aport activitatea sa (de marketing), care este considerată aport în muncă și prestații.
2. Pentru constituirea unui SRL aportul în numerar este obligatoriu. În privința celorlalte două
tipuri de aport precizăm că:
- aportul în obligațiuni nu este permis, fiind considerat aport în creanțe (chiar dacă are
natura juridică a aporturilor în natură),
- aportul în muncă și prestații nu este permis.
3. În situația dată societatea nu se poate constitui chiar dacă AB aduce ca aport o sumă de
bani, mult peste minimul prevăzut de lege, deoarece aporturile lui AB și AC nefiind permise.
AB și AC ar trebui să contribuie cu aport în numerar sau în natură (cu excepția creanțelor)
pentru a dobândi calitatea de asociați.
4. Obligațiunile pot intra în proprietatea societății ulterior constituirii acesteia, prin cumpărarea
lor de către societate, devenind elemente ale activului patrimonial.
Aportul în muncă nu poate intra în patrimoniul societății nici ulterior constituirii acesteia.

Aplicația 19

20
AB, AC și AD - persoane fizice constituie o SA prin subscriere integrală și simultană a capitalului
social. Data înmatriculării este 2 aprilie 2018.
AB se obligă să aducă aport de capital în numerar în valoare de 10 000 euro.
AC, de asemenea, va aporta tot numerar în valoare de 10 000 euro
AD va contribui cu obligațiuni în valoare de 5.000 euro, emise de o societate la data de 1 martie
2018, cu termen de rambursare a acestora la 2 aprilie 2022.
AB, AC, AD au vărsat la constituire 30% din capitalul subscris.

Cerințe:
1. Aporturile aduse de cei 3 acționari sunt permise de lege pentru constituirea unei SA prin
subscriere integrală și simultană? Explicați.
2. Explicați motivul pentru care apreciați că Registrul comerțului ar putea respinge
înmatricularea societății.
3. Cum se poate acoperi neregularitatea constatată de registrul comerțului.

Răspuns:
1. Aporturile celor trei acționari sunt permise pentru constituirea SA. Pentru SA care se
constituie prin subscriere integrală și simultană aporturile sunt: în numerar și in natură (inclusiv
creanțele, care au natura juridică a aporturilor în natură).
2. Aporturile în obligațiuni, deși considerate aporturi în creanțe, respectiv în natură, sunt
permise pentru SA care se constituie prin subscriere integrală și simultană, nu îndeplinesc condiția
impusă de LS, deoarece ,,pentru acțiunile emise pentru aporturile în natură, diferența de capital
social va fi vărsată în termen de 2 ani de la data înmatriculării,, în speță, scadența este mult peste 2
ani de la data înmatriculării.
3. Posibilitatea acoperirii neregularității constă în aceea că ,, obligațiunile din aceeași
emisiune și cu aceeași valoare pot fi rambursate înainte scadență, prin tragere la sorți..,, prin
urmare ar trebui să se facă demersurile necesare în vederea reducerii termenului de rambursare a
acestora, la 2 aprilie 2020.

21
Aplicația 20

Începând cu data de 9 ianuarie 2015 (aceasta fiind data înmatriculării în registrul comerțului) s-a
constituit „Globus”, SA prin subscripție publică, cu trei acționari:

- AB și AC - persoane fizice și
- „LINEX” - SRL cu doi asociați, persoană juridică.
Cei trei au și calitatea de membri fondatori.
Societatea s-a constituit cu un capital de 30 000 euro. După 2 ani de la constituire, societatea
și-a majorat capitalul social, începând cu 9 ianuarie 2017.
AC și AB solicită cota corespunzătoare profitului net, începând cu 1 ianuarie 2017, dată de la care s-
a înregistrat majorarea capitalului social.
De asemenea, la doi ani de la constituire, respectiv începând cu data de 9 ianuarie, Popa Ion
reprezentatul societății „LINEX” SRL, solicită o cotă corespunzătoare din profitul net, în valoare de
6% din acesta, atât pentru primii doi ani de la constituirea societății, cât și de la 9 ianuarie 2017,
corespunzător capitalului majorat.

Cerințe:
Sunt întemeiate pretențiile fondatorilor AB și AC și a reprezentantului persoană fizică a societății
,,LINEX”, SRL? Explicați.

Răspuns
Împărţirea profitului. Actul constitutiv trebuie să prevadă partea fiecărui asociat la beneficii
şi la pierderi.
Dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea general a asociaţilor sau, după caz, de legile
special, dar nu mai târziu de şase luni de la data aprobării situaţiilor financiare anuale aferente
exerciţiului financiar încheiat.
Adunarea constitutivă este cea care va hotărâ asupra cotei din profitul net ce revine
fondatorilor unei societăţi care se constituie prin subscripţie publică. Cota – parte din profit nu
poate depăşi 6% din profitul net şi nu poate fi acordată pe o perioadă mai mare de 5 ani de la data
constituirii societăţii (art.32, alin. 1 şi 2 , din Legea 31/1990)
Dacă se majorează capitalul social, drepturile fondatorilor pot fi exercitate numai asupra
profitului corespunzător capitalului social initial (art.32, alin.3)
De cota-parte de 6% din profit beneficiază numai persoanele fizice cărora li s-a recunoscut
calitatea de fondator prin actul constitutiv (art. 32, alin.4).
Pentru ca pretenţiile fondatorilor AB şi AC, precum şi a reprezentantului persoană fizică a societăţii
sa fie întemeiate trebuie convocată Adunarea generală. Această convocare se face de consiliul de
administraţie; iar întrunirea va avea loc în cel puţin 30 de zile de la publicarea convocării în
Monitorul Oficial al României, partea a IV-a (art.117, alin. 1 şi 2)

22
Aplicația 21

Directoratul societății „Globus” SA cu sediul în Ploiești a hotărât în unanimitate de voturi mutarea

sediului social în București.
Acționarii societății au solicitat instanței de judecată anularea deciziei directoratului, considerând că
numai adunarea generală extraordinară a acționarilor are dreptul să decidă mutarea sediului
societății. Președintele directoratului a invocat în apărare prevederile actului constitutiv, în care
acționarii au prevăzut delegarea atribuțiilor adunării generale extraordinare a acționarilor,
directoratului, acesta acționând ca atare (potrivit actului constitutiv).

Cerințe:
1. Hotărârea directoratului este legală? Motivați.
2. Care sunt atribuțiile adunării generale extraordinare ce pot face obiectul delegării
directoratului, respectiv consiliului de administrație, prin actul constitutiv sau prin hotărâre a
adunării generale extraordinare a acționarilor?

Răspuns:
1. Mutarea sediului societății este una din atribuțiile adunării generale extraordinare care
poate fi delegată, consiliului de administrație, respectiv directoratului. Delegarea acestei atribuții
poate fi prevăzută în actul constitutiv sau poate fi hotărâtă de adunarea generală extraordinară.
Prin urmare hotărârea directoratului este legală.
2. Atribuțiile adunării generale extraordinare ce pot face obiectul delegării directoratului,
respectiv consiliului de administrație, sunt:
- mutarea sediului societății;
- schimbarea obiectului de activitate al societății (această schimbare nu poate privy
domeniul și activitatea principală a societății);
- majorarea capitalului social.

23
Aplicația 22

Societatea „Globus”, SA are 4 acționari, respectiv AB, AC, AD, AF, fiecare participând la
capitalul social cu un aport în numerar de 25% din capitalul vărsat. În clauza referitoare la „modul
de distribuire a beneficiilor și de suportare a pierderilor” acționarii au prevăzut ca lui AB și lui AC să
li se distribuie beneficii (și să suporte pierderi) în proporție de 30% fiecare, iar lui AD și AF să li se
distribuie beneficii (și să suporte pierderi) în proporție de 20% fiecare.

Cerințe:
1. Este legală clauza inserată în actul constitutiv referitoare la „modul de distribuire a
beneficiilor și de suportare a pierderilor” societății? Motivați răspunsul.
2. Dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților/acționarilor
sau, după caz, prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situațiilor
financiare anuale aferente exercițiului financiar aprobat. După acest termen societatea este de
drept în întârziere. Ce obligații are societatea în situația menționată?

Răspuns:
Dividendele se distribuie acționarilor proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat,
dacă acționarii nu precizează în actul constitutiv modul de împărțire a profitului și de suportare a
pierderilor, prin urmare actul constitutiv poate prevede și alt mod de distribuire a beneficiilor și de
suportare a pierderilor decât proporțional cu cota de participare la capitalul social.
După acest termen societatea datorează dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din OG nr.
13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și
pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr.
43/2012, dacă prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acționarilorcare a
aprobat situația financiară aferentă exercițiului financiar încheiat nu s-a stabilit o dobândă mai
mare.

24
Aplicația 23
Trei frați, AB, AC și AD achiziționează, prin cesiune, 50 de acțiuni la purtător de la societatea
„Globus” SA. În contractul de cesiune nu s-a precizat câte acțiuni are fiecare.

Cerințe:
Cum se va proceda la plata prețului? Motivați.
1. Când o acțiune la purtător aparține mai multor persoane acestea trebuie să desemneze un
reprezentant comun.
2. Prin urmare cei trei frați vor desemna un reprezentant (mandatar) comun, care va deține
cele 50 de acțiuni la purtător în numele celor 3 titulari. Reprezentantul va încasa dividendele
și le va împărți în mod egal celor trei frați
“Când acţionarii nu au efectuat plata vărsămintelor pe care le datorează în termenele
prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. a) şi b) şi la art. 21 alin. (1), societatea îi va invita să-şi îndeplinească
această obligaţie, printr-o somaţie colectivă, publicată de două ori, la un interval de 15 zile, în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi într-un ziar de largă răspândire.
În cazul în care nici în urma acestei somaţii acţionarii nu vor efectua vărsămintele, consiliul
de administraţie, respectiv directoratul, va putea decide fie urmărirea acţionarilor pentru
vărsămintele restante, fie anularea acestor acţiuni nominative.
Decizia de anulare se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, cu
specificarea numărului de ordine al acţiunilor anulate.” (art. 100, alin. 1 , 2 şi 3).

25
Aplicația 24
Societatea „Globus”, SRL urmează să fie absorbită de „Baron” SA (cu respectarea termenului în care
creditorii celor două societăți pot face opoziție, de 30 de zile de la data publicării proiectului de
fuziune în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a).

Cerințe:
1. În ce constă operațiunea de fuziune prin absorbție?
2. Consiliați reprezentanții celor două societăți arătând care sunt efectele aprobării proiectului
de fuziune prin absorbție. Arătați dacă aceasta este urmată de:
a) dizolvarea cu lichidare a societății absorbite, care-și încetează existența;
b) transmiterea universală a patrimoniului societății Globus SRL către Baron SA;
c) repartizarea de acțiuni asociaților societății ,,Globus” SRL de la societatea ,,Baron”, SA.

 Nu este corect efectul privind dizolvarea cu lichidare a societății absorbite. Fuziunea presupune
dizolvarea fără lichidare a societăților care fuzionează, în cazul de față a societății ,,Globus,, SRL,
care este absorbită. Fuziunea prin absorbție este operațiunea prin care o firmă este
dizolvată și patrimoniul acesteia este transferat unei alte companii, potrivit legislației în vigoare.
 Patrimoniul societății absorbite se transferă în totalitate societății care o absoarbe în schimbul
repartizării către acționarii societății absorbite de acțiuni la societatea absorbantă (,,Baron,,SA)
și, eventual, al unei plăți in numerar de maximum 10 % din valoarea nominală a acțiunilor astfel
repartizate

26
Aplicația 25

La 28 martie 2017 acționarii societății ,,Globus”, SA formulează cerere pentru plata dividendelor,
hotărâtă în AGA din data de 18 decembrie 2015. Societatea emitentă a dobândit 8% din propriile
acțiuni în anul 2015.

Cerințe:
1. Acționarii sunt îndreptățiți la plata dividendelor având în vederea cererea lor din 28 martie
2017?
Societatea are dreptul să solicite dividende întocmai ca și ceilalți acționari? Explicați.

Răspuns

a) Cererea acționarilor de restituire a dividendelor este formulată înăuntrul termenului de

prescripție, acesta fiind de 3 ani de la 18 decembrie 2015 (data hotărârii AGA).

b) Societatea nu are dreptul să solicite dividende, societatea care își dobândește propriile
acțiuni nu are drept la dividende pe toată durata deținerii lor de către aceasta. Propriile
acțiuni nu dau dreptul la dividende.

27