Insuficiența respiratorie acută

Cuprins
Tipuri
Cauze de insuficienţă respiratorie
acută
Semne și simptome
Diagnostic
Conduită de urgenţă
 Definitie:
• Insuficiența
respiratorie
acută este
incapacitatea
plămânilor de a face
față schimbărilor
fiziologice de gaze
(O2, CO2), în
condiții de repaus și
efort.
 Tipuri
Fiziopatologic se descriu 2 tipuri:
• insuficienţă respiratorie fără hipercapnie* caracterizată
prin hipoxemie şi PaCO2 normală sau scăzută
• insuficienţă respiratorie cu hipercapnie caracterizată prin
hipoxemie şi hipercapnie (hipoventilaţie alveolară,
creşterea PaCO2).

Întotdeauna, insuficiența respiratorie se caracterizează prin

hipoxemie.

*hipercapnie – exces de dioxid de carbon în sânge

 Cauze de insuficienţă respiratorie
acută
• Obstrucţie de căi respiratorii: corpi străini, tumori, aspirarea
conţinutului gastric
• Afecţiuni pulmonare: bronşite, tomboze vasculare; cu
bronhospasm: astm bronşic, BPOC acutizată, reducerea acută a
câmpului respirator
• Atrofia muşchilor respiratorii
• Acidoză metabolică – coma diabetică, uremică
• Infecţii – meningite, encefalite
• Traumatisme, malformaţii
• Supradozaj de opioide, anestezice, barbiturice, benzodiazepine,
antidepresive triciclice, CO, etc
• Modificări ale cutiei toracice: miastenia gravis, fracturi, scolioză,
cifoză
 Semne și simptome
• Se instalează într-un
interval scurt de timp
(minute, ore, zile);
• Pe lângă hipoxemie se
asociază și dezechilibre
acido-bazice secundar
modificării Pa CO2
(acidoză sau alcaloză);
• În lipsa corecției
terapeutice poate
surveni decesul.
 Hipoxemia acută
• tulburări respiratorii şi cardiovasculare: dispnee,
tahipnee, aritmii cardiace,
tahicardie, hipertensiune arterială sau
bradicardie cu hipotensiune arterială, colaps
cardio-vascular
• tulburări neuro-psihice: instabilitate motorie,
agitaţie, obnubilare, comă.
• semne fizice specifice: cianoza buzelor,
mucoaselor şi a unghiilor
 Hipercapnia acută
• sindrom neurologic: encefalopatie hipercapnică
caracterizată prin somnolenţă, confuzie, dezorientare
temporo-spaţială, insomnie, anxietate, tremurături
involuntare, coma sau narcoza prin CO2 (pericol – centrul
respirator poate fi stimulat numai de acidoza secundară
hipoxemiei: administrarea de oxigen diminuă activitatea
centrului respirator şi agravează hipoventilaţia, ducând la
creşterea PaCO2
• tulburări vasculare: tahicardie, hipertensiune intracraniană,
extremităţi calde, umede,
• respiratorii: dispnee, deprimarea respiraţiei
• efecte metabolice: hiperpotasemie, creşterea reabsobţiei
renale de bicarbonat
 Diagnostic
Examenul clinic:
• Poate fi dificil de efectuat la pacientul în IR
pentru că: pacientul poate fi agitat, comatos sau
foarte dispneic
• O apreciere rapidă a funcţiilor vitale se va face
la primul contact cu pacientul şi dacă ele sunt
afectate se va începe tratamentul de urgenţă
înainte de anamneză şi examenul fizic complet;

• Examenul fizic al aparatului respirator va

cuprinde: inspecţie, palpare, percuţie, ascultaţie.
 Diagnostic
Analiza gazelor sangvine :
• Permite măsurarea valorilor Pa O2, Pa CO2, PH
şi alţi parametrii utili în interpretarea
echilibrului acido – bazic => Analiza gazelor
sangvine
Radiologia
• Oferă date asupra morfologiei aparatului
respirator şi etiologiei disfuncţiei respiratorii;
 Conduită de urgenţă
Obiective

• restabilirea homeostaziei gazelor sanguine:

menţinerea unui aport adecvat de oxigen
• corectarea tulburărilor echilibrului electolitic şi
a pH-ului
• tratamentul specific al bolii de bază care a
produs insuficienţa respiratorie
 Conduită de urgenţă
Intervențiile asistentului medical
• aşezarea în poziţie semişezândă care să favorizeze respiraţia
• asigurarea permeabilităţii căilor aeriene: aspirarea secreţiilor, drenaj
postural, îndepărtarea protezelor dentare, hidratarea adecvată pentru
fluidifierea secreţiilor
• oxigenoterapie: la recomandarea medicului – administrarea de
oxigen invaziv (ventilaţie pe sonda de IOT) prin ventilaţie mecanică
sau noninvaziv pe mască facială, cu un debit de 5-10l/min (atenţie în
caz de hipercapnie debitul va fi de 1-2l/min), cu monitorizarea
concomitentă a gazelor sanguine. Ventilaţia noninvazivă este
utilizată când insuficienţa respiratorie este potenţial reversibilă în
scurt timp, pacientul este treaz, cooperant, capabil să susţină pe
perioade scurte ventilaţia spontană. De asemenea este stabil
hemodinamic cu funcţiile căilor aeriene superioare intacte şi nu sunt
prezente secreţii bronşice abundente.
 Conduită de urgenţă
• abord venos periferic pentru hidratare
parenterală
• monitorizarea: TA, puls, saturaţiei
oxigenului(SpO2), ECG
• administrarea (la recomandarea medicului)
de antibiotice pentru infecţia respiratorie,
simpaticomimetice şi corticosteroizi pentru
reducerea bronhospasmului, medicaţie cardiacă
pentru ameliorarea ischemiei cardiace.