NESECRET

MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE
CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ȘI SECURITATE

CURSUL POSTUNIVERSITAR DE PERFECȚIONARE

ÎN DOMENIUL APĂRĂRII ȘI SECURITĂȚII NAȚIONALE

LUCRARE DE CURS
Tema: ,, Combaterea migrației ilegale la nivel european”

Absolvent:

Valeriu LUNGU

Coordonator:

Veceslav PERJU,

Academician

Chișinău

2018

NESECRET
1 din 57
 NESECRET
Cuprins

Introducere...............................................................................................................3

Capitolul 1. Migrația ilegală la nivel european............................................7

1.1 Migrația: cauze, tendințe, particularități

Migrația ilegală..........................................................................................7

1.2 Cooperarea internațională a statelor europene în lupta contra traficului

ilegal de migranți...................................................................................15

Capitolul 2. Prevenirea și combaterea fenomenului traficului ilegal de

migranți în cadrul Uniunii Europene........................................................33
2.1 Aspecte introductive privind traficul ilegal de migranți în cadrul
Uniunii Europene.............................................................................................33
2.2 Acquis-ul Uniunii Europene în materia migrației ilegale și a traficului
ilegal de migranți.............................................................................................39
2.3. Ultimele evoluții a migrației ilegale la frontiera Uniunii Europene
2.4 Operațiuni de contracarare și salvare a migranților

Considerații finale și propuneri............................................................................50

Bibliografie.............................................................................................................52
Lista cu abrevieri ....................................................................................... 54

Anexe.............................................................................................................56

Declarația standard privind originalitatea lucrării...................................

NESECRET
2 din 57
 NESECRET
Introducere
La începutul secolului al XXI-lea, statisticile internaţionale arătau că o
persoană din 35 este migrant, ceea ce înseamnă că, dacă toţi aceştia ar ocupa un
teritoriu bine definit, ar forma cea de-a şasea ţară din lume ca număr al populaţiei.
Ultimii ani au adus în discuţie, mai pregnant decât oricând, problema
migraţiei (imigranţi şi emigranţi), în special a celei ilegale. Europa este, în prezent,
scena unor procese ale căror efecte sunt similare, iar sub unele aspecte, chiar
identice: pe de o parte, globalizarea, ce erodează şi chiar elimină barierele în faţa
fluxurilor internaţionale de oameni, bunuri, servicii, capital şi informaţii, iar pe de
altă parte, extinderea Uniunii Europene, ce dă posibilitatea cetăţenilor ţărilor mai
puţin dezvoltate să aspire la un nivel de trai perceput ca fiind mult mai ridicat în
ţările UE. Una dintre consecințele acestor două procese este creşterea fluxurilor
migratorii dinspre est spre vest, în special dinspre Europa Centrală şi de Est, dar şi
Asia Centrală şi Africa, spre Occident.
Uniunea Europeană a lansat în ultimii zece ani o serie de dispoziții legale și
politici care conțin orientări, obiective și instrumente juridice cu care să se opereze
în lupta împotriva imigrației ilegale provenind din statele-terțe. Scopul este de a
combate complicitatea și exploatarea migrației ilegale prin organizații criminale
printr-o politică menită să îmbunătățească fluxul migrației legale și să reducă
organizarea și oportunitățile pentru migrația ilegală.
Traficul ilegal de migranți este o problemă globală, nu doar în calitate de
„crimă transnațională”, dar, de asemenea, ca și o violare enormă a drepturilor
omului, și o formă contemporană de sclavie. Traficul ilegal de migranți implică
deplasarea ființelor umane a căror viață, libertate și siguranță sunt frecvent expuse
riscului și care sunt vulnerabili la exploatare de către traficanții lor și alte persoane.
Odată reținuți de către autorități, migranții traficați pot fi în nevoie urgentă de
adăpost, hrană, îngrijiri medicale de bază.
Luptă contra traficului internațional se bazează pe un principiu simplu:
traficul de migranți este o infracțiune de o asemenea amploare și atrocitate încât nu

NESECRET
3 din 57
 NESECRET
poate fi tratată cu succes de către stat în mod independent, fiind necesară o strânsă
cooperare și coordonare internațională în domeniu.
Teza prezintă situația migrației pe principalele rute europene, măsurile
concrete întreprinse în vederea controlării fenomenului, principalele politici
adoptate la nivelul Uniunii Europene, ultimele evoluții la frontierele externe ale
Uniunii, precum şi propunerile personale în vederea adoptării unor măsuri
eficiente de control ale frontierelor externe, mai ales în condițiile actuale
(expansiunea Statului Islamic în Irak şi Siria şi posibilitatea ca o parte din
luptătorii pe acest front să îşi continue călătoria spre Europa, amestecându-se
printre fluxurile masive de migranţi).
Scopul şi obiectivele lucrării: Ca urmare a realizării scopului lucrarea va oferi o
informație complexă și aprofundată a fenomenului traficului ilegal de migranți prin
prisma cadrului normativ european, a opiniilor doctrinare în materie și a practicii
existente în elaborarea argumentărilor teoretice şi a unor recomandări concrete în
vederea perfecționării abordărilor orientate spre prevenirea și combaterea eficientă
a acestui fenomen.
Pentru atingerea scopului dat au fost trasate următoarele obiective:
- elucidarea și analiza fenomenului migrației, a cauzelor și tendințelor acestui
fenomen într-o lume a globalizării;
- distingerea și analiza premiselor și particularităților migrației ilegale în contextul
fenomenului migraționist;
- sistematizarea și cercetarea cadrului normativ european ce reglementează diverse
aspecte ale fenomenului migraționist;
- analiza traficului ilegal de migranți sub aspectul trăsăturilor, evoluției și
tendințelor acestui fenomen;
- distingerea și cercetarea diverselor aspecte ale cooperării statelor UE și non UE în
lupta contra traficului ilegal de migranți;
- elucidarea principalelor probleme existente la nivel european în domeniul
combaterii fenomenului traficului ilegal de migranți;
- elaborarea propriilor concluzii şi recomandări în domeniu.

NESECRET
4 din 57
 NESECRET
Valoarea aplicativă a lucrării: lucrarea în sine poate fi utilizată de tot personalul
cu
preocupări în materie, de specialiștii de securitate frontalieră din alte domenii
adiacente, datorită analizei efectuate asupra volumului mare de norme la care face
referire şi datorită manierei critice constructive în care a fost realizată.

NESECRET
5 din 57
 NESECRET

Capitolul 1. Migrația ilegală la nivel european

1.1. Migrația: cauze, tendințe, particularități.

Migrația ilegală
Migrația este un fenomen obișnuit în istoria omenirii. Oamenii au migrat din
cele mai vechi timpuri, aceasta fiind una din caracteristicile de bază ale populațiilor
preistorice. Orice stat sau națiune în procesul său de formare a trecut prin
experiența proceselor migratoare, legate fie de acțiuni războinice de acaparare a
teritoriilor, fie de colonizări, fie de căutarea unor pământuri mai rodnice pentru
trai.
Termenul de migrație provine din franceză (migration) şi latină (migratio,
-onis), și reprezintă fenomenul de deplasare în masă a unor populații de pe un
teritoriu pe altul, determinat de factori economici, sociali, politici sau naturali. De
asemenea, vorbind despre migraţie, trebuie să ne referim la cele două componente
ale acesteia: emigraţia şi imigraţia. A emigra reprezintă acţiunea de a pleca din
patrie şi a se stabili (definitiv sau temporar) în altă ţară (din fr. émigrer, lat.
emigrare). A imigra reprezintă acţiunea de a veni dintr-o ţară străină pentru a se
stabili aici (din fr. immigrer, lat. immigrare).
Conform OIM, migrația este definită ca: "un proces de mișcare, fie peste o
frontieră internațională sau în cadrul unui stat. Este o mișcare a populației, care
cuprinde orice fel de circulație a oamenilor, oricare ar fi lungimea, compoziția şi
cauzele acesteia [91, p.6]".
Oamenii au migrat din timpuri imemoriale, conduși concomitent de frica şi
recompensă, migraţia în masă a început doar în anii 1800. Imigranţii au adus
contribuții importante statelor primitoare, în ciuda faptului că au fost mereu o sursă
de dezbatere şi neîncredere constantă. Astăzi continuă să existe un flux continuu de
oameni care doresc să se mute în părțile dezvoltate ale lumii. De fapt, problema
migraţiei constă nu faptul dacă oamenii doresc să se mute, ci mai degrabă în acel

NESECRET
6 din 57
 NESECRET
dacă statele sunt dispuse să-i accepte. Această mobilitate sporită de oameni este
instituită pe fundalul unei populații tot mai mari la nivel mondial.
De obicei atunci când vorbim despre un fenomen, avem o dualitate; cauză-
efect; în cazul fenomenului migraționist, putem vorbi însă de o relație tripartită:
factor-cauză-efect.
Cauzele dintre cele mai diverse și mai complexe fac ca mișcările de
populații să capete, în prezent, o deosebită amploare. Printre astfel de cauze
amintim: foametea, conflictele armate, catastrofele naturale, restricțiile religioase.
Factorii care determină aceste cauze sunt și ei foarte diverși: demografici,
economici, tehnologici, de dezvoltare, politici sau combinați.
De obicei acești factori nu acționează independent, nu apar izolați, ci efectul
(și anume migrația) se datorează acțiunii lor conjugate.
Hotărârea de a părăsi un anumit teritoriu, o anumită țară, reprezintă o decizie
cu consecințe deosebite pentru viitorul unei persoane, iar la adoptarea ei nu doar
unul ci o multitudine de factori, între care unul deține rolul primordial.
Factorii demografici, joacă un rol important în mișcările de populații.
Astfel populațiile din curs de dezvoltare, cu o rată de natalitate ridicată, vor
încerca, pe căi legale sau ilegale, să se deplaseze spre țările industrializate, în care
se înregistrează o stagnare a natalității, în perioada de boom economic, acestea
resimt nevoia unei forțe de muncă străine.
Factorii economici provoacă valuri masive de imigrare, populațiile din
țările mai puțin dezvoltate sau în curs de dezvoltare vor căuta locuri de muncă mai
bine plătite în țările dezvoltate din punct de vedere economic.
Din studiile și statisticile efectuate până în prezent rezultă că pe primul loc în
rândul factorilor migraționiști se studiază factorii economici. Cauzele sunt clare:
foametea, sărăcia, șomajul, instinctul de supraviețuire cel mai dezvoltat instinct al
omului, iar aceasta presupune în primul rând procurarea hranei, a alimentelor.
Factorii politici din unele state și regimurile totalitare sau intolerante, care
fac ca anumite părți ale populației să fie amenințate în existența sau în libertatea
lor, determină expatrierea către țări care să le asigure condiții de securitate pe care

NESECRET
7 din 57
 NESECRET
nu le au în țara de origine. Exodul crescut al populațiilor migratoare de la acest
început de mileniu este strâns legat de perpetuarea unor conflicte de ordin etnic,
religios sau politic. De asemenea, nu putem neglija nici influența favorabilă pe care
o reprezintă pentru migrația ilegală cadrul normativ deosebit de generos în privința
azilului și apărării drepturilor omului din unele state dezvoltate, în ultimele patru
decenii, fluxurile migratorii spre țările industrializate au fost influențate și de lipsa
forței de muncă în perioada de reconstrucție de după război, de expulzarea unor
minorități etnice originare din fostele colonii ale statelor din Europa Occidentală,
de revoluția înregistrată în domeniul transporturilor, care au adus peste 15 milioane
de străini în aceste state.
Migraţia poate fi privită şi clasificată sub diferite aspecte: legală/ilegală,
voluntară/forţată, permanentă/temporară. Potrivit lui Dirk Hoerder, „migraţia are
un început şi un sfârşit. Mobilitatea permanentă constituie un mod de viaţă în sine,
itinerant, având tot timpul în perspectivă urmatoarea destinaţie.Călătoriile sunt
vizite temporare într-o cultură diferită, pentru anumite scopuri. Migraţia poate fi
circulară, aducând persoanele înapoi în locurile lor de origine. Emigrarea constituie
o mişcare permanentă intenţionată, care uneori poate fi urmată de o reîntoarcere,
atunci când condiţiile de la destinaţie devin nesatisfăcătoare”.
Termenii de migraţie ilegală, iregulară, clandestină, migraţie
nedocumentată sunt folosiţi ca sinonime pentru a exprima aceeaşi stare de fapt:
persoane care au ajuns pe teritoriul altei ţări decât cea de rezidenţă fără a utiliza
căile legale sau fără a îndeplini condiţiile de intrare. Noţiunea poate avea conotaţii
diferite, în funcţie de politicile naţionale şi de legislaţia în materia migraţiei
specifică fiecărei ţări. În general, termenul de migraţie iregulară este termenul
întâlnit mai des în practica şi în legislaţia europeană, în timp ce termenul de
migraţie ilegală este folosit pe continentul american.
La nivel european nu există însă o normă comună clară referitoare la
distincţia dintre migranţi „ilegali” şi migranţi „iregulari” („ilegal” or „iregular”),
termenul fiind folosit concomitent atât la nivel de acte normative (regulamente,

NESECRET
8 din 57
 NESECRET
recomandări, decizii, directive), cât şi la nivel de rapoarte ale agenţiilor care se
ocupă de problema migraţiei: FRONTEX, EASO, EUROPOL.
Astfel, deşi această terminologie este des întâlnită în legislaţia europeană,
în ultimii ani s-a remarcat tendinţa de a înlocui „ilegal” cu „iregular”. Astfel, de
exemplu, prin Directiva 115 din 2008 a Parlamentului European şi a Consiliului
privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru
returnarea resortisanţilor statelor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală, a fost
evitat termenul de „migrant ilegal”, preferându-se cel ce „şedere ilegală”.
La nivel teoretic, de-a lungul timpului, au fost elaborate numeroase teorii
care încearcă să explice fenomenul migraţionist din diferite perspective, oferind o
dimensiune geografică, politică sau socială cauzelor şi efectelor migraţiei: teoria
lui Ravenstein, teoria lui Lee, teorii neomoderniste. În realitate, fiecare teorie
reprezintă o parte dintr-un sistem complex necesar pentru a înţelege fluxurile
migraţioniste, întrucât acestea reprezintă o entitate aflată într-o continuă schimbare,
astfel încât teoriile deja consacrate sunt actualizate cu teorii noi, neo-moderniste.
Deşi cei doi termeni (traficul de migranţi –„human smuggling”şi traficul
de persoane –„human trafficking”) par foarte apropiaţi şi, de multe ori sunt folosiţi
ca sinonime, există diferenţe clare între cele două noţiuni, în special în privinţa
scopului urmărit de subiectul activ al acţiunii (reţelele de trafic de
persoane/migranţi). Din păcate, traducerea în limba română a acestor două noţiuni
pune accent mai mult pe subiectul pasiv (migranţi/persoane), decât pe activitatea
propriu-zisă (trafic/ facilitare).
Traficul de fiinţe umane presupune transferul persoanelor din locul de
origine în altul împotriva voinţei lor ori sub un pretext fals or ascuns. În ceea ce
priveşte traficul de migranţi, în acest caz se presupune că există o înţelegere între
traficant şi migrant, un fel de “contract” care presupune asigurarea serviciilor de
transport, uneori şi cazare şi masă contra unui anumit cost.
Convenţia ONU împotriva criminalităţii organizate transnaţionale şi
Protocoalele Palermo aduc o şi mai clară distincţie între cele două noţiuni, în
special în ceea ce priveşte calitatea subiectului pasiv: persoanele traficate sunt

NESECRET
9 din 57
 NESECRET
considerate victime sau supravieţuitori, pe când migranţii sunt consideraţi că s-au
angajat voluntar într-o acţiune de trecere ilegală a frontierei. Există diferenţe şi în
ceea ce priveşte regimul juridic şi protecţia oferită celor două categorii: Protocolul
privind traficul de fiinţe umane stipulează necesitatea acordării de protecţie acestei
categorii de persoane, precum şi o gamă variată de măsuri, pe când Protocolul
privind traficul de migranţi are referiri minime privind protecţia migranţilor.
Politicile de imigrare restrictive și organizațiile criminale sofisticate creează
și susțin cererea pentru migrația ilegală. Ca și rezultat, multe state de destinație au
impus restricții mai stricte imigrației ilegale și, ulterior, au incriminat imigrarea
clandestină și neregulată, exacerbând problema imigrației ilegale.
În ultimul deceniu traficul de migranți a devenit o importantă sursă de venit
pentru organizațiile criminale. Fiecare an mii de migranți sunt traficați în jurul
lumii, prin sporirea unor activități criminale sofisticate, care câștigă miliarde de
dolari prin exploatarea celora care fug de sărăcie și persecuție. Datorită naturii
clandestine a migrației ilegale este dificil de a obține o imagine clară a numărului
de migranți traficați. Statutul ilegal al victimelor le împiedică să raporteze
incidentele autorităților guvernamentale. În plus, agențiile de aplicare a legii foarte
recent au început să acorde o atenție deosebită fenomenului traficului de migranți,
de aceea
există puține date veridice în acest sens.
Problemele menționate mai sus în mare parte se datorează, în afara lipsei de
informații, și lipsei unei definiții legale clare a intrării ilegale, șederii ilegale și a
ocupării ilegale a forței de muncă. Nu sunt prevăzute nici simple criterii pentru a
determina care persoană este imigrant ilegal și care este migrant angajat ilegal.
După una dintre definițiile docrinare, migranții ilegali constituie acei migranți
care au intrat ilegal într-un stat sau cei care au intrat legal iar mai târziu și-au
pierdut statutul legal [99, p.21].
Migraţia ilegală trebuie să fie minimizată sau eradicată, în primul rând
deoarece aceasta duce la încălcarea drepturilor fundamentale lucrătorilor migranți.
Numai migrarea în condiții legale poate oferi un mediu propice pentru avansarea

NESECRET
10 din 57
 NESECRET
socio-economică, respectarea drepturilor acestora și a demnității lor în calitate de
ființe umane.

1.2 Cooperarea statelor europene în lupta contra traficului ilegal de migranți.

Problema migrației ilegale și a traficului ilegal de migranți la nivel european
beneficiază de o dublă atenție – din partea Consiliului Europei şi a Uniunii
Europene - structuri europene pentru care drepturile omului, democrația şi statul de
drept constituie valori fundamentale.
Cadrul normativ al Consiliului Europei în domeniul drepturilor omului care
include aproximativ 200 de tratate cu forță juridică obligatorie, includ două
instrumente principale privind drepturile omului: Convenția Europeană pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 1950 (amendată de
Protocoalele nr. 11 şi 14) [21] și Carta Socială Europeană (revizuită)[8]. Ambele
instrumente oferă un cadru de protecție aplicabil în mod egal și imigranților ilegali.
Concomitent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și Comitetul
European pentru Drepturile Sociale (CDS) tot mai mult se centrează pe protecția
drepturilor fundamentale ale imigranților ilegali.
La nivel transnațional, organizațiile criminale au învățat să exploateze
oportunitățile economice ale pieței ilegale globale. În acest sens, traficul de
migranți constituie o sursă majoră de venit pentru criminalitatea organizată.
Lacunele și discrepanțele legislative prezente în unele zone ale lumii fac din
business-ul migrației ilegale un gen de activitate cu un risc scăzut, comparativ, în
special, cu alte activități de crimă organizată, cum ar fi, spre exemplu, infracțiunile
legate de droguri, care atrag mai mult atenția publică și anchete. Inegalitatea
semnificativă a bunăstării economice și diferențele dintre sistemele politice și
legislative în multe părți ale lumii oferă crimei organizate un număr mare de clienți
potențiali și – cu excepția cazului aplicării unor contramăsuri eficiente – asigură
traficanților o sursă stabilă de venit pentru ani înainte [235, p.12].
Diferența economică și politică semnificativă dintre state asigură
organizațiile criminale cu o populație de consumatori care încearcă să emigreze în

NESECRET
11 din 57
 NESECRET
altă țară. Spre exemplu, acolo unde există diferențe de venituri între două economii
sau șomaj semnificativ într-un stat, iar în altul - nu, „migrația economică” va avea
loc, în ciuda legislației în materia migrației care o incriminează [90, p.263].
Traficul de migranți a devenit o sursă profitabilă de venit pentru organizațiile
criminale din trei motive principale:
1. Cererea în creștere pentru migrația internațională, în special în statele de
origine, dar, într-o oarecare măsură, și în statele gazdă;
2. Restricțiile de migrație ilegală impuse de statele industrializate care au creat
cererea pentru căi alternative, ilegale de migrație;
3. Riscurile relativ mici de descoperire, urmărire penală și arestare în legătură cu
traficul comparativ cu alte activități ale crimei organizate [82, p.26].
Pentru multe persoane traficanții au devenit singura cale de a scăpa de
persecuții, sărăcie și șomaj. Este o realitate tristă faptul că potențialii migranți au
ajuns să accepte ofertele traficanților, chiar dacă prețul pe care trebuie să-l
plătească pentru servicii include adesea datorii pe termen lung, libertatea sau chiar
și viața lor.
Serviciile ilegale oferite de către organizațiile criminale pot fi diferențiate în
patru elemente succesive: 1. pregătirea migranților; 2. plecarea (emigrarea); 3.
tranzitul și 4. sosirea (imigrarea). Serviciile prestate (inclusiv transportarea,
asistența la trecerea frontierelor, asigurarea cu documente de călătorie, cazarea,
angajarea la câmpul forței de muncă și alte tipuri de sprijin) se schimbă în funcție
de distanța dintre statul de plecare și statul de destinație, și în funcție de restricțiile
în vigoare cu privire la emigrare, imigrare, azil și tranzit [235, p.19].
Pregătirea migranților. Puține informații sunt disponibile privind modul în care
migranții sunt pregătiți de către traficanți înainte de a părăsi statul de plecare. În
unele cazuri s-a constatat [227, p.483] că acestora le sunt date numele și numerele
de telefon ale persoanelor de la punctele de trecere și din statele de destinație. Mai
mult, s-a stabilit că traficanții instruiesc migranții privind modul în care, pentru a
evita controalele la frontieră, trebuie să răspundă ofițerilor de imigrare sau
agențiilor de aplicare a legii dacă sunt interogați sau reținuți și cum să solicite azil

NESECRET
12 din 57
 NESECRET
în statele de destinație [239, p. 16]. Amenințările și intimidările sunt instrumente
importante pentru a controla migranții și a-i împiedica să inhibe activitățile
organizației.
Violența este utilizată pentru a controla și a menține ordinea în rândul migranților
la fel ca și a angajaților, precum și pentru a reduce la tăcere potențialii martori ai
infracțiunilor sau ca și avertisment pentru alții.
Documentele de călătorie. Migranții ilegali, indiferent de naționalitatea lor,
au nevoie de documentație de călătorie de înaltă calitate pentru a se deplasa dintr-
un stat în altul. Aceste documente sunt necesare, spre exemplu, pentru a aplica
pentru vize, pentru a obține o autorizație de ieșire din anumite țări de plecare,
pentru transportarea pe calea aerului, controalele la frontieră și, în unele cazuri,
pentru înșelarea autorităților sociale și de migrație. Cu toate acestea, împrejurările
care determină oamenii să fugă din țările lor de origine de regulă fac imposibilă
obținerea documentelor autentice. În consecință, serviciile traficanților
internaționali, în special în caz de trafic aerian, frecvent includ producția și/sau
furnizarea documentelor de călătorie false. Aceasta a devenit o activitate criminală
crescândă, deoarece activitatea de a migra în mare măsură depinde de deținerea
documentației necesare. Deși tehnologiile moderne au facilitat detectarea și
sechestrarea pașapoartelor și vizelor false, concomitent s-a îmbunătățit
echipamentul de contrafacere a unor documente din ce în ce mai convingătoare.
Organizațiile criminale demonstrează o creștere a varietății și rafinamentului
modurilor de obținere a documentelor de călătorie, spre exemplu, prin foto-
substituție, transpunere sau falsificare de viză, de permisuri de ședere și pașapoarte
etc. De asemenea, s-a constatat că adeseori pașapoartele sunt furate sau obținute
prin corupție de la autoritățile care le eliberează, turiști și agențiile de turism. În
vederea satisfacerii cerințelor de viză, traficanții fac rost, de asemenea, de invitații
frauduloase de afaceri sau de studii de la instituții neexistente din statele de
destinație [251, p.4]. În adaos la aceste documente frauduloase sunt oferite de către
traficanți

NESECRET
13 din 57
 NESECRET
bilete de tur-retur în vederea camuflării migranților ca turiști și, dacă este cazul, se
oferă bani – pentru a face dovada solicitată de legislația de imigrare a unor state
[238, p.61-90].
Transportarea, trecerea și rutarea. Rutele traficului de migranți, în general, au
originea din statele sărace cu o rată înaltă a șomajului și se termină în statele relativ
mai bogate. Destinațiile traficului nu sunt neapărat locurile mai apropiate din punct
de vedere geografic. Schimbarea metodelor mișcării ilegale a oamenilor ca răspuns
la activitățile de punere în aplicare a legii este esențială pentru supraviețuirea
organizațiilor criminale. Frontierele și alte puncte de control ale anumitor state pot
fi temporar închise sau bine controlate, fiind necesară o schimbare de rute prin
diferite puncte de tranzit. Organizațiile criminale profită cu succes de lacunele
existente în ce privește supravegherea frontierelor, sau pur și simplu traversează
frontierele atunci când controlul punctelor de trecere este dotat cu puțin personal.
În consecință, rutele utilizate de traficanți uneori pot fi simple și directe, alteori –
ocolite. Din acest motiv timpul scurs între ieșirea din țara de origine și sosire la
destinația finală poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni sau chiar ani
[235, p.20].
Modalități de transportare. Traficul de migranți are loc pe cale terestră,
aeriană și maritimă și adeseori mijlocul de transport este schimbat de mai multe ori
pe traseu.
1. Traficul pe cale terestră – este cel mai simplu mod de deplasare dintr-un stat în
altul. Variază spectrul de deplasare – de la mersul pe jos al migranților peste
frontierele „verzi” (fără bariere) până la metode sofisticate de trafic clandestine în
trenuri și camioane. Traficul pe cale terestră oferă avantajul transportării unui
număr mare de oameni atunci când sunt utilizate autocare sau camioane, ceea ce
duce la profituri mai mari. Dacă frontierele sunt traversate clandestin, spre
exemplu, pe timp de noapte sau în afara punctelor de control.
2. Traficul pe cale aeriană – este metoda în cea mai rapidă creștere a traficului
ilegal de migranți ca urmare a dezvoltării traficului aerian internațional, precum și
a controalelor de tranzit și imigrare insuficiente în multe state. Numărul de

NESECRET
14 din 57
 NESECRET
migranți care pot fi traficați este limitat, iar pasagerii ilegali trebuie să fie pregătiți
cum să inducă în eroare oficialii de la punctele de control. Traficul pe calea aerului
necesită documente de călătorie sofisticate sau, ca alternativă, mituirea
funcționarilor de frontieră și de imigrare sau a personalului companiilor aeriene. În
multe cazuri, organizațiile criminale facilitează călătoriile îndepărtate ale clienților
lor prin comutarea documentelor, biletelor și permiselor de îmbarcare în saloanele
de tranzit ale aeroporturilor internaționale [252].
3. Traficul pe cale maritimă – implică un risc mai mic de detectare și de arestare în
raport cu traficul terestru și aerian. De asemenea, acesta permite organizației
criminale să transporte mai multe persoane odată, dispărând, totodată, necesitatea
de mituire a oficialilor de control la punctele de trecere a frontierei, deoarece
migranții nu le traversează [236, p. 138]. O preocupare majoră în contextul
traficului de migranți este problema drepturilor omului. În timpul călătoriei
migranții sunt completamente în mâinile traficanților și, în multe cazuri, sunt
supuși lipsurilor și înjosirilor. Transportarea migranților ilegali – în special în cazul
traficului pe cale terestră și maritimă - are loc în condiții inumane, care duce la un
număr mare de accidente și la creșterea numărului de victime în timpul deplasărilor
periculoase. În special, metodele specifice traficului pe cale maritimă prezintă un
pericol serios pentru migranți. În unele cazuri, migranții au fost găsiți înghesuiți în
nave care nu erau deloc matitime sau închiși în containere de marfă fără sufficient
aer, apă sau hrană. Adeseori traficanții pur și simplu au abandonat migranții pe
traseu, expunându-i la risc, din frica de a fi capturați de către autorități [247, p. 4].
Spre exemplu, anul 2005 a caracterizat print-un șir de episoade tragice referitoare
la traficul ilegal de migranți. Sute de oameni din statele Africii Sub-Sahariene
afectați de foamete și războaie civile încearcă să traverseze frontiera Uniunii
Europene. Statisticile indică că în fiecare an în jur de 2000 de oameni se înneacă în
Marea Mediteraneană în drumul lor din Africa spre Europa [231, p.8].
Activitățile post-imigrare. La finele lanțului de servicii pe care organizațiile
criminale le oferă se află imigrarea clienților în statul de destinație și, în anumite
condiții, introducerea lor pe piața muncii în acest stat.

NESECRET
15 din 57
 NESECRET
Sosirea în statul de destinație. Pentru a face imposibilă întoarcerea în țările
de origine și în vederea protecției organizației criminale, toate documentele de
identitate trebuie să fie îndepărtate de la migranți înainte de sosirea lor în țara de
destinație. Documentele care inițial le-au fost acordate migranților în scopul
corespunderii cerințelor de imigrare și tranzit sunt confiscate de către traficanți
după trecerea controalelor. În alte cazuri, aceste documente sunt distruse în drum
sau aruncate la sosire de către persoanele traficate. Dacă este posibil, atât
documentele autentice, cât și cele frauduloase sunt întoarse organizației criminale
pentru utilizarea ulterioară a acestora sau revindere [235, p.21]. Lipsa
documentelor adecvate automat face din migranții traficați “ne-cetățeni ilegali” în
statul gazdă și îi face complet dependenți de traficanți.
Situația post-imigrare. După sosirea în statul de destinație contractual cu
organizația criminală nu încetează în mod necesar. Pentru beneficierea de servicii
ilegale majoritatea migranților datorează traficanților sume mari de bani.
Acumularea datoriilor mari și neputința ce rezultă din statutul ilegal al migranților
provoacă o situație de „servitute pentru datorii”. Prin urmare, mulți migranți rămân
în mâinile traficanților care adeseori reacționează la incapacitatea de rambursare a
datoriilor cu muncă forțată, amenințări, violență, viol. Conform unor studii recente,
există dovezi conform cărora imigranții ilegali cu datorii față de traficanți au fost
adeseori răpiți în scop de șantaj și chiar omorâți [192, p.14].
Găsirea soluției la problemele legate de traficul ilegal de migranți depinde de
relațiile cu țările terțe, ceea ce presupune o cooperare mai bună și stabilirea unei
legături mai puternice între politica externă și internă a UE. Abordarea globală a
UE în materie de migrație oferă cadrul general pentru politica externă a Uniunii în
domeniul migrației și azilului. Aceasta definește modul în care se desfășoară
dialogul politic și cooperarea dintre UE și țările terțe, pe baza unor priorități clar
definite și integrate în cadrul politic general, inclusiv în ceea ce privește cooperarea
pentru dezvoltare.
Strategia de cooperare echilibrată și completă prezentată în abordarea
globală își propune patru obiective:

NESECRET
16 din 57
 NESECRET

 să organizeze mai bine migrația legală și să promoveze gestionarea

eficientă a mobilității;
 să prevină și să combată migrația ilegală și traficul de persoane;
 să maximizeze efectele pozitive ale migrației și mobilității asupra
dezvoltării;
 să promoveze protecția internațională și să consolideze dimensiunea
externă a azilului.
Această abordare ține cont de nevoile migranților, acordând o atenție
deosebită drepturilor pe care aceștia le au ca ființe umane, mai ales atunci când fac
parte din grupuri vulnerabile.
În ultimi ani politica europeană în domeniul migrației a avansat rapid, în pas
cu implementarea Agendei europene privind migrația, propusă de Comisia
Europeană în mai 2015.
UE colaborează cu principalele cinci țări de origine și de tranzit din Africa
(Etiopia, Mali, Niger, Nigeria și Senegal). De exemplu, cooperarea UE cu Niger
contribuie la reducerea fluxului de tranzit prin Sahara. Finanțarea UE sprijină
persoanele care desfășoară activități independente în zonele de tranzit și șase centre
pentru migranți vulnerabili, precum și eforturile de combatere a introducerii ilegale
de migranți și a traficului de persoane.
În martie 2016, liderii UE și ai Turciei au convenit asupra unei declarații
pentru a combate imigrația neregulamentară, în urma fluxului masiv de migranți în
UE. De asemenea, prevede căi legale prin care refugiații pot intra în Europa. În
consecință, numărul de refugiați și de migranți care sosesc din Turcia a fost redus
în mod semnificativ. După ce în octombrie 2015 s-a înregistrat un număr record de
10 000 de sosiri într-o singură zi, începând din martie 2016 sosirile în Grecia s-au
ridicat, în medie, la mai puțin de 74 pe zi. UE și Turcia că migranții în situație
neregulamentară care sosesc pe insule grecești venind din Turcia și care nu solicită
azil sau a căror cerere a fost respinsă să fie returnați în Turcia. Pentru fiecare
cetățean sirian returnat în Turcia după o trecere ilegală în insulele grecești, UE va
accepta un alt cetățean sirian din Turcia care nu a încercat să intre pe teritoriul său
NESECRET
17 din 57
 NESECRET
în mod neregulamentar. Până la 21 iulie 2017, 7 807 refugiați sirieni au fost
recoltați din Turcia în UE în baza acestui acord.
Declarația UE-Turcia se bazează pe Plenul comun de acțiune UE-Turcia,
care a fost adoptat în noiembrie 2015 pentru a spori coordonarea în ceea ce
privește gestionarea migrației. Planul de acțiuni vizează abordarea crizei
refugiaților creată de situația din Siria. Ambele părți au convenit să își intensifice
cooperarea în ceea ce privește migranții care au nevoie de protecție internațională
prin:
- împiedicarea deplasării acestora către Turcia și UE
- asigurarea alicării dispozițiilor bilaterale instituite în ce privește readmisia
- returnarea rapidă a acestora în țările lor de origine.
De asemenea UE a oferit sprijin Greciei și Italiei pentru înființarea așa
numitor “hotspoturi”, ajutând autoritățile din aceste țări să gestioneze mai bine
fluxurile migratorii viitoare. În acest context, a trimis și experți din statele membre
care să contribuie la verificarea, identificarea și înregistrarea persoanelor care
sosesc și să le informeze cu privire la dreptul de a solicita protecție internațională.
În martie 2015, Consiliu a adoptat strategia regională a UE pentru Siria și
Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Da’esh. Strategia
abordează, printre altele, strămutările considerabile de populație din regiune.
Aceasta include fluxul masiv de refugiați sirieni în țările învecinate: Liban,
Iordania și Turcia, precum și presiunea sporită exercitată de migrațiune asupra UE.
Tot în anul 2015 a fost instituit un sistem pentru recoltare de urgență, ca
rezultat până în 21 iulie 2017 peste 24 000 de persoane (16 774 din Grecia și 2 675
din Italia) fuseseră recoltate în 24 de state participante.
De asemenea, UE dorește să creeze căi sigure și legale de intrare în UE
pentru solicitanții de azil, astfel încât aceștia să nu fie obligați să își riște viața
apelând la traficanți sau la persoane care introduc ilegal migranți. Un program de
recoltare voluntară convenit de statele membre prevede transferul a 22 500 de
persoane din afara UE. Până în iulie 2017, circa 16 500 de persoane au fost
recoltate în 21 de state.

NESECRET
18 din 57
 NESECRET
În perioada 2015-2017, de la bugetul UE s-au alocat în total 17,7 miliarde
EUR pentru a face față crizei migrației. Din această sumă 10,3 miliarde EUR s-au
direcționat către finanțare în afara UE, inclusiv 2,7 miliarde EUR pentru ajutor
umanitar, 0,6 miliarde EUR pentru Fondul fiduciar pentru Siria (cunoscut și sub
denumire de fondul MADAD) și 2,4 miliarde EUR pentru Fondul fiduciar de
urgență pentru Africa. În iunie 2017, erau semnate contracte pentru 48 de proiecte
în valoare de peste 1,6 miliarde EUR, din care au fost deja vărsată suma de 811
milioane EUR. UE este și principalul donator în răspunsul internațional la criza din
Siria. A alocat deja 9,4 miliarde EUR sub formă de asistență umanitară și pentru
dezvoltare.
Este oportun de remarcat în acest context că inițiativa globală de luptă contra
traficului internațional se bazează pe un principiu simplu: traficul de migranți și cel
de ființe umane sunt infracțiuni de o asemenea amploare și atrocitate încât nu pot fi
tratate cu succes de către stat în mod independent, fiind necesară o strânsă
cooperare și coordonare internațională în domeniu.

Capitolul 2. Prevenirea și combaterea migrației ilegale în cadrul Uniunii

Europene

2.1 Aspecte introductive privind traficul ilegal de migranți în cadrul Uniunii

Europene
Migrația reprezintă un subiect de dezbateri aprigi în Europa. Pe de o parte,
populația Uniunii Europene (UE) este într-un proces de îmbătrânire rapidă, rata
șomajului în multe state din UE este mare, specialiștii calificați și lucrătorii
obișnuiți nu doresc să se angajeze la locuri de muncă slab remunerate sau
neprestigioase, migrația fiind privită ca și un instrument de soluționare a
problemelor de acest gen. Pe de altă parte, există numeroase preocupări că
deschiderea frontierelor ar determina o deformare a pieței forței de muncă și

NESECRET
19 din 57
 NESECRET
colapsul sistemului de securitate socială, și va duce la riscuri necontrolate în sfera
securității și la pierderea identității
naționale. Astfel, în timp politicile în domeniu s-au pregătit încet și migălos [277,
p.209].
În urma transformărilor politice din statele ex-socialiste după anul 1989,
noua libertate de circulație, condițiile economice și sociale deplorabile,
restructurarea industrială rapidă a economiilor anterior centralizate cuplate cu
venituri mici și rata sporită a șomajului, precum și escaladarea conflictelor politice
și violente, au conspirat oamenii să migreze peste frontierele naționale în căutarea
unei vieți mai bune, de multe ori prin mijloace ilegale. În timp ce migrația regulată
de la Est spre Vest a fost rapid cuprinsă de restricții severe de intrare impuse de
către statele vest-europene, migrația ilegală și traficul de migranți dinspre și prin
statele Europei Centrale și de Est a crescut considerabil începând cu anii 1990. În
baza datelor disponibile, în anul 2001 volumul fluxurilor migratorii ilegale în
Europa a fost estimat la 650 000 pentru „Europa celor 15” și la 800 000 pentru
„Europa celor 25” [152, p.36]. Alți autori au estimat că în fiecare an între 400 000
și 500 000 de migranți sunt traficați în Europa [188, p. 2].
Numărul total de non-cetățeni (persoane care nu sunt cetățeni ai țării lor de
reședință) care locuiau pe teritoriul UE la 1 ianuarie 2010 a fost de 32,5 milioane
de persoane, reprezentând 6,5% din populația Uniunii Europene. Mai mult de o
treime (un total de 12,3 milioane de persoane) de non-cetățeni care locuiau în UE
la 1 ianuarie 2010 erau cetățeni ai unui alt stat membru al UE, în rest – persoane
din afara Uniunii [293].
Analiza datelor cu privire la fenomenul migrației, în general, și migrația
ilegală, în special, în Europa pe parcursul ultimelor decenii indică mai multe
tendințe generale în acest sens:
- Europa de Vest, în ansamblul său, reprezintă un actor global în ce privește
numărul de migranți primiți în fiecare an. De asemenea, direcția Europa de Est –
Europa de Vest rămâne a fi principala pentru fluxurile migrației ilegale;

NESECRET
20 din 57
 NESECRET
- În timp, statele europene și-au dezvoltat propriile lor domenii distincte în materia
migrației;
- Nu există o convergență generală între state în ce privește schemele lor de
migrare și tendințele globale (spre deosebire de fertilitate și mortalitate), dar există
o anumită
convergență a unor elemente (numărul sporit de femei,vârsta migranților) [228,
p.3];
- Statele mediteraniene din cadrul UE au devenit unele ale imigrării nete;
- Imaginea fluxurilor de migrație ilegală nu se mai conformează “rutelor de
migrație clare” [242, p.8];
- Nu există o imagine clară privind intrările și ieșirile regulate peste frontiere. În
orice caz, „coridoarele de migrațiune” din Europa Centrală (Ucraina-Slovacia-
Cehia sau, alternativ, Ucraina-Slovacia-Austria), precum și „rutele din Balcani”
(din Turcia prin Europa de Sud- Est în UE) par a fi mai puțin utilizate decât în anii
precedenți [168, p. 299];
- Imaginea generală se complică și prin faptul că multe state din regiune au devenit
destinații importante pentru migranții ilegali, pe lângă faptul că servesc, în
continuare, drept țări de tranzit pentru asemenea migranți;
- Reflectarea fenomenului migrației ilegale în UE se complică și prin faptul că o
proporție tot mai mare a acestui fenomen are loc prin intermediului traficului de
migranți, de multe ori prin intermediul zborurilor directe din diverse destinații.
Cercetătorul A.Samorodov [230, p. 5] menționează că pentru statele de
origine migrația este ”o sabie cu două tăișuri”. Pe de o parte, aceasta are
avantajele sale: realizează dorința oamenilor de a lucra peste hotare, atenuează
tensiunile politice, economice și etnice, permite lucrătorilor să se instruiască în alte
state sau oferă posibilitatea de a primi remitențe în țară din partea lucrătorilor care
muncesc peste hotare. Pe de altă parte, în cazul în care prea mulți tineri calificați și
bine instruiți părăsesc țara, migrația poate fi o amenințare pentru dezvoltarea
acestui stat și poate submina sistemul de securitate socială al acestuia. Acest

NESECRET
21 din 57
 NESECRET
fenomen, cunoscut sub numele de „exodul creierilor” sau „scurgere de tineret” a
început să fie înregistrat începând cu anii 1990 în statele Baltice.
După 2006, principalele regiuni de origine ale migrației ilegale sunt, după
cum urmează [152, p. 41-42]:
- Fosta Uniune Sovietică. În 2006 cele mai mari grupuri de migranți ilegali care au
fost reținuți pe teritoriul UE proveneau de pe teritoriul fostei URSS (Rusia,
Moldova, Ucraina, Bielorusia etc). În special, numărul de migranți ilegali de
cetățenie rusă a crescut cu trei sferturi. Astăzi, fluxurile migratorii de pe teritoriile
ex-sovietice se mențin pe poziții.
- Asia. Al doilea grup ca mărime de migranți ilegali au sosit din statele Orientului
Mijlociu, Asia Centrală, China și Subcontinentul Indian. De remarcat că migrația
din aceste regiuni poate fi atribuită într-o oarecare măsură conflictelor armate.
Astăzi, numărul migranților din statele care au fost afectate de conflicte armate
(Irac, Afganistan, Șri-Lanca etc.) sau mai sunt afectate de astfel de conflicte –
inclusiv războaie civile – (Egipt, Libia, Siria etc.) este încă foarte mare și în
creștere, ținând cont de evenimentele din ultimul timp din regiunile respective.
- Europa Centrală și de Est, și Africa. Un al treilea grup, comparativ mai mic de
migranți ilegali în 2006 avea originea în fostele state socialiste din Europa Centrală
și de Est (România, Bulgaria, statele ex-Iugoslave), precum și din Africa. Dacă
problema migrației ilegale din România și Bulgaria a fost soluționată odată cu
aderarea acestor state în 2007 la UE, fluxurile migratorii din Africa astăzi sunt în
creștere, de cele mai multe ori migranții recurgând la serviciile traficanților în acest
scop [10, p. 9].
După cum am menționat, distribuția geografică a fluxurilor de migrație
ilegală în Europa Centrală și statele est-europene a devenit mai complexă de-a
lungul anilor. Migranții ilegali și facilitatorii lor dezvoltă în mod constant noi rute
și căi, ca răspuns la modificările legislațiilor, la reglementările din domeniul
vizelor și la măsurile mai stricte aplicate în domeniu. Ca urmare, rutele „clasice”
ale migrației ilegale au devenit mai incerte și migranții recurg la ocolișuri pentru a
ajunge la destinațiile finale. Mai mult ca atât, autoritățile din domeniul migrației și

NESECRET
22 din 57
 NESECRET
grănicerii din Europa Centrală și de Est sunt convinși că astăzi majoritatea
migranților ilegali la trecerea
frontierelor recurg la ajutorul traficanților de migranți. De exemplu, în 2007,
polițiștii maghiari de frontieră au remarcat faptul că dacă în timp ce în mijlocul
anilor 1990 aproximativ 20-25% dintre intrările ilegale au fost asistate la punctele
de trecere a frontierei de către traficanți, în 2005 această proporție a depășit deja
70%. În total, numărul traficanților reținuți în UE a crescut de la 3737 în
2003 la 4307 în 2005, înregistrând o creștere de 15% [168, p. 303]. Deși datele
prezentate se referă la perioada anilor 2003-2005, această tendință în creștere se
menține și în zilele noastre [191, p. 31].
În general, în UE migranții ilegali și traficanții acestora folosesc o mare
varietate de moduri pentru trecerea frontierelor de stat (traversarea punctelor de
demarcare a frontierei, traversarea frontierei utilizând căile ferate, la aeroporturi,
frontierele maritime, frontierele verzi, în stat și în alte locuri). Statisticile indică o
schimbare în ultimul timp a modurilor preferate de trecere ilegală a frontierelor:
deplasarea de la traversarea ilegală a frontierelor verzi a statului spre traversarea
ilegală a frontierei la punctele oficiale de trecere a frontierei statului [242, p. 14].
În astfel de cazuri, persoanele și grupurile încearcă să evite controalele la frontieră
ascunzându-se în vehicule care circulă în traficul legal transfrontalier sau cu
ajutorul unor documente falsificate sau aparținând altei persoane. Acesta este, în
special, cazul României, Bulgariei, Ungariei și Poloniei [168, p. 304].
Totodată migranții nu mai sunt traficați în grupuri mari peste frontierele
verzi, în schimb, aceștia sunt traficați în grupuri mai mici prin punctele oficiale de
trecere a frontierei, ascunși în vehicule sau prin utilizarea documentelor
frauduloase. Această schimbare de strategie implică, de asemenea, necesitatea de
acompaniere a migranților clandestini (ascunși în camioane, containere etc.),
ridicând astfel rata traficanților reținuți. Spre exemplu, în Republica Cehă,
grupurile migranților traficați au devenit mai mici comparativ cu anii precedenți,
însă a crescut numărul persoanelor depistate în compartimentul de bagaje al
vehiculelor personale. În Polonia, numărul de migranți ilegali detectați oficial la

NESECRET
23 din 57
 NESECRET
punctele de trecere a frontierei a crescut remarcabil, în special cu utilizarea
documentelor și vizelor frauduloase sau ascunși în mașini sau camioane (de
exemplu, în spatele scaunului sau în cabina șoferului). Din cauza controalelor
detaliate a vehiculelor care traversează frontiera externă, această metodă a fost
folosită în special la frontiera internă a UE cu Germania [188, p. 8].
Bazându-ne pe experiența grănicerilor din Europa Centrală și de Est, se pare
că caracteristicile de bază ale traficului de migranți a devenit foarte similar în
această regiune, adăugând credibilitate teoriei conform căreia traficul ilegal de
migranți astăzi poate fi înțeles ca fiind o industrie de servicii transnațională și
foarte dinamică, care se întinde peste multe state și frontiere [93, p. 64]. Spre
exemplu, astăzi traficanții din regiune utilizează pe larg echipamentele moderne de
comunicare. Comunicarea este menținută, printre altele, prin intermediul
telefoanelor celulare care sunt achiziționate special în acest scop și sunt schimbate
în mod regulat. Întregul proces de transportare a migranților din regiunile din
spatele frontierelor, adăpostirea și transferul migranților de la un traficant la altul
este coordonat prin intermediul conversațiilor la telefoanele mobile. După
operațiune, cartele SIM sunt schimbate între indivizi, estompând astfel urmele.
Internetul este, de asemenea, folosit foarte frecvent de către traficanți în calitate de
mijloc de comunicare [152, p. 47]. În funcție de tipurile de servicii oferite, precum
și în dependență de funcțiile efectuate, traficanții de migranți închiriază
autovehicule pentru transport și apartamente pentru ascunderea migranților ilegali,
tehnologii de obținere a informațiilor, precum și echipamente necesare pentru cea
mai reușită contraface a pașapoartelor și altor documente, cheltuie sume mari
pentru mită. Pentru transport, traficanții folosesc adeseori mașini închiriate sau
taxiuri, microbuze, camioane, spațiul pentru mărfuri, remorci cu camere frigorifice,
șalupe și alte mijloace de transport [152, p. 49]. De-a lungul frontierelor, traficanții
utilizează pe scară largă dispozitive de viziune nocturnă, tehnologii de
supraveghere. Tehnologia informatică modernă este utilizată pentru a îmbunătăți
calitatea documentelor falsificate.

NESECRET
24 din 57
 NESECRET
Un element important în calculele traficanților de migranți este gradul
riscului asociat cu anumite operațiuni. După cum am menționat mai sus, anul 2004
a cunoscut o creștere generală a traficului transfrontalier pe care traficanții de
migranți ilegali îl exploatau în scopurile lor. După extinderea UE, controalele
vamale au fost eliminate la frontierele interne și timpul de așteptare a scăzut.
Cetățenii din statele vechi și noi ale UE pot călători doar cu cardurile de identitate
în loc de pașapoarte. La multe puncte de trecere a frontierei (în special, la nivelul
frontierelor interne ale UE, dar și la cele externe) a fost introdus sistemul de
control „one stop [191, p. 45]”.
Procedurile de control sunt efectuate de către autoritățile de frontieră doar
ale unuia dintre statele vecine, facilitând astfel trecerea frontierelor, în special
pentru cetățenii UE. Ca și consecință, trecerea frontierelor de către persoane și
autovehicule a devenit cu mult mai rapidă, timpul de inspecție s-a redus, de altfel,
ca și blocajul de trafic. Cu toate acestea, odată cu simplificarea procedurilor de
control a crescut frecvența utilizării vehiculelor în scopul traficului ilicit de
migranți. Migranții folosesc vehicule cu plăci de înmatriculare ale UE și cu
documente de călătorie falsificate sau contrafăcute în scopul trecerii ilegale a
frontierelor. În plus, trecerea ilegală a frontierei în trenuri de pasageri, autobuse și
alte tipuri de transport public se efectuează în perioadele când controlul detaliat al
maselor largi de oameni și a documentației este mai dificil de realizat [195, p. 311].

2.2. Acquis-ul Uniunii Europene în materia migrației ilegale și a traficului

ilegal de migranți

Migrația internațională reprezintă o realitate care va continua să existe atât

timp cât vor continua să existe discrepanțe din punct de vedere al dezvoltării între
diferitele regiuni ale lumii. Acest fenomen poate reprezenta o șansă, pentru că este
un factor de schimburi umane și economice și, de asemenea, pentru că permite
persoanelor să își realizeze aspirațiile. Migrația internațională poate contribui la
creșterea economică a Uniunii Europene în ansamblu, asigurând totodată resurse
NESECRET
25 din 57
 NESECRET
migraților şi țârilor lor de origine şi participând astfel la dezvoltarea acestora.
Intensitatea fluxului migraţionist variază în funcție de o serie de factori şi de
variabile, însă ipoteza unei migrații zero apare ca nerealistă şi periculoasă.
Se impune însă gestionarea migraţiei în aşa fel încât să se ţină cont de
capacitatea de primire a Europei din punctul de vedere al pieței muncii, al
locuințelor, al serviciilor sanitare, școlare și sociale şi să protejeze migrații
împotriva riscului de exploatare de către rețelele de criminalitate.
Crearea unui spaţiu comun al liberei circulaţii confruntă statele mebre cu noi
provocări, întrucât acțiunile unui stat pot afecta interesele altui stat, iar accesul pe
teritoriul unuia din statele membre poate fi urmat de accesul pe teritoriul celorlalte.
Prin urmare, este imperativ ca fiecare stat să ţină seama de interesele partenerilor
săi în ceea ce priveşte politicile sale în materie de imigraţie, integrare şi azil.
Garantarea libertății, a securității și a justiției a constituit şi constituie un
obiectiv esențial pentru Uniunea Europeană. Din 1999, atunci când a intrat în
vigoare Tratatul de la Amsterdam și a fost adoptat programul de la Tampere, s-au
realizat numeroase progrese în ceea ce privește garantarea unei Europe deschise și
sigure, bazată pe respectarea drepturilor fundamentale și pe voința de a se pune în
serviciul cetățenilor europeni. Punerea în aplicare a legislației și consolidarea
acestor realizări, precum și intensificarea cooperării concrete între statele membre
reprezintă deziderate permanente.
La nivelul Uniunii Europene au fost adoptate o serie de programe şi măsuri
menite să întărească politica în domeniul migrației, acestea fiind incluse într-un
spectru mai larg de acțiuni menite a dezvolta spațiul european de libertate,
securitate şi justiție.
Aceste programe reprezintă baza politicilor şi acţiunilor întreprinse în
domeniul migraţiei şi azilului, oferind factorilor de decizie cadrul legal pentru a
formula măsuri concrete. Din păcate însă, de multe ori prevederile acestor
programe au rămas doar la nivel declarativ, Europa văzându-se depășită de situație,
măsurile venind prea târziu.

NESECRET
26 din 57
 NESECRET
Politica globală în domeniul migraţiei la nivelul Uniunii Europene are ca
principal scop lupta împotriva migraţiei iregulare, iar politicile în acest domeniu
sunt strâns legate de legalizarea fluxurilor migraţioniste şi integrarea migranţilor.
Astfel, problematica migraţiei iregulare se află într-o strânsă legătură cu alte
aspecte ale statelor membre UE, atât interne ( economia subterană, piaţa neagră a
muncii), cât şi externe ( relaţiile cu ţările de origine şi de tranzit şi cooperarea în
domeniul migraţiei).
În acest scop sunt adoptate măsuri externe (managementul frontierelor,
cooperarea cu statele terţe, utilizarea ultimelor tehnologii în domeniu, sancţionarea
transportatorilor) şi interne (sancţionarea angajatorilor de pe piaţa neagră a
muncii).
Prima fază concretă a acţiunilor comune europene în ceea ce priveşte
politica în domeniul migraţiei a început odată cu Consiliul European de la Tampere
din 15 şi 16 octombrie 1999, liderii eurpeni au stabilit elemente pentru politici
comune în domeniu imigrației. Abordarea stabilită la Tampere a fost întărită și prin
adoptarea, în 2004, a Programului Haga, în care sunt stabilite 10 priorități ale
Uniunii Europene pentru următorii 5 ani 2005-2010în scopul întăririi ariei de
libertate, securitate și justiției în spațiul european.
Cele 10 priorități stabilite pentru acțiunile la nivel comunitar au vizat:
1. Întărirea drepturilor fundamentale și cetățenie;
2. Lupta împotriva terorismului;
3. Definirea unei abordări echilibrate a migrației;
4. Stabilirea unei proceduri comune în domeniul azilului;
5. Maximizarea impactului pozitiv al migrației legale;
6. Dezvoltarea unui management integrat al frontierelor externe ale
uniunii;
7. Găsirea echilibrului între respectarea dreptului la viță privată și
securitate în domeniul schimbului de informații;
8. Dezvoltarea unui concept strategic în ceea ce privește abordarea
problematicii crimei organizate,

NESECRET
27 din 57
 NESECRET
9. Stabilirea unei arii europene de justiție;
10.Împărțirea responsabilităților și solidaritate.
În ceea ce privește migrația, Programul Haga a stabilit o nouă abordare
echilibrată atât pentru migrația legală cât și cea ilegală. Aceasta include lupta
împotriva migrației ilegale și traficului de persoane, în special a femeilor și
copiilor. Programul prevede și întocmirea unui plan cu privire la migrația legală și
integrarea migranților.
Pactul european privind imigrația şi azilul reprezintă o nouă etapă
importantă spre o politică globală a UE în domeniul migraţiei. La 16 octombrie
2008, șefii de stat și de guvern ai Uniunii Europene au adoptat la Bruxelles,
„Pactul european pentru imigrație și azil” care vizează controlul imigrației în U.E,
recomandând totodată ca angajamentele și măsurile incluse în Pact să fie transpuse
în acțiuni practice la nivelul U.E. și/sau la nivelul statelor membre.
Pactul începe cu un preambul, menit să reasigure țările din lume că
Uniunea nu devine o „Fortăreață Europeană”. Documentul reamintește că Europa
primește mai mulți imigranți decât America de Nord și menționează că nevoia de
imigrație a continentului are la bază considerente economice și demografice. Pactul
tratează cinci câmpuri de acțiuni: imigrația legală, imigrația ilegală, controlul la
graniță, politica de azil și raportul U.E. cu țările terțe. Concret pentru unii aceasta
înseamnă șanse mai bune la un loc de muncă în Europa, iar pentru alții, mai multă
teamă de expulzare.
Prezentul Pact prezintă cinci mari angajamente:
 O mai bună protecție a Europei prin controlul granițelor sale într-un spirit de
solidaritate. Componenta centrală a laturii operaționale o constituie consolidarea
Frontex, agenția poliției europene pentru granițele externe. Va fi stabilit un “Stat
Major” cu două organisme de comandă, unul pentru frontierele de sud și altu
pentru frontierele de nord ale UE. Înseși țările vor fi responsabile pentru controlul
părții lor de graniță externe UE, dar cele mai expuse țări vor beneficia și ele de
„solidaritate la scară europeană”.

NESECRET
28 din 57
 NESECRET
 Organizarea migrației legale în armonie cu capacitatea fiecărei țări membre
de a primi imigranți și într-un spirit de solidaritate. Aici piesa de bază o constituie
inițiativa „Cărții Albastre” europene, întrucât s-a abandonat cealaltă propunere-
„contracte de integrare” pentru imigranți. Ideea constă în inversarea tendinței
europene de a primi imigranți slab calificați în comparație cu Canada și SUA.
 Organizarea repatrierii selective a imigranților ilegali. Recent adoptată
Directiva de Repatriere deja acoperă acest domeniu în mare parte (EurActiv
19/06/08). Pactul doar adaugă o mai bună cooperare între țările membre, care pot
folosi zboruri comune pentru repatrierea imigranților ilegali, îmbunătățirea bazei
legale a acordurilor de readmitere și creșterea luptei împotriva traficului uman, ect.
 Construirea unei Europe a azilului. Se așteaptă din partea țărilor să pună
până în 2010 garanții comune asupra azilului și statului de refugiat uniform.
 Promovarea dezvoltării țărilor de imigrație. În schimbul angajamentului lor
în găsirea de răspunsuri comune la combaterea migrației ilegale, UE va oferi țărilor
terțe oportunități de migrațiune legale pentru lucru și studii. Se vor mai adopta
măsuri de promovare a repatrierii celor din terțe țări în locul lor de origine- în
beneficiul societăților lor. Comisia trebuie să asigure mecanisme de facilitare și
promovare a investițiilor de capital ale imigranților în țările lor de origine.
Totodată Parlamentul European a aprobat propunerile pentru înființarea în anul
2009, a unei rețele europene de migrațiune. Rețeaua este destinată culegerii și
schimbului de informații în domeniul migrațiune și azilului (REMA) în vederea
sprijinirii procesului decizional al Uniunii în această privință.
Programul de la Stockholm („O Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor
şi pentru protecţia acestora”) stabilește prioritățile Uniunii Europene (UE) pentru
spațiul de justiție, libertate şi securitate pentru perioada 2010-2014. Pe baza
realizărilor programelor de la Tampere şi Haga, acest program vizează abordarea
provocărilor viitoare şi continuarea consolidării spaţiului de justiţie, a libertăţii şi a
securității, prin acțiuni axate pe interesele şi nevoile cetăţenilor. Programul de
la Stockholm se concentrează pe câteva priorități: Europa drepturilor, Europa
justiţiei, Europa care protejează, Accesul în Europa, Europa solidarităţii și

NESECRET
29 din 57
 NESECRET
Europa într-o lume globalizată. Programul de la Stockholm recomandă
dezvoltarea unei strategii de securitate internă pentru UE, pentru a spori protecţia
cetăţenilor şi lupta împotriva crimei organizate.
Programul de la Stockholm este implementat printr-un Plan de Acțiune
[106] care are ca și obiectiv să concretizeze prioritățile stabilite, precum şi să
pregătească Europa pentru provocările viitoare care vor apărea atât la nivel
european, cât şi la nivel global. În ce privește accesul în Europa, Planul de Acțiune
prevede că, Comisia va întreprinde acțiuni pentru a continua elaborarea unei
abordări integrate privind gestionarea frontierelor externe ale UE. Aceste acţiuni
includ propuneri legislative de modificare a FRONTEX, a Codului frontierelor
Schengen şi a Sistemului European de Supraveghere a Frontierelor (EUROSUR).
Comisia va propune, de
asemenea, instituirea unui Sistem de Intrare/Ieşire (EES) şi a unui Program al
Călătorilor Înregistraţi (RTP). Mai mult, Comisia va continua liberalizarea
regimului de acordare a vizelor prin negocierea unor acorduri privind facilitarea
eliberării vizelor cu statele- terţe, precum şi prin lansarea Sistemului de Informaţii
privind Vizele (VIS).
Programul Post-Stockholm, definit drept “O Europă deschisă şi sigură:
transformarea obiectivelor în realitate”, urmează Programului Stockholm şi
trasează principalele direcţii de acţiune ale Uniunii Europene pentru perioada
2015-2019. Au fost consolidate în special canalele pentru migraţia legală, existând
condiții mai clare de intrare și de ședere, precum și un set comun de drepturi pentru
migranți. Politica comună în materie de vize a fost supusă unor modificări majore,
care au simplificat condițiile de intrare pe teritoriul Uniunii Europene a călătorilor.
De asemenea, au fost eliminate cerințele în materie de vize pentru mai multe țări.
Totodată a fost elaborat un cadru pentru politicile UE în materie de migrație
externă și de azil, care permite UE să inițieze un dialog cuprinzător cu țările din
vecinătatea sa și din lume și să contribuie la inițiativele în curs în domeniul
migrației și dezvoltării, desfășurate sub coordonarea ONU sau a diferitelor state.
Deși progresele realizate de la adoptarea Programului de la Stockholm sunt

NESECRET
30 din 57
 NESECRET
substanțiale, mai sunt multe de făcut pentru a asigura punerea în aplicare și
asigurarea respectării depline a instrumentelor existente.
Prin Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, în articolul 62,
alineatul 1, litera c, se stipulează că Uniunea dezvoltă o politică care urmăreşte “să
introducă treptat un sistem integrat de administrare a frontierelor externe”.
Cu ocazia celei de-a 2768-a reuniuni a Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne,
desfăşurată la Bruxelles, în perioada 4–5 decembrie 2006, Consiliul a ajuns la
concluzia că Managementul Integrat al Frontierelor (MIF) este un concept care
reuneşte următoarele dimensiuni:
- Controlul de frontieră (controlul documentelor şi supravegherea frontierei), astfel
cum este definit în Codul Frontierelor Schengen, incluzând analizele de risc
relevante şi informaţiile privind criminalitatea;
- Depistarea şi investigarea criminalităţii transfrontaliere în coordonare cu toate
autorităţile competente de aplicare a legii;
- Modelul celor patru filtre (măsurile în ţările terţe, cooperarea cu ţările vecine,
controlul la frontiere, măsurile de control în spaţiul de liberă circulaţie, inclusiv
returnarea);
- Cooperarea între agenţiile cu atribuţii în managementul frontierelor (poliţia de
frontieră, vama, poliţia, securitatea naţională şi alte autorităţi competente) şi
cooperarea internaţională;
- Coordonarea activităţilor statelor membre, ale instituţiilor şi altor organisme ale
Comunităţii şi ale Uniunii.
În 2004 a fost înființată Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor-membre ale Uniunii Europene –
FRONTEX [130].
FRONTEX, care a devenit operațională în octombrie 2005 a fost un răspuns
la principala nemulțumire a Comisiei în ce privește acquis-ul privind trecerea
frontierelor externe, și anume lipsa coordonării operaționale corespunzătoare. Deşi
responsabilitatea pentru controlul şi supravegherea frontierelor externe le revine

NESECRET
31 din 57
 NESECRET
statelor-membre, Agenţia va facilita aplicarea măsurilor UE existente şi viitoare
legate de gestionarea frontierelor externe ale Uniunii. În acest context, „frontiere
externe” înseamnă frontierele terestre şi maritime ale statelor membre,
aeroporturile şi porturile cărora li se aplică dispoziţiile dreptului UE privind
trecerea frontierelor
externe de către persoane.
Printre principalele sarcini ale FRONTEX ar putea fi menționate
următoarele:
- coordonarea cooperării operative între statele-membre cu privire la gestionarea
frontierelor externe;
- elaborarea unui model comun de evaluare integrată a riscului şi pregătirea
evaluărilor generale şi specifice ale riscului;
- sprijinirea statelor-membre la formarea poliţiştilor de frontieră naţionali
dezvoltând
standarde comune de formare, asigurând formare la nivel european pentru
instructorii poliţiştilor de frontieră naţionali, ţinând seminare şi oferind formare
suplimentară funcţionarilor autorităţilor competente;
- monitorizarea cercetării relevante pentru controlul şi supravegherea frontierelor
externe;
- asistarea statelor-membre în situaţiile care impun o asistenţă tehnică şi operativă
sporită la frontierele externe;
- furnizarea către statele-membre a sprijinului necesar pentru organizarea
operaţiunilor comune de returnare. Agenţia poate să utilizeze resursele Uniunii
care sunt disponibile pentru acest scop şi trebuie să întocmească un inventar al
celor mai bune practici pentru îndepărtarea resortisanţilor ţărilor-terţe care se află
în situaţie de şedere ilegală în statelemembre;
- detaşarea echipelor de intervenție rapidă la frontieră în statele - membre care se
confruntă cu situaţii de presiune urgentă şi excepţională din cauza, de exemplu, a
unui număr mare de imigranţi ilegali [295].

NESECRET
32 din 57
 NESECRET
Fără a aduce atingere competenţelor Agenţiei, statele-membre pot continua
cooperarea la un nivel operaţional cu alte state-membre şi/sau state terţe în care o
astfel de cooperare completează acţiunea Agenţiei. Statele membre trebuie să
raporteze Agenţiei cu privire la astfel de activităţi, în cazul în care acestea sunt
desfăşurate în afara cadrului Agenţiei.
De menționat că în UE politica comună de gestionare a frontierelor își
continuă dezvoltarea progresivă. În 2006 Comisia Europeană într-o comunicare a
sa adresată Consiliului UE a subliniat necesitatea de a apăra frontierele externe
maritime ale UE [221]. Această comunicare stabilește măsuri operaționale menite
să combată imigrația ilegală, să protejeze refugiații și să înființeze controale și
supraveghere la frontierele maritime externe ale UE. Se propune maximalizarea
capacității FRONTEX, înființarea unei Rețele de Patrule de Coaste Maritime,
dezvoltarea unui sistem european de supraveghere, stabilirea echipei de experți
pentru efectuarea unei evaluări inițiale a fiecărei persoane interceptate și
maximizarea utilizării resurselor financiare comunitare.
Comunicarea expune recomandările principale ale Comisiei de a îmbunătăți
gestionarea frontierelor maritime externe meridionale, de exemplu, se recomandă
ca, crearea Rețelei Ofițerilor de Imigrare de Legătură să fie modificată în vederea
acordării accesului FRONTEX la informațiile colectate de către ofițerii de legătură
pe o bază sistematică și de a permite participarea FRONTEX la întâlnirile lor,
statele-membre sunt încurajate să furnizeze echipament tehnic; FRONTEX trebuie
să raporteze în mod regulat Consiliului și Comisiei asupra realizărilor din acest
domeniu și să elaboreze un acord de lucru cu organizații internaționale relevante,
cum ar fi ICNUR și OIM.
Comisia sugerează, de asemenea, înființarea unui Sistem European de
Supraveghere a Frontierelor „EUROSUR” în vederea sprijinirii statelor-membre
în eforturile lor de a limita numărul resortisanților statelor-terțe care intră ilegal pe
teritoriul UE, prin îmbunătățirea conștientizării situației la frontierele lor externe și
prin creșterea capacității de reacție a serviciilor lor de informații și de control la
frontiere.

NESECRET
33 din 57
 NESECRET
O altă Comunicare a Comisiei din 2008 [11] analizează parametrii în baza
cărora s-ar putea dezvolta un Sistem European de Supraveghere a Frontierelor
(EUROSUR), axat iniţial pe frontierele externe de sud şi de est ale UE, şi propune
statelor membre o foaie de parcurs pentru instituirea unui astfel de „sistem al
sistemelor” în următorii ani. Axată pe consolidarea supravegherii la frontiere,
comunicarea are ca obiectiv:
- reducerea numărului de imigranţi ilegali care intră în UE fără a fi descoperiţi;
- reducerea numărului de decese ale imigranţilor ilegali prin salvarea mai multor
vieţi pe mare;
- sporirea securităţii interne în întreaga UE, contribuind la prevenirea criminalităţii
transfrontaliere [296].
EUROSUR asigură cadrul tehnic comun necesar pentru raţionalizarea
cooperări şi comunicări de zi cu zi între autorităţile statelor-membre şi pentru a
facilita utilizarea tehnologiilor de ultimă oră în scopul supravegherii frontierelor.
Un obiectiv operaţional esenţial este schimbul de informaţii, cu excepţia datelor cu
caracter personal, între sistemele naţionale şi cel european.
EUROSUR oferă autorităților și agențiilor infrastructura și instrumentele
necesare pentru a îmbunătăți conștientizarea situației de către acestea și capacitatea
de reacție la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii („frontiere
externe”), în scopul detectării, prevenirii și combaterii imigrației ilegale și a
criminalității transfrontaliere și pentru a contribui la asigurarea protecției și
salvarea vieților migranților5.

2.3. Ultimele evoluții a migrației ilegale la frontiera Uniunii Europene

Primul semestru al anului 2015 a însemnat, sub aspectul migraţiei ilegale la

frontierele Uniunii Europene, un record absolut în ceea ce priveşte cifrele
înregistrate la nivelul frontierelor externe, în principal zona Mării Mediterane şi pe
ruta Balcanilor de Vest6, rute care au înregistrat cea mai mare creștere comparativ
cu anii precedenți.

NESECRET
34 din 57
 NESECRET
Astfel, la nivelul Mării Mediterane, conform datelor furnizate de Italia,
Grecia, Malta şi Spania, în perioada ianuarie-iunie 2015 s-a înregistrat o creştere a
fluxului migraţionist cu aproximativ 83% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului
precedent (137 000 migranţi iregulari detectaţi în 2015, comparativ cu 75 000
interceptaţi în anul 2014).
Mai mult, conform statisticilor din anilor precedenţi şi ţinând cont de
fluctuaţiile sezoniere, s-a observat că în ceea ce priveşte rutele maritime, a doua
jumătate a fiecărui an înregistrează mai multe sosiri decât prima jumătate, în
primul rând datorită condiţiilor meteorologice. Astfel, pentru a doua parte a anului
2015 se aşteaptă ca numărul migranţilor să depăşească 200 000 de persoane.
O treime din migranţii din zona Mării Mediterane sunt sirieni, marea
majoritate fiind detectaţi la frontiera maritimă turco-elenă, unde conform
estimărilor UNHCR, în primul semestru al anului 2015 s-a înregistrat cel mai mare
număr de migranţi la nivel european, mai mare chiar şi decât cel înregistrat pe ruta
central mediteraneană.
Potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), peste 1 500 de
persoane au murit în Marea Mediterană de la începutul anului , iar forţele maritime
italiene şi unele nave comerciale au salvat, în decursul a doar şase zile, din 10
aprilie 2015 până în 16 aprilie 2015, aproximativ 10 000 de migranţi aflaţi în
dificultate pe Marea Mediterană7.
Această escaladare a fluxului migraţionist reprezintă o povară în special
pentru principalele ţări aflate în linia întâi, Italia şi Grecia, ale căror sisteme şi
centre de recepţie a migranţilor sunt deja supraaglomerate, nemaiputând face faţă
noilor valuri de migranţi care continuă să fie detectaţi la frontierele maritime.
De asemena, instabilitatea şi conflictele din regiunile apropiate Europei au
un impact masiv asupra masei fluxurilor migraţioniste şi a celui de persoane
strămutate şi, prin urmare, şi asupra numărului de persoane care încearcă să ajungă
în Uniunea Europeană. Totodată, expansiunea Statului Islamic în Siria şi Irak a
avut deja şi va continua să aibă un impact asupra fluxului de migranţi provenind
din aceste zone.

NESECRET
35 din 57
 NESECRET
Prin urmare, în perioada aprilie-iunie 2015 au fost adoptate o serie de politici
şi măsuri privind migraţia, cu scopul de a consolida prezenţa echipamentelor pe
mare, lupta împotriva traficanţilor de migranţi, precum şi întărirea solidarităţii şi
responsabilităţii interne.
O primă acţiune în acest sens a avut loc în aprilie 2015, când, pe baza unei
propuneri a Comisiei Europene 8, s-a alcătuit un plan în 10 puncte, care să cuprindă
acţiuni imediate ca răspuns la criza din Marea Mediterană.
În al doilea rând, în cadrul unei declarații a Consiliului European din 23 aprilie
20159, statele membre s-au angajat să ia măsuri rapide pentru a salva vieți
omenești și să intensifice acțiunea UE în domeniul migrației.
În al treilea rând, la câteva zile după ce aceste propuneri au fost prezentate
de către Consiliul European, a fost adoptată o rezoluție a Parlamentului
European10 referitoare la ultimele tragedii din Marea Mediterană şi politicile
Uniunii Europene în materie de migraţie şi azil, în care Parlamentul European.
În continuare, în al patrulea rând, la data de 13 mai 2015, Comisia
Europeană a prezentat Agenda europeană privind migrația11, document-cadru care
stabilește o abordare cuprinzătoare ce va îmbunătăți gestionarea migrației, sub
toate aspectele sale.
În al cincilea rând, la două săptămâni după prezentarea Agendei europene
privind migrația, la data de 27 mai 2015, Comisia a adoptat primele propuneri
pentru îmbunătățirea gestionării migrației, cuprinzând măsuri de răspuns atât
imediat, cât și pe termen lung la problemele legate de migrație cu care se confruntă
Europa, prin „Planul de acţiune al UE împotriva introducerii ilegale de
migranţi”12.
În al şaselea rând, în iunie 2015 Comisia a emis o recomandare privind
mecanismul european de relocare13. Acest mecanism este necesar întrucât există
un dezechilibru important între statele membre în ceea ce priveşte angajamentul de
a reloca persoane.
Prin „relocare” se înţelege transferul unor persoane strămutate care au în
mod clar nevoie de protecţie internaţională, la cererea Înaltului Comisar al

NESECRET
36 din 57
 NESECRET
Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, dintr-o ţară terţă într-un stat membru, cu acordul
acestuia din urmă, cu scopul de a asigura protecţie împotriva returnării, de a le
admite şi de a le acorda dreptul de şedere şi orice alte drepturi similare celor
acordate unei persoane care beneficiază de protecţie internaţională.

2.4 Operațiuni de contracarare și salvare a migranților

Tragediile din Marea Mediterană din primăvara anului 2015, precum şi

situaţia de la frontierele externe ale Uniunii Europene, confruntate cu valuri
migraţioniste fără precedent, au reprezentat un semnal de alarmă pentru factorii de
decizie de la Bruxelles că politica actuală europeană în domeniul migraţiei nu
poate face faţă noilor realităţi, fiind nevoie de noi măsuri politice şi practice care să
împiedice pierderea de vieţi omeneşti pe mare şi care să combată, în cooperare cu
ţările de origine şi de tranzit, cauzele profunde ale situaţiei de urgenţă umanitare
actuale.
Prin urmare, Consiliu lansează trei operațiuni navale a UE pentru a asigura
securitatea frontierelor UE, a combate rețelele care introduc ilegal migranți și a
salva migranții aflați în pericol:

 Operațiunea Triton, lansată în 2014, pune accentul pe supravegherea

frontierelor în apele din apropierea coastelor italiene
 Operațiunea Poseidon, lansată în 2006, este responsabilă de controlul
frontierelor în estul Mării Mediterane
 Operațiunea Sophia, lansată în 2015, vizează persoanele care introduc
ilegal migranți din zona Mării Mediterane
În cadrul reuniunii din 23 aprilie 2015, liderii UE au solicitat întărirea
neîntârziată a operațiunilor Triton și Poseidon, prin cel puțin triplarea
resurselor financiare ale acestora pentru anii 2015 și 2016. Această consolidare a
permis operațiilor să intensifice supravegherea frontierelor și, după caz, să
întreprindă operațiuni de căutare și salvare.

NESECRET
37 din 57
 NESECRET
La 18 mai 2015, în urma instrucțiunilor primite din partea Consiliului
European, Consiliul a convenit să instituie operațiunea militară Sophia, cunoscută
și sub denumirea EU NAVFOR MED, pentru a submina modul de acțiune al
persoanelor care introduc ilegal migranți și al traficanților de persoane din zona
Mării Mediterane.
La 22 iunie 2015, Consiliul a lansat operația, care se va desfășura în faze
succesive. Prima fază s-a axat pe supravegherea și evaluarea rețelelor de
introducere ilegală și trafic de persoane. Prima etapă din faza 2 (în marea liberă),
care a demarat la 7 octombrie 2015, permite acțiuni de urcare la bord, percheziții,
sechestre și devieri în marea liberă a navelor suspecte, în conformitate cu dreptul
internațional. De asemenea, Comitetul politic și de securitate a convenit că EU
NAVFOR MED ar trebui să fie redenumită “Sophia”, după numele dat copilului
adus pe lume pe o navă a operației care i-a salvat mama la 22 august 2015, în
largul coastei Libiei.
“Decizia de astăzi trece operația navală a UE din etapa de colectare de
informații operative în etapa sa operațională și active pe marea liberă împotriva
persoanelor care introduce ilegal migranți. Uniunea Europeană și-a dovedit
capacitatea de a acționa rapid și unitar. Suntem, de asemenea, uniți în eforturile
noastre diplomatice atât de a găsi o soluție politică pentru crizele din Siria și din
Libia, cât și de a sprijini, în parteneriat cu țările de origine și tranzit ale fluxurilor
migratoare, dezvoltarea economică și social a acestor țări ”
La 9 octombrie 2015, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția
2240. Respectiva rezoluției consolidează autoritatea operației Sophia de a lua
măsuri împotriva introducerii ilegale de migranți ți a traficului de persoane de pe
teritoriul Libiei și din largul coastelor acesteia. La 20 iunie 2016, Consiliul a
prelungit până la 27 iulie 2017 mandatul pentru EU NAVFOR MED operația
SOPHIA și a adăugat două sarcini de sprijin:
 formarea pazei de coastă și a forțelor navale libiene
 contribuția la punerea în aplicare a embargoului ONU asupra armelor în
marea liberă, în largul coastelor Libiei

NESECRET
38 din 57
 NESECRET
De asemenea operația a contribuit la arestarea și transferul de către
autoritățile italiene a unui număr de 71 de presupuși traficanți și persoane care
introduv ilegal migranți și a dus la neutralizarea a 139 de nave. Mai mult operașia a
contribuit la salvarea a aproape 16 000 de veți.

La 25 iulie 2017, Consiliul a prelungit mandatul EU NAVFOR MED

operația SOPHIA până la 31 decembrie 2018. De asemenea, Consiliul a
modificat mandatul operației, cu următoarele obiective:

 instituirea unui mecanism de monitorizare a stagiarilor pentru a asigura

eficiența pe termen lung a formării personalului pazei de coastă libiene;
 realizarea de noi activități de supraveghere și culegerea de informații cu
privire la traficul ilegal de petrol exportat din Libia;
 creșterea posibilităților de schimburi de informații privind traficul de
persoane cu agențiile de aplicare a legii din statele membre, cu FRONTEX
și cu EUROPOL.

În plus, în mai 2015, Consiliul a convenit să consolideze misiunea civilă

EUCAP Sahel Niger. EUCAP Sahel Niger a fost lansată în 2012 pentru a sprijini
consolidarea capacităților actorilor în domeniul securității din Niger. Misiunea
oferă consiliere și formare profesională pentru sprijinirea autorităților nigeriene în
consolidarea capacităților lor în domeniul securității. Misiunea contribuie la
dezvoltarea unei abordări integrate, coerente, durabile și axate pe respectarea
drepturilor omului în rândul diferitelor agenții nigeriene active în domeniul
securității în combaterea terorismului și a criminalității organizate. UE va oferi
autorităților din Niger sprijin în prevenirea migrației neregulamentare și în
combaterea infracțiunilor conexe. Niger se află, de altfel, într-o poziție geografică
critică pentru fluxurile de migrațiune către Europa: 90 % din migranții din Africa
de Vest prin Niger în drumul lor spre Libia. În iulie 2016, mandatul misiunii a fost
prelungit până în iulie 2018 și a fost adaptat pentru a controla și pentru a combate
mai bine migrația neregulamentară.

NESECRET
39 din 57
 NESECRET
La 31 ianuarie 2017 FRONTEX a anunțat că lansează operațiunea comună
Themis care a intrat în vigoare la 1 februarie 2018. Themis înlocuiește operațiunea
comună Triton care a fost lansată în 2014. În cadrul operațiunii Themis sunt
următoarele obiective:

 migranții salvați de agenția Frontex trebuie să fie destinați celui mai

apropiat port din UE, nu numai porturilor italiene;
 munca în căutare și salvare va continua, deși acesta nu a fost
principalul obiectiv al misiunii anteriaore;
 se va pune un nou accent pe aplicarea legii, cu scopul de a elimina
activitățile criminale;
 vor fi depuse eforturi pentru colectarea de informații pentru a
împiedica intrarea în UE a teroriștilor și a luptătorilor străini

În cadrul operațiunii Themis, Frontex își va continua prezența în hotspoturile

din Italia, unde ofițerii detașați de agenție vor asista autoritățile naționale în
înregistrarea migranților, inclusiv luarea amprentelor digitale și confirmarea
naționalităților. Navele Frontex vor continua operațiunile de căutare și salvare sub
coordonarea centrelor responsabile de coordonare a salvării maritime. Anul trecut,
Frontex a asistat la salvarea a 38 000 de oameni pe mare în operațiuni în Italia,
Grecia și Spania.

Considerații finale și propuneri.

Relațiile dintre securitate şi migrație sunt indiscutabile. Pe de o parte,

migrația poate fi rezultatul manifestării anumitor amenințări la adresa securității
indivizilor umani, precum violarea drepturilor omului, conflictul etnic, războiul
civil etc. Pe de altă parte, migrația însăși poate constitui o sursă de riscuri, pericole

NESECRET
40 din 57
 NESECRET
şi amenințări, atunci când nu este controlată, provocând accentuarea criminalității
organizate, a violenței xenofobe şi rasiale etc.
Complexitatea acestor relații este extrem de ridicată, întrucât ele sunt
corelate cu aproape toate dimensiunile securității. Dimensiunea socială a securității
este cea mai expusă, fluxurile de imigranți putând afecta stabilitatea socială,
identitatea culturală, caracteristicile demografice, nivelul de trai, respectarea
drepturilor omului şi spori nivelul criminalității organizate în țara de destinație. În
același timp, țările de origine pot înregistra şi ele probleme, precum îmbătrânirea
populației şi scăderea producției prin emigrarea forței de muncă (în special
fenomenul brain drain).
Totuși, migrația, mai ales imigranții ca forță de muncă, poate fi sursa dezvoltării
economice, a creșterii nivelului de trai al cetățenilor ţării de destinație şi, în
consecință, a securității economice a acestora.
Provocările de securitate îşi au originea în special în diferențele de natură
etnică şi religioasă dintre populația ţării de destinație şi imigranți, dar şi în nivelul
scăzut de trai al acestora din urmă, determinat de accesul dificil la locurile de
muncă din această ţară. De asemenea, imaginea nefavorabilă pe care cetăţenii ţării
respective o au despre noii sosiți, care le „invadează” şi „ameninţă” comunităţile,
constituie adesea o sursă de tensiuni între aceștia. Cu toate acestea, nu trebuie
subestimat rolul imigranților ca factori de securitate, în special în domeniul
economic. Nu sunt puține ţările europene care, în urma angajării legale sau ilegale
a străinilor în diferite sectoare ale economiei, au înregistrat o mărire substanțială a
produsului intern brut şi, drept urmare, o creștere semnificativă a nivelului de trai
al cetăţenilor lor.
Migraţia este un fenomen care a apărut o dată cu primele mişcări teritoriale
ale omenirii şi care va continua atât timp cât va exista omenirea. O migraţie zero
este un deziderat imposibil. De asemenea, intenţia de a controla 100% migraţia
iregulară nu are un fundament realist, singura opţiune viabilă fiind menţinerea sub
control a acestui fenomen.

NESECRET
41 din 57
 NESECRET
Este de aşteptat ca în următorii ani, în special pe fondul accentuării crizelor
politice şi sociale din Orientul Mijlociu, din Africa sau din Asia, presiunea asupra
frontierelor europene să crească. De asemenea, conform ultimelor statistici,
economia europeană pare să fi intrat din nou pe un ritm ascendent, ceea ce va
reprezenta un pull-factor pentru migranţii aflaţi în căutarea unei vieţi mai bune..

Trebuie avut însă în vedere faptul că nu doar simplii migranţi vor încerca să
profite de porozitatea actuală a frontierelor europene. Conflictul din Irak şi Siria şi
expansiunea Statului Islamic reprezintă o ameninţare reală pentru securitatea
internă a Europei. Există informaţii privind posibilitatea ca luptători din această
organizaţie teroristă să profite de fluxul masiv de migranţi care încearcă să treacă
frontierele Europei şi să se amestece printre aceştia, pretinzând că sunt simpli
migranţi. Cum screening-ul la frontierele externe, în special la frontiera maritimă
turco-elenă, este inexistent, scenariul ca aceştia să ajungă în mai puţin de 24 de ore
în orice capitală europeană este foarte plauzibil. De asemenea nu trebuie uitaţi aşa-
numiţii „foreign fighters” (cetăţeni europeni care s-au alăturat cauzei Statului
Islamic) care se vor întoarce în Europa îndoctrinaţi şi capabili de orice acţiune
teroristă.

În ceea ce priveşte măsurile din prima linie (triplarea bugetului FRONTEX

pentru creşterea prezenţei în zonă, activităţi de patrulare în Marea Mediterană mult
mai aproape de coastele Libiei), deşi acestea au şi un scop umanitar (prevenirea
pierderii de vieţi omeneşti), dintr-un punct de vedere mult mai pragmatic ele nu
reprezintă altceva decât un „pull-factor” pentru migranţii aflaţi în Libia, Egipt,
Tunisia sau Turcia, care au siguranţa că vor fi salvaţi de către echipamentele
europene într-un timp foarte scurt.

În scopul diminuării amenințărilor la securitatea statelor UE consider

oportun a întreprinde următoarele:
a) Implementarea practică a managementului integrat al frontierelor
externe

NESECRET
42 din 57
 NESECRET
Managementul integrat al frontierelor înseamnă mai mult decât controlul
trecerii frontierei efectuat doar la frontierele externe. Acest proces include măsuri
în statele terțe, măsuri cu state vecine ale țărilor terțe și măsuri în spațiul de
libertate și securitate , incluzând returnarea migranților ilegali din Uniunea
Europeană în țările lor de origine.
Folosirea modelului comun de analiză de risc - CIRAM dezvoltat de Frontex
și statele membre într-o relație de strânsă cooperare va deveni imperativ. Astfel, în
vederea susținerii dezvoltării unei abordări integrate pe viitor cu privire la
monitorizarea managementului frontierelor externe ale statelor membre, ofițerii de
legătură vor fi asistați de Frontex, pe baza produselor analitice oferite de analiza de
risc.
b) Gestionarea problematicii generate de criza refugiaților prin
intermediul punctelor operaționale comune din zonele fierbinți
(hotspots).
În cadrul Agendei Europene pentru Migrație prezentată în luna mai 2015,
Comisia Europeană a propus dezvoltarea unui nou concept de puncte operaționale
în zonele fierbinți (hotspots), ca răspuns la presiunea migratorie cu care se
confruntă statele membre la frontierele externe.
EASO, Frontex, Europol și Eurojust vor lucra la fața locului împreună cu
autoritățile din statele membre aflate în prima linie pentru a ajuta la îndeplinirea
obligațiilor cuprinse în legislația Uniunii Europene în vederea identificării,
înregistrării și amprentării migranților.
Deosebit de valoroase se prezintă a fi așa mecanisme ca Echipele de
Intervenție Rapidă la Frontieră (RABIT) care oferă sprijin statului-membru
solicitant pentru o perioadă limitată de timp în situații excepționale și urgente și
Rețeaua de Ofițeri de Legătură în materie de Imigrație care sunt detașați într-un
stat-membru în vederea facilitării măsurilor luate de UE pentru combaterea
imigrației ilegale.
c) Măsuri de consolidare a cooperării polițienești, în contextul
supravegherii și controlului frontierelor externe UE

NESECRET
43 din 57
 NESECRET
- schimbul de date și informații
Uniunea pune la dispoziție o serie de instrumente de înlesnire a schimbului
de informații între autoritățile naționale de asigurare a aplicării legii, de care statele
membre trebuie să facă uz pe deplin. În domeniile unde se înregistrează lacune de
ordin critic Uniunea trebuie să evalueze necesitatea instituirii unor instrumente
suplimentare în acest sens.
Sistemul de Informații Schengen- SIS reprezintă în prezent un instrument
important de realizare a schimbului de informații. SIS este sistemul cel utilizat în
cadrul autorităților Spațiul Schengen și din Uniune. Autoritățile naționale
competente pot folosi SIS în vederea consultării alertelor referitoare la persoane și
obiecte dispărute sau căutate, atât la frontierele externe cât și în interiorul Uniunii.
Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din
20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de
Informații Schengen din a doua generație (SIS II)
Începând cu anul 2015, asupra SIS au fost aduse anumite modificări care au
permis o actualizare eficientă în scopul îmbunătățirii modalității de realizare a
schimbului de informații referitoare la persoane ce sunt suspectate de acte de
terorism. Totodată, modificările au vizat și o consolidare comună a eforturile
statelor membre în vederea invalidării documentelor și titlurilor de călătorie ale
persoanelor asupra cărora există suspiciuni că ar vrea să se alăture unor grupuri
teroriste din exteriorul Uniunii.
Activitățile întreprinse în vederea consolidării securității frontierelor externe
trebuie să se bazeze și pe apelarea la instrumentele SIS în mod mult mai frecvent,
precum și consultarea bazei de date deținute de Interpol cu privire la documentele
de călătorie furate și pierdute - SLTD.
- Întreprinderea la nivelul Uniunii a unor acțiuni de finanțare, formare,
cercetare și inovare în domeniul realizării schimbului de informații.
Uniunea oferă un sprijin real în vederea desfășurării unor acțiuni în
domeniul securitizații prin acțiuni de formare, finanțare și de promovare a inovării

NESECRET
44 din 57
 NESECRET
și cercetării. Comisia are în vedere direcționarea acestui sprijin într-un mod
eficient și strategic cu luarea în calcul a tuturor costurilor implicate în acest sens.
Gradul de eficacitate al instrumentelor destinate cooperării depinde de
activitatea personalului care are atribuții în domeniul asigurării aplicării legii
aparținând statelor membre care cunosc modalitate acestora de folosire. În acest
context, programele destinate formării profesionale sunt foarte importante în
vederea valorificării instrumentelor autorităților de pe teren într-o anumită situație
de ordin operațional.
- Aspecte referitoare la combaterea actelor de terorism și la prevenirea
radicalizării.
Uniunea Europeană are rolul de a oferi sprijinul statelor membre și
cetățenilor acestora în privința activităților de prevenire și combatere a
fenomenului terorismului și a radicalizării prin intermediul realizării unei facilitări
a coordonării și a cooperării autoritățile relevante în acest domeniu.
Europa și-a făcut o imagine de actor slab pe plan internațional în lumina
politicilor referitoare la cooperarea polițienească și schimbul de informații ca parte
integrantă a eforturilor globale de combatere a terorismului.
Agenția Europol deține o vastă experiență legată de fenomenul terorismului
și aceasta trebuie exploatată prin intermediul reunirii tuturor capacităților sale în
vederea asigurării aplicării legislației în domeniul prevenirii și combatere actelor
de terorism.
- Oportunitate și stringență în instituirea unui Sistem de tip
Intrare/Ieșire – EES la frontierele externe ale Uniunii Europene
Prin instituirea unui sistem al Uniunii de tip intrare/ieșire s-a considerat că
acesta este necesar în vederea unui răspuns corespunzător la prevenirea unor
întârzieri în privința verificărilor la frontieră și creșterea calității controalelor de
frontieră în cazul resortisanților țărilor terțe.
Accesul autorităților competente la datele existente în VIS, în scopul unor
măsuri de respectare a legii, și-a dovedit pe deplin utilitatea. Autoritățile abilitate
din statele membre au înregistrat situații referitoare la persoane care au decedat în

NESECRET
45 din 57
 NESECRET
urma unor activități violente, iar identificarea acestora a fost posibilă doar prin
accesarea bazei de date VIS. De asemenea prin accesul autorităților de aplicare a
legii la baza de date VIS au fost soluționate și investigații legate de traficul de
persoane, traficul de droguri sau activități legate de terorism.
Totodată devine imperativ atingerea următoarelor obiective:
1. Implementarea uniformă a regulilor din domeniul Schengen
Din studiul efectuat pe parcursul cercetării aspectelor legate de
managementul frontierelor externe ale Uniunii Europene se conturează necesitatea
implementării în mod uniform a regulilor în acest domeniu de activitate, precum și
nevoia de monitorizare a acestei implementări.
Pe parcursul demersurilor efectuate în vederea înființării poliției de Frontieră
Europene și a Gărzii de Coastă, aplicarea consecventă a regulilor Schengen,
precum și armonizarea performanțelor managementului frontalier în cadrul statelor
membre devin elemente din ce în ce mai importante. Actele normative care
guvernează spațiul Schengen constituie un set de reguli dinamice care s-a dezvoltat
în timp și care este integrat în documente legale normative, precum și în cataloage
de bune practici, manuale, ghiduri și altele.
Aplicarea acestui set de acte normative în mod integral și corect de către
statele membre este verificată prin mecanismele de evaluare Schengen. Evaluările
Schengen sunt desfășurate pe baza unor programe anuale sau multi-anuale adoptate
la nivelul Comisiei Europene.
Ca urmare a misiunilor de evaluare, echipele ”Scheval” trasează
recomandări statelor membre în vederea semnalării unor deficiențe în sistemul lor
național de management al frontierelor. În acest context, rapoartele de evaluare
Schengen au semnalat adesea o slăbiciune în implementarea procesului, ca urmare
a faptului că o parte considerabilă a regulilor Schengen sunt incluse în documente
normative fără
caracter obligatoriu.
În acest context se observă, printr-o simplă analiză, faptul că dificultatea
aplicării unor norme care pot fi ușor interpretate și aplicate în mod neuniform, duce

NESECRET
46 din 57
 NESECRET
la apariția unor probleme de natură a afecta sistemele naționale de management a
frontierelor statelor membre.
Pentru a evita posibile discrepanțe și pentru a garanta că Poliție de Frontieră
Europeană și Garda de Coastă își exercită atribuțiile într-o manieră efectivă, este
important să se asigure aplicarea unitară a regulilor Schengen pe întreg
teritoriul Uniunii Europene.
În vederea uniformizării și armonizării aplicării regulilor existente și
consolidării acquis-ului Schengen se conturează necesitatea integrării tuturor
măsurilor referitoare la managementul frontierelor într-un singur document și
înlocuirea de către Comisia Europeană a actelor normative fără caracter
obligatoriu.
2. Necesitatea modificării punctuale a prevederilor Codului Frontierelor
Schengen
Controlul la frontierele externe rămâne singura pârghie în asigurarea
securității unui spațiu fără controale la frontierele externe. Principalul scop al
acestor controale este de a preveni amenințările la adresa securității interne a
statelor membre.
Așa cum au demonstrat-o atacurile teroriste recente, amenințările pot veni și
din partea unor persoane care se bucură de libertatea de mișcare în baza legislației
europene. Prin intermediul controalelor la frontierele externe autoritățile de
aplicare a legii în domeniu trebuie să identifice asemenea persoane și să reducă
riscurile la adresa securității interne a spațiului Schengen. În acest context, se
conturează ideea că aceste controale trebuie să devină mai serioase, să fie realiste
și să respecte reguli stricte. Acest lucru a fost subliniat și în raportul bianual asupra
funcționării spațiului Schengen.
Pentru a pune în practică această nevoie de a întări controalele la frontierele
externe, Comisia Europeană trebuie să aducă în discuție și să propună o modificare
punctiuală a Codului Frontierelor Schengen în ceea ce privește controalele asupra
cetățenilor europeni prin introducerea acestora în bazele de date SIS, SLTD și în

NESECRET
47 din 57
 NESECRET
alte baze de date naționale. Această necesitate a mai fost punctată anterior și de
Consiliul JAI49.
În concluzie opinăm ca fiind foarte oportun introducerea unui sistem adecvat
de control al cetățenilor europeni, inclusiv verificarea datelor biometrice în bazele
de date relevante, la efectuarea controlului la frontierele externe ale spațiului
Schengen. Aceste verificări se pot realiza prin folosirea la capacitate maximă a
soluțiilor tehnice existente în punctele de trecere pentru a nu crea blocaje în traficul
de călători.
Această propunere de modificare a Codului Frontierelor Schengen ar face
posibil ca la toate tipurile de frontieră externe (aeriene, maritime, terestre) să se
opereze verificări ale cetățenilor europeni în bazele de date, în urma unor evaluări
a riscurilor.
Aceste controale vor urmări verificarea identității și naționalității
persoanelor și validitatea și autenticitatea documentelor de călătorie. Totodată, prin
intermediul acestor controale se va putea verifica faptul dacă persoanele care intră
în spațiul Schengen reprezintă o amenințare la adresa siguranței publice și a
securității interne.
În funcție de aglomerările care se formează la frontierele externe în
momentul efectuării controlului de frontieră se poate adopta o soluție care va
presupune ca verificările să fie făcute aleatoriu, pe baza analizei de risc, în vederea
asigurării unui flux normal de pasageri.
3. Introducerea unui document european de călătorie pentru cetățenii
returnați
Asigurarea returnării cetățenilor statelor terțe care locuiesc ilegal în Europa
este un deziderat al politicilor în domeniul prevenirii și combaterii fenomenului
migraționist.
Din cercetarea efectuată pe parcursul acestei lucrări reiese faptul că actualul
sistem de returnare a migranților ilegali nu este eficient, iar principalul obstacol în
acest sens îl reprezintă lipsa unui document valid de călătorie emis de statele de
destinație.

NESECRET
48 din 57
 NESECRET
În prezent, statele membre pot emite un document european provizoriu
pentru cetățenii statelor terțe care au fost depistați cu ședere ilegală și nu dețin un
document de călătorie valabil. Cu toate aceste eforturi, datorită elementelor de
siguranță și a standardelor folosite la fabricarea acestor documente, precum și din
alte motive, recunoașterea acestor documente de către statele terțe este
nesatisfăcătoare.
În contextul aspectelor arătate anterior, se observă necesitatea reală de a
îmbunătății această recunoaștere a documentelor de călătorie europene de către
statele terțe în vederea asigurării unui proces de returnare eficient și pentru
reducerea eforturilor depuse de autoritățile consulare ale statelor terțe.
Comisia Europeană a avut în atenție această problemă și a propus
introducerea acestui document de călătorie care să fie realizat într-un format unic și
care să utilizeze elementele de siguranță și tehnica disponibilă în vederea emiterii
documentelor uzuale de călătorie.
Suntem de părere că recunoașterea acestor documente de călătorie se poate
promova prin intermediul acordurilor de readmisie sau a înțelegerilor cu statele
terțe, iar Comisia Europeană va trebui să stabilească detaliile de formă și conținut
ale acestora.
Pentru o mai bună implementare a acestui concept se poate realiza la nivelul
Uniunii Europene un grup de lucru format din experți ai statelor membre cu
experiență în domeniul documentelor de călătorie care să stabilească toate detațiile
ce țin de securitatea documentului și de efectele juridice pe care le poate produce
prin utilizarea sa.
4. Accentuarea schimbului de informații prin intermediul EUROSUR în
vederea asigurării managementului frontierelor externe
EUROSUR este un cadru comun pentru schimbul de informații și cooperare
între toate autoritățile naționale cu responsabilități în supravegherea frontierelor
externe terestre și maritime.

NESECRET
49 din 57
 NESECRET
Din momentul operaționalizării acestui sistem, la sfârșitul anului 2013,
acesta a contribuit în mod real și eficient la îmbunătățirea cunoașterii amenințărilor
la frontierele externe și în zona cu regim de frontieră.
De asemenea EUROSUR a contribuit la salvarea multor migranți în diverse
situații.
Aceste rezultate deosebite se datorează, în mare parte, agenției Frontex,
aspect pentru care, în prezent, ne aflăm într-o fază în care Comisia Europeană a
adoptat o decizie de revizuire a manualului EUROSUR, în vederea acordării
asisteneței necesare statelor membre pentru implementarea și managementul
sistemului.
În contextul în care, zilnic, mii de cetățeni sosesc zilnic la un anumit segment al
frontierei externe, se observă nevoia statelor membre de a avea o reacție rapidă și
eficientă.
În timp ce propunerea legislativă de înființare a Poliției de Frontieră
Europene și a Gărzii de Coastă are ca efect întărirea Agenției Frontex, centrele
naționale de coordonare a supravegherii frontierelor vor juca un rol determinant,
iar statele membre le vor utiliza și vor obține o capacitate de reacție mult mai mare.
Manualul EUROSUR revizuit va descrie în detalii atribuțiile și îndatoririle
acestor centre naționale de coordonare, inclusiv cooperarea cu alte autorități și
modul cum se gestionează resursele și personalul.
De asemenea, manualul EUROSUR va defini și modalitatea cum centrele
naționale de coordonare și Frontex realizează schimbul de informații asupra
incidentelor, patrulelor și datelor operative, precum și coordonarea intervențiilor la
diferite secțiuni ale frontierei.
În contextul aspectelor prezentate, se observă necesitatea accentuării
schimbului de informații prin intermediul EUROSUR pentru întărirea capacității
de reacție și dezvoltarea sistemului de management al frontierelor externe.
Deci, în final constatăm că, Uniunea Europeană este interesată în stabilitatea,
buna guvernare şi dezvoltarea economică de-a lungul granițelor sale estice. În
același timp, statele din Europa de Est şi Caucazul de Sud au tendința de a

NESECRET
50 din 57
 NESECRET
intensifica relațiile sale cu UE. Republica Moldova, stat ce are frontieră comună cu
UE, are propria politică imigraționistă, în contextul inițiativelor imigraționiste ale
Uniunii Europene. Printre aceste iniţiative, menţionăm: aprobarea unei abordări
globale faţă de migraţia în regiunile de est şi sud-est învecinate cu Uniunea
Europeană; Parteneriatul de Mobilitate RM-UE - instrument European important
de vecinătate şi cooperare în domeniul abordării globale a migraţiei; Misiunea
Uniunii Europene privind Cooperarea la Frontieră (EUBAM); colaborarea strânsă
cu FRONTEX și EUROPOL, noua tematică de cooperare cu statele-terţe în
domeniul azilului şi migraţiei, crearea Centrului Unic de Vize a Uniunii Europene;
Acordul privind Simplificarea Regimului de Vize şi Acordul de Readmisie etc.
Este necesar a menționa că, Republica Moldova, a devenit primul stat din
cadrul Parteneriatului Estic, care beneficiază din partea UE de Liberalizarea
Regimului de Vize fiindu-i apreciate eforturile și realizările etapizate în domeniul
gestionării eficiente a migraţiei și a prevenirii și combaterii traficului ilegal de
migranți.

NESECRET
51 din 57
 NESECRET

Anexa nr. 3
Dezvoltarea unei soluții de reacție rapidă, inițial prin intermediul echipelor de intervenție rapida
RABIT și ulterior, începând cu anul 2011, prin intermediul echipelor poliției de frontieră
europene – EBGT

Sursa on-line: www.frontex.europa.eu

Anexa nr. 4
Criza refugiaților și efectele acesteia în primele 7 luni ale anului 2015, la nivelul statelor membre
ale Uniunii Europene

NESECRET
52 din 57
 NESECRET

Sursa on-line: www.frontex.europa.eu

Anexa nr. 5
În imaginea atașată sunt ilustrate rutele de migrație utilizate pe parcursul anului 2015, precum și
numărul detecțiilor trecerilor ilegale și statul de proveniență.

NESECRET
53 din 57
 NESECRET
Sursă on-line: Frontex - Risk Analysis Report for 2016

Anexa nr. 6
Principalele rute migratorii folosite pentru intrarea ilegală pe teritoriul Uniunii Europene sunt
indicate în imaginea alăturată.

Imagine prelucrată din sursă on-line: www.frontex.euopa.eu

Anexa nr. 7
În imaginea alăturată sunt reprezentate grafic solicitările de azil în Europa în anul 2015.

NESECRET
54 din 57
 NESECRET
Sursa on-line: Eurostat quoted in BBC article: Migrant crisis: Migration to Europe explained in seven
charts http://www.bbc.com/news/world-europe-34131911

Anexa nr. 8
Operațiuni comune desfășurate la frontierele externe pe mare de agenția Frontex.

Sursa on-line: https://migrantsatsea.org

NESECRET
55 din 57
 NESECRET

Declarația standard privind originalitatea lucrării

1. Prin prezenta declar că Lucrarea de curs cu titlul „Combaterea migrației

ilegale la nivel european” este scrisă de mine şi nu a mai fost susținuta niciodată
la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. De
asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusive cele de pe Internet, sunt
indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului.
2. Toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă
limbă, sunt scrise între ghilimele şi dețin referința precisă a sursei.
3. Reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține
referința precisă.
4. Rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original.

Absolvent

Valeriu LUNGU

NESECRET
56 din 57
 NESECRET

_________________________

(semnătura în original)

Chișinău,

17 aprilie 2018

NESECRET
57 din 57