Inovația.

Considerații generale

Timp de mii de ani, inovația – aplicarea cunoștințelor despre unelte, materiale, procese și
tehnici de rezolvare a problemelor a avut un efect profund asupra societății umane. Inovația a
fost o componentă centrală a modului în care se creează o nouă valoare economică,
permițând oamenilor și companiilor să utilizeze mai eficient resursele existente, precum și să
furnizeze produse și servicii care să satisfacă nevoile oamenilor în alte moduri decât cele
existente (anterioare). Astfel se obţin produse cu caracteristici de calitate îmbunătăţite, servicii
de calitate superioară, procese de producţie noi, mai eficiente şi mai curate (ecologice),
modele îmbunătăţite ale sistemului de management al afacerilor, metode moderne de
management al forţei de muncă.

Capacitatea de a inova este o determinantă cheie a competitivităţii economice a naţiunilor.

Inovaţia este un motor al progresului economic şi bunăstării (inclusiv prin efectul asupra
creșterii producției și a productivității) și reprezintă, în acelaşi timp, instrumentul de soluţionare
a provocărilor actuale globale din domeniul mediului şi sănătăţii. Dezvoltarea sustenabilă a
organizaţiilor este rezultanta capacităţii acestora de a genera noi idei, în suportul creşterii
producţiei, ocupării forţei de muncă şi protecţiei mediului.

Există multe teorii conform cărora dezvoltarea economică este practic realizată prin inovare,
în cadrul unui proces dinamic și continuu de înlocuire a vechilor tehnologii cu unele noi, numit
uneori „proces de distrugere creativă” (teorie lansată pentru prima dată de Joseph
Schumpeter, o personalitate de prim rang a secolului al XX-lea în domeniul teoriilor economice
și inovației). Conform acestor teorii, inovațiile radicale creează modificări majore
perturbatoare, iar cele incrementale (progresive) alimentează în mod continuu procesul de
schimbare. Astfel, o inovație majoră sau chiar revoluționară (de exemplu: utilizarea aburului,
circuite integrate, internet, etc.) duce la apariția unor serii de inovații - de mai mică anvergură
- în acel domeniu.

Întreprinderile inovează având ca scop fundamental îmbunătățirea performanțelor, de

exemplu prin creșterea cererii pentru produsul/serviciul furnizat și prin reducerea costurilor
aferente acestuia. Un produs nou sau un proces (procedeu) nou poate plasa compania
inovatoare pe o poziție avantajoasă pe piață. În cazul unei inovații de proces ce duce la
creșterea productivității, compania beneficiază de un avantaj legat de cost față de firmele
concurente, având posibilitatea majorării marjei de profit sau – prin reducerea prețului (posibilă
datorită costului mai mic), să-și mărească cota de piața, deci să-și mărească profitul în acest
mod. În cazul unei inovații de produs, firma poate obține un avantaj concurențial prin
introducerea unui produs nou, ceea ce poate conduce la creșterea cererii și a marjei de profit.
Întreprinderile (companiile) mai pot mări cererea prin diferențierea produselor față de
concurență - țintind noi piețe/cote de piață - și influențând cererea pentru produsele existente.
Firmele inovează pentru a-și apăra poziția actuală în raport cu concurența, dar și pentru a
căuta noi avantaje concurențiale. O companie poate inova ca reacție la inovațiile concurenței,
pentru a evita scăderea cotei de piață. Poate inova însă și ca o acțiune proactivă, pentru a
câștiga o poziție strategică pe piață în raport cu competitorii.

Este de precizat că inovarea nu se referă doar la soluţii tehnologice avansate, oferite prin
utilizarea celor mai recente cunoştinţe, ci și la inovaţii care nu sunt realizate în sfera high-tech.
Inovaţia nu cuprinde numai produsele sau procesele noi, dar şi pe cele îmbunătăţite rezultate
inclusiv din aşa-numitele sectoare low-tech, ale căror efecte economico-sociale cumulative
sunt însă la fel de importante.

Inovația. Definiții și tipologie

Deși obiectul prezentului capitol îl constituie inovația, este utilă referirea pe scurt și la invenție,
ca un concept înrudit și strâns legat de cel de inovație. Astfel, Dicționarul Explicativ al Limbii
Române, ediția 2009 definește invenția ca fiind:

Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și
progres față de stadiul cunoscut până atunci.

DEX online

O altă definiție a invenției, utilizată în literatura de limbă engleză :

Un obiect, proces sau tehnică care prezintă un element de noutate.

Small Business Encyclopedia

Desigur că există multe definiții care au fost date de-a lungul timpului procesului de inovare și
inovației, privită ca rezultat al acestui proces. În conformitate cu dicționarul DEX online inovația
este definită ca:

1. Noutate, schimbare, modificare.

2. Rezolvare a unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătățirii
(productivității) muncii, perfecționării tehnice etc.

DEX online

Varianta online a dicţionarului Merriam-Webster prezintă o definiţie cu sens larg a inovaţiei:

1. Introducerea a ceva nou.

2. O idee nouă, o metodă nouă sau un dispozitiv nou.

Merriam-Webster online
O serie de definiții subliniază faptul că o inovație nu presupune doar o idee nouă, ci și reușita
- inclusiv comercială - a aplicării acestora.

Exploatarea cu succes a ideilor noi.

Departamentul de Comerț și Industrie, Marea Britanie.

O idee creativă care se realizează.

Frans Johansson - Harvard Business School Press, 2004

O definiție mai complexă, care încearcă să cuprindă mai multe dintre sensurile termenului,
este indicată în dicționarul Larousse online.

1. Introducerea în procesul de producție și/sau de comercializare a unui produs, echipament

sau procedeu nou.
2. Întregul proces care se derulează de la apariția unei idei până la materializarea sa
(lansarea produsului), trecând prin studiul de piață, dezvoltarea prototipului și primele etape
de producție.
3. Proces de influență care conduce la schimbare socială și al cărei efect este renunțarea
la normele sociale existente și propunerea unora noi.

Larousse online

Definițiile de mai sus sunt mai mult sau mai puțin complete sau precise, destinate în general
înțelegerii semnificației termenului de către categorii largi de persoane. Dacă s-ar pune
problema unei definiții „oficiale”, referința de luat în considerare este Manualul Oslo, editat de
către OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) și dedicat integral
inovației și activităților de inovare. Conform acestui manual, inovația se definește astfel:

Implementarea unui produs (bun sau serviciu) sau a unui proces, nou sau semnificativ
îmbunătățit, a unei noi metode de comercializare (marketing) sau a unei noi metode
organizaționale în practicile de afaceri, în organizarea muncii sau în relațiile externe ale
întreprinderii.
Manualul Oslo - OCDE

Definiția anterioară este generală, înglobând o paletă largă de inovații posibile. Ceea ce este
comun tuturor categoriilor de inovații este că trebuie să noi sau semnificativ îmbunătățite și că
trebuie să fi fost implementate.

În ceea ce privește tipurile de inovație, există - ca și în cazul definițiilor - numeroase variante

de clasificare, având drept criteriu obiectul inovației, gradul de noutate, etc.

O clasificare extrem de generală și nepretențioasă presupune împărțirea în două mari

categorii a inovațiilor, cu o detaliere în cazul celei de-a doua. Conform acesteia, inovațiile pot
fi:
1. dezvoltarea a ceva complet nou (extrem de rar);
2. inovație bazată pe ceva existent (cel mai adesea);
- dezvoltarea a ceva ce există, dar mai mare;
- dezvoltarea a ceva ce există, dar mai mic;
- combinarea a ceva ce există cu altceva existent.