Factorii mediului ambiant sunt foarte numeroşi.

Ei pot fi împărţiţi în factori sanogeni care contribuie la

promovarea sănătăţii, nesemnificativi pentru sănătatea omului, când ultima nu este nici afectată, dar
nici fortificată şi patogeni, cu impact potenţial şi real pentru sănătate. Când un sistem ecologic este în
stare de echilibru, prevalează starea de sănătate a populaţiei. Când sistemul este dezechilibrat – apar
tulburări în funcţiile fiziologice ale organismului, care după un anumit timp şi în anumite circumstanţe
conduc la starea morbidă. În epidemiologia modernă sunt utilizate concomitent două noţiuni: pericol şi
risc. Sub noţiunea de pericol se subînţelege orice factor (biologic, chimic sau fizic), a cărui acţiune căruia
poate avea impact potenţial nefavorabil pentru sănătate sau mediul ambiant. Riscul, la rândul său, este
probabilitatea realizării pericolului sau măsura cuantificată a pericolului. Poate fi evitat chiar un pericol
semnificativ, dacă el este controlat. Riscul poate fi potenţial (ca probabilitate exprimată în procente sau
parte din unitate) şi real (dauna adusă sănătăţii publice, exprimată printr-un număr de cazuri
suplimentare de îmbolnăviri sau decese). Impactul unui factor de mediu asupra sănătăţii este
manifestarea riscului ecologo-igienic, care trebuie Capitolul 1. Sănătatea mediului – determinantă
fundamentală a sănătăţii umane 11 interpretată ca exprimarea cantitativă a corelaţiei între nivelul
contaminării mediului ambiant şi probabilitatea manifestării dereglărilor în starea de sănătate sub
acţiunea poluanţilor. Pentru existenţa omului trebuie să fie asigurată securitatea mediului ambiant.
Aerul, apa, hrana, adăpostul sunt necesităţi vitale pentru om. Afectarea uneia sau anumitor
componente poate deveni şi frecvent devine fatală pentru om. Problema asigurării securităţii mediului
ambiant a devenit extrem de actuală în secolul XX, fiind una din preocupările societăţii umane în secolul
XXI. Starea lucrurilor vorbeşte despre faptul că această problemă se va acutiza în anii ce urmează. În
legătură cu aceasta, va deveni mai semnificativă şi importanţa structurilor sănătăţii publice care au ca
scop depistarea factorilor care afectează sănătatea şi elaborarea măsurilor profilactice. Problemele
determinate de calitatea mediului ambiant au devenit mai complexe, depăşind pe cele cunoscute de
sănătatea publică tradiţională. Aceste probleme ţin de supravieţuirea omului în mediul ambiant global.
Resursele necesare pentru reducerea degradării mediului ambiant cauzate de insalubritate şi nivelul
înalt de poluare a aerului, solului, produselor alimentare sunt costisitoare, iar impactul social al
degradării mediului ambiant creşte pe zi ce trece. Societatea trebuie să cunoască şi să conştientizeze
pericolul pentru sănătate de la poluarea factorilor naturali şi denaturarea condiţiilor de existenţă a
omului. Numai acţiunile ştiinţific argumentate pot elimina sau semnificativ reduce aceste riscuri.
Caracteristica factorilor mediului ambiant. În prezent nu există o clasificare a factorilor mediului
ambiant. Multiplicitatea lor exprimată, varietatea extinsă în dependenţă de origine şi diverse
caracteristici nu permit de a-i sistematiza întrun mod succint. Se poate menţiona că un număr mare de
factori sunt de origine socio-economică (accesul la apă potabilă de bună calitate, produse alimentare
variate şi inofensive, habitat salubru, transport obştesc etc.), altele de origine biologică (macro- şi
microorganisme şi produsele activităţii lor vitale), chimică (compuşi chimici neorganici şi organici), fizică
(iradieri ionizante şi neionizante). Societatea umană, ca organism viu se dezvoltă şi permanent se
perfecţionează şi prin aceasta intervine continuu în elementele naturii. Ca rezultat, se modifică atât
numărul factorilor cu impact asupra sănătăţii, cât şi intensitatea lor, durata de acţiune, răspunsul
organismului uman etc., ceea ce impune necesitatea unei monitorizări permanente. Organizaţia
Mondială a Sănătăţii a făcut o încercare de a clasifica aceşti factori, trecând în revistă pericolele
ecologice globale (tabelul 1).