Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Caracterizare generală
2. Dezvoltarea fizică
3. Dezvoltarea psihică
1. Caracterizare generală
Pubertatea sau preadolescența semnifică încheierea copilăriei și debutul etapelor de
maturizare. Etimologic, termenul „pubertate” provine din latinescul pubertatas, care înseamnă
”maturitate”. Această perioada mai este denumită și școlaritatea mijlocie, deoarece se parcurge
cel de-al doilea ciclu elementar și anume gimnaziul.
Fenomenul care reține atenția și care modifică planul comportamental este acela al
erotizării și al visării imaginative pe fondul dezvoltării sexuale.
Schimbările în sfera relațiilor sociale sunt numeroase. Acestea vizează contextul școlar,
familial și grupurile de prieteni. Schimbările organice și psihice generează în cadrul familiei
atitudini noi ale părinților față de puber. Alternează situațiile în care preadolescentul nu mai
este considerat un copil cu situațiile în care se cere un grad mai mare de responsabilitate și
discernământ în care este tratat tot ca un copil. Intrarea în noul ciclu de școlaritate schimbă
statul de elev mic cu cel de elev de gimnaziu cu mai multe responsabilități. Se manifestă atracția
față de grupul informal de prieteni cu care puberul simte nevoia să se întâlnească frecvent.
Subperioada pubertății (12-14 ani) se remarcă prin dominarea puseului de creștere. Mai
intensă este creșterea în înălțime și în lungimea membrelor inferioare și superioare. În același
timp se dezvoltă și organele interne și intră în funcțiune glandele sexuale ca indicator fiziologic
al ieșirii din copilărie. În plan psihologic se constată neliniști, anxietăți, trăiri tensionale, dar și
nevoia de cunoaștere și informare.
2. Dezvoltarea fizică
2. Dezvoltarea psihică
Trecerea la stadiul operațiilor formale în intervalul 11-12 ani și 14-15 ani presupune
apariția următoarelor caracteristici ale gândirii (Piaget, 1976).
lanseze ipoteze. El ajunge capabil să extragă consecințele necesare din adevăruri doar posibile,
ceea ce constituie începutul gândirii ipotetico-deductive sau formale (Piaget și Inhilder, 2005).
Memoria se dezvoltă foarte bine în această perioadă, puberul stochează foarte multe
informații chiar dacă nu îi sunt necesare. Dezvoltarea gândirii și a înțelegerii se manifestă și în
evoluția caracterului activ al memoriei și al spontaneității. Crește caracterul logic, selectiv și
cantitatea de informații reținute.
Eul fizic este în centrul atenției puberului. Acesta își constată calitățile și defectele și
face eforturi pentru optimizarea ținutei. Este interesat de îmbrăcăminte și de modul în care arată.
Eul social deține o poziție importantă și este susținut de viața de grup. Conștientizează
locul ocupat în colectivul clasei și poziția sa în grupurile informale. În cadrul familiei încearcă
să-și dobândească autonomia.
Eul spiritual este în progres dar mai puțin evidențiat. Puberul dovedește abilități de
cunoaștere de sine, își poate identifica punctele tari și punctele slabe și nu mai apreziază
necondiționat aprecierile celorlalți. În contextul școlar își cunosc unele caracteristici ale
memoriei, ale voinței, ale gândirii și ale atenției. Poate iniția activități autoformative menite să
contribuie la optimizarea eului spiritual.