Psihologia dezvoltării

CURS 11. PUBERTATEA (10/11-14 ani)

1. Caracterizare generală
2. Dezvoltarea fizică

3. Dezvoltarea psihică

4. Evoluția structurilor de personalitate

1. Caracterizare generală
Pubertatea sau preadolescența semnifică încheierea copilăriei și debutul etapelor de
maturizare. Etimologic, termenul „pubertate” provine din latinescul pubertatas, care înseamnă
”maturitate”. Această perioada mai este denumită și școlaritatea mijlocie, deoarece se parcurge
cel de-al doilea ciclu elementar și anume gimnaziul.

Schimbările dominante caracteristice acsetui stadiu sunt:

-creștere fizică intensă și transformări organice;

-accentuarea diferențelor între sexe;

-atingerea unui nou nivel al dezvoltării cognitive (stadiului operațiilor formale);

-intensificarea conștiinței de sine;

-dezvoltarea relativă a independenței și a autonomiei.

Activitatea fundamentală pentru perioada pubertății este învățarea și instruirea teoretică

și practică, inclusiv pregătirea pentru exercitarea unor profesiuni viitoare.

Tipul de relații se amplifică, facilitând integrarea copilului în generația sa, premisă a

integrării sociale. Se modifică tutela familiei și a școlii ca urmare a mai marii autonomii și a
responsabilității crescute a copilului.

Fenomenul care reține atenția și care modifică planul comportamental este acela al
erotizării și al visării imaginative pe fondul dezvoltării sexuale.

Schimbările în sfera relațiilor sociale sunt numeroase. Acestea vizează contextul școlar,
familial și grupurile de prieteni. Schimbările organice și psihice generează în cadrul familiei
atitudini noi ale părinților față de puber. Alternează situațiile în care preadolescentul nu mai

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

este considerat un copil cu situațiile în care se cere un grad mai mare de responsabilitate și
discernământ în care este tratat tot ca un copil. Intrarea în noul ciclu de școlaritate schimbă
statul de elev mic cu cel de elev de gimnaziu cu mai multe responsabilități. Se manifestă atracția
față de grupul informal de prieteni cu care puberul simte nevoia să se întâlnească frecvent.

Perioada pubertății se divide în trei subetape:

Subperioada prebuberală (10/11-12 ani) se caracterizează printr-o intensificare a

creșterii concomitent cu dezvoltarea pregnantă a caracteristicilor sexuale secundare. Creșterea
se realizează în pusee în care se remarcă momente de oboseală, dureri de cap, iritabilitate,
tendința de închidere în sine, agitație.

Subperioada pubertății (12-14 ani) se remarcă prin dominarea puseului de creștere. Mai
intensă este creșterea în înălțime și în lungimea membrelor inferioare și superioare. În același
timp se dezvoltă și organele interne și intră în funcțiune glandele sexuale ca indicator fiziologic
al ieșirii din copilărie. În plan psihologic se constată neliniști, anxietăți, trăiri tensionale, dar și
nevoia de cunoaștere și informare.

Subperioada postbuberală (14-15 ani) realizează trecerea spre adolescență. Se

realizează o creștere accentuată, la început în greutate, apoi în înălțime, ceea ce determină și
redistribuirea greutății. Se remarcă irascibilitate și conflictualitate intra și interpersonală.

2. Dezvoltarea fizică

Pubertatea este un moment de vârf al dezvoltării fizice. Creșterea în înălțime și în

greutate înregistrează progrese importante. Dezvoltarea diferitelor părți ale corpului nu se face
în același ritm. Membrele inferioare și cele superioare cresc mai rapid decât trunchiul. Se
realizează procesele de osificare, cu precădere la nivelul coloanei, danturii și a feței.
Fenomenele de creștere accentuată sunt însoțite la unii preadolescenți de oboseală, apatie, dureri
de cap, dureri articulare, iritabilitate, nevoie crecută de somn.

Sistemul muscular se dezvoltă și contribuie la creșterea rezistenței generale a corpului.

Se realizează creșterea autocontrolului mișcărilor care are efecte pozitive în desfășurarea
activităților practice. Pot exista unele desincronizări între creșterea oaselor membrelor și cea a
grupărilor musculare cu care sunt legate care determină unele neîndemânări pentru perioade
scurte de timp.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

Sistemul nervos se dezvoltă în direcția perfecționării funcționale. Se realizează

adâncirea circumvoluțiilor, creșterea fibrelor de asociație și amplificarea integrărilor
neurofuncționale. În acest stadiu se realizează progrese importante în plan psihic.

Sistemul hormonal prezintă schimbări funcționale majore fapt ce se asociază cu

transformări în plan psihic. Se accelerează procesele metabolice și se intensifică activitatea
tiroidei. Epifiza și glandele suprarenale accentuează apariția caracterelor sexuale secundare. În
acest stadiu glandele sexuale debutează funcțional. Transformările puberale se declașează la
băieți în medie între 13 și 15 ani, în timp ce la fete între 11 și 13 ani. Debutul este însoțit de
agitație, neliniște, nesiguranță de sine, etc. În plan afectiv se constată stări de irascibilitate,
explozivitate, schimbare rapidă a dispoziției. La unii puberi pot apărea și alte probleme cum ar
fi acneea și obezitatea.

2. Dezvoltarea psihică

Capacitățile senzoriale sunt larg antrenate în învățare și în celelalte activități și

înregistrează schimbări evidente față de perioada anterioară. Percepțiile vizuale au la bază o
analiză fină și capacitatea de diferențiere a stimulilor vizuali este crescută. Percepția și
sensibilitatea auditivă prezintă schimbări majore. Acuitatea auditivă se mnifestă la capacitate
mare. Sensibilitatea tactilă și kinestezică manuală asigură o percepție bună a calităților
obiectelor implicate în multe activități.

Spiritul de observație și activitățile observative se perfecționează în acest stadiu fiind

stimulate de activitățile școlare, extrașcolare și de timp liber. Rezultatele observațiilor sunt
verbalizate cu ușurință și se stabilește utilitatea lor pentru diferite sarcini.

Reprezentările ating un nivel mai înalt de generalizare în comparație cu școlarul mic. Se

dezvoltă categorii noi cum ar fi cele geometrice, geografice, tehnice, etc. Acestea se pot integra
cu ușurință în concepte de bază pentru o disciplină școlară.

Trecerea la stadiul operațiilor formale în intervalul 11-12 ani și 14-15 ani presupune
apariția următoarelor caracteristici ale gândirii (Piaget, 1976).

 Se realizează începutul decentrării de concret și real, când copilul ajunge să se degajeze

de concret și să situeze realul într-un ansamblu de transformări posibile. Decentrarea se
poate face mai repede sau mai târziu în funcție de caracteristicile influențelor școlii și a
mediului socio-cultural.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

 Gândirea puberului se desfășoară cu succes dacă informațiile sunt prezentate

preponderent în formă verbală. În acest caz gândirea operează asupra propozițiilor, și
de aceea se numește propozițională.
 Pe parcursul acestui stadiu se ajunge la reversibilitate deplină în gândire și astfel puberul
este capabil să facă un șir de raționamente pentru a rezolva o demonstrație la geometrie
și dacă este necesar poate să facă drumul înapoi pentru a identifica un rezultat parțial.
 Tipul de raționament predominant este cel deductiv, iar cel inductiv dobândește o mare
rigoare. La sfârșitul stadiului va apărea și cel ipotetico-deductiv, dar acesta va fi
dominant în etapele următoare de dezvoltare.
 Operațiile gândirii se perfecționează continuu și se aplică la situații problematice și la
sarcini cognitive variate. Funcționează bine și operațiile în gradul al doilea sau „operații
asupra operațiilor”, cum ar fi generalizări asupra geeralizărilor anterioare, clasificări
după clasificări. Se formează și operații specifice pentru discipline școlare și un debut
al gândirii specializate.
 Puberii reușesc să gândească relativ ușor și corect asupra trecutului îndepărtat, viitorului
îndepărtat, posibilului și imposibilului, realului și imaginarului și chiar obiectivului și
subiectivului.
 Noțiunile cu care operează preadolescentul au un nivel crescut de abstractizare și
generalizare față de școlaritatea mică. La fiecare disciplină se formează sisteme de
noțiuni cu caracter restrâns.
 Se formează o gândire cauzală complexă legată de fiecare categorie de discipline
studiate la diverse discipline. Sunt mai accesibile relațiile cauzale ale fenomenelor
sociale sau ale celor subiective.
 Deși nu învață logic la această vârstă se produce o logicizare treptată a cunoștințelor
datorită organizării operațiilor și ideilor, și astfel noțiunile complexe sunt folosite corect,
sunt utilizate criterii logice de clasificare și ordonare a cunoștințelor și se folosesc
variate sisteme de simboluri (Osterrieth, 1975).
 Preadolescenții devin conștienți de activitatea lor mentală și mecanismele
metacognitive se perfecționează.

În perioada gimnaziului randamentul gândirii crește și facilitează apariția unui stil

personal de învățare. Se realizează desprinderea de concret și se manifestă posibilitatea de
manipulare a realului. Stadiul operațiilor concrete este depășit, puberul devine capabil să
acționeze asupra realității, să facă distincție între propozițiile adevărate și cele imaginare, să

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

lanseze ipoteze. El ajunge capabil să extragă consecințele necesare din adevăruri doar posibile,
ceea ce constituie începutul gândirii ipotetico-deductive sau formale (Piaget și Inhilder, 2005).

Memoria se dezvoltă foarte bine în această perioadă, puberul stochează foarte multe
informații chiar dacă nu îi sunt necesare. Dezvoltarea gândirii și a înțelegerii se manifestă și în
evoluția caracterului activ al memoriei și al spontaneității. Crește caracterul logic, selectiv și
cantitatea de informații reținute.

Evoluția generală cognitivă vizează și sfera imaginației. Forma reproductivă este

antrenată în activitatea școlară și este legată de lecturile extrașcolare caracteristice acestei
vârste. Imaginația creatoare este mai bine dezvoltată față de stadiul anterior și se caracterizează
printr-o manifestare amplă fiiind susținută și de trebuințele de autorealizare.

Evoluția limbajului și amplificarea abilităților de comunicare sunt influențate de

dezvoltarea cognitivă, varietatea materiilor școlare, interesului pentru lectură și dorința de
afirmare personală. Se produce o îmbogățire impresionantă a vocabularului atât a celui activ
cât și a celui pasiv. În acest context puberul înțelege cu ușurință ceea ce citește și ceea ce ascultă.

În general, comunicarea în clasă este corectă, coerentă și controlată de normele

gramaticale. Mijloacele nonverbale de comunicare sunt utilizate adecvat și chiar subtil în
relațiile cu congenerii. Limbajul scris se dezvoltă și deprinderile de scriere se consolidează.

Sfera afectiv motivațională evoluează sub influența lărgirii relațiilor sociale și a

diversificării activității școlare. Maturizarea fizică determină maturizarea emoțională.

Manifestările afective trec printr-o perioadă relativ dificilă în momentul debutului

pubertății și se caracterizează prin instabilitate, explozivivitate în apariție și intensitate foarte
mare în raport cu sursa generatoare. Impredictibilitatea este o caracteristică a pubertății și se
manifestă prin treceri de la o dipoziție la alta, comportamente neașteptate și bruște.

În această etapă de dezvoltare se fac investiții afective în afara relațiilor familiale și se

produc schimbări în relațiile afective dintre cele două sexe. Se formează noi sentimente în
relație cu activitățile desfășurate și cu persoanele din proximitatea sa. Se constată o amplificare
a posibilităților de reglare a comportamentelor emoțional-expresive.

În plan motivațional se amplifică motivația extrinsecă și se manifestă interesele

cognitive pentru anumite materii școlare. Se manifestă dorința crescută față de viața de grup și
apetența pentru activități de timp liber. Se cristalizează interesul pentru propria persoană, pentru
planul intern și se manifestă dorința de autocunoaștere.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

Mecanismele de reglare a activității se perfecționează și se manifestă în capacitatea de

a fixa scopuri și de a urmări realizarea acestora până la final.

4. Evoluția structurilor de personalitate

În contextul dezvoltării fizice și psihice se structurează și evoluează structurile de

personalitate. Maturizarea neurofuncțională, creșterea vieții sociale și intensificarea conștiinței
de sine sunt elemente care influențează evoluția puberului.

Principalele caracteristici ale personalității în acest stadiu se relevă în următoarele

aspecte (Crețu, 2016):

- se dezvoltă noi trăsături caracteriale și se consolidează cele formate în stadiile

anterioare;
- se realizează o subordonare evidentă a dinamicii temperamentale la dominantele
caracteriale;
- manifestările aptitudinilor ating un nou nivel privind structurarea lor și
performanțele pe care le asigură;
- conștiința morală intră în stadiul autonomiei morale;
- crește rolul eului în structurarea generală a personalității.

Pubertatea se încadrează în perioada moralității autonome, moment în care își

elaborează un cod moral personal. La primul nivel al acestei etape, el acceptă legile societății,
deoarece simte că sunt adoptate democratic pentru binele tuturor. La al doilea nivel, el își
stabilește codurile și principiile morale, reflectând personal asupra problemelor și dezvoltându-
și proriile idei (Kohlberg, 1969).

În stadiul autonomiei morale puberul acceptă și înțelege nepotrivirile dintre două

standarde morale. El se poate autoanaliza și înțelege normele morale proprii. Controlul este
interior și rațional ceea ce îi permite o evaluare corectă a comportamentelor. Apartenența la
grupurile de egali îi fac să dobândească experiența elaborării împreună cu ceilalți a unor norme,
să controleze respectarea lor și să înțeleagă originea normelor generate de ceilalți. Se manifestă
o perioadă de opoziție față de morala copilăriei, după care asimilează în mod activ normele
morale de bază.

Dezvoltarea conștiinței de sine și a cunoașterii de sine se amplifică în contextul

schimbărilor intervenite în pubertate. Modificările corporale, noile capacități cognitive și
așteptările crescute ale adulților constituie elemente ce contribuie la structurarea conștiinței de
sine. Pe la mijlocul stadiului orientarea către propria persoană este din ce în ce mai frecventă,

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela

Psihologia dezvoltării

momentele de autoexaminare se înmulțesc și apar preocupările legate de impresia pe care o face

în grupurile de apartenență.

Eul fizic este în centrul atenției puberului. Acesta își constată calitățile și defectele și
face eforturi pentru optimizarea ținutei. Este interesat de îmbrăcăminte și de modul în care arată.

Eul social deține o poziție importantă și este susținut de viața de grup. Conștientizează
locul ocupat în colectivul clasei și poziția sa în grupurile informale. În cadrul familiei încearcă
să-și dobândească autonomia.

Eul spiritual este în progres dar mai puțin evidențiat. Puberul dovedește abilități de
cunoaștere de sine, își poate identifica punctele tari și punctele slabe și nu mai apreziază
necondiționat aprecierile celorlalți. În contextul școlar își cunosc unele caracteristici ale
memoriei, ale voinței, ale gândirii și ale atenției. Poate iniția activități autoformative menite să
contribuie la optimizarea eului spiritual.

Dezvoltarea caracterului se realizează în direcția consolidării unor trăsături formate în

perioada anterioară și se accentuează tendințele spre autonomie și independență.

Lect.Univ.Dr. Calotă Elena Daniela