FREDERICK CEL MARE

Radu Nicusor| 11.10.2021

Copilaria
− Frederick s-a născut în ianuarie 1712 și a primit numele de botez Karl-Friedrich. Prima sa
educatoare, o emigrantă franceză, Mademoiselle de Rocul, a născut în el o dragoste pentru
literatura franceză. Frederic a păstrat această dependență până la sfârșitul zilelor sale, în ciuda
dezaprobării evidente a tatălui său, Frederick Wilhelm, care dorea să-l facă pe fiul său un soldat
exemplar. Din păcate, personajul lui Frederick nu s-a dezvoltat în direcția în care visase tatăl său.
Într-o multitudine de circumstanțe importante și banale, a fost dezvăluită curând o diferență
completă între ele.

TINERET. DEZACORDURI CU TATĂL

Exercițiile militare constante îl plictiseau pe prinț. Distracția dură cu vânătoarea a fost respingătoare pentru
el. Încă de la o vârstă fragedă, Friedrich a simțit o aplecare pentru știință și artă. În timpul liber, a citit cărți
în franceză și a cântat flautul. Monarhului nu i-a plăcut acest lucru: a făcut mustrări frecvente și severe fiului
său, neînțelegând nici locul, nici timpul. "Nu! - el a spus. - Fritz grebla și poetul: nu va fi de folos în el! Nu-i
place viața soldatului, va strica întreaga afacere peste care mă deranjează de atâta timp!"

Din păcate, tatăl a luat măsuri foarte stricte încercând să corecteze deficiențele fiului său, ceea ce a dus la
multe certuri între ei. 1730 - Frederic a decis să fugă în Anglia. Calul și banii fuseseră deja pregătiți, dar în
ultima clipă totul a fost dezvăluit. Prințul a fost arestat și încarcerat în Castelul Kistrin, unde a stat câteva
luni fără mobilă, cărți și lumânări. I s-a dat o singură Biblie pentru divertisment.

VIAȚĂ DE FAMILIE. ADERAREA LA TRON

După ce s-a răcit oarecum, regele și-a eliberat fiul din captivitate, dar reconcilierea finală a fost numai după
ce a fost de acord cu căsătoria aranjată de tatăl său cu Elizabeth Christina din Braunschweig. Cu toate că,
viața de familie a lui Friedrich nu a rezultat. Se spune că primele experiențe de dragoste ale prințului au
fost foarte puțin reușite și au lăsat o amprentă indelebilă asupra caracterului său. Într-un caz extrem, de-a
lungul vieții sale nu a putut suporta femeile, le-a tratat foarte dur și și-a dorit ca cei apropiați să nu se
căsătorească.

Cu soția sa Elizabeth, nu a avut niciodată o relație conjugală. În noaptea lor de nuntă, și-a convins prietenii
să ridice alarma și să strige cu toată puterea: "Foc!" Când a apărut o agitație, Frederick a fugit de la nou-
născut și din acel moment nu a mai dormit niciodată cu ea. În mai 1740, bătrânul rege a murit, iar tronul a
trecut la Frederic.

După ce a primit o putere înfloritoare și o trezorerie deplină de la tatăl său, tânărul rege nu a schimbat
aproape nimic în ordinea instanței: el a păstrat aceeași simplitate și moderație care a fost stabilită de
Frederick Wilhelm. La fel ca tatăl său, i-a plăcut ordinea și munca, a fost gălăgios până la punctul de
zgârcenie, autocratic și iritabil

RĂZBOIUL DE SUCCESIUNE AUSTRIACĂ

Cu toate acestea, spre deosebire de el, Frederick nu avea să-și limiteze activitățile doar la afacerile interne.
Prusia, care devenise un stat militar puternic sub Frederick Wilhelm, a trebuit, după cum credea el, să
renunțe la vechile puteri europene și, mai ales, la Austria, pentru a-și ocupa locul potrivit. Circumstanțele
au favorizat planurile de cucerire ale lui Frederic. 1740, octombrie - a murit, fără a lăsa urmași bărbați,
împăratul Charles al VI-lea. A fost succedat de fiica sa Maria Theresia. În decembrie, Frederick a anunțat
trimisului austriac că Austria deținea ilegal Silezia, deși această provincie aparține în mod drept Prusiei.
Fără a aștepta răspuns de la Viena, monarhul și-a mutat armata în Silezia. Lovitura a fost livrată atât de
neașteptat încât aproape întreaga zonă a fost predată prusienilor fără rezistență. Un război încăpățânat (a
trecut în istorie ca Războiul de succesiune austriacă) a durat până în 1748. În ciuda tuturor eforturilor,

PAGE 1
austriecii nu au fost niciodată capabili să recupereze Silezia. Conform Pacii de la Aachen în 1748, această
provincie bogată a rămas cu Prusia.

CARACTER. OBICEIURI. VIATA PERSONALA

Ca toți bărbații grozavi, Frederick a avut propriile sale întrebări. El era neîncetat în mâncare: a mâncat mult
și lacom, nu a folosit furculițe și a luat mâncare cu mâinile, din care sosul i-a picat uniforma. A pus carne
pentru iubitul său câine, pentru a-l răcori chiar pe fețele de masă. Adesea a vărsat vin, a turnat tutun, astfel
încât locul unde stătea monarhul era întotdeauna ușor de diferențiat de ceilalți. Și-a acoperit hainele până
la indecență. Pantalonii îi erau cu găuri, cămașa era sfâșiată. Când a murit, nu au putut găsi o singură
cămașă decentă în garderoba lui, care să-l pună decent într-un sicriu. Suveranul nu avea o cămașă de
noapte, pantofi sau halat. În loc de șapcă, a folosit o pernă, legându-l cu o eșarfă în jurul capului. Nici nu și-
a scos uniforma și cizmele nici măcar acasă. Halatul a fost înlocuit cu o jumătate de geacă.Frederick
dormea de obicei pe un pat scurt foarte subțire, cu o saltea subțire și se ridica la 5 sau 6 dimineața.

RĂZBOIUL DE ȘAPTE ANI

Cursul măsurat al vieții din 1756 a fost întrerupt de aprigul război de șapte ani. Principala povară a fost
suportată de Prusia, care în același timp a avut șansa de a lupta împotriva Franței, Austriei, Saxoniei,
Poloniei, Suediei și Rusiei. Prin unirea tuturor, ei ar putea pune aproximativ 500 de mii de soldați împotriva
lui Frederic. Dar aliații au acționat inconsistent, în afară de celălalt pe un front larg. Transferând rapid
trupele dintr-un loc în altul și provocând lovituri rapide, Frederick nu numai că la început a respins toate
atacurile lor, dar a obținut și o serie de victorii strălucitoare care au uimit întreaga Europă.

1757 - monarhul, în fruntea unei armate de 56 de mii, a intrat în Saxonia și a ocupat cu ușurință Leipzig.
Armata saxonă din august al III-lea a fost înconjurată de prusiști în tabăra sa. După ce a făcut mai multe
încercări nereușite de a traversa, sașii s-au predat la mila învingătorului. Apoi regele s-a mutat împotriva
Austriei, în mai s-a apropiat de Praga și într-o luptă încăpățânată din apropierea zidurilor sale a provocat o
înfrângere completă austriecilor. Dar o nouă bătălie din iunie la Colin s-a încheiat cu eșecul pentru prusi.
Frederic al II-lea a pierdut până la 14 mii dintre cei mai buni soldați ai săi și a fost nevoit să pună capăt
asediului Praga.

Înfrângerea a fost parțial atenuată de victoria strălucitoare asupra armatei franceze, pe care monarhul a
câștigat-o în noiembrie la Rosbach și de un succes nu mai puțin remarcabil în bătălia cu austriecii de lângă
satul Leuthen în decembrie același an. Francezii au pierdut 17 mii de uciși, austriecii - 6 mii uciși, precum și 21
de mii de prizonieri și toată artileria. Curând a fost capturat Breslavl, unde s-au predat alte 18 mii de austrieci.

Părăsind frontul austriac, regele s-a grăbit în Prusia de Est,

în care a fost dislocată armata rusă. 1758, august - a avut loc o luptă sângeroasă la Zorndorf. Rușii au fost
învinși în multe locuri, dar cu încăpățânare au refuzat să se retragă. Doar întunericul a pus capăt bătăliei.

PAGE 2
Prusii au pierdut până la 13 mii de oameni, rușii - aproximativ 19 mii.Un an mai târziu, în august 1759, a
avut loc o nouă bătălie în apropierea satului Kunersdorf, care s-a încheiat de această dată cu înfrângerea
completă a lui Frederic. 20 de mii dintre soldații săi au rămas pe câmpul de luptă. În octombrie 1760, rușii
au luat Berlinul cu o lovitură surpriză. Totuși, nici nu s-au gândit să țină acest oraș în urma lor. Câteva zile
mai târziu, luând 2 milioane de thalers de despăgubire, rușii s-au retras. Între timp, Frederic cel Mare a dus
un război dificil în Saxonia împotriva austriecilor și a obținut o victorie foarte dificilă asupra lor pe malurile
Elbei.

1761 - regele cu 50 de mii de cadavre s-a retras în tabăra fortificată de la Bunzelwitz. Armata ruso-
austriacă, cu o putere de 135.000 de oameni, a înconjurat lagărul prusac din toate părțile, încercând să
oprească aprovizionarea cu hrană. Poziția prusacilor a fost foarte dificilă, dar Frederick s-a apărat cu
încăpățânare. Pentru a înveseli trupele, el a fost cu soldații lui zi și noapte, a mâncat aceeași mâncare cu ei
și a adormit adesea lângă focul de bivac.

Din fericire pentru el, aliații s-au luptat între ei tot timpul și nu au putut face nimic minunat. Între timp, în
ianuarie 1761 a murit împărăteasa rusă Elizaveta Petrovna. Petru al III-lea a urcat pe tronul rus, care nu și-
a ascuns niciodată simpatia arzătoare pentru Prusia și monarhul său. După ce a acceptat puterea, s-a
grăbit să încheie un armistițiu. Pacea în sine a fost semnată în aprilie. Suedia a urmat exemplul Rusiei luna
următoare. Frederic a scos toate forțele împotriva austriecilor și i-a alungat din Silezia.

În toamnă, pacea a fost încheiată între Marea Britanie și Franța. Maria Theresia nu a putut continua singur
războiul și a încercat, de asemenea, să negocieze. 1763, 16 februarie - a fost semnat Tratatul de la
Hubertusburg, care a pus capăt războiului de șapte ani. Toate puterile au convenit să păstreze frontierele
anterioare războiului în Europa. Silezia a rămas cu Prusia. Deși războiul nu i-a adus câștiguri teritoriale lui
Frederic cel Mare, acesta i-a oferit o faimă răsunătoare în toată Europa. Chiar și în Franța și Austria a avut
mulți susținători entuziaști care l-au considerat meritat pe regele prusac cel mai bun lider militar al timpului
său.

URMAREA RĂZBOIULUI

Frederic II cel Mare a petrecut în pace ultimul sfert de secol al domniei sale. El a trebuit să muncească din
greu pentru a stabili ordinea și prosperitatea într-un regat supărat de război. În acești 7 ani, populația a
scăzut cu jumătate de milion de oameni, multe orașe și sate au intrat în ruină. Suveranul a preluat activ
restaurarea țării. Provinciile devastate au primit ajutor financiar, toată cereala din magazinele armatei a fost
distribuită țăranilor, el a ordonat, de asemenea, să dea 35 de mii de cai de transport. Pentru a consolida
finanțele, monarhul, la vârsta de trei ani, a retras din circulație toată moneda stricată, pe care a trebuit să o
emită în timpul anilor de război și a ordonat să o reintre în mașini de masă. Declinul populației a fost parțial
completat prin atragerea coloniștilor din alte țări. În relațiile externe, Frederick a încercat să mențină o
alianță prietenoasă cu Rusia, a sprijinit-o în războiul cu Polonia, dar în același timp nu a uitat de propriile
sale interese. 1772 - a ridicat foarte inteligent problema despărțirii Poloniei, oferindu-i Ecaterinei a II-a să se
răsplătească în acest fel pentru costurile războiului turc. În timpul primei partiții, el însuși a primit Prusia de
Vest cu gura Vistulei.

MOARTEA REGELUI

Treptat, forțele au început să părăsească regele. A suferit de insomnie, hemoroizi și astm. Avea gută multă
vreme. Marele rege a murit între 16 și 17 august 1786. Când a murit, ceasul din dormitor se opri. Mai
târziu, acest ceas va fi la Napoleon Bonaparte. Aceștia îi vor duce cu el în insula Sfânta Elena.

Frederic al II-lea l-a lăsat să se îngroape în iubitul său Sanssouci. Dar nepotul și succesorul său, Frederic
Wilhelm al II-lea nu a îndeplinit voința decedatului și a ordonat să fie înmormântat în biserica garnizoanei
din Potsdam, lângă tatăl său.

PAGE 3
PAGE 4