2.1.

CONCEPTE DE BAZA FOLOSITE IN CERCETARE

Variabilele

In psihologie, intrebarile privind o cercetare se refera la variabile. Variabila reprezinta o

calitate sau o cantitate care se refera la oameni sau situatii si care variaza in functie de
acestea.

Exemple de variabile:

-inaltimea studentilor dintr-o clasa -( aceasta este o variabila deoarece variaza de la

student la student.)

-sexul studentilor–( reprezinta o variabila atat timpcat exista atat fete cat si baieti in
clasa.)

• Variabile cantitative: -inaltimea elevilor

-gradul de comunicare dintre elevi
-numarul de frati
• Variabile calitative: -genul elevilor
-nationalitatea

Esantionare si masurare

Cercetatorii in psihologie sunt de obicei interesati sa obtina concluzii privind un numar

cat mai mare de persoane (populatia supusa cercetarii). Aceste persoane ar putea fi, in
functie de obiectivele cercetatorului, adolescenti, copii cu autism, atleti de performanta
sau efectiv oameni simpli.

Sunt si situatii in care cercetatorii utilizeaza esantioane mici de populatie, fiind important
ca esantionul folosit sa fie reprezentativ pentru populatia in ansamblu.

O metoda de obtinere a unui esantion este esantionarea simpla aleatorie, in care orice
membru al populatiei are sanse egale sa fie selectat pentru acel esantion.

1
Exemple de esantioane/populatie:

-o lista a tuturor persoanelor cu drept de vot inregistrate intr-un oras (populatia), din
aceasta lista selectandu-se aleatoriu 100 de persoane (esantionul), persoane care urmeaza
sa fie intrebate cu cine doresc sa voteze.

Din pacate , esantionarea aleatorie este dificila sau chiar imposibila in majoritatea
cercetarilor, intrucat populatiile sunt mai putin definite decat alegatorii inregistrati intr-
un oras.

Cea mai comuna alternativa la esantionarea aleatorie este esantionarea conventionala, in

care esantionul este alcatuit din indivizi care au o relatie mai apropiata intre acestia si sunt
dispusi sa participe la cercetare (ex. studentii la psihologie). Un dezavantaj al acestui tip
de esantionare este acela ca esantionul ar putea sa nu fie reprezentativ pentru populatie.

O data ce a selectat esantionul, cercetatorul trebuie sa masoare variabilele de care este

interesat. Majoritatea variabilelor pot fi definite operational in mai multe moduri. De
exemplu, depresia poate fi definita operational cu ajutorul scalei creion-hartie ,numarul
de simptome depresive pe care le experimenteaza un individ sau daca individul a fost
diagnosticat cu depresie majora.

Cand variabila a fost masurata pentru o anumita persoana, rezultatul masuratorii se

numeste scor , iar setul de scoruri se numeste data.

Relatii statistice intre variabile

Unele intrebari folosite in cercetarea psihologica, fac referire la o singura varabila.

Exemple:

1.Cat sunt de vorbareti studentii americani?

2.Cat de comun este ca oamenii sa fie diagnosticati cu depresie majora?

Raspunsul la astfel de intrebari necesita definitia operationala a variabilei, analiza

rezultatelor si concluziile privind populatia supusa cercetarii. Este putin probabil ca
intrebarile folosite intr-o cercetare sa fie legate de relatiile statistice dintr-o variabila. Insa
studierea relatiilor statistice este importanta deoarece aceste studii ne dezvaluie atat

2
componente si caracteristici psihologice dar si cauzele acestora, consecintele lor, cum se
dezvolta si se organizeaza aceste componente si caracteristici.

Diferentele dintre grupuri

Sunt multe intrebari folosite in cercetarea psihologica care fac referire la unele diferente
intre persoane.

Exemple:

1.Sunt femeile mult mai vorbarete decat barbatii?

2.Oamenii care vorbesc la telefonul mobil au abilitati mai scazute de a sofa, decat cei
care nu folosesc telefonul mobil in timp ce sofeaza?

3.Oamenii care primesc tipul de terapie “A” tind sa aiba mai putine simptome depresive
decat oamenii care primesc tipul de terapie “B”?

Corelatii intre variabilele cantitative

O alta forma de baza a relatiei statistice implica o corelatie intre doua variabile cantitative
unde scorul mediu al unei variabile difera sistematic intre nivelurile celeilalte.

Exemple de intrebari folosite in cercetare:

1.A fi opersoana fericita, include o predispozitie spre a vorbi mult (a fi vorbareata)?

2.Eficacitatea psihoterapiei depinde de cat de mult ii place pacientului de terapeut?

Corelatiile dintre variabilele cantitative sunt prezentate adesea folosind reprezentarea

grafica prin puncte. Aceasta reprezentare evidentiaza relatia ipotetica intre stres si
numarul de simptome fizice.

Puterea unei corelatii intre variabilele cantitative este de obicei masurata folosind o
metoda statistica numita Pearson’s r. Dupa cum arata si figura 2.4, “r”-ul variaza de la -
1.00 (cea mai puternica relatie negativa care este posibila) la +1.00 (cea mai puternica
relatie pozitiva care este posibila). Valoarea 0 ne arata ca nu exista nici o relatie intre cele
doua variabile. Fig-2.4

3
Dupa cum putem abserva in figura exista o relatie ipoteica intre cantitatea pe care o au
oamenii per noapte si nivelul acestora de depresie. Cei care dorm prea mult sau prea putin
tind sa fie mai deprimati.

Corelatia nu implica cauzalitatea

De cele mai multe ori cercetatorii sunt interesati de o relatie statistica intre doua variabile
deoarece considera ca o variabila o determina pe cealalta. Adica relatia statistica reflecta
o relatie cauzala, astfel variabila despre care se crede ca este cauza se numeste variabila
independenta (variabila X), iar variabila despre care se crede ca este efectul se numeste
variabila dependenta (variabila Y).

Intelegerea relatiilor cauzale este importanta deoarece ea ne permite sa schimbam

comportamentul oamenilor in moduri previzibile. Doar stim de exemplu ca psihoterapia
ajuta al reducerea simtomelor depresive si ne dorim ca oamenii sa fie mai putin depresivi,
atunci e putem folosi pentru a atinge acest obiectiv.

Nu toate relatiile statistice, insa, reflecta relatii cauzale. La acest lucru se refera
cercetatorii cand ne spun despre corelatie ca nu implica cauzalitate. Un exemplu in acest
sens ni-l da un studiu facut in Taiwan ce arata o relatie pozitiva intre numarul aparatelor
electrice pe care oamenii le folosesc si masura in care ele contribuie la controlul nasterilor.
Totusi nu ar avea sens sa incercam sa crestem controlul nasterilor oferind oamenilor
prajitoare de paine si uscatoare de par.

Exista doua motive pentru care corelatia nu implica cauzalitate:

1. Problema directionalitatii – doua variabile X si Y pot fi legate statistic deoarece X

provoaca pe Y sau pentru ca Y cauzeaza pe X. De exemplu oamenii care fac miscare sunt
in medie mai fericiti decat cei care nu fac. Ideea de fericire le confera oamenilor mai
multa energie si ii determina sa caute oportunitati de a socializa cu ceilalti atunci cand
merg la sala de sport.

2. Un al doilea motiv pentru care corelatia nu implica cuazalitate este legat de faptul ca
doua variabile X si Y pot fi legate statistic nu pentru ca X provoaca pe Y sau Y provoaca
pe X, ci pentru ca o a treia variabila Z, provoaca atat variabila X cat si variabila Y. Un
exemplu ar fi acela ca in relatia statistica dintre a face sport si stare de fericire, intervine
a treia variabila cum ar fi sanatatea fizica ce provoaca primele doua variabile, sportul si

4
starea de fericire. Adica, cu alte cuvinte, a fi sanatos fizic, determina oamenii sa faca
miscare in acest fel ei sunt fericiti.

2.2. CUM SA GENERAM INTREBARI POTRIVITE INTR-O CERCETARE

O cercetare corecta trebuie sa aiba ca punct de pornire o intrebare buna. Cu toate acestea,
a formula intrebari potrivite intr-o cercetare este un fapt pe care cercetatorii incepatori il
gasesc deseori dificil si stresant. Unul dintre motive este acela ca a formula intrebari
potrivite intr-o cercetare reprezinta un proces de creatie ce poate parea misterios sau chiar
magic cu care cercetatorii experimentati par sa initieze intrebari interesante de nicaieri.
Cu toate acestea, cercetarile psihologice ne arata ca acest proces nu este atat de misterios
pe cat ar putea parea. Este in mare masura produsul gandirii obisnuite, al strategiilor si al
persistentei. Aceste strategii duc catre generarea ideilor comune (generale) de cercetare,
ulterior transformandu-le inintrebari de cercetare testabile empiric si in final evaluarea
acestor intrebari in termeni pe cat se poate de fezabili si interesanti.

Cum gasim inspiratia in formularea intrebarilor

Intrebarile de cercetare incep adesea ca idei de cercetare mai generale, concentrandu-se

de obicei pe un anumit comportament, ori caracteristica psihologica (cat de vorbareti
suntem, depresia, bungee jumping, s.a.m.d.).

Inainte de a analiza cum sa transformam astfel de idei in intrebari de cercetare testabile

empiric, este indicat sa stabilim de unde pornesc aceste idei. Cele mai comune surse de
inspiratie sunt observatiile informale, abordarile practice si cercetarile anterioare.

Observatiile informale includ observatii directe ale comportamentului propriu, dar si al

altora si observatii indirecte (de mana a doua), din surse nonstiintifice, cum ar fi ziare si
carti.

Exemplu:

Am putea observa ca atunci cand ne aflam intr-un magazin alimentar, intotdeauna pare
ca ne miscam cel mai incet dintre oamenii aflati acolo. Oare este posibil ca cei mai multi
oameni de acolo sa observe acelasi lucru?

5
Sau am putea citi intr-un ziar local despre oameni care doneaza bani si mancare pentru o
familie a carei casa a ars si sa incepem sa ne intrebam cat de multi oameni fac astfel, cati
doneaza si de ce o fac.

Una dintre cele mai faimoase cercetari in psihologie au fost inspirate de observatiile
informale. Faimoasa cercetare a lui Stanley Milgram despre supunere, a fost inspirata
partial din unele rapoarte jurnalistice privind procesele criminalilor de razboi nazisti in
care ei sustin ca doar urmau ordine de la superiorii lor. Acest lucru l-a determinat pe
Stanley sa se intrebe in ce masura si alti oameni se vor angaja in acte imorale, doar pentru
ca acestea le vor fi ordonate de catre o figura de autoritate.

Problemele practice pot inspira ,de asemenea, idei de cercetare, acest fapt ducand la
cercetarea aplicata in unele domenii precum: drept, sanatate, educatie sau sport.

Pot desenele cu figuri umane sa ii determine pe copii sa isi aminteasca detalii despre
abuzul psihic sau sexual?

Cat de eficienta este psihoterapia pentru tratarea depresiei, in comparatie cu

medicamentele prescrise pentru tratarea acesteia?

In ce masura telefoanele mobile afecteaza capacitatea de a sofa a oamenilor?

Cum ne pregatim mai bine din punct de vedere mental, inainte de a participa la un
maraton?

Probabil ca cea mai comuna inspiratia pentru idei noi de cercetare este cercetarea
anterioara. Stiinta este o colaborare pe scara larga, in care multi cercetatori diferiti citesc
si evalueaza fiecare munca altcuiva si efectueaza noi studii, bazandu-se pe cercetarile
anterioare. Cercetatorii cu experienta sunt desigur familiarizati cu cercetari anterioare din
domeniul lor de expertiza. Cercetatorii incepatori pot gasi inspiratie consultand un
cercetator cu experienta ( de ex. studentii pot consulta un membru al facultatii unde
invata).

Generarea intrebarilor de cercetare testabile empiric

Odata ce exista o idee de cercetare, ea trebuie folosita pentru a genera una sau mai multe
intrebari testabile empiric (intrebari exprimate in termenii unei singure variabile sau ai
unei relatii intre variabile). O modalitate de a face acest lucru este sa ne indreptam atentia
catre sectiunea de discutii a unui articol recent de cercetare pe o tema data. Acolo,

6
cercetatorii isi rezuma rezultatele, le interpreteaza in contextul cercetarilor anterioare si
sugereaza directii pentru cercetari viitoare. Aceste sugestii iau adesea forma unor intrebari
specifice de cercetari , la care se raspunde cu cercetari suplimentare.

Insa putem genera si propriile intrebari de cercetare. Putem fare asta mai usor, dar avem
un anumit comportament sau caracteristici psihologica in minte le putem conceptualiza
ca o variabila, cautand frecventa si intensitatea ei.

Exemple:

Cate cuvinte vorbesc in medie oamenii pe zi?

Cati oameni au cautat ajutor profesionist pentru depresie?

Stiind ca cercetarile stiintifice au raspuns deja la intrebarea cat de frecvent sau intens este
un comportament sau o caracteristica, atunci trebuie luat in considerare transformarea
acesteia intr-o intrebare despre o relatie statistica intre acel comportament sau
caracteristica si o alta variabila.

Care sunt unele cauze posibile ale comortamentului sai caracteristicii?

Care sunt efectele posibile ale comportamentului sau caracteristicii?

Ce tipuri de situatii ar putea provoca mai mult sau mai putin comportamentul sau
caracteristica psihologica?

In general, fiecare raspuns notat poate fe conceptualizat ca a doua variabila, sugerand o

alta intrebare despre o relatie statistica.

Exemple:

Ne-am putea gandi ca un om este mai vorbarett daca provine dintr-o familie mai
numeroasa, sau ca oamenii pot fi mai vorbareti daca comunicarea are loc intr-un grup
format din persoane de acelasi sex decat intr-un grup mixt. De exemplu cercetarile au
aratat ca femeile si barbatii vorbesc (rostesc) cam acelasi numar de cuvinte pe zi, insa
acest lucru a fost masurat la studentii din SUA si Mexic. Ne putem intreba daca studierea
persoanelor in varsta sau a celor din culturi diferite produce acelasi rezultat.

7
 Evaluarea intrebarilor de cercetare

De obicei, cercetatorii genereaza mult mai multe intrebari de cercetare decat incearca
vreodata sa raspunda. Acest lucru inseamna ca exista un mod de a evalua intrebarile
generate astfel incat sa se poata alege ce urmarim. Astfel se iau in considerare doua criterii
pentru evaluarea intrebarilor si anume, interesul intrebarii si fezabilitatea raspunsului
acesteia.

Exemple:

Cat de des se leaga oamenii la sireturi?

Sunt femeile mai predispuse decat barbatii sa se macheze?

Simt oamenii durere atunci cand le aplici un pumn in maxilar?

Oamenii prefera inghetata de vanilie sau de ciocolata?

Desi este o chestiune destul de simpla de a proiecta si a selecta date pentru a raspunde
acestor intrebari, trebuie vazut daca aceste intrebari sunt reprezentative pentru oameni in
general, dar mai ales pentru comunitatea stiintifica.

O intrebare folosita intr-o cercetare este interesanta in masura in care raspunsul sau este
pus sub semnul intrebarii. Intrebarile la care s-a raspuns prin cercetarile stiintifice devin
mai puti interesante ca subiect de abordare pentru cercetarile empirice. Insa faptul ca o
intrebare nu a primit un raspuns in urma cercetarilor efectuate, nu o face mai putin
interesanta. Trebuie sa fie o sansa rezonabila ca raspunsul la intrebare sa fie ceva ce nu
stim deja.

Fezabilitatea

Un alt criteriu important pentru evaluarea intrebarilor de cercetare este succesul

fezabilitatii raspunsurilor. Exista o serie de factori care afecteaza fezabilitatea, cum ar fi
timpul, resursele financiare, echipamentele si materialele pe care le avem la dispozitie,
cunostintele si abilitatile tehnice, dar si accesul la cei care participa la cercetare. In mod
clar cercetatorii trebuie sa ia in calcul acesti factori astfel incat sa merite efortul, iar
cercetarea sa aiba un succes. Multe reviste de profil cuprind studii complicate si dificil de
realizat. Acestea includ modele longitudinale in care se afla participantii la studii, ce se
defasoara de-a lungul a mai multor ani, studii de neuroimagistica in care activitatea
creierului participantilor este masurata in timp ce acestia realizeaza diverse sarcini

8
mentale si studii complexe neexperimentate care implica mai multe variabile si analize
statistice complicate. Astfel de cercetari sunt efectuate de catre cercetatori foarte bine
pregatiti, a caror activitate este in principal sustinuta de guvern sau subventii.

Un ultim criteriu este utilizarea metodelor ce deja au fost folosite cu secces de catre alti
cercetatori.

Exemplu:

Daca dorim sa manipulam starea de spirit a oamenilor, este indicat sa folosim una din
numeroasele abordari ce au fost folosite cu succes de catre alti cercetatori, pentru a-i face
mai fericiti pe acei oameni ai caror stare de spirit dorim sa o schimbam (sa le facem un
compliment).