Sunteți pe pagina 1din 1

Senzațiile

Definiție
Senzațiile sunt procese psihice cognitive senzoriale elementare de cunoaștere a însușirilor
concrete, luate separat, ale obiectelor și fenomenelor, când acestea stimulează receptorul unui
singur analizator sau organ de simț.

Caracteristici
1. Modalitatea - exprimă dependența fiecărei senzații de acțiunea unei anumite categorii de
stimuli (luminoși, sonori, mecanici etc.) și de existenta unui aparat specializat de realizare
2.Intensitatea - exprimă gradul de pregnanță și încărcătură energetică a senzației.
3. Durata - reflecta perioada de timp pe parcursul căreia acționeaza stimuluI. (100-150 miimi
de secundă de la contact)
4. Tonalitatea afectivă - caracteristica senzațiilor de a fi însoțite de trăiri afective de plăcere,
tensiune, depresie, neplăcere etc.

Clasificare
După locația surselor care generează semnalele, senzațiile se grupează în senzații:
- exteroceptive, care își au sursa în mediul extern;
- proprioceptive, cu sursa la nivelul articulațiilor osteomusculare;
- interoceptive, cu sursa în mediul intern.
Senzațiile exteroceptive sunt vizuale, olfactive, auditive, gustative și cutanate (tactile și
termice).
Senzațiile proprioceptive sunt proprioceptiv-chinestezice (poziția corpului în spațiu) și de
echilibru (poziția corpului în raport cu centrul de greutate).
Senzațiile interoceptive sunt organice, interne.

Legi ale sensibilității


1. Legea pragurilor absolute – senzația are loc între pragul absolut inferior (intensitatea
minimă dintr-un stimul necesară pentru a determina o senzație specifică) și pragul absolut
superior (intensitatea maxima a unui stimul care mai determina încă o senzație specifica);
2. Legea proporționalității inverse - dacă sensibilitatea este ridicată, atunci intensitatea fizică
a stimulului, necesară pentru a determina o senzație, este mai mică și invers;
3. Legea adaptării - sensibilitatea crește atunci când acționează frecvent un stimul de
intensitate mică și scade atunci când acționează frecvent un stimul de intensitate mare.
4. Legea contrastului senzorial pune în evidență nivelul sensibilității atunci când acționează
doi stimuli specifici în același timp. Există un contrast succesiv și un contrast simultan
(evident mai ales in cazul culorilor; cel mai bun contrast este galben și negru).
5. Legea semnificației – când există concordanță între nivelul sensibilității și scopul activității
desfășurate, sensibilitatea crește, iar când există discordanță între ele, ea scade.
6. Legea sinesteziei - stimularea unui analizator poate determina efecte senzoriale ale altui
analizator chiar dacă acesta nu a fost direct stimulat.

S-ar putea să vă placă și