Enigma Otiliei

de George Calinescu
Tema si viziunea
Incadrarea

Daca in perioada interbelica a literaturii romane se remarca prin romanul de analiza

psihologica, scriitorul George Calinescu opteaza in cel de al doilea roman al sau
Enigma Otiliei 1938 pentru formula epica balzaciana.

Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman realist obiectiv. Trasaturile care
incadreaza opera in acest current literar sunt: prezentarea individului ca produs al
mediului caruia ii apartine, referinta pentru tipuri umane.

Astfel, romanul calinescian respecta toate trasaturile prozei realiste clasice.

Naratorul de persoana a 3 a omniscient si omnipresent contureaza prin apelul la
toponime reale si la descrieri minutioase, o fresca a societatii burgheze de la
inceputul secolului al 20 lea.

Totodata, personajele se incadreaza in tipologii representative pentru epoca pe care

o populeaza: Otilia Marculescu – cocheta; eternal feminine enigmatic; Felix Sima
– ambitiosul; Leonida Pascalopol – mosierul; Costache Giurgiuveanu – avarul;
Stanica Ratiu – parvenitul; Aglae – baba absoluta fara cusur in rau; Aurica – fata
batrana; Titi – retardatul.

De asemenea, naratiunea a carei prim titlu a fost Parintii Otiliei abordeaza tematici
cat se poate de specific prozei realiste de secol 19, de la paternitate, mostenire si
ereditate, pana la iubire si moarte.

Tema romanului ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al

20 lea, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, actiunea romanului
construindu se in jurul averii lui Costache Giurgiuveanu.

Stop incadrarea
Scene

O scena semnificativa ce ilustreaza tema romanului este reprezentata de scena

venirii lui Felix Sima in casa batranului Costache Giurgiuveanu. Astfel, ajuns la
casa lui mos Costache, baiatul bate la usa care ii e deschisa de tanara Otilia. Initial,
Giurgiuveanu refuza sa l lase pe Felix in casa, intrucat nu il cunostea, insa, ulterior,
dupa ce acesta se prezinta, este primit in casa, urmand ca Otilia sa aiba grija de
instalarea noului venit.

O alta scena reprezentativa pentru creionarea temei romanului lui George

Calinescu este scena ultimei nopti dintre Felix si Otilia. Fata se furiseaza intr o
noapte in camera lui Felix si se aseaza langa el in pat, astfel constituindu se ultima
noapte impreuna a celor doi, insotita de discutii, urmand ca Otilia sa se refugieze
cu Pascalopol la mosia acestuia si il paraseste pe Felix. Aceasta scena pune in
lumina instabilitatea sentimentala a fetei si dualitatea comportamentului acesteia,
care a incetat sa mai viseze la implinirea unei iubiri alaturi de Felix.

Stop scene

Elemente de structura

Cartea trebuie sa se numeasca in intentia autorului Parintii Otiliei, ea ilustrand idea

balzaciana a paternitatii urmarita de George Calinescu in relatiile ei de la parinti la
copii.

Autorul schimba titlul din motive editorial si deplaseaza accentual de la un aspect

realist, traditional la tehnica moderna a reflectarii poliedrice, prin care este realizat
personajul titular.

Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos
Costache, din perspectiva lui Felix, in momente diferite ale existentei sale.

Astfel, trasaturile prezentate anterior demonstreaza incadrarea romanului in

categoria prozei realiste clasice.

Stop elemente de structura

 Caracterizarea Otiliei

Statutul social psihologic si moral

Dintre personajele feminine din literature romana, Otilia din Enigma Otiliei de
George Calinescu ilustreaza in mod remarcabil dimensiunea eternului feminine,
dar si psihologia adolescentei si statutul social la inceputul secolului al 20 lea.

Este un personaj atipic in contextual social in care traieste, prin aura de mister care
da farmec feminitatii sale.

Cu toate ca de la inceputul pana la sfarsitul romanului, Otilia prezinta un numar

limitat de insusiri ele se reflecta atat de diferit in constiinta celorlalte personaje
incat pare intr o continua metamorfoza.

Evolutia Oitiliei e marcata de faptul ca inca de la varsta frageda, ramane orfana,

Obisnuita cu luxul si rasfatata cand mama ei traia, odata ajunsa sub tutela tatalui
vitreg, Otilia incepe sa invete ce inseamna singuratatea si rautatea celor din jur.

Otiliei I se aminteste mereu ca este crescuta din mila, ca nu e demna de numele

Giurgiuveanu: Degeaba il lingusesti pe Costache sit e zbenguiesti, Costache nu te
iubeste. Eu sa fiu, si nu te as iubi daca n ai fi copilul meu, din sangele meu(Aglae).
Singura protective pe care si o gaseste Otilia e Leonida Pascalopol, un barbat
instarit prieten al tatalui.

Desi potential boagata ca mostenitoare a averii mamei, adolescent are un viitor

nesigur, Giurgiuveanu amanand la nesfarsit indeplinirea formelor egale pentru
adoptie.

Mosierul Pascalopol I ar putea garanta stabilitate sociala, dar intimitatea lor ridica
semne de intrebare privitoare la moralitatea ei.

Otilia nu se comporta niciodata ca o materialista fiind mereu ingaduitoare cu

zgarcenia lui Giurgiuveanu iar apropierea de Leonida pare deseori a relief relatia
dintre o fica si un tata.
Daca majoritatea personajelor sunt conturate ca tipuri umane, Otilia este un
personaj caracterizat capitol la rand doar prin comportament.

Portretul personajului e completat prin tehnica oglinzilor paralele. Astfel, fiecare

personaj cu care Otilia intra in contact are despre aceasta o parere pe care o
formuleaza explicit, realizand scurte caracterizari directe. Otilia este fetita cuminte
a lui Giurgiuveanu, o dezamagita si o stricata pentru Aglae, o fata desteapta si cu
spririt practice pentru Stanica Ratiu, iar Pascalopol o lauda ca detine fire de artista
sic a intruchipeaza enigma feminitatii.

Un aspect pe care naratorul il subliniaza prin caracterizarea directa sip e care

celelalte personaje par a l trece cu vederea este pozitia ei sociala: este singurul
personaj feminine rafinat: citeste carti si reviste frantuzesti, studiaza pianul, are o
relative independent economica si o atitudine relaxata fata de averea lui Costache.

Otilia reprezinta intruchiparea misterului feminine iar comportamentul derutant al

fetei il dezorienteaza pe Felix pentru ca nu si poate explica schimbarile de
atitudine.

Otilia insasi recunoaste ca este o fiinta dificila si se autocaracterizeaza astfel: sunt

foarte capricioasa, vreau sa fiu libera! … Eu am un temperament nefericit: ma
plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.

Stop statutul social psihologic si moral

Scene

O scena relevanta pentru caracterizarea Otiliei este cea a invitatiei la mosia lui
Pascalopol. Astfel, Otilia si Felix sunt invitati de catre Leonida la mosia acestuia si
decid sa accepte invitatia. Acolo cei doi sunt intampinati de proprietar care le
prezinta pustietatea imprejurimilor. Otilia si Felix se bucura de timpul petrecut
impreuna si poarta diferite discutii importante pentru relatia dintre ei, profitand
astfel de temporara absenta a mosierului care fusese chemat la Bucuresti si de
minunatele activitati care le erau puse la dispozitie. Discutiile celor doi aluneca
pana la marturisirile Otiliei despre relatia cu ambii barbati din viata ei. Aceasta
afirma ca s ar vedea fugind cu Pascalopol, deoarece Ii poate oferi siguranta
materiala, lucru care nu ii este posibil si lui Felix, el fiind cu mult mai tanar.
Aceasta scena reliefeaza instabilitatea emotionala a Otiliei si dualitatea sa.
O alta scena reprezentativa pentru creionarea portretului moral al protagonistei e
reprezentata de scena ultimei nopti petrecute cu Felix. Otilia se furiseaza intr o
noapte in camera lui Felix si se aseaza langa el in pat, astfel constituindu se ultima
lor noapte petrecuta impreuna, urmand ca Otilia sa se refugieze cu Pascalopol la
mosia acestuia si il paraseste pe Felix. Aceasta scena accentueaza instabilitatea
sentimentelor fetei care a incetat sa mai viseze la o relatie cu Felix.

Stop scene

Elemente de structura

Cartea trebuie sa se numeasca in intentia autorului Parintii Otiliei, ea ilustrand idea

balzaciana a paternitatii urmarita de George Calinescu in relatiile ei de la parinti la
copii.

Autorul schimba titlul din motive editorial si deplaseaza accentual de la un aspect

realist, traditional la tehnica moderna a reflectarii poliedrice, prin care este realizat
personajul titular.

Otilia da nastere, aproape fara vina sa la principalele conflicte ale romanului. Mai
intai conflictul exterior este declansat de mostenirea lui mos Costache, a carui
avere se cuvine fiicei sale vitrege, Otilia Marculescu, dar care este vanata de clanul
Tulea si de ginerele sotilor Tulea, Stanica Ratiu. Mai apoi conflictul interior
surprinde familiaritatea si simpatia Otiliei in relatia cu maturul Pascalopol care
starnesc gelozia nou venitului Felix Sima, instaurandu se un al doilea conflict, cel
erotic.

In concluzie, Otilia e un personaj feminine complex, construit atat prin metode

traditionale cat si moderne.

Stop elemente de structura