INSTITUȚIA PUBLICĂ

LICEUL TEORETIC «MIHAI EMINESCU», MUNICIPIUL CAHUL

METODA COARDELOR

realizat: BOISTEAN ALEXANDRU ,

elev în clasa a XII-a /profil real/
Verificat: Bejan Sergiu,
profesor de Informatica

CAHUL 2021

1.ETAPELE REZOLVARII PROBLEMEI LA

CALCULATOR
 Informatica
Instrumentele informatice permit rezolvarea problemelor atât prin metode analitice, cât si prin metode de
simulare. Dar, rezolvarea oricarei probleme în informatica se divide în mai multe etape, fiecare din ele
având acelasi grad de importanta.

Analiza problemei initiale. La aceasta etapa este studiata problema reala. Sunt separate datele initiale, se
determina ce trebuie de obtinut, care sunt relatiile dintre datele initiale si rezultat. Tot aici sunt
determinate restrictiile suplimentare asupra datelor initiale si rezultatului.

Creare a modelului problemei. Este creat modelul mathematic al problemei. În dependenta de

problema acest model poate fi analytic sau de simulare. Pentru modelul analitic este 20220t1923u necesar
sa se determine formulele de calcul, care exprima rezultatul cautat prin datele initiale.Pentru un model
iterativ se stabilesc valorile initiale ale datelor, relatiile (formulele) de trecere la iteratia urmatoare,
conditia de întrerupere a calculelor. Tot la aceasta etapa are loc (daca e posibil) divizarea problemei în
subprobleme si elaborarea modelelor pentru fiecare din ele.

Elaborarea algoritmului. În cazul rezolvarii informatice a unei probleme algoritmul contine metoda de
rezolvare a problemei, descrisa într-o forma acceptabila (pseudocod, schema logica etc.) si relatiile dintre
diferite etape de rezolvare. Daca problema a fost divizata în subprobleme, algoritmul mai contine date
despre relatiile dintre modelele subproblemelor. În procesul de rezolvare la calculator a problemei este
deosebit de importanta consecutivitatea îndeplinirii instructiunilor. Anume algoritmul divizeaza modelul
matematic în pasi elementari si stabileste ordinea de efectuare a calculelor la fiecare pas.

Scrierea programului. Pentru ca sa devina posibila rezolvarea problemei de catre calculator, nu este
suficient algoritmul de rezolvare. Algoritmul trebuie transpus într-o forma înteleasa de calculator program
într-un limbaj de programare. Pasii algoritmului sunt descrisi cu ajutorul instructiunilor limbajului de
programare, iar consecutivitatea lor - de consecutivitatea instructiunilor. În procesul de scriere a
programului pot sa apara erori sintactice sau semantice. Procesul de corectare a lor este de asemenea
inclus în etapa de scriere a programului.(Etapa se considera încheiata atunci când compilarea sau
interpretarea programului finalizeaza fara erori.)

Testarea programului. O compilare reusita nu înseamna o problema rezolvata corect. Pentru verificarea
corectitudinii se realizeaza o serie de teste, care cerceteaza lucrul programului în functie de seturi de date
de intrare simple, medii si extreme. Daca pentru toatetestele efectuate programul determina rezultate
corecte, se poate presupune ca problema a fost rezolvata corect. Daca în procesul de testare se obtin
rezultate eronate, urmeaza sa fie cercetate din nou etapele precedente, începând cu analiza problemei si
pâna la scrierea programului.Procesul de rezolvare a unei probleme la calculator poate fi ilustrat cu
ajutorul urmatoarei scheme:

Analiza problemei Este data o suprafata de-retea, nodurile retelei fiind puncte cu coordonate întregi. Se
cere de determinat numarul de trasee diferite pe retea din nodul cu coordonatele (0,0) în nodul cu
coordonatele (X,Y).Reteaua este formata din nu mai mult de 33 de linii si 33 de coloane. Numarul de
miscari nu depaseste 16.
 2.Metoda coardelor
Metoda bisecţiei, cu toată simplitatea ei, nu este eficientă în cazurile cînd rezultatultrebuie obţinut printr-
un număr redus de iteraţii, cu o exactitate înaltă. Astfel stînd lucrurile, este mai potrivită metoda
coardelor, care constă în divizarea segmentului în părţi proporţionale, proporţia fiind dată de punctul de
intersecţie al coardei care uneşte extremităţile segmentului cu axa 0x.Fie dată funcţia f(x), care posedă
următoarele proprietăţi:

1. f(x) continuă pe segmentul [a, b] şi f(a) × f(c) < 0.

2. Pe segmentul [a, b] există f (́ x) ≠ 0; f ̋(x) ≠ 0, continui, iar semnul lor pe [a, b] esteconstant.

Proprietăţile enumerate garantează existenţa soluţiei unice a ecuaţiei f(x) = 0 pe [a, b].Metoda coardelor
presupune alegerea în calitate de aproximare a soluţiei punctuldeterminat de intersecţia dreptei ce trece
prin punctele (a, f(a)) şi (b, f(b)) cu axa 0x.Pentru realizarea metodei se stabileşte extremitatea e a
segmentului [a, b] prin carese va duce o serie de coarde (fig. 3.3). Această extremitate este determinată de
condiţia:

f(e) × f ʹʹ(e) > 0.

Cealaltă extremitate a segmentului [a, b] se consideră aproximare iniţială a soluţiei: x0.Prin punctele (e,
f(e)) şi (x0, f(x0)) se construieşte o coardă. Se determină punctul x1 în care coarda intersectează axa 0x.
Punctul x1 este considerat următoarea aproximare a soluţiei.Procesul se repetă, coarda următoare fiind
dusă prin punctele (e, f(e)) şi (x1, f(x1)). Astfel se obţine şirul de aproximări x0, x1, x2, ... xi, xi+1, ...
xn ...,limita căruia este soluţia exactă a ecuaţiei f(x) = 0.Punctele e şi x0 sînt cunoscute. Folosind ecuaţia
dreptei ce trece prin două puncte, putem determina aproximarea x1 (f(x1) = 0):de unde În general, avînd
calculată aproximarea xi–1 putem determina următoarea aproximare xi prin formula recurentă:(3)i = 1,
2, ... .Se demonstrează că şirul de valori x1, x2, ... xi xi+1, ... xn ... calculate după formula (3) converge
către soluţia ξ a ecuaţiei f(x) = 0.

Eroarea metodei
Faptul că şirul aproximărilor succesive prin metoda coardelor converge către soluţia exactă implică
următoarea concluzie: eroarea soluţiei calculate va fi invers proporţională cu numărul de iteraţii efectuate.
Totuşi se poate determina şi formula care permite esti marea erorii de calcul.Fie f(x) satisface condiţiile
(1), (2). Dacă ξ – soluţia exactă a ecuaţiei f(x) = 0 pe segmentul [a, b], iar M1 şi m1 – marginea
superioară şi inferioară a f ′(x) pe acelaşi segment, din teorema Lagrange şi formula recurentă pentru
calculul aproximărilor succesive rezultă:, sau (4) Prin urmare, dacă se cere calculul soluţiei cu o exactitate
dată ε, calculele se vor repeta conform formulei (3) pînă cînd inegalitatea (4) nu va deveni una adevărată.