INSTITUȚIA PUBLICĂ

LICEUL TEORETIC «MIHAI EMINESCU», MUNICIPIUL CAHUL

REFERAT

Mihai Cimpoi

realizat: ALEXANDRU BOISTEAN,

elev în clasa a XII-a /profil real/

Verificat: Luchianciuc Natalia,

profesor de limba și literatuta română

CAHUL-2021
  Mihai Cimpoi s-a născut pe 3 septembrie 1942, în familia lui Ilie
și Ana Cimpoi, țărani din comuna Larga, Județul Hotin, Regatul
României. Viitorul academician, după cursurile primare și medii,
absolvă Facultatea de Filologie din Chișinău (1965), după care
devine redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant
al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și
activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica
estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale,
sociologizante.
 Mihai Cimpoi este un om de cultură apreciat, academician
român, critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar și
eseist basarabean. ”Om Emerit al Republicii Moldova”, două
decenii ales președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova,
deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1999-2001,
Mihai Cimpoi este autorul unor opere fundamentale, cum ar fi:
„O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia“ (în mai
multe ediții) și «Mihai Eminescu. Dicționar Enciclopedic» - o
lucrare monumentală unică. Mihai Cimpoi este autorul și
realizatorul proiectului de durată «Congresul Mondial al
Eminescologilor», lansat în 2012 și devenit o tradiție.

Este angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974)

și „Literatura artistică” (1977-1982), secretar literar la Teatrul Național
(1982-1983) și la Teatrul liric „Al. Mateevici” (1986-1987). Din mai
1987 este ales secretar al Comitetului de conducere al Uniunii
Scriitorilor din Moldova și președinte din septembrie 1991 până în
2010. A fost deputat al poporului din URSS în dezghețul gorbaciovist
(1989-1990) și apoi deputat în Parlamentul R. Moldova (1999-2001). În
paralel, îndeplinește funcția de șef al Secției de literatură clasică a
Institutului de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a
Moldovei, obține doctoratul în filologie în 1998, cu teza „Eminescu,
poet al Ființei” (conducător, Eugen Simion) și predă la Universitatea
Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. În 1991 devine membru de
onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a
Moldovei (1992), membru al Uniunii Scriitorilor din România (din
1994 este ales și membru al consiliului director al acesteia), membru al
PEN-clubului, membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni (2005),
vicepreședinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de
 Pretutindeni, cetățean de onoare al Craiovei (în 2005, alături de Grigore
Vieru, Vasile Tărâțeanu). Este director al revistei „Viața Basarabiei” și
în colegiile publicațiilor „Caiete critice”, „Viața românească”,
președinte fondator al Centrului Academic Internațional „Mihai
Eminescu” din Chișinău.

Scrieri
Mihai Cimpoi, „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”
(1996, 1997, 2002) – (monografie continuând demonstrația lui George
Călinescu că „Literatura română este una și indivizibilă”);
 Mihai Cimpoi, „Plânsul Demiurgului”, 1998;
 Mihai Cimpoi, Spre un nou Eminescu” (dialoguri cu eminescologii din
lume), Chișinău, 1993 și București, 1995;
 Mihai Cimpoi, „Căderea în sus a Luceafarului”, Galați, 1993;
 Mihai Cimpoi, „Basarabia sub steaua exilului”, București, 1994;
 Mihai Cimpoi, „Lucian Blaga. Paradisiacul. Lucifericul. Mioriticul”,
poem critic, 1997;
 Mihai Cimpoi, „Plânsul Demiurgului”, 1998;
 Mihai Cimpoi, „Sfinte firi vizionare” (clasicii români: medalioane),
Chișinău, 1995
