Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alexandru
Alexandru
REFERAT
Mihai Cimpoi
CAHUL-2021
Mihai Cimpoi s-a născut pe 3 septembrie 1942, în familia lui Ilie
și Ana Cimpoi, țărani din comuna Larga, Județul Hotin, Regatul
României. Viitorul academician, după cursurile primare și medii,
absolvă Facultatea de Filologie din Chișinău (1965), după care
devine redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant
al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și
activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica
estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale,
sociologizante.
Mihai Cimpoi este un om de cultură apreciat, academician
român, critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar și
eseist basarabean. ”Om Emerit al Republicii Moldova”, două
decenii ales președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova,
deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1999-2001,
Mihai Cimpoi este autorul unor opere fundamentale, cum ar fi:
„O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia“ (în mai
multe ediții) și «Mihai Eminescu. Dicționar Enciclopedic» - o
lucrare monumentală unică. Mihai Cimpoi este autorul și
realizatorul proiectului de durată «Congresul Mondial al
Eminescologilor», lansat în 2012 și devenit o tradiție.
Scrieri
Mihai Cimpoi, „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”
(1996, 1997, 2002) – (monografie continuând demonstrația lui George
Călinescu că „Literatura română este una și indivizibilă”);
Mihai Cimpoi, „Plânsul Demiurgului”, 1998;
Mihai Cimpoi, Spre un nou Eminescu” (dialoguri cu eminescologii din
lume), Chișinău, 1993 și București, 1995;
Mihai Cimpoi, „Căderea în sus a Luceafarului”, Galați, 1993;
Mihai Cimpoi, „Basarabia sub steaua exilului”, București, 1994;
Mihai Cimpoi, „Lucian Blaga. Paradisiacul. Lucifericul. Mioriticul”,
poem critic, 1997;
Mihai Cimpoi, „Plânsul Demiurgului”, 1998;
Mihai Cimpoi, „Sfinte firi vizionare” (clasicii români: medalioane),
Chișinău, 1995