INFRACŢIUNILE CONTRA PERSOANEI

ASPECTE GENERALE:
Infracţiunile contra persoanei se studiazǎ imediat dupǎ infracţiunile contra
siguranţei statului, deoarece persoana cu toate atributele sale reprezintǎ una din valorile
sociale fundamentale pe care statul le ocroteşte.
Infracţiunule contra persoanei sunt structurate în mai multe capitole, în funcţie
de valoarea socialǎ lezatǎ : viaţa, sǎ nǎ tatea şi integritatea corporalǎ , libertatea fizicǎ sau
psihicǎ , libertatea vieţii sexuale.
Datoritǎ multitudini de feluri în care persoana poate fi lezatǎ , acest titlu se va
studia pe parcursul a 4 cursuri.

INFRACŢIUNILE CONTRA VIEŢII

OMORUL (art. 174 C. pen.)

1. Conţinutul legal:
“Uciderea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- generic - este format din relaţiile sociale care privesc apǎ rarea persoanei privitǎ sub
totalitatea atributelor sale ;
- special - este format din relaţiile sociale care apǎ rǎ viaţa tuturor persoanelor;
- material - corpul persoanei aflat în viaţǎ . Acesta nu trebuie sǎ se confunde cu
subiectul pasiv care este persoana în viaţǎ .
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ care ră spunde penal. Participaţia este posibilǎ în
toate formele sale.
- subiectul pasiv - este persoana ucisǎ .

3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune:sugrumare,
lovire, tǎ iere, otrǎ vire, împuşcare, înţepare, electrocutare, neadministrarea de hranǎ sau
medicamente, neacordarea primului ajutor, asmuţirea unui cǎ ine, folosirea unei reptine, etc.
Se poate observa cǎ omorul se poate sǎ vâ rşii direct sau indirect. De asemenea, fǎ ptuitorul
poate folosi şi anumite instrumente: cuţit, topor, lamǎ , substanţe otrǎ vitoare, etc.
- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ aceasta nu se produce va fi tentativǎ .
- legǎtura de cauzalitate - ea trebuie sǎ se stabileascǎ între acţiunea fǎ ptuitorului şi
urmarea imediatǎ .
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ . Ea se va stabili în funcţie de
modul cum a acţionat fǎ ptuitorul şi de instrumentele pe care le-a folosit.
- mobilul - ura, gelozia. Interesul material schimbǎ încadrarea juridicǎ (art. 175 C.
pen.). Lipsa acestuia poate releva inexistenţa discernǎ mâ ntului. El aratǎ totodatǎ
periculozitatea infractorului.
- scopul - suprimarea vieţii persoanei. Acesta ajutǎ de cele mai multe ori la
individualizarea pedepsei.

4. Forme. Sancţiuni:
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc (procurarea unui cuţit);
2. tentativa - se pedepseşte (îndreptarea cuţitului înspre inima unei persoane);
3. fapt consumat - momentul producerii morţi.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 10 la 20 de ani şi
- interzicerea unor drepturi.

OMORUL CALIFICAT (art. 175 C. pen.)

1. Conţinutul legal:
“Omorul sǎ vâ rşit în vreuna din urmǎ toarele împrejurǎ ri:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra soţului sau unei rude apropiate;
d) profitâ nd de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎ ra;
e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;
f) în legǎ turǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎ rire sau arestare, ori de la
executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde sǎ vâ rşirea altei infracţiuni;
i) în public;
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.”
Omorul calificat implicǎ aceleaşi caracteristici ca şi omorul simplu, cu deosebirea cǎ
primul prezintǎ unele circumstanţe care îi sporesc periculozitatea. Pentru explicaţiile privind
obiectul, subiecţii, latura obiectivǎ şi subiectivǎ trimitem la infracţiunea de omor. În
continuare vom analiza numai cazurile în care omorul poate fi calificat.
a. cu premeditare:
Premeditarea presupune o gâ ndire anticipatǎ asupra unei activitǎ ţi viitoare. În
accepţiunea legii penale, premeditarea presupune ceva mai mult decâ t o gâ ndire anticipatǎ .
Ea constǎ în trecerea unui interval de timp din momentul luǎ rii hotǎ râ rii de a sǎ vâ rşii omorul
şi pâ nǎ în momentul executǎ rii infracţiunii. Acest interval de timp nu este expres prevǎ zut de
lege, fiind lǎ sat la aprecierea instanţei.
Premeditarea mai presupune şi sǎ vâ rşirea unor acte de pregǎ tire, de naturǎ sǎ
întǎ reascǎ hotǎ râ rea de a sǎ vâ rşi infracţiunea şi totodatǎ sǎ -i faciliteze executarea acesteia
(procurarea unui cuţit sau a unei cantitǎ ţi de otravǎ , urmǎ rirea victimei).
Aceasa implicǎ aşadar o chibzuinţǎ , sâ nge rece, stǎ pâ nire de sine. În cazul în care o
persoanǎ procurǎ instrumente autorului în vederea sǎ vâ rşirii omorului, acesta va rǎ spunde
pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat.
b. din interes material:
Acesta constituie un mobil de facturǎ egoistǎ , care îi conferǎ faptei un pericol mai
mare. Interesul material se poate înfǎ ţişa ca un avantaj sau beneficiu de naturǎ materialǎ cum
ar fi: bani, bunuri, titluri de valoare, dobâ ndirea unei moşteniri, stingerea unor datorii sau
obţinerea altor avantaje. Nu intereseazǎ valoarea avantajelor sau bunurilor care pot fi
obţinute. Este important ca aceste avantaje sǎ fi constituit mobilul crimei.
Sǎ vâ rşirea omorului din interes material, este o circumstanţǎ personalǎ , deoarece
priveşte latura subiectivǎ a infracţiunii, nefiind transmisibilǎ şi celorlalţi participanţi.
c. asupra soţului sau unei rude apropiate:
Omorul sǎ vâ rşit în astfel de cazuri este mai grav deoarece victima mizâ nd pe
afectivitatea dintre el şi autor nu-şi ia mǎ suri de apǎ rare, ceea ce poate sǎ înlesneascǎ
sǎ vâ rşirea infracţiunii. În acest caz subiectul pasiv este calificat. Calitatea de soţ rezultǎ numai
dintr-o cǎ sǎ torie legal îngheiatǎ ;fiind scos din aceastǎ sferǎ concubinajul. Despǎ rţirea în fapt a
soţilor nu are relevanţǎ .
2
 Prin rude apropiate se înţeleg ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii
acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie potrivit legii, astfel de rude. Nu
intereseazǎ gradul de rudenie în linie ascendentǎ şi descendentǎ . Copiii adoptaţi au calitatea
de rude apropiate faţǎ de adoptator. Adopţia cu efecte depline nu permite sǎ opereze
agravanta între înfiat şi ascendentul sǎ u natural sau fratele sǎ u de sâ nge.
d. profitând de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎra:
Agravanta se justificǎ prin aceea cǎ , omorul astfel sǎ vâ rşit este mai uşor de consumat.
Sunt în neputinţǎ de a se apǎ ra persoanele care suferǎ o infirmitate fizicǎ sau psihicǎ , cele de
vâ rstǎ fragedǎ sau cele de vâ rstǎ înaintatǎ .
Starea de neputinţǎ trebuie sǎ fie anterioarǎ sǎ vâ rşirii faptei şi nu sǎ fie provocatǎ de
autor. A profita de starea de neputinţǎ a victimei, presupune cunoaşterea de cǎ tre fǎ ptuitor a
condiţiei precare a victimei şi hotǎ râ rea acestuia de a se folosi de aceastǎ stare pentru a o
ucide.
Fapta prezintǎ un grad de pericol social mai grav din punct de vedere obiectiv
(neputinţa victimei), câ t şi din punct de vedere subiectiv (perversitatea fǎ ptuitorului care a
ucis profitâ nd de aceastǎ împrejurare).
e. prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane:
Omorul sǎ vâ rşit în astfel de situaţii este mai grav, deoarece cu câ t sunt mai multe
victime cu atâ t fapta este mai periculoasǎ . Se îndeplineşte aceastǎ agravantǎ câ nd autorul
foloseşte pentru sǎ vâ rşirea infracţiunii metode ca: bombe, gaze, incendii, armament.
Aceastǎ agravantǎ poate sǎ reiasǎ din mijloacele folosite de autor, dar şi din
împrejurǎ rile în care se comite fapta (într-o salǎ de curs).
f. în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei:
Aceastǎ circumstanţǎ are în vedere, de regulǎ , omorul care se comite dintr-un
sentiment de nemulţumire sau de rǎ zbunare pentru modul în care victima, în cadrul
îndatoririlor de serviciu, a satisfǎ cut interesele ori pretenţiile autorului. Existǎ aceastǎ
circumstanţǎ şi atunci câ nd autorul ucide pentru a împiedica victima sǎ -şi exercite atribuţiile
de serviciu.
În cazul în care victima îndeplineşte o funcţie importantǎ pe linie de stat sau politicǎ ,
fapta se încadreazǎ în art. 160 C. pen. dacǎ îndeplineşte şi celelalte condiţii.
g. pentru a se sustrege ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire, arestare ori de la
executarea unei pedepse:
Pericolul sporit al omorului sǎ vâ rşit în astfel de situaţii decurge din scopul urmǎ rit de
fǎ ptuitor. De ex. autorul comite un omor pentru a nu fi tras la rǎ spundere penalǎ . Nu se aplicǎ
aceastǎ agavantǎ în cazul în care urmǎ rirea nu a început.
h. pentru a înlesni sau a ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni:
Pentru existenţa acestei agravante este necesarǎ şi suficientǎ dovada scopului urmǎ rit,
indiferent dacǎ acest scop s-a realizat sau nu. De ex. fapta autorului care, urmǎ rind sǎ aibǎ
raport sexual cu victima, nu a oprit maşina la insistenţele acesteia, determinâ nd-o astfel sǎ
sarǎ din maşinǎ , accidentâ ndu-se mortal. În speţǎ nu este relevant cǎ inculpatul n-a reuşit sǎ
consume violul, hotǎ râ tor fiind scopul urmǎ rit, şi anume, împiedicarea victimei de a se salva.
Acest text de lege se referǎ şi la tentativǎ , nu numai la infracţiunile consumate. În cazul
în care scopul s-a realizat, va exista un concurs de infracţiuni.
i. în public:
Omorul sǎ vâ rşit într-o asemenea împrejurare evidenţiazǎ o periculozitate sporitǎ a
fǎ ptuitorului, iar fapta are un mare ecou social, determinâ nd o nesiguranţǎ publicǎ . Prin loc
public se înţeleg situaţiile prevǎ zute în art. 152 C. pen.

OMORUL DEOSEBIT DE GRAV (art. 176C. pen.)

1. Conţinutul legal:
“Omorul sǎ vâ rşit în vreuna din urmǎ toarele împrejurǎ ri:
a. prin cruzimi;
3
b. asupra a douǎ sau mai multor persoane;
c. de cǎ tre o persoanǎ care a mai sǎ vâ rşit un omor;
d. pentru a sǎ vâ rşi sau a ascunde sǎ vâ rşirea unei tâ lhǎ rii sau piratrerii;
e. asupra unei femei gravide;
f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în legǎ turǎ cu
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora;
g. de că tre un judecă tor sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legǎ turǎ cu
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de de al 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi;
Tentativa se pedepseşte.”
a. prin cruzimi;
Este o circumstanţǎ foarte des întâ lnitǎ în practicǎ . Astfel, Dicţionarul Juridic defineşte
cruzimea ca „o manifestere de ferocitate în comiterea unei infracţiuni de naturǎ sǎ provoace
suferinţe prelungite victimei. ”
Actele de cruzime comise de fǎ ptuitor provoacǎ implicit şi un sentiment de oroare
celor din jur, ori de groazǎ .
Ex. în acest sens pot fi: stropirea victimei cu benzinǎ , dupǎ care i s-a dat foc, aplicarea
de lovituri care zdrobesc globii oculari, tǎ ierea victimei cu o lamǎ în zone nevitale, dar totuşi
pentru a-i provoca moartea.
Omorul sǎ vâ rşit în asemenea situaţii este deosebit de grav, deoarece infractorul
urmǎ reşte un rezultat dublu: provocarea de suferinţe fizice şi moartea victimei.
b. asupra a douǎ sau mai multor persoane;
Aceastǎ circumstanţǎ are ca element specific nu o pluralitate de victime,ci voinţa
infractorului de a ucide mai multe persoane în aceeaşi împrejurare. Agravanta se aplicǎ numai
dacǎ se produce efectiv moartea a cel puţim douǎ persoane.
Pentru incidenţa agravantei, autorul trebuie sǎ aibǎ reprezentarea consecinţelor
constâ nd în uciderea a cel puţin douǎ persoane. Ex. aruncarea unei bombe care a ucis mai
multe persoane, otrǎ virea unor fâ ntâ ni.
Dacǎ fǎ ptuitorul demonstreazǎ intenţia de a ucide o singurǎ persoanǎ prin mijloace
care pun în pericol viaţa mai multor persoane, atunci el va rǎ spunde cfm. art 175 lit. e.
c. de cǎtre o persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor;
Aceasta are la bazǎ antecedenţa penalǎ a infractorului, care demonstreazǎ cǎ acesta nu
s-a îndreptat. Pentru aplicarea acesteia nu se vor lua în calcul faptele de omor sǎ vâ rşite într-o
stare care înlǎ turǎ caracrerul penal al faptei - legitimǎ apǎ rare.
Aceastǎ antecedenţǎ penalǎ va exista chiar dacǎ pentru omorul sǎ vâ rşit a intervenit
amnistia, graţierea ori prescripţia sau dacǎ acesta a fost reabilitat.
La stabilirea sancţiuni, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni sau ale recidivei.
Aceastǎ agravantǎ esre personalǎ , deci ea nu se rǎ frâ nge şi asupra altor participanti.
d. pentru a sǎvârşi sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii:
Împrejurarea care atribuie acestui omor un caracter mai grav constǎ în scopul special
urmǎ rit de fǎ ptuitor. Se va aplica art. 176 lit. d câ nd se stabileşte cǎ fǎ ptuitorul a suprimat cu
intenţie viaţa unui om, pentru a crea condiţiile favorabile sǎ vâ rşirii sau ascunderii unei
tâ lhǎ rii sau piraterii.
Aceastǎ condiţie trebuie sǎ fi existat în momentul sǎ vâ rşirii omorului. Ea este o
circumstanţǎ personalǎ şi deci nu este opozabilǎ şi celorlalţi participanţi, afarǎ de cazul în
care aceştia au acţionat şi ei cu acelaşi scop.
Omorul sǎ vâ rşit în aceastǎ împrejurare se deosebeşte de tâ lhǎ ria care a avut ca urmare
moartea vintimei, deoarece în acest caz fǎ ptuitorul nu acţioneazǎ cu intenţia de a ucide
victima ci de a o deposeda de un bun, forma de vinovǎ ţie cu care se comite fapta fiind
praeterintenţia.
e. asupra unei femei gravide;

4
 O asemenea faptǎ produce moartea a douǎ fiinţe, lezâ nd respectul faţǎ de produsul
concepţiei. Nu are semnificaţie stadiul sarcinii, legea neprecizâ nd acest lucru. Starea de
graviditate trebuie sǎ fie realǎ . Dacǎ fǎ ptuitorul sǎ vâ rşeşte omorul ştiind cǎ victima este
gravidǎ , ea nefiind, agravanta nu va opera.
În momentul sǎ vâ şirii faptei, autorul trebuie sǎ cunoascǎ starea victimei, în caz contrar
operâ nd eroarea de fapt. Cu toate cǎ , legea nu precizeazǎ ar mai fi de menţionat cǎ , starea de
graviditate a victimei ar trebui sǎ fie vizibilǎ .
f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în legǎ turǎ
cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, se pedepseşte cu detenţiunea
pe viaţǎ sau cu închisoare de de al 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
g. de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în
legǎ turǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,
Raţiunea acestei agravante decurge din calitatea subiectului pasiv şi/sau activ de
purtǎ tor al autotitǎ ţii de stat, fie ca procuror, judecǎ tor, poliţist sau jandarm. Aceste persoane
intrǎ în categoria persoanelor care se ocupǎ cu reprimarea fenomenului infracţional.
Subiectul pasiv trebuie sǎ se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau fapta sǎ se comitǎ
în pegǎ turǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei.

PRUNCUCIDEREA (art.177 C.pen.)

1. Conţinutul legal:
“Uciderea copilului nou-nǎscut, sǎvârşitǎ imediat dupǎ naştere de cǎtre mama
aflatǎ într-o stare de tulburare pricinuitǎ de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2
la 7 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc
dreptul la viaţǎ oricǎ rui nou-nǎ scut. Dupǎ cum se ştie dreptul la viaţǎ apare în momentul
expulzǎ rii copilului din corpul mamei. Nu are relevanţǎ dacǎ copilui este sǎ nǎ tos sau nu,
important este ca el sǎ fie în viaţǎ .
- obiectul material - este corpul nou-nǎ scutului.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este calificat, în persoana mamei nou-nǎ scutului, imediat dupǎ
naştere. Cel care ajutǎ la sǎ vâ rşirea infracţiunii poate fi dupǎ caz complice sau instigator.
Pruncuciderea reprezintǎ o formǎ mai uşoarǎ de omucidere. Totodatǎ , mama trebuie sǎ se fi
aflat într-o puternicǎ tulburare pricinuitǎ de actul naşterii şi nu de un conflict exterior.Aceste
douǎ condiţii trebuie îndeplinite cumulativ. Dacǎ lipseşte aceastǎ stare, mama va rǎ spunde
pentru omor calificat.
- subiectul pasiv - este calificat în persoana nou-nǎ scutului, indiferent dacǎ este
nǎ scut din cǎ sǎ torie sau din afara acesteia. Durata maximǎ a stǎ rii de nou-nǎ scut este de 10-
14 zile - atâ t timp câ t dureazǎ urmele naşterii.

3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se poate sǎ vâ rşii printr-o acţiue sau inacţiune de ucidere
(aplicarea de lovituri, lǎ sarea acestuia în frig, înfometarea copilului). Toate acestea trebuie
fǎ cute „imediat dupǎ naştere” şi datoritǎ tulburǎ rilor în care se gǎ sea mama dupǎ naştere.
- urmarea imediatǎ - moartea copilului nou-nǎ scut. Dacǎ se produce un alt rezultat-o
vǎ tǎ mare gravǎ , nu va cǎ dea în sfera penalului, deoarece tentativa nu se mai pedepseşte.
3B. Latura subiectivǎ  :
- forma de vinovǎţie - intenţia, fiind în acest caz incompatibilǎ cu premeditarea,
deoarece pruncuciderea este o infracţiune spontanǎ .
5
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - se consumǎ atunci câ nd se produce moartea nou-nǎ scutului.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 2 la 7 ani.