PROCESE DE TRATARE A APEI

Anul III IPMI

2 ore curs
2 ore laborator

CUPRINS

1. Apa – structură, proprietăţi fizice

2. Surse naturale de apă, alcalinitatea şi aciditatea apei
3. Surse de poluare a apelor naturale
4. Monitorizarea calităţii apelor
5. Procese de tratare a apelor
5.1.Tratarea apei pentru consumul casnic
5.1.a. Procese de tratarea apei
5.1.b. Instalaţii
5.1c. Echipamente
5.2. Procese de tratare a apei utilizate ca agent termic
5.2.a. Procese de tratarea apei
5.2.b. Instalaţii
5.2.c. Echipamente
6.Procese avansate de tratare a apelor
7. Exemple
Cursul nr. 12

Procese de tratare a apei utilizată ca agent

termic

Instalaţii

Prof. univ. dr. Maria Visa

Apă naturală
Proces/activitate
Tratarea apelor care Epurarea apelor
utilizează apa
Apă reinserată
în circuitul natural

Alegerea proceselor de tratare depinde de:

- Sursa de apă

- Cerintele utilizatorului
Procedee de tratare care permit reţinerea durităţii.
• De ce?
- Carbonaţii şi silicaţii de Ca şi Mg se depun pe pereţii conductelor şi a
cazanelor – cruste izolatoare;
- Bicarbonaţii de Ca şi Mg se descompun t >de 800 C,

Ca(HCO3)2 → CaCO3 + CO2 + H2O

Mg(HCO3)2 → MgCO3 + CO2 + H2O
- Sărurile de Ca şi Mg ale acizilor graşi sunt insolubile în apă şi
influenţează negativ eficienţa proceselor din ind. chimică şi textilă.
Efecte secundare dar pozitive
pozitive::
- efectul bactericid datorită creşterii pH-ului în unele procese;
- eliminarea compuşilor feroşi;
- eliminarea parţială a compuşilor organici prin coprecipitare –
cu săruri de Ca şi Mg
 Decarbonatarea (dedurizare)
- Stabilirea procedeului de dedurizare şi a parametrilor de operare :

- caracteristicile apei – echilibrul calco - carbonic –

de variabilele: [CO2liber], [H2CO3], [HCO3-], [H+], [HO-], [CO32-],

H2O + CO2liber
H2CO3

H2CO3
HCO3- + H+
HCO3-
CO32- +H+
H2O
H+ + HO-

- Cum se determină concentraţiile acestor parametri?

- O apă este în stare de echilibru carbonic dacă cele şase variabile
verifică sistemul de patru ecuaţii.
CaCO3
CO32- + Ca2+
- pH-ul de echilibru sau de saturaţie pHs
- Echilibrul calco – carbonic al unei ape: pH =pHs
[CO2] – care corespunde pHs se numeşte CO2echilibrant.
 Obţinerea apei utlizate ca agent termic (apa de cazane)

• Vaporii pot conţine: bule de lichid, gaze (O2, CO2), la p mari - antrenează
săruri volatile, silicaţi sau cloruri.

Conditii de calitate:

-Turbiditate: lipsa
- Continut de minerale: lipsa
- Duritate: 0oG
- Continut scazut de oxigen, CO2
Etape:

0. Pretratate
1. Demineralizare
2. Degazarea
(a) prin încălzire
(b) eliminarea urmelor de O2 rezidual (coroziv): sulfiţi, hidrazină sau prin
reacţia catalitică pe paladiu fixat pe un suport de schimbători de ioni.
3. Tratarea cu fosfaţi: eliminării durităţii accidentale. Pentru a mări marja de
siguranţă se pot adăuga şi agenţi complexanţi (EDTA, NTA).
4. Adăugare de inhibitori de coroziune (substanţe organice cu azot şi/sau sulf
care se pot adsorbi pe suprafaţa metalului formând pelicule protectoare):
aminelor grase (octil-amina), extracte de plante (lignosulfonaţi, taninuri)
mercaptobenzotiazoli (cazane de Cu).
5. Adăugare de agenţi de prevenire a condensului: poliamide cu lanţuri lungi sau
poliuretani
6. Adăugare de sisteme tampon (cazane de înaltă presiune): mici cantităţi de
amine şi cuplul fosfat neutru – fosfat diacid de sodiu.
 Apa pentru obţinerea aburului în cazanele de înaltă presiune

Apă Cationit Degazor Anionit

brută de CO 2 puternic bazic Schimbători
puternic acid
OH - în strat mixt
H+ Apă
tratată
 Eliminarea sărurilor pentru obţinerea apei utilizate în
generatoarele de abur

Etapa de tratare Scop Observaţii

Pretratare Prevenirea depunerii - Îndepărtarea comp. cu Ca, Mg, Si

în evaporator - În sistemele care produc apă -
demineralizată, îndepărtarea azotaţilor,
sulfaţilor, carbonaţilor
Dezaerare Prevenirea coroziunii Îndepărtarea agenţilor corozivi: oxigen dizolvat,
gaze cu caracter acid (CO2)
Evaporare Prevenirea depunerii Dispersia sau complexarea Fe, Ca, Mg, Si.
şi coroziunii Menţinerea pH-ului sistemului.
Condensare Prevenirea coroziunii Menţinerea pH-ului sistemului
 Variante tehnologice de realizare a procesului de
schimb ionic
• Funcţionarea reactoarelor de schimb ionic au un caracter ciclic:
- schimbul ionic
- afânarea
- regenerarea
- spălarea

- Schimbul ionic: apa brută trece prin stratul de schimbător de ioni.

După ce toţi centrii de schimb ionic sunt epuizaţi, conc. ionilor
impurificatori creşte rapid în apa tratată (străpungere) – finalul etapei.
- Afânarea: rol de a înfoia masa granulară de răşină, de a împiedica
cimentarea sa.
Se face cu un curent de apă de o intensitate 3-6 L/s.m2 timp de 10-20
min.
Regenerarea:

- operaţia prin care masa schimbătoare de ioni îşi recapătă

proprietatea de permutare a ionilor:
- cu sol. NaCl de 5-10% pt. cationiţi în ciclul de Na (RCOONa)
- cu sol. HCl sau H2SO4 de 1-2% pt. cationiţi în ciclul de H (RSO3H)
- cu sol. NaOH de 2-3% pt. anioniţi (ROH).
- Ecuaţii chimice:

Cum se realizează:
- cu exces de electrolit regenerator în:
echicurent
contracurent, în acelaşi reactor
sau separat după trecerea răşinii în alt reactor.
 Instalaţia Tripol
Răşina nu este utilizată în strat mixt – este separată în trei straturi:
cationit – anionit - cationit.
Răşinile sunt transferate în instalaţia de regenerare pe linii de transvazare diferite.
Avantajul ? 1-unitate de schimb ionic; 2-regenerator
cationit; 3-regenerator anionit
- Spălarea: îndepărtarea sol. regeneratoare şi a produşilor secundari.

- Se face cu apă dedurizată şi demineralizată în acelaşi sens utilizat la

schimbul ionic sau la regenerare prin spălare lentă sau rapidă.

 Procesul dinamic de schimb ionic se realizează folosind
patru moduri de contactare:
contactare

• strat fix de schimbător de ioni (staţionar), faza lichidă

în curgere continuă în sens ascendent sau descendent;

• strat fluidizat de schimbător de ioni, realizat cu fază

lichidă;

• strat mobil sau pulsator de schimbător de ioni;

• strat în suspensie.
Schema principală a schimbului ionic cu strat mobil
 Instalaţie de dedurizare a apei
- Avantaj: montaj simplu;
- Dezavantaj: apa mai conţine o cantitate semnificativă de ion carbonat şi de NaCl.
Apă Cationi Anioni
Ca ; Mg ; Na HCO3-; SO42-; Cl-
2+ 2+ +
brută

NaCl(reg)

KS
Na+
MgCl2- CaCl2

Cationi Anioni Apă

Na+ HCO3-; SO42-;Cl- dedurizată

Aplicaţii: domenii unde calitatea apei este controlată mai puţin riguros
(cazane de apă caldă, cazane cu presiune mare apă de răcire).
 Instalaţie de dedurizare cu două coloane cu cationiţi
- Avantaj: apa are un conţinut de CO2 foarte redus, iar conţinutul de NaCl se reduce în funcţie de proporţia
de amestecare;
- Dezavantaj: apa mai conţine o cantitate semnificativă de ion carbonat şi de NaCl.

Apă Cationi Anioni Aplicaţii: dedurizarea apei de

Ca2+; HCO3- alimentare a cazanului de joasă
brută
Mg2+ SO42- presiune.
Na+ Cl-

NaCl(reg)
HCl(reg)

KS KS
Na+ H+
MgCl2 NaCl
MgCl2
CaCl2
CaCl2

HCO3- HCO3-
Na+ H+
SO42- SO42-
Cl- Cl-
Degazei Apă
ficator SO42- Na+ Dedurizată
Decarbonatată
 Schema de dedurizare cu două coloane, cu cationit şi anionit
- Avantaj: regenerarea este mai ieftină şi rezultă o apă lipsită de carbonaţi.

- Dezavantaj: nu se reduce conţinutul de sare al apei tratate (nămolul trebuie curăţat frecvent)
Apă Cationi Anioni
brută Ca2+; HCO3-
Mg2+ SO42-
Na+ Cl-

NaCl(reg)
NaCl(reg)

KS KS
Na+ Cl-
NaHCO3
MgCl2
Na2SO4
CaCl2,
NaCl

HCO3-
Na+
SO42-
Cl- Apă
Cl- Na+
Dedurizată fără
carbonaţi

Aplicaţii: dedurizarea apei de alimentare a cazanului de presiune medie.

Demineralizare:

1. Dedurizare
2. Eliminarea de anioni

Apă dură care conţine ioni de Mg2+, Ca2+, Cl-, SO42-

C
C-SO3H(Na) C
C NH2
C
C
cationit C-SO3H(Na)
C C NH2 anionit
C-SO3N(Na) C
C C NH2

H(Na)+, Cl-, SO42-

Apă dedurizată Apă deionizată
(apă “demi”)
 Schema de desalinizare prin schimb ionic cu cationit şi
anionit

Cationitul puternic acid leagă toţi cationii din apă, anionitul slab bazic fixează anionii
acizilor tari (clorură, sulfat, nitrat).
- SiO2 din apă rămâne neschimbat.
Aburul de înaltă presiune:
CO2(1-2 mg/L); acid salicilic (20-40µg/L; O2 diz (20-30 µg/L);
conţinut redus de NaCl

După desalinizare se dispune o coloană cu anionit puternic bazic care

elimină complet CO2şi SiO2.
 După reţinerea ac. silicic
se montează o coloană
mixtă cu ciclu de
hidrogen şi oxidril,
care reţine impurităţile
aflate sub formă de urme.

Pt. apa complet desalinizată:

1. Desalinarea grosieră – apă tratată cu o valoare a conductivităţii de 3-10 µS
2. Desalinarea fină
3. Desalinarea avansată.
Aplicaţii: ind. Chimicalelor fine, semiconductoarelor, medicină.