Ciuvica Roxana Bianca

Municipiul Slatina- industrie

Curpins

 1. Conceptul de spaţiu industrial

 2. Factorii de localizare a spaţiului industrial

 3. Tipologia spaţiilor industriale

 4. Noi tipuri de spaţii industriale

 5. Industria şi organizarea spaţiului geografic

 5.1. Noi forme de organizare a spaţiului industrial

 5.2. Unitatea industrială şi platforma industrială

1. Conceptul de spaţiu industrial

Industria a domeinat economiile naţionale în decursul ultimului secol, iar industrializarea a

comandat procesul evolutiv al societăţii contemporane. Mai adaptabilă decât agricultura la
modificarile organiyatorice. Industria este mai mult decât o sursă de produse, ea construind mai
ales un motor de dezvoltare pentru secolul XX şi un factor urbigen dintre cei mai importanţi.
Revoluţia industrială a declanşat un proces de transformare a resurselor naturale, de concentrare
a polulaţiei în multe centre urbane, schimbând raporturile omului cu mediul. Era industrailă nu a
însemnat doar impunerea unui nou tip de producţie bazat pe noi tehnologii şi noi produse, ci s-a
reflectat şi în sfera culturii, generând o adevărată civilizaţie industrială.

După revoluţia industrială, industria a devenit un element fundamental al economiei şi a atrs

mult timp atenţia specialiştilor. Chiar şi în prezent distribuţia spaţială a industriei continuă să
ridice numeroase probleme, în primul rând, pentru că trebuie studiată în corelaţie cu distribuţia
spaţială a unor elemente şi nu doar ca un fapt singular.

Spaţiul industrial ese componentă a spaţiului geografic şi reprezintă o concentrare de unităţi de

producţie industrială, de mijloace de transport, spaţii de depozitare, spaţii pentru administrarea şi
servirea acestora. Este un spaţiu afectat de industrie atât din punct de vedere al caracteristicilor
Ciuvica Roxana Bianca

sale, cât, mai ales, din punct de vedere funcţional, integrându-se în spaţiul urban , rural sau
periurban.

Spaţiul industrial propriu-zis cu toate elementele sale, a apărut o dată cu începutul

industrializării. El presupune, în primul rând o porţiune a spaţiului geografic în care materiile
prime sunt transformate cu mijloace mecanice în produse finite, iar această transformare este cea
care se face răspunzătoare de complexitatea problemelor legate de spaţiul industrial.

Elementele componente ale spaţiului industrial pot fi considerate următoarele:

 Subspaţii de alimentare cu materii prime

 Subspaţii de alimentare cu energie
 Subspaţii industriale propriu zisereprezentate de întreprinderile industriale
 Subspaţii de transport
 Subspaţii administrative şi de coordonare a activităţilor industriale
 Subspaţii de cercetare

2.Factorii de localizare a spaţiului industrial

Factorii de localizare a industriei şi desi a spaţiului industrial au constituit obiect de studiu pentru
cercetătorii din diverse domenii, fiind o temă predilectă a acestora până în mijlocul acestui secol.
În timp s-a observat că acestea şi-au schimbat gradul de prioritate şi s-a completat cu noi
elemente de dezvoltare în funcţie de etapele de dezvoltare ale societăţii, ale tehnologiei şi ale
economieimondiale în ansamblu.

Dacă iniţial localizarea industriei era legată de factorii fizici, ulterior s-au adăugat cei sociali şi
economici. Această trecere s-a făcut treptat, ca urmare a progreselor întregistrate de procesele
industriale, a schimbarii formelor de organizare a muncii industriale, a mobilităţii din ce în ce
mai mare, a industriei şi a desprinderii ei de spaţiul fizic, ca urmare a modernizării
transporturilor.

 Resursele naturale reprezentate prin materii prime, apă şi energie au o importanţă care
variază de la o etapă la alta a dezvoltării economiei, mai ales de la o ramură industrială la
alta
Ciuvica Roxana Bianca

 Resursele de apă au constituit de la începuturile activităţii industriale un factor de

localizare extrem de important, penru că este utilizată ca sursă de energie, ca mijloc de
transport şi ca un ncomponent în cadrul proceselor tehnologice industriale. Rolul apei în
în localizarea anumitor industrii a crescut din cel puţin două motive:

-creşterea volumui de apă necesar anumitor industrii

-eliminarea risipei de apă, ca urmare a prevederilor care privesc conservarea

mediului

 Forţa de muncă a constituit un factor de localizare a activităţilor industriale încă din

primele faze de dezvoltare a acestora, în prezent el rămânând la fel de important
 Transporturile prin dinamica şi modernizarea lor au impus noi relaţii între industrie şi
spaşiul geografic. Căile ferate au fost printre primele care au atras localizarea unităţilor
industriale. Marile uzine dispun în prezent de gări private cu instalaţii adecvate şi cu
posibilităţi de stocare de vagoane specializate şi adaptate relaţiilor industriale şi
comerciale, a căror încărcare şi descărcare se face automat
 Transportul de apă a determinat apariţia unor condiţii favorizate pentru localizarea
spaşiilor industriale în lungul marilor canale, fluvii sau în porturile marime. Pentru
transportul de căi navigabile sunt prefrate mărfurile şi materiile prime de mare tonaj. Din
acest motiv, la care se adaugă costul scăzut al acestui tip de transport, marile firme sunt
interesate de acest mijloc de transport
 Piaţa de desfacere a fost unul din cei mai importanţi factori de localizare a activităţilor
industriale. Accesul în piaţă, dar şi câştigarea de noi pieţe au constituit obiective de prim
ordin pentru întreprinderile industriale
 Mediul economic, atât cel local, cât şi cel naţional sau regional, poate fi un element
important la determinarea unei anumite localizări pentru o unitate. La nivel local alegerea
unei întreprinderi poate fi influenţată de existenţa unor întreprinderi pentru stabilirea de
relaţii reciproce.

Localizarea oricărei unităţi industriale este influenţată de toţi aceşti factori care trebuie să se
combine în scopul obţinerii rentabilităţii maxime.
Ciuvica Roxana Bianca

3.Tipologia spaţiilor industriale

 industria grea, care se ocupă cu producerea mijloacelor de producție

 industria ușoară, care se ocupă cu producerea mărfurilor de larg consum.
Clasificare după tipul de proprietate:

 Publice: terenul şi clădirile aferente sunt în proprietatea publică;

 Private: terenul şi clădirile aferente sunt în proprietatea unor persoane fizice sau juridice
de drept privat;

 Mixte: terenul şi clădirile aferente sunt în proprietatea privată a statului şi a unor persoane
fizice sau juridice de drept privat.

4. Noi forme de organizare a spaţiului industrial

Dacă vechile regimuri industriale erau în strânsă legătură cu factorii tradiţionali de

localizare, noile forme de organizare spaţială se grupează în trei tipuri majore: poli de creştere,
axe de dezvoltare industrială, zone de dispersie industrială.
• Polii de creştere sunt spaţii industriale relativ restrânse sub aspect teritorial, care se
dezvoltă sub impulsul unui complex de activităţi promotoare ale progresului şi ale
standardului de viaţă modern. În ultima jumătate de secol s-au dezvoltat succesiv două
tipuri de poli de creştere industrială: poli litorali şi poli interiori.
- polii litorali de creştere au fost şi sunt legaţi de transferul spre ţărmuri al
activităţilor industriale de bază (siderurgie, petrochimie, etc) la care s-au adăugat apoi şi alte
industrii (ex.: industria automobilelor). Litoralizarea industriei (fenomen ce se schiţează şi în
cazul litoralului românesc, în sectorul Midia-Năvodari-Constanţa) se explică prin conjugarea
unor factori ca: evoluţia transporturilor maritime, dezvoltarea pieţei mondiale a materiilor prime,
creşterea nevoii de spaţiu.
Sit-urile adecvate dezvoltării polilor litorali nu sunt totuşi prea numeroase, ele corespund,
de obicei, acelor faţade maritime care funcţionează ca interfeţe de schimb între zone economice
Ciuvica Roxana Bianca

continentale dinamice şi spaţii oceanice sau maritime intens circulate. Formele cele mai
spectaculoase sunt numeroasele zone industrial-portuare din Japonia, cu renumitele "poldere
industriale".
- Polii interiori de creştere corespund în general marilor centre urbane. Unii
coincid cu vechile centre industriale a căror conversie industrială s-a realizat cu succes (Paris,
Londra, Milano, New York etc.). În aceşti poli se concentrează, în primul rând, activităţi terţiare
de înalt nivel, cercetare ştiinţifică, serviciile pentru întreprinderi .
• Axele de dezvoltare se formează ca urmare a fenomenului de creştere liniară,
pornind de la unul sau mai mulţi poli de dinamism. "Coloana vertebrală" a acestor axe este
reprezentată, de regulă, de o cale de comunicaţie cu mare capacitate de circulaţie, fluviu
navigabil, cale ferată pentru transporturi rapide.
Acest tip de localizare creează forme aparte de organizare a spaţiului industrial, prin
integrarea polilor de creştere în ansambluri lineare, punctate de-a lungul căilor de comunicaţii
majore. Axele industriale mai recente, din afara graniţelor ţării, concentrează întreprinderi ale
tehnologiei de vârf, de tipul parcurilor ştiinţifice (Silicon Valley în California, Coridorul M4
între Londra şi Bristol, Autostrada 128) .
• Zonele de dispersie industrială - constituie o formă nouă de localizare a
industriei; la originea dispersiei stau factorii funciari prin preţul scăzut al terenurilor şi îndeosebi
factorii sociali, respectiv, prezenţa forţei de muncă relativ abundente şi ieftine. În statele
dezvoltate dispersia industrială este caracteristică pentru zonele predominant agricole, cu o
populaţie tânără încă numeroasă, situate între spaţii puternic industrializate.
Acest tip de spaţii industrializate rezultă în urma unui proces de industriazare spontană şi
se sprijină pe întreprinderile mici şi mijlocii, caracterizate printr-o mare flexibilitate atât în
privinţa tehnicilor noi, cât mai ales în practicile comerciale moderne şi utilizează, în principal,
resursele de materii prime şi potenţialul uman existent pe plan local. Ele s-au extins şi sunt
prezente, mai ales vestul Franţei, partea centrală a Italiei, regiunea Valencia, din Spania, iar mai
recent în Grecia, Turcia, Serbia, Slovenia.

5.Unitatea industrială şi platforma industrială

Unitatea industriala reprezinta o unitate economica de baza în cadrul economiei nationale

Ciuvica Roxana Bianca

privita in ansamblul ei ca o unitate organizatorica constituita pentru realizarea unei activitati

industriale specifica ramurii sau subramurii din care face parte. Intreprinderea industriala este
atat utilizatoare de resurse cat si sursa de bogatie si detinatoare de putere economica. Ca
organizatie economica, intreprinderea utilizeaza resurse materiale si umane, impune stabilirea
unei ierarhii cu precizarea diferitelor nivele de responsabilitate; impune o anumita repartitie a
sarcinilor, existenta unor raporturi formale si neformale intre diferiti participanti la activitatile
efectuate si impune existenta unei anumite structuri organizationale a carei complexitate variaza
in functie de o multitudine de factori: - particularitatile ramurii din care intreprinderea face parte;
- gradul de marime al intreprinderii; - personalitatea fondatorilor intreprinderii; - reglementarile
existente,etc.
Platforma industrială este o zonă economică delimitată, fomată din unităţi industriale (parcuri de
activităţi industriale) în care agenţii economici se localizează având acces la infrastructură şi
utilităţi (administrate de o societate comercială), cartiere de locuit, activităţi comerciale şi alte
diverse parcuri regionale.
Platforma este reprezentată de un sit ce înglobează companii industriale, acestea fiind
practic entităţi separate. Zonele industriale sunt dezvoltate ca fiind o aglomerare independentă de
companii, pe un teritoriu vast, însă care prezintă o densitate scăzută de servicii şi echipare.
Având la bază experienţa zonelor industriale, s-a dorit adaptarea spaţiilor amenajate
pentru a primi activităţi ce depăşesc sfera producţiei. Acestea oferă întreprinderilor o gamă mult
mai diversificată de echipamente şi servicii, spre deosebire de zonele industriale tradiţionale.
Dimensiunile variază de la câteva hectare la 1000 ha sau mai mult.

Fig.1- Unitate industriala ALRO

Ciuvica Roxana Bianca

Fig.1- Platforma industriala Slatina

Slatina
Prima menţiune documentară a oraşului datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. În
documentul din 20 ianuarie 1368, Slatina este amintită ca punct vamal în privilegiul comercial
acordat de Vlaicu Vodă (Vladislav I) negustorilor din Braşov.

În 1864 la Viena, a fost executată de Carol Pop de Szatmary, angajat de domnitorul A.I.Cuza, o
harta a Munteniei si a Olteniei. Pe malul stâng al Oltului, Slatina apare între două sate, Pârliţi, la
nord şi Clocociov, la sud, în prezent cartiere ale municipiului (Fig.1)(Particularităţi ale
habitatului urban al Municipiului Slatina)
Ciuvica Roxana Bianca

Fig. 2 –Harta lui Szathmary

Dezvoltarea economică a oraşului se reflectă şi în dinamica numărului de locuitori. Astfel, de la

aproximativ 1.500 locuitori in 1831, Slatina ajunge la sfârşitul secolului trecut la 8.150 locuitori
iar după un secol şi jumătate (1972) la 30.000 locuitori. În 1993 avea 87.142 locuitori (inclusiv
comunele suburbane), în 1998, 87.623 locuitori, în 2002, 79.171 locuitori, iar la 1 iulie 2004 s-au
înregistrat 80.613 locuitori.
Ciuvica Roxana Bianca

Fig. 3- Evoluţia numărului de locuitori în municipiul Slatina (1831 – 2004)

Creşterea populaţiei oraşului s-a făcut în principal prin populaţia venită din satele mai
îndepărtate de oraş, din cadrul Podişului Cotmeana şi a Câmpiei Boianului, atrasă de
numeroasele locuri de muncă create prin puternica dezvoltare a industriei

Potrivit recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 1992, din populaţia Slatinei de 87.142
locuitori, salariaţii erau repartizaţi astfel:
Ciuvica Roxana Bianca

Fig. 4- Structura populaţiei active a Municipiului Slatina pe sectoare de activitate în anul 1992

Specificul economiei județului Olt este industrial agrar, contribuția industriei la realizarea cifrei
de afaceri realizată în județ fiind majoră, iar populația ocupată în agricultură este majoritară față
de totalul populației ocupate. Industria oraşului este reprezentata mai cu seama de resedinta de
judet, Slatina cu principalul sector de activitate, fiind reprezentată de toate ramurile industriale,
însă ponderea este deţinută de industria metalurgică, respectiv producerea şi prelucrarea
aluminiului.
Ciuvica Roxana Bianca

Fig.5- Harta Slatinei

Actul de naștere al Slatiei industriale a fost semnat la 30 iunie 1965 când s-au produs primele
șarje de aluminuiu românesc care a prefigurat, încă de atunci viitorul nebănuit al orașului.

Alro- Cel mai important jucător din industria slătineană a trecut în anii 2000 printr-un proces de
privatizare. Astfel, în 2002, Alro a fost achiziționat de rușii de la Vimetco, iar în 2005 a fost
finalizat procesul de integrare pe verticală a industriei de aluminiu din România, prin formarea
grupului constituit din Alro Slatina, Alprom Slatina, Alum Tulcea. În 2006 s-a realizat fuziunea
Ciuvica Roxana Bianca

prin absorbţie a Alprom de către Alro. Astfel, fosta I.P.A s-a transformat în Vimetco Extrusion
Slatina. Alro exportă peste 80% din produsele sale finite şi este cotată la Bursa de Metale
Neferoase de la Londra şi la Bursa de Valori Bucureşti. Conform celor mai recente date de la
Ministerul Finanțelor, la Alro erau angajate în 2018, 2.549 persoane, iar Vimetco Extrusion avea
242 angajați.

Fig.6- Alro

Pirelli- Pirelli este cel mai mare investitor din Slatina, de la inaugurarea noii fabrici, în 2006,
investind constant în extinderea acesteia și crearea de noi locuri de muncă. Cea mai recentă
investiție cu o valoare de 40 milioane de euro a fost realizată în acest an, într-o hală de peste
60.000 mp, construită de un dezvoltator de spații industriale și logistice belgian, WDP. Fabrica
de la Slatina produce anvelope premium pentru mărci auto precum BMW, Mercedes, Audi,
Porsche, Alfa Romeo şi Jaguar. În 2018, Pirelli avea cel mai mare număr de angajați dintre toate
companiile din oraș, 3.569 de persoane, cu peste 1000 mai mult ca Alro.
Ciuvica Roxana Bianca

Fig.7- Pirelli

TMK Artrom- Producătorul de țevi Artrom a fost privatizat în 1999, fiind achiziționat de o
companie austriacă, iar mai târziu s-a alăturat grupului industrial rusesc TMK, care deține și
uzina din Reșița. Capacitatea de producție a uzinei slătinene este de 200.000 tone anual, datorită
unor programe de investiţii şi modernizări. În 2018 la TMK Artrom Slatina lucrau 1.457
angajați, fiind al treilea angajator de pe platforma industrială a orașului.
Ciuvica Roxana Bianca

Fig.7- TMK

Prysmian- Fabrica de cabluri funcționează la Slatina de mai bine de 40 de ani și a trecut prin
mai multe tranzacții, fiind deținută de Siemens și Pirelli, înainte să fie achiziționată de Prysmian,
în 2005.Compania a investit într-o nouă unitate de producție care a fost inaugurată în 13 iunie
2017 în Parcul Industrial Slatina din strada Milcov. În 2018, la Prysmian lucrau 1.132 angajați.
Ciuvica Roxana Bianca

Fig.8- Prysmian

Bekaert- O altă investiție în industria slătineană, după Revoluție, a fost inaugurată în iulie 2005.
Cord România a fost un joint venture Pirelli-Continental, italienii deţinând 80% din acţiuni.
Fabrica din Slatina a fost preluată în 2014 de Bekaert, iar în 2018 avea 729 de angajați.
Ciuvica Roxana Bianca

Fig.9- Bekaert

Altur, Utalim, Electrocarbon- Din restul de companii simbol ale industriei slătinene în
perioada comunistă, Altur este singura care încă funcționează la parametrii normali. Deși și-a
redus capacitatea de producție, producătorul de piese auto mai avea, în 2018, 734 de angajați.
Utalim a trecut prin mai multe reorganizări și a vândut una dintre halele de producţie de 27.000
mp, cu terenul aferent, către retailerul băcăuan de bricolaj Dedeman care a deschis, în iulie 2012,
un magazin. Electrocarbon mai are doar 143 de angajați.

Fig.10- Altur

Platforma fabricii de Rulmenți- Fabrica de Rulmenți Slatina a falimentat în 2003. Totuși,

platforma pe care funcționa aceasta poate fi un exemplu de transformare. Aici își desfășoară
activitatea două companii, înființate de antreprenori locali și foarte apreciate la nivel national,
fabrica de prăjituri Natural, cu 185 de angajați în 2018 și producătorul de remorci Pop Industry.
Tot pe platforma Rulmenți își desfășoară activitatea producătorul olandez de structuri ușoare din
aluminiu, Prolyte și cel mai vechi magazin de bricolaj din Slatina, Decora Design. Mai mult, de
Ciuvica Roxana Bianca

anul viitor, pavilionul central al fabricii de rulmenți va trece printr-un proces de modernizare și
extindere și va fi transformat într-un hotel de trei stele sub marca Hampton by Hilton.

Textila- O altă platformă industrială din Slatina, a fabricii de textile, a fost achiziționată pe
bucăți de diverși investitori. Aici își desfășoară activitatea fabrica de textile Guraytex, cu 424 de
angajați în 2018, Delta Aluminiu, care avea 242 de angajați în 2018, un supermarket Supeco,
bazarul Milenium 2000 și centrul de evenimente Capitol.

Fabrica de pâine Aluta, unul dintre reperele Slatinei, a ajuns o grămadă de moloz, după ce s-a
închis, la începutul anului. Demolarea fabricii este în toi, iar în locul ei va apărea un centru
comercial cu o suprafață totală de 16.500 metri pătraţi.

Fig.11- Aluta

Bibliografie

Constatin G., Judeţul Olt, Editată de Comitetul Judeţean Olt

Planul local de dezvoltare durabilă a Municipiului Slatina
Plan urbanistic general al Municipiului Slatina
Strategie integrată de dezvoltare urbană Municipiul Slatina
RAPORT DE MEDIU pentru PLAN URBANISTIC ZONAL (http://apmot-
Ciuvica Roxana Bianca

old.anpm.ro/upload/42435_RM%20PUZ%20SLATINA%20final%2011_08_2011.pdf)
Particularităţi ale habitatului urban al Municipiului Slatina(
https://ro.scribd.com/document/151894019/slatina )
https://www.cjolt.ro/ro/slatina-1
http://primariaslatina.ro/
https://adevarul.ro/locale/slatina/cums-a-dezvoltat-slatina-ultimii-60-ani-
1_539006940d133766a84f1ba8/index.html#gallery_currentImage
https://slatinabuzz.ro/cum-arata-piata-locuintelor-noi-din-slatina/
http://www.monumenteoltenia.ro/ansamblu-urban-centrul-istoric-al-municipiului-slatina
Ciuvica Roxana Bianca