Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Notiune
Def: Actul juridic civil este acea manifestare de voinţă destinată să creeze, să
modifice sau să stingă un raport juridic civil, în limitele şi condiţiile dreptului
obiectiv.
2.Clasificare
a)După nr. părţilor
1.acte juridice unilaterale:sunt valabil încheiate de o singură persoană (rodul unei
singure voinţe juridice)
C.* acte statuare: manifestarea de voinţa este suficientă pentru formarea actului
juridic
*acte nonstatuare:este necesară acceptarea altui subiect de drept pt. formarea
actului juridic. Ex: oferta de a contracta
!promisiunea unilaterală, promisiunea publică de recompensă, revocarea
promisiunii publice de recompensă şi denunţarea unilaterală a contractului sunt tot
acte j. unilaterale
2.acte juridice bilaterale: sunt valabil încheiate doar prin realizarea acordului de
voinţa a două părţi diferite -> se numesc contracte sau convenţii
Contractul poate fi:
*unilateral: pentru o parte se nasc doar drepturi, iar pentru cealaltă doar obligatii
*sinalagmatic: părţile au obligatii reciproce şi interdependente
Ex: c. de vânzare cumpărare, c. de schimb
*acte juridice aleatorii: existenţa sau întinderea obligatiilor cel puţin ale uneia
dintre părti, depinde de un element nesigur numit „alea” (hazard), părtile având în
vedere la încheierea contractului, posibilitatea unui câştig sau riscul unei pierderi
Ex: contractul de întreţinere
!În cazul vânzării bunurilor viitoare dintr-un gen limitat, când cumpărătorul şi-a
asumat riscul nerealizării bunului, acest risc asumat transformă vânzarea într-un
contract aleatoriu
!Contractele pot fi aleatorii prin natura lor sau prin voinţa părţilor
Actele cu titlu gratuit, la rândul lor, pot fi:
*liberalităţi: acte prin care o parte transmite celeilalte cu titlu gratuit, un bun, o
fracţiune din patrimoniul său, sau chiar întregul patrimoniu Ex:mecenatul
*acte dezinteresate: acte prin care o parte procură celeilalte un folos, cu titlu
gratuit, dar fără a-şi ştirbi propriul patrimoniu
Ex: împrumutul de folosinţă, mandatul gratuit
2.acte juridice pentru cauză de moarte (mortis causa): destinate să-şi produca
efectele doar la moartea părţii Ex: testamentul,asigurarea de viaţă
2.acte translative de drepturi: acte prin care anumite drepturi se transmit din
patrimoniul uneia dintre părti în patrimoniul celeilalte. Aceste acte au efect doar
pentru VIITOR (ex nunc) Ex: donaţia, c. de v-cumpărare
3.acte declarative: acte juridice prin care părtile îşi recunosc, confirmă,
definitivează sau consolidează drepturi care au existat anterior momentului
încheierii actului. Efectele actelor declarative retroactivează (ex tunc)
3.acte de dispozitie: au ca rezultat ieşirea unui bun din patrimoniul părtii care
incheie actul, făra intenţia de a-l înlocui (vânzarea,donaţia) sau grevarea lui cu
sarcini reale (constituirea unei ipoteci,gaj)
2.acte j. condiţie: prin care părtile îşi manifestă voinţa de a încheia actul şi de a se
supune regulilor juridice care formeaza o anumită instituţie juridică, fără a le putea
modifica,sau deroga de la ele. Ex: căsătoria, adopţia
j)
1.acte j. obişnuite: pot fi încheiate valabil fie personal de partea interesată, fie prin
mandatar
2. acte j. strict personale: nu pot fi încheiate decât de parta interesată, sub
sancţiunea nulităţii Ex: căsătoria,testamentul
k)
1. acte juridice pure şi simple: căsătoria,adopţia
2.acte j. afectate de modalităţi: existenţa/executarea lor depinde de elemente
viitoare Ex: vânzarea în rate, testamentul
l)
1.acte j. tipice(numite): sunt reglementate şi numite de lege
2.acte j. atipice(nenumite): nu sunt reglementate de lege, părţile decizând
conţinutul si forma lor
m)
1. acte j. cu conţinut predeterminat
2.acte j. tipizate
*consimţâmântul părtilor
CLASIFICAREA CONDITIILOR:
A..CAPACITATEA
-definiţie: este aptitudinea persoanei fizice sau juridice de a fi subiect de drept în
raporturi juridice civile şi de a încheia acte juridice civile, devenind titular de
obligaţii şi drepturi
-2 forme: cap. de folosinţă şi cap. de exerciţiu
-poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege
-nu au capacitate de exerciţiu: minorul sub 14 ani şi interzisul judecătoresc ->ei au
capacitate civilă de folosinţă,şi pot deveni titulari de dr. şi obligaţii, prin
reprezentare
-pj încheie acte juridice prin intermediul persoanei/persoanelor fizice care
alcătuiesc organul persoanei juridice
-capacitatea trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic
!căsătoria nu se poate încheia dacă unul dintre soţi are sub 18 ani, sau 16 ani pentru
motive temeinice -> nulitatea căsătoriei se acoperă daca până la rămânerea
definitivă a hot. jud ambii soţi au implinit 18 ani sau dacă soţia a născut/a rămas
însărcinată
B.CONSIMTAMANTUL
-consimţământ=”cum sentire”
-voinţa juridică cuprinde consimţământul (manifestarea hot. de a încheia actul
juridic) şi cauza (scopul urmărit prin încheierea actului respectiv)
-în cazul actelor bilaterale sau multilaterale, înseamnă acordul de voinţă al părtilor
la incheierea unui contract (întâlnirea celor 2 sau mai multe voinţe concordante)
-pentru ca faptul pishologic să devină fapt juridic, trebuie ca hotărârea de a încheia
actul juridc, să fie exteriorizată
2.pr. voinţei reale (interne): voinţa juridică poate fi internă sau declarată
(exteriorizată), iar voinţa internă trebuie să corespundă cu cea declarată
Conditiile consimtamantului:
1.să emane de la o persoană cu discernământ
2.să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice (să fie serios)
3.să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ (să fie liber)
4.să fie exteriorizat
VICIILE DE CONSIMŢĂMÂNT
1.Eroarea
-def: este falsa reprezentare a realităti în conştiinţa persoanei care deliberează şi
adoptă hotărârea de a încheia actul juridic
-momentul în care poate sa apară eroarea priveşte nu doar declanşarea voinţei
interne ci şi declararea,transmiterea sau intepretarea vointei
Clasificarea erorii:
a)Eroarea este esentiala când:
*poartă asupra naturii (error in negotio) sau obiectului contractului
*poartă asupra identităţii obiectului prestatiei (error in corpore)
*poartă asupra unei calităţi a obiectului prestaţiei considerate esenţiale de către
părţi, şi in absenţa cărora contractul nu s-ar fi incheiat (error in substantiam)
->substanţa obiectului înseamnă atât bunul considerat în materialitatea lui
(gust,miros, formă, culoare) cât şi conţinutul prestatiei (actiunea/inacţiunea)
!preţul nu este o calitate substanţială a lucrului
*când este o eroare monetară sau o eroare asupra valorii obiectului contractului
*când poartă asupra unei imprejurări considerate de părţi esenţiale, şi în absenţa
căreia contractul nu s-ar fi încheiat
*când poartă asupra identitătii persoanei sau asupra unei calităti a acesteia în
absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in personam)
*când priveşte o normă juridică determinantă pt încheierea contractului (erorr
iuris): falsa reprezentare a exisenţei şi a conţinutului unei norme de drept
!norma juridică ignorată trebuie sa aibă caracter determinant pt încheierea
contractului şi eroarea să fie scuzabilă
Proba erorii: eroarea fiind o stare de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de
probă, inclusiv prin martori şi prezumţii
Sancţiunea erorii: este nulitatea relativa
Conditiile dolului:
a) Să fie determinant pt. manifestarea de vointa de a încheia actul juridic
b) Să provina de la cealaltă parte sau de la un reprezentant,prepus sau gerant al
acesteia,ori chiar de la un terţ
!partea care este victima dolului unui tert nu va putea cere anularea doar dacă
cealaltă parte a cunoscut sau trebuia să cunoască dolul la încheierea contractului
Clasificarea violenţei:
a)violenţa fizică (vis): amenintarea priveste integritatea fizică sau bunurile
persoanei în cauză ori ale unei persoane apropiate
b)violenţa morală (metus): priveşte onoarea, cinstea sau sentimentele persoanei
respective ori ale uneia apropaite
Condiţiile violenţei:
a)amenintarea să fi fost injusta (ilegitimă)
b)amenintărea să fi fost determinantă pt hotărârea încheierii actului, iar
ameninţările să aibă o anumită intensitate
A.Termenul
-def: este un eveniment viitor şi sigur ca realizare, de care depinde începerea
sau stingerea efectelor actului juridic
-termenul poate fi o data calendaristică, o durata determinată sau un eveniment
viitor
Clasificarea termenelor:
1.În funcţie de cunoaşterea sau necunoaşterea momentului în care se
va împlini:
a)termenul cert: a cărui dată sau moment de implinire este cunoscut din chiar
momentul încheierii actului, fie prin fixarea datei caracteristice, fie în mod
indirect, prin fixarea duratei lui
2.După izvor:
a)t. voluntar (convenţional): stabilit de părţi
b)t. legal: stabilit de legiuitor
c)t. judiciar: stabilit de judecător
Efectele termenului
a)În cazul termenului suspensiv: drepturile şi obligatiile dintre părti sunt
valabile din chiar momentul încheierii actului juridic, dar drepturile nu
încep să se exercite si obligatiile nu devin exigibile decât în momentul
împlinirii termenului suspensiv
*daca debitorul în favoarea căruia este stabilit termenul suspensiv, exercita de
bună voie obligatia inainte de împlinirea termenului, el face o plata valabilă si
nu poate cere restituirea plaţii făcute anticipat
*daca debitorul nu face plata înainte, creditorul nu-l poate sili să o faca inainte
de împlinirea termenului suspensiv
*până la împlinirea termenului, creditorul poate lua măsuri de conservare a
dreptului său
*termenul începe să curgă de la data renunţarii la beneficiul termenului stabilit
in favoarea creditorului
*împlinirea termenului produce doar efecte pentru viitor (ex nunc)
Clasificarea conditiilor:
1.După criteriul efectelor:
a)c. suspensivă: de indeplinirea căreia depinde eficacitatea obligatiei
-până la împlinirea condiţiei, efectele actului sunt suspendate,dar o data
îndeplinită, actul îşi produce efectele pe deplin: debitorul trebuie să efectueze
prestatia, iar creditorul are dreptul să obţină prestatia datorată
-împlinirea evenimentului, are efect retroactiv, din momentul încheierii actului
(ex tunc)
3.
a)c. pozitivă: consta în îndeplinirea unui eveniment viitor şi nesigur
b)c. negativă: consta in neîndeplinirea unui eveniment
4.
a) condiţia imposibilă: consta într-un eveniment care se nu se poate
îndeplini
b)c. ilcită: consta într-un fapt contrar legii
c)c imorală: contravine bunelor moravuri
b)EVENIENTE CONDITIONE
-atunci când se îndeplineste condiţia rezolutorie, dr şi obligatiile se desfiinţează
retroactiv, ca si cum nu ar fi existat niciodata
-prestatiile executate se restituie
-drepturile constituite de dobânditor în favoarea unor terte persoane se
desfiinţeaza
-riscurile realizate rămân în sarcina debitorului
-riscurile realizate sunt suportate de dobânditor
-actele de conservare şi administrare făcute de dobânditor rămân valabile
-deosebiri:
*termenul este un eveniment viitor şi sigur/condiţia este un eveniment
viitor şi nesigur
-termenul afectează doar executarea obligatiilor/condiţia afecteaza
eficacitatea sau desfiinţarea obligatiilor si a dr.
-împlinirea termenului produce efecte numai pentru viitor (ex nunc)
iar a obligatiei, produce efecte retroactive (ex tunc)
C.Sarcina
Def: este o obligatie (de a da,a face,sa a nu face) impusa de către dispunător
gratificatului în actele juridice cu titlu gratuit
Clasificare:
a)sarcina poate fi stabilita de dispunător în favoarea sa -> doar in
cazul donatiilor
b)în favoarea gratificatului
c)în favoarea unei terţe persoane ->este o formă a stipulatiei pentru
altul
!Atunci când sarcina egalează sau depăşeşte avantajul obţinut, actul devine din
liberalitate, un act cu titlu oneros
b)extinderea forţei obligatorii a actului juridic poate avea loc în caz de:
*prorogare (prelungire) prin lege, când efectele actului se extind dincolo de
limita de timp stabilită de părţi -> prorogarea opereaza pentru 5 ani
*suspendarea efectelor actului cu executare succesiva, datorită intervenţîei unui
caz fortuit sau în caz de forţă majoră
*modificarea unor efecte ale actului juridic se poate impune părtilor prin hot.
jud.
Modificarea unor efecte ale actului juridic dispusă prin hot. jud:
-actele juridice se considera a fi încheiate sub condiţia implicită a menţinerii
situatiei generale existente la data încheierii lor -> clauza rebus sic standibus ->
părtile pot cere instanţei restabilirea echilibrului
-în caz de deprieciere monetară
Reprezentarea
-excepţie aparentă de la principiul relativitătii
-este procedeul tehnico-juridic prin care o persoană numită reprezentant, încheie un
act juridic în numele şi in contul altei persoane numita reprezentat
-utilizat obligatoriu în cazul persoanelor lispite de capacitate de exerciţiu (de către
părinte sau tutore)
-utilizat facultativ în cazul persoanelor capabile (reprezentare prin mandatar)
Clasificarea reprezentarii
1.În funcţie de izvorul puterii de a reprezenta:
a)r. lgală
-îşi are izvorul direct din lege
-este obligatorie
-specifică persoanelor fizice incapabile (minorul până la vârsta de 14 ani de părinti
sau tutore, iar majorul pus sub interdicţie, de către tutore)
-reprezentantul legal imputernicit trebuie uneori să beneficieze pentru încheierea
actelor juridice şi de către încuviinţarea instanţei de tutelă
-părinţii nu pot incheia in numele minorului acte strict personale
b)r. convenţională
-izvorăşte dintr-un contract de mandat incheiat între reprezentat (mandant) şi
reprezenant (mandatar)
-mandatarul poate avea o împuternicire specială (doar pentru anumite acte juridice)
sau generală (pentru orice acte juridice)
2.În funcţie de criteriul întinderii puterii de reprezentare:
a)r. generală (totală): împuterniceşte pe reprezentant să încheie orice acte
juridice şi cu privire la orice bunuri ala reprezenatului (mandat general)
Conditiile reprezentarii:
1.existenţa unei împuterniciri de a reprezenta,legală, convenţională sau
judiciară
2.existenţa voinţei a da reprezenta (a intenţiei de a reprezenta)
3.exprimarea voinţei valabile, libere şi neviciate a reprezentantului la
încheierea actului (capacitate deplina de exerciţiu şi lipsa viciilor de
consimţământ)
Efectele reprezentarii:
-actul juridic incheiat de reprezentant produce efecte direct în persoana celui
reprezentat
-faţa de cel reprezenat actul juridic încheiat produce efecte depline, ca şi cum ar fi
fost încheiat de el însuşi
-faţa de cel cu care se încheie actul juridic, acesta produce tot efecte depline
-faţa de reprezentant, actul nu produce în principiu nici un efect, deoarece acesta
nu este şi nu devine parte în raportul juridic
-în sarcina reprezentantului se pot naşte totuşi obligatii faţa de cel reprezentat, faţa
de cocontractant sau faţa de ambii
Încetara reprezentarii:
a)R. legală şi judiciară :
1.prin încetarea incapacităţii celui reprezentat sau prin decesul acestuia
2.prin decesul sau punerea sub interdicţie a reprezentantului
3.ridicarea interdicţiei interzisului judecătoresc
b)R convenţională:
1.prin revocarea mandatului de către mandant sau prin renunţare de către
mandatar
2.prin decesul sau punerea sub interdictie a mandantului sau a
mandatarului
Simulatia
-este o excepţie de la principiul opozabiltăţii faţa de terti a efectelor actului juridic
-este operatiunea juridică ce consta în încheierea unui act juridic aparent (care dă
impresia cerării unei situatii juridice diferite de cea reală) şi încheierea
concomitentă sau anterioară a unui alt act juridic secret (contraînscris) care conţine
adevăratele raporturi juridice pe care părtile înteleg să le stabileasca in această
cauză
-din latinescul simulo=a se preface
-sanctiunea este inopozabilitatea faţa de tertii de bună credinţă a situaţiei juridice
rezultate din actul secret
-orice persoană poate cere instanţei prin actiunea în declararea simulatiei să
constate caracterul simulat al actului public şi lipsirea sa de efecte
-nu se aplică actelor juridice nepatrimoniale
-poate imbrăca 3 forme:
a)fictivitatea: când se încheie un act aparent a cărui existenţa este negată total de
actul secret
b)deghizarea: când se încheie un act aparent a cărui natură sau clauze sunt diferite
de actul secret şi real,dorit de părţi (şi poate fi totală sau parţială)
c)interpunerea de persoane: când se încheie actul aparent cu o anumita persoană,
stabilindu-se prin actul secret ca in realitate o altă persoană este parte în act.
Efectele simulatiei:
a)între părti: îşi produce efectele actul secret
b)faţa se terti: inopozabilitatea actului secret, deoarece faţa de ei îşi va produce
efectele doar actul public
NULITATEA ACTULUI JRUIDIC CIVIL
-din latinescul nulitas: lipsă de valoare, ineficacitatea unui act juridic din cauza
absenţei unei condiţii de fond/formă
-def: sancţiunea de drept civil ce desfiinţează actul juridic atunci când a fost
încheiat cu nesocotirea condiţiilor sale de validitate (de fond sau formă) impuse de
lege
f)De reducţiune:
-reducţiunea se aplică doar actelor civile cu titlu gratuit, iar nulitatea oricăror acte
-reducţiunea poate fi cerută doar de moştenitorii rezervatari
-reducţiunea presupune un act juridic incheiat în mod valabil, iar nulitatea nu
-reducţiunea intervine pentru o cauză posterioară incheierii valabile a actului, ia
nulitatea pentru cauze anterioare sau concomitente
Clasificarea nulitatilor
1.În funcţie de natura interesului ocrotit
a)nulitatea absolută:
- poate fi invocata de orice persoană interesată, chiar şi din oficiu de către instanţa
de judecată
-poate fi invocata oricând , pe cale de actiune sau pe cale de excepţie
-nu poate fi acoperita prin confirmarea actului
b)nulitatea relativă:
-poate fi invocată doar în limita termenului legal de prescripţie (3 ani)
-poate fi acoperita prin confirmarea actului de către cel îndreptatit a cere anularea
lui (în mod expres sau tacit)
-poate fi invocată doar de o persoană în intersul căreia a fost edictata dispoziţia
legală
Excepţii:
-dacă una dintre părti este incapabilă, nulitatea relativă poate fi invocată de
reprezentantul legal sau de ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de exerciţiu
restrânsă
-daca una dintre părti decedează, dr de a actiona în nulitate relativă este transmis
avânzilor săi universali
-creditorii chirografari ai părtii ocrotite pot acţiona în anularea actelor debitorului
lor pe calea actiunii oblice
-poate fi invocată şi de procuror
a)Confirmarea expresă:
-este un act juridic unilateral care trebuie să indeplinească conditiile de validitate
ale unui act juridic (să emane de la o persoană îndreptăţită, cauza nulitătii să fi
dispărut, actul de confirmare să fie făcut în cunoştintă de cauză)
-confirmarea poate fi făcută de ocrotitorul legal atunci când persoana îndreptatită
să invoce nulitatea este un minor cu capacitate de exerciţiu restrânsă
-actul confirmativ trebuie să cuprindă obiectul, cauza, natura obligatiei şi să facă
menţiune despre motivul acţiunii în anulare
-nu se poate renunţa la valorificarea confirmării printr-o clauză inserata in insuşi
actul lovit de nulitate
b)Confirmarea expresă
-atunci când rezulta din acte sau fapte neîndoielnice în privinţa intenţiei de
confirmare
-deseori rezultă din executarea voluntara a actului sau din neinvocarea nulitătii în
termenul legal de prescripţie a acţiunii în anulare
Efectele confirmarii
-renuntarea la toate mijloacele procedurale şi excepţiile ce puteau fi opuse
-actul este considerat valid de la data încheierii (ex tunc)
-confirmarea unui act anulabil pentru vicierea consimţamântului nu implică şi
renuntarea la dreptul de a cere daune interese
-efectele confirmării nu vor afecta drepturile tertilor de bună-credinta
CAUZELE NULITATII
Def: sunt împrejurările care învedereaza lipsa unui element structural al
actului juridic sau încălcarea unei conditii legale de validitate
Excepţii:
a) Căsătoria putativă: căsătoria nulă sau anulabilă, dar în care cel
puţin unul dintre soţi a fost de bună credinţă ->Efectele căsătoriei
putative se produc pentru soţul de bună credinţă, dar numai pentru
viitor (ex nunc)
Excepţii:
-cel care a posedat cu bună credinţa un bun frugifer, păstereaza pentru sine fructele
culese în perioada de timp cât a fost de bună credinţa
-persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate restrânsă de exerciţiu,
este obligată la restituire doar în limita folosului realizat (în limita îmbogătirii sale)
->cu excepţia situaţiei în care restituirea a devenit imposibila din intenţie sau culpă
gravă,deoarece atunci poate el fi obligat la restituirea integrală
-în cazul uzucapiunii imobiliare sau mobiliare
RESTITUIREA PRESTATIILOR
-reglementarea noastră preia modelul Codului civil din Quebec
-regula este că restituirea prestaţiilor se face în natură, prin înapoierea bunului
primit
-când restituirea nu mai poate avea loc în natură, restituirea se va face prin
echivalent
-despăgubirea prin echivalent va fi evaluată la valoarea pe care prestaţia o are la
momentul primirii ei de către cel obligat la restituire
-în cazul în care imposibilitatea restituirii provine din cauza pierii sau înstrăinării
bunului, debitorul obligatiei de restiuire este de bună credinţa, el este obligat sa
plătească valoarea bunului la momentul primirii sale sau la cel al
pierderii/înstrăinării, în funcţie de cea mai mică dintre aceste valori
-când debitorul este de rea credinţă, sau obligaţia de restituire provine din culpa sa,
restituirea se va face în functie de valorea cea mai mare
-daca pieirea bunului s-a datorat unui caz fortuit sau de fortă majoră, debitorul
obligatiei de restituire este liberat de obligaţia de restituire, dar trebuie să cedeze
creditorului fie indemnizaţia incasata pentru aceasta pieire, fie dreptul de a primi
această indemnizaţie
-dacă debitorul este de rea credinţa şi pieirea bunului provine din culpa sa, el nu
este liberat de restiturie decât daca dovedeşte ca bunul ar fi pierit şi dacă l-ar fi
restituit creditorului
-când bunul a pierit doar parţial (a fost deteriorat sau i-a scăzut din valoare) cel
obligat la restituire trebuie să-l despăgubească pe creditor cu excepţia situaţiei în
care pierderea rezultă dintr-o folosire normală a bunului sau dintr-o împrejurare
neimputabilă lui
-dacă cel obligat la restituirea bunului a fost de bună credinta, va păstra şi fructele
produse de bunul supus restituirii, şi va suporta cheltuielile ocazionate cu
producerea lor, nefiind obligat la plata unei indemnizatii pentru folosinta bunului
!Excepţii: când folosinta bunului a fost obiectul principal al prestaţiei şi în cazul în
care bunul era prin natura sa,supus unei deprecieri rapide
-dacă cel supus restituirii a fost de rea credinta sau restiuirea îi este imputabilă, va
fi obligat la compensarea cheltuielilor ocazionate cu producerea fructelor,
restituirea fructelor şi achitarea unei indemnizaţii creditorului pentru folosinţa pe
care bunul i-ar fi putut-o procura
-cheltuielile privind restituirea sunt suportate de părti proporţional cu valoarea
prestatiilor ce se restituie
Excepţii:
-cel care a intrat în posesia unui bun mobil corporal cu bună-credinţă devine
proprietar al bunului chiar daca cel de la care l-a dobândit nu avea un titlu valabil
şi nu mai poate fi silit să resituie decât în cazul în care bunul fusese pierdut sau
furat, situaţie în care adevăratul proprietar îl poate revendica în termen de 3 ani din
momentul pierderii stăpânirii materiale a acelui bun
-nu se vor desfiinţa actele subsecvente de conservare şi de administrare făcute în
perioada dintre încheierea contractului şi introducerea acţiunii în nulitate
-se păstează actele prin care bunul a fost transmis subsecvent unui subdobânditor
care între timp a dobândit proprietatea bunului prin uzucapiune
-situaţia celui care întemeindu-se pe inscrierea din cartea funciara, a dobândit un
drept real imobiliar, daca au trecut 3 ani de zile de la data cererii de inscriere
-situaia subdobânditorului de bună credinţă şi cu titlu gratuit al unui drept real
imobiliar dacă au trecut 5 ani de la data înregistrării cererii de inscriere in cartea
funciară
-situaţia bunurilor care au apartinut unei persoane declarate moartă prin hot jud,
hotărâre care ulterior este anulată ca urmare a constatării faptului că persoana
declarată moarta, este în viaţă
Condiţiile conversiunii:
a)existenţa unui act juridic nul absolut
b) nulitatea să fi fost declarata prin hot. judecătorească
c)actul care se converteşte să aibă aceleaşi părţi
d)actul juridic nul să intrunească condiţiile de validitate ale unui alt act juridic ->
actul nou nu va putea avea efecte mai întinse decât actul iniţial declarat nul
e) conversiunea este valabila doar atunci când prin interpretare, se poate presupune
că valabilitatea actului ar fi fost voita de părţi dacă acestea ar fi cunoscut nulitatea
actului iniţial -> conversiunea este deci exclusă atunci când se poate constata că o
parte nu ar fi încheiat niciodată actul juridic convertit
Îndeplinirea condiţiilor, face ca actul nul convertit să producă efectele juridice
poprii ale actului nou.
Nu se pot converti acte juridice nule pentru scopul ilicit sau imoral, ori dacă aduc
atingere bunelor moravuri.
Conversiunea are caracter judiciar şi produce efecte retroactive (ex tunc) de la
momentul manifestării de voinţa a părţilor în actul iniţial
Conversiunea este substanţială când prin efectul ei se asigură eficacitatea
manifestării de voinţă a părtilor.
Conversiunea este în schimb, formală când opereaza în privinta formei ad
probationem şi a celei ad validitatem.
PRESCRIPTIA EXTINCTIVA
Def: Este mijocul de stingere (pierdere) a dreptului la actiune in sens
material, ca urmare a neexercitării lui în termenul prevăzut de lege
!se mai numea prescripţie liberatorie
Ea are natura juridică a unei sanctiuni civile, prin efectul căreia creditorul neglijent
işi pierde o parte din mijloacele juridice de ocrotire a dreptului său subiectiv
nevalorificat în termenul stabilit de lege
Caracterele prescriptiei
-este o sancţiune civilă ce consta în pierderea dreptului material la acţiune
-are caracter legal deoarece este reglementata de lege, sub toate aspectele
-nu operează de plin drept (automat) ci doar daca este invocată de persoana
interesată
-este supusă legii în vigoare la data la care a început să curgă,chiar dacă ulterior
apare o altă lege care îi modifică regimul juridic
Efectul prescriptiei:
-după împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate refuza executarea
presaţiei
-dreptul subiectiv de acţiune nu se stinge prin prescripţie,putând fi apărat pe cale
de excepţie
-cel care şi-a executat de bunăvoie obligatia după împlinirea termenului de
prescripţie, nu are dreptul să ceară restituirea prestatiei
-recunoaşterea dreptului făcută printr-un act scris şi constituirea de garanţii in
folosul titluarului dreptului a cărui acţiune este prescriptibilă, sunt valabile, chiar
dacă cel care le-a făcut nu stia ca termenul de prescripţie se împlinise
-instanta de judecată poate dispune la cererea celui îndreptăţit,pentru motive
temeinice, repunerea în termenul de prescripţie şi judecarea cauzei
Renunţarea la prescripţie:
-titlualul dr de a actiona poate renunta la prescripţia începută şi neîmplinită sau la
cea implinită
-nu se poate renunta la prescripţia care nu a inceput sa curgă
-renuntarea paote fi expresă sau tacită, iar cea tacită trebuie să fie neîndoielnică, şi
să rezulte din manifestări neechivoce
-cel lipsit de capacitatea de a înstrăina sau de a se obliga, nu poate renunta la
prescripţie
-când renuntarea priveşte o prescripţie implinită incepe să curga o nouă prescripţie
de acelasi fel
-când prescripţia priveşte prescripţia începută şi neîmplinită ,se vor aplica regulile
privind intreruperea prescripţiei şi recunoaşterea dreptului
-renuntarea poduce efecte numai în privinţa celui care a făcut-o, nu şi în privinta
codebitorilor solidari sau a fieiusorilor
Principiile prescripţiei extinctive
a)stingerea dreptului la actiune privind un drept principal stinge şi dreptul la
actiune privind drepturile accesorii -> se aplica regula accesorium sequitur
principale
Excepţie: prescripţia dreptului la actiune privind creanţa principală nu atrage
stingerea dreptului la acţiunea ipotecară, iar creditorul ipotecar va putea urmări
bunurile mobile sau imobile ipotecate, în limita valorii lor
3.prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau in faţa instanţei
până la inceprea cercetării judecătoresti
4.prin orice act prin care cel in folosul căruia curge prescripţia este pus in întârziere
Punerea în intârzire este actul procedural prin care creditorul îl încunoştiinţează pe
debitor că obligaţia sa a ajuns la scadenţă, cerându-i să o execute.
Există şi o regulă conform căruia actele de orice fel se socotesc făcute în termen
daca înscrisurile care le constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic cel
mai târziu în ultima zi a termenului,până la ora când inceteaza in mod
obişnuit.Aceasta regula este de fapt un beneficiu acordat petiţionarului
DECĂDEREA DIN TERMEN
Termenul de decădere este un termen acordat pentru exercitarea dreptului
subiectiv în interiorul lui si a carui nerespectare atrage decăderea,adica pierderea
dreptului.
Decăderea este deci,pierderea drepului subiectiv însuşi,atunci când acesta nu a fost
exercitat inauntrul termenului stabilit de lege.În cazul actelor unilaterale,
neexecutarea dreptului subiectiv in termenul de decădere atrage împiedicarea
săvârşirii lor.
Stabilirea termenelor de decădere se face prin lege sau prin vointa părtilor,
deci ele pot fi legale sau convenţionale.
Legea statueaza că este lovita de nulitate absolută clauza prin care se stabileşte un
termen de decădere ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului sau
săvârşirea actului de partea interesată.
Forţa majoră împiedică scurgerea termenului,iar dacă termenul nu a început
să curga, el se suspendă, urmând să-şi reia cursul după încetarea cauzei de forţă
majoră.
Atunci când realizarea drepului presupune exercitarea unei actiuni in justiţie,
termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare,de arbitrare sau de
punere în întârziere.
Efectele decăderii
Def: consta în pierderea dreptului subiectiv neexercitat în termen ori impiedicarea
săvărşirii actului unilateral
Principiile decăderii:
1.termenul de decădere trebuie invocat şi aplicat din oficiu de către organul
jurisdicţional, cu exceptia situatilor in care termenul de decădere priveste un drept
de care partile pot dispune în mod liber.