Competentele cadrului didactic

Competentele cadrului didactic, prin definitie, se refera la o combinatie dinamica de deprinderi,

cunostintele functionale, formate prin exerciţii de aplicare sistematică, si implicit capacitatea de punere in
practica a acestora sub forma unor priceperi si abilităţi. Toate aceste atributii sunt constuite cu scopul de
a sustine atat rolul complex pe care-l detine in ierarhia societatii, cat si pe baza specificului sau. De ce
este considerata o atributie atat de fundamenta? Ei bine, ca fiinte umane inzestrate cu rationament, avem
tendinta sa aspiram catre cunostere, intelegere si dezvoltare, Idealuri ce implica educatia. Aici intervine
rolul dascalului. Aparitia acestuia in viata elevilor inca de la o versta frageda, provoaca un impact major
in evolutia acestora, „deschizandu-le noi drumuri, orizonturi de apreciere”.

In sens general, termenul de rol vizeaza

normele de contributie a individului ln cadrul
unei relatii comportamentale, a indivizilor aflati
in interactiune. In scoala, profesorul fiind
conducatorul activitatii didactice, detine diverse
roluri, care ii influenteaza mamiera
comportamenta, precum:

- Model- persoană care simulează procesul

de invatare, ce coordoneaza individul pe o
ruta de viitor;
- Mediator al învățării- faciliteaza legătura
dintre cunoaștere și acțiune, agent în
derularea demersurilor educative
- Coordonator- consilier al elevilor în munca personală a copiilor, în orientarea lor legată de utilizarea
timpului de lucru, de folosirea optimă a mijloacelor
-  Evaluator- pune în practică metode, tehnici de evaluare și care încurajează, susține eforturile de
învățare, promovand ,de asemene, autoevaluarea.
- Manager- supravegheaza, monitorizeaza activitatea individuala a fiecarui elev;
- Adaptor-  utilizează o terminologie cognitivistă, pornind de la procesările mentale variate, în
construirea sarcinilor de învăţare,  adaptează curriculumul dat la situaţii.
- Lider- conduce un grup de elevi, exercitându-și puterea asupra principalelor activitati petrecute in
institutia de invatare;

Asumându-și roluri multiple, profesorul trebuie să perceapa că exercitarea lor depinde de

personalitatea pe care si-o modelează. În acest sens, un rol deosebit al acestui proces îl au anumite
componente ale personalității: cultura profesională, calitățile atitudinale și cele aptitudinale. Trebuie
să poată dovedi înţelegerea lor prin capacităţi, competente utilizate în condiţii contextuale concrete,
nefiind un simplu subiect al actiunii educationale, ci mai degraba un indrumator. Dezvoltarea sa pe plan
profesional si personal se produce constant, pe parcurul schimbului de informatii, experiente.

Competentele profesorului sunt vazute ca un ansamblu de capacităţi cognitive, afective,

motivaţionale şi manageriale care interacţionează cu trăsăturile de personalitate ale educatorului,
 conferindu-i acestuia calităţile necesare efectuării unei prestaţii didactice integrale.Cele 4 tipuri de
competente se afla in stransa legatura cu aptitudinile didactice si rolurile pedagogului.

- Competenta stiintifica- demonstrată prin calitatea proiectelor elaborate la linie de continuitate

dintre cercetarea fundamentală-aplicată,

- formularea de interpretări şi susţinerea lor cu argumente pertinente

- deschiderea la noutate, schimbare, adaptare, acompaniata de gandirea

libera, luarea de decizii după o amplă prelucrare mentală, avand in vedere si consecintele;

-Punerea in practica activitati sugestive in procesul de invatare a elevilor,

aplicand modalitati creative, inovative  prin formulare de întrebări şi ipoteze, integrarea informaţiilor
din diferite surse, abordarea invatarii active, la care participa cu totii.

-capacitatea de a evalua coract, apreciand progresul ori regresul elevului,

evitand erorile de apreciere, sau discriminarile;

Competenta psihosociala- capacitatea de a stabili relaţii de cooperare, un climat adecvat în grupul de

elevi şi de a soluţiona conflictele

-apropierea de elevi, respectful primit provenind din admiratie, si dand de o parte
autoritarismul, impunerea in fata lor
- legarea unei relatii de prietenie, lejera, ce creeaza o atmosfera destinsa, dar
propice invatarii, sau de parinte, ce le sugereaza tinerilor un sprijin moral in caz de nevoie.

- Competenta manageriala- se arata in situatii limita, ce necesita un raspuns promt, imediat, ce

subliniaza aptitudinile de planificare, organizare , control etc. ( ex.organizarea unei excursii)

- capacitatea de a-şi asuma răspunderea, de a orienta, organiza şi

coordona, îndruma şi motiva, de a lua decizii în funcţie de situaţie si de a isi pastra calmul in situatii de
criza;

- Comunicarea normal, pozitiva. Renuntarea la comunicarea rigida,

descarcarea emotionala asupra copiilor.

- Competenta psihopedagogica- aprecierea corecta a nivelului capacitatii intelectuale, pentru a

modela continutul in functie de acesta, luand in considerarea si dorinta individului de a progresa ori
de a stagna.

- patrunderea in spatiul mental la copilului, empatizarea cu acesta duce la

un grad de intelegere ridicat,capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţile lor
de vârstă şi individuale la proiectarea şi realizarea activităţilor instructiv-educative
- pregătirea elevilor pentru autoinstruire şi autoeducaţie;