ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

SECȚIA ȘTIINȚE ALE VIEȚII

BULETINUL
ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI
ŞTIINŢE MEDICALE

REVISTĂ ŞTIINŢIFICO-PRACTICĂ
Fondată în anul 2005
Apare de 4 ori pe an

2(70)/2021
Materialele Conferinţei Naționale Știinţifico-Practice cu participare internațională
„Medicina personalizată în diagnosticul și tratamentul complex al tumorilor la copii”
consacrată Proiectului din Programului de Stat „Chirurgia modernă personalizată în
diagnosticul și tratamentul complex al tumorilor la copii” cu cifrul 20.80009.8007.06,
conducătorul proiectului prof. univ. Gheorghe ȚÎBÎRNĂ.

Revista a fost înregistrată la Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 18-04-2005.

Certificat de înregistrare nr. MD 003026.

Prin hotărârea comună a Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al AŞM
şi a Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare din 29.03.2012, nr. 70, revista este inclusă
în categoria B a publicațiilor de profil pentru editarea rezultatelor cercetărilor științifice
din tezele de doctorat în domeniul medicinei.

Articolele prezentate sunt recenzate de către specialiștii în domeniile respective.

Articolele publicate în Buletin reflectă punctele de vedere ale semnatarilor,

care poartă răspundere pentru conținutul lor.

Revista este publicată cu suportul financiar

al USMF „N. Testemițanu”
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70

CHIȘINĂU ● 2021
REDACTOR-ŞEF
Mereuță Ion, prof. univ., Institutul de Fiziologie și
Sanocreatologie, Chișinău (Republica Moldova)
REDACTOR ONORIFIC
Ţîbîrnă Gheorghe, acad., dr. hab., USMF „Nico-
lae Testemiţanu“ R.M.
REDACTORI-ŞEFI ADJUNCȚI
Emil Ceban, prof. univ., USMF, R. Moldova
Stanislav Groppa, acad. dr. hab,. prof. univ., USMF R.M.
COLEGIUL DE REDACȚIE
Ion Ababii, acad. prof. univ., USMF, RM.
Ghidirim Gheorghe, acad., prof. univ., USMF
„Nicolae Testemiţanu“ (Republica Moldova);
Gudumac Eva, acad., prof. univ., USMF „Nicolae Tes-
temiţanu“ (Republica Moldova)
Furdui Teodor, acad., dr. hab., Institutul de Fiziologie şi
Sanocreatologie, MECC (Republica Moldova)
Olga Tagadiuc, dr. hab. şt. med., prof. univ., USMF „Nico-
lae Testemiţanu“ (Republica Moldova)
Paladi Gheorghe, acad., Institutul Naţional de Cercetări
Economice, MECC (Republica Moldova)
Zota Eremia, m.c., dr.hab., prof., IMSP Institutul de Medici-
nă Urgentă (Republica Moldova);
Opopol Nicolae, m. c., dr. hab., prof. univ., USMF „Nicolae
Testemiţanu“ (Republica Moldova)
Prisacari Viorel, m. c., dr. hab., prof. univ., USMF „Nicolae
Testemiţanu“ (Republica Moldova)
Ghicavîi Victor, m. c., dr. hab., prof. univ., USMF „Nicolae
Testemiţanu“ (Republica Moldova)
Gladun Sergiu, dr. hab., IMSP Institutul Mamei și Copilului
(Republica Moldova)
Zapuhlîh Grigore, dr. hab., prof. univ., Institutul de Neurolo-
gie și Neurochirurgie (Republica Moldova)
Ciocanu Mihail, dr. hab., prof. univ., IMSP Institutul de
Medicină Urgentă (Republica Moldova)
Poleacov Vladimir, acad., prof., Academia Ştiinţe Medicale
din Federaţia Rusă (Rusia)
Robert Piet van Oort, prof. univ. Centrul medical Groningen
(Olanda)
Popescu Irinel, prof. univ., Institutul de boli digestive şi
transplant hepatic Fundeni, Bucureşti (România)
Eremia Alexandru, prof., Universitatea de Medicină şi
Farmacie, Cluj-Napoca (România)
Forna Norina Consuela, prof., Universitatea de Medici-
nă şi Farmacie „Gr.T. Popa“, Iaşi (România)
Stratan Valentina, dr., conf. cerc., IMSP Institutul Oncologic
(Republica Moldova)
Iavorschi Constantin, dr. hab., prof. cerc., IMSP Institutul de
Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc“ (Republica Moldova)
Grosu Aurel, dr.hab., prof.univ., USMF „N. Testemiţanu“
(R.Moldova)
Popa Bogdan, prof. univ., Universitatea Politehnică din
București, București (România)
Spînu Constantin, dr. hab., prof. univ., Centrul Naţional de
Sanătate Publică (Republica Moldova)
Moldovanu Ion, dr. hab., prof. univ., USMF „Nicolae
Testemiţanu“ (Republica Moldova)
Ciobanu Gheorghe, prof. univ., USMF „Nicolae Testemiţa-
nu“ (Republica Moldova)
Burlacu Valeriu, prof. univ., USMF „Nicolae Testemiţanu“
(Republica Moldova)
Toma Ian, prof. univ., Universitatea George Washington,
Washington, SUA
Karamanou Marianna, prof. univ., University
of Crete Medical Schooldisabled, Heraklion, Grecia
Neamțu Mihai-Leonida, prof. univ., Spital Clinic de Pedia-
trie, Sibiu, România
Manea Mirela, prof.univ., Spitalul Clinic de Psihiatrie „Pro-
fesor Doctor Alexandru Obregia”, București, România
Calenici Oleg, prof. univ., Havre, Franța
Plouin Pierre-Francois, prof. univ., Universitatea Paris,
Paris, Franța
Cervera Ricard, prof. univ., Universitatea din Barselona,
Barcelona, Spania
Levy Roger, prof. univ., Universitatea de Stat din Rio de
Janeiro, Rio de Janeiro, Brazilia
Cobâleanschi Oleg, prof. univ., USMF „Nicolae Testemiţa-
nu“ (Republica Moldova)
Spinei Aurelia, prof.univ., USMF „Nicolae Testemiţanu“
(Republica Moldova)
SECRETAR RESPONSABIL AL NUMĂRULUI
Năstase Corneliu, dr., conf. cerc., Institutul de Fiziolo- Năstase Corneliu, PhD, Associate Professor, Institu- Нэстасе Корнелиу, канд. мед. наук, доцент Инсти-
gie și Sanocreatologie. te of Physiology and Sanocreatology.
Silvia Railean, dr. șt. med.,conf. univ. Silvia Railean, associate professor.
COPERTĂ: Ion Timotin
Adresa redacției:
Bd. Ștefan cel Mare, nr. l (bir. 330);
MD 2001, Chişinău, Republica Moldova;
Tel./Fax (+373 22) 27-07-57, 21-05-40
e-mail: sectiamed@asm.md
EDITOR-IN-CHIEF
Mereuță Ion, univ. Prof., Institute of Physiology
and Sanocreatology, Chisinau, R.M.
HONORARY EDITOR
Ţîbîrnă Gheorghe, acad., PhD, SUMPh
„Nicolae Testemițanu“ R.M.
DEBUTY EDITOR – IN-CHIEF
Emil Ceban, univ. Prof., USMF, R. Moldova
Stanislav Groppa, acad. Dr. hab., Prof., SUMPh RM.
EDITORIAL BOARD
Ion Ababii, acad., Dr. hab., prof., SUMPh RM.
Ghidirim Gheorghe, acad., Univ. Prof., SUMPh „Nicolae
Testemitanu“ (Republic of Moldova)
Gudumac Eva, acad., Univ. Prof., SUMPh „Nicolae
Testemitanu“ (Republic of Moldova)
Furdui Teodor, acad., PhD, Institute of Physiology and
Sanocreatology, (Republic of Moldova)
Olga Tagadiuc, Dr. Hab. med., professor, SUMPh „Nicolae
Testemitanu” (Republic of Moldova)
Paladi Gheorghe, acad., National Institute of Economic
Research, MECC (Republic of Moldova)
Zota Eremia, m.c., PhD, professor, Institute of Emergency
Medicine (Republic of Moldova)
Opopol Nicolae, Ph.D., PhD, professor, SUMPh „Nicolae
Testemitanu” (Republic of Moldova)
Prisacari Viorel, PhD, University Professor, SUMPh „Nicolae
Testemitanu” (Republic of Moldova)
Ghicavîi Victor, PhD, PhD, University Professor, SUMPh
„Nicolae Testemitanu” (Republic of Moldova)
Gladun Sergiu, PhD, Mother and Child Institute (Republic
of Moldova)
Zapuhlîh Grigore, PhD, Prof., Institute of Neurology and
Neurosurgery (Republic of Moldova)
Ciocanu Mihail, PhD, Univ. Professor, Institute of Emer-
gency Medicine (Republic of Moldova)
Poleacov Vladimir, acad., Prof., Academy of Medical
Sciences of the Russian Federation (Russia)
Robert Piet van Oort, prof., University Medical center
Groningen (Olanda)
Popescu Irinel, univ. Prof., Institute of Digestive Diseases and
Liver Transplant Fundeni, Bucharest (Romania)
Eremia Alexandru, prof., University of Medicine and Pharma-
cy, Cluj-Napoca (Romania)
Forna Norina Consuela, prof., University of Medicine and
Pharmacy „Gr.T. Popa“, Iaşi (Romania)
Stratan Valentina, PhD, Associate Professor, IMSP Onco-
logical Institute (Republic of Moldova)
Iavorschi Constantin, PhD, research prof, Institute of Phthisio-
pneumology „Chiril Draganiuc” (Republic of Moldova)
Grosu Aurel, PhD, Prof., SUMPh „Nicolae Testemitanu”
(Republic of Moldova)
Popa Bogdan, univ. Professor, Polytechnic University of
Bucharest, Bucharest (Romania)
Spinu Constantin, Ph.D., Prof., National Center for Public
Health (Republic of Moldova)
Moldovanu Ion, PhD, professor, SUMPh „Nicolae Testem-
itanu” (Republic of Moldova)
Ciobanu Gheorghe, univ. Prof., SUMPh „Nicolae Testemi-
tanu” (Republic of Moldova
Burlacu Valeriu, univ. Prof., SUMPh „Nicolae Testemita-
nu” (Republic of Moldova)
Thomas Ian, University Professor, George Washington
University, Washington, USA
Karamanou Marianna, prof. univ., University of Crete
Medical Schooldisabled, Heraklion, Grecia
Neamțu Mihai-Leonida, univ. Prof., Pediatric Clinical
Hospital, Sibiu, Romania
Manea Mirela, university professor, Clin. Hosp. of Psychia-
try „Prof. Doctor Alexandru Obregia”, Bucharest, Romania
Calenici Oleg, univ. Prof., Havre, France
Plouin Pierre-Francois, university professor, University of
Paris, Paris, France
Cervera Ricard, professor, University of Barcelona, ​​
Barcelona, Spain
​​
Levy Roger, Professor, State University of Rio de Janeiro,
Rio de Janeiro, Brazil
Cobâleanschi Oleg, univ. Prof., SUMPh „Nicolae
Testemitanu“ (Republic of Moldova)
Spinei Aurelia, prof. Univ., SUMPh „Nicolae Testemitanu”
(Republic of Moldova)
EXECUTIV EDITOR OF NUMBER
тута физиологии и санокреатологии.
Сильвия Райлян, канд. мед. наук, доцент.
© Secţia Ştiinţe ale vieții a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2021
ГЛАВНЫЙ РЕДАКТОР
Мереуцэ Ион, проф., Институт физиологии
и санокреатологии, Кишинев, Р.М.
ПОЧЕТНЫЙ РЕДАКТОР
Цыбырнэ Георге, акад., проф., ГУМиФ "Нико-
лае Тестемицану", Р.М.
ЗАМЕСТИТЕЛИ ГЛАВНОГО РЕДАКТОРА
Эмиль Чебан, унив. проф., ГУМиФ, Р. Молдова
Станислав Гроппа акад., др. хаб., проф., ГУМиФ РМ.
РЕДАКЦИОННАЯ КОЛЛЕГИЯ
Ион Абабий, акад., проф., ГУМиФ, РМ.
Гидирим Георге, акад., проф., ГУМиФ «Н. Тестемица-
ну» (Республика Молдова)
Гудумак Ева, акад., проф., ГУМиФ «Н. Тестемицану»
(Республика Молдова)
Фурдуй Теодор, акад., PhD, Институт физиологии и
санокреатологии, (Республика Молдова)
Ольга Тагадюк, др. мед., проф., ГУМиФ «Н. Тестемица-
ну» (Республика Молдова)
Палади Георге, акад., Национальный Институт Эконом.
Исследований, MECC (Р. Молдова)
Зота Еремия, д.м.н., проф., Институт Неотложной Меди-
цины (Республика Молдова)
Опопол Николае, чл. корр., др. хаб, проф. унив., ГУМиФ
«Н. Тестемицану» (Р. Молдова)
Присакарь Виорел, д.м.н, проф. унив., ГУМиФ
«Н. Тестемицану» (Р. Молдова)
Гикавый Виктор, д.м.н, проф. унив., ГУМиФ «Н. Тесте-
мицану» (Р. Молдова)
Гладун Серджиу, д.м.н, Институт матери и ребенка
(Республика Молдова)
Запухлых Григоре, д.м.н., проф. Институт неврологии и
нейрохирургии (Республика Молдова)
Чокану Михаил, д.м.н, проф. унив., Институт Неотлож-
ной Медицины (Республика Молдова)
Поляков Владимир Александрович, акад., проф., А.М.Н.
Российской Федерации (Россия)
Роберт Пит ван Оорт, проф., Университетский медицин-
ский центр Гронингена (Оланда)
Попеску Иринель, проф. унив., Ин-т болезней органов пищева-
рения и трансплантации печени Фундень, Бухарест (Румыния)
Еремия Александру, проф., Университет Медицины и
Фармации, Клуж-Напока (Румыния)
Форна Норина Консуэла, проф., Университет Медицины и
Фармации «Gr.T. Popa», Яссы (Румыния)
Стратан Валентина, проф., доцент, Онкологический инсти-
тут (Республика Молдова)
Яворский Константин, д. м. н проф. исслед., Институт
фтизиопневмологии им. Кирилла Драганюка (Р. Молдова)
Гросу Аурел, д. м. н, профессор, ГУМиФ
«Н. Тестемицану» (Республика Молдова)
Попа Богдан, проф. унив., Политехнический универси-
тет Бухареста, (Румыния)
Спыну Константин, д. м. н., проф., Национальный Центр
Общест. Здравоохранения (Республика Молдова)
Молдовану Ион, д. м. н, профессор, ГУМиФ «Н. Тестеми-
цану» (Республика Молдова)
Чобану Георге, проф. унив., ГУМиФ «Н. Тестемицану»
(Республика Молдова)
Бурлаку Валериу, унив. проф., ГУМиФ «Н. Тестемица-
ну» (Республика Молдова)
Тома Ян, профессор, Университет Джорджа Вашингто-
на, Вашингтон, США
Караманоу Марианна, проф. унив., Медицинская школа
Критского университета, Ираклион, Греция
Нямцу Михай-Леонида, унив. проф., Детская клиническая
больница, Сибиу, Румыния
Манеа Мирела, проф. унив. Клин. психиат. больницы им.
«доктора Александру Обрежа», Бухарест, Румыния
Каленичь Олег, унив. Проф., Гавр, Франция
Плуэн Пьер-Франсуа, профессор Парижского универси-
тета, Париж, Франция
Сервера Рикар, профессор, Барселонский университет,
Барселона, Испания
Леви Роджер, профессор, Государственный. университет
Рио-де-Жанейро, Рио-де-Жанейро, Бразилия
Кобылянский Олег, унив. проф., ГУМиФ «Н. Тестемица-
ну» (Республика Молдова)
Спиней Аурелия, проф. унив., ГУМ и Ф им. «Н. Тестеми-
цану» (Республика Молдова)
ОТВЕТСТВЕННЫЙ СЕКРЕТАРЬ НОМЕРА
Științe Medicale
CUPRINS
E. Ceban. Alocuțiune la conferința „MEDICINA PERSONALIZATĂ ÎN DIAGNOSTICUL
ȘI TRATAMENTUL COMPLEX AL TUMORILOR LA COPII”
Țîbîrnă Gheorghe, Gudumac
Eva, Mereuță Ion, Railean Sil-
via, Spinei Aurelia, Bernic Jana,
Țîbîrnă Andrei, Varodi Viorica,
Lisița Natalia, Golban Rodica,
Litovcenco Anatolii, Danilov Lu-
cian, Bejenaru Lilian, Ursu Dă-
nis, Mânăscurtă Ghenadie, Cio-
chină Mariana. Epidemiologia
tumorilor benigne și maligne la
copii în Republica Moldova (1
an de activitate-2020).
Railean Silvia, Danilov Lucian,
Ciumeico Igor, Tomuz Vasile,
Ciochină Mariana. Tumorile
capului și gâtului la copii. Rolul
chestionarului în depistarea frec-
venței tumorilor la copii.
Gudumac Eva, Bernic Jana,
Roller Victor, Lisița Natalia,
Costiuc Ecaterina. Neuroblasto-
mul glandei suprarenale la copii.
Forna Norina, Ţîbîrnă Ghe-
orghe, Claudiu Topoliceanu,
Agop-Forna Doriana. Program
de formare teoretică și practică
pe cazuri complexe în implanto-
logie, chirurgia dento-alveolară,
OMF și reabilitarea orală com-
plexă.
Mereuță Ion, Fedaș Vasile, Tom-
șa Anastasia, Cebotari Anghela.
Sindromul metabolic și alte co-
morbidități în structura mortali-
tății prin COVID-19 în Republi-
ca Moldova (martie-decembrie
2020).
SUMMARY
ARTICOLE DE SINTEZĂ
Țîbîrnă Gheorghe, Gudumac
Eva, Mereuță Ion, Railean Sil-
via, Spinei Aurelia, Bernic Jana,
Țîbîrnă Andrei, Varodi Viorica,
Lisița Natalia, Golban Rodica,
Litovcenco Anatolii, Danilov
Lucian, Bejenaru Lilian, Ursu
Dănis, Mânăscurtă Ghenadie,
Ciochină Mariana. Epidemi-
ology of benign and malignant
tumors in children in the Repub-
lic of Moldova (1 year of activi-
ty-2020).
Railean Silvia, Danilov Lucian,
Ciumeico Igor, Tomuz Vasile, Ci-
ochină Mariana. Head and neck
tumors in children. The role of the
questionnaire in detecting the fre-
quency of tumors in children.
Gudumac Eva, Bernic Jana,
Roller Victor, Lisița Natalia,
Costiuc Ecaterina. Neuroblasto-
ma of the adrenal gland in chil-
dren.
Forna Norina, Ţîbîrnă Ghe-
orghe, Claudiu Topoliceanu,
Agop-Forna Doriana. Theoreti-
cal and practical training program
for complex cases in implantolo-
gy, dento-alveolar surgery, OMF
and complex oral rehabilitation.
Mereuță Ion, Fedaș Vasile,
Tomșa Anastasia, Cebotari
Anghela. Metabolic syndrome
and other comorbidities in the
structure of COVID-19 mortal-
ity in the Republic of Moldova
(March-December 2020).
3
СОДЕРЖАНИЕ
7
Цыбырнэ Георге, Гудумак Ева,
Мереуцэ Ион, Райлян Сильвия,
Спиней Аурелия, Берник Яна,
Цыбырнэ Андрей, Вароди
Виорика, Лисица Наталья,
Голбан Родика, Литовченко
Анатолий, Данилов Лучиан,
Беженару Лилиан, Урсу Дэнис, 8
Манэскуртэ Геннадий, Чо-
кинэ Мариана. Эпидемиология
доброкачественных и злокаче-
ственных новообразований у
детей в Республике Молдова
(1 год деятельности - 2020).
Райлян Сильвия, Данилов
Лучиан, Чумейко Игорь, То-
муз Василе, Чокинэ Мариана.
23
Опухоли головы и шеи у де-
тей. Роль анкеты в выявлении
частоты опухолей у детей.
Гудумак Ева, Берник Яна,
Роллер Виктор, Лисица На-
талья, Костюк Екатерина. 30
Нейробластома надпочечни-
ков у детей.
Форна Норина, Цыбырнэ Ге-
орге, Клаудиу Тополичяну,
Агоп-Форна Дориана. Теоре-
тическая и практическая про-
грамма обучения для сложных 33
случаев имплантологии, ден-
то-альвеолярной хирургии,
ОМФ и комплексной оральной
реабилитации.
Мереуцэ Ион, Федаш Василе,
Томша Анастасия, Чеботарь
Анжела. Метаболический
синдром и другие cопутству-
40
ющие заболевания (коморбид-
ности) в структуре смертности
COVID-19 в Республике Мол-
дова (март-декабрь 2020 г.).
4 Buletinul AȘM

ARTICOLE ORIGINALE

Railean Silvia, Poștaru Cristi- Railean Silvia, Poștaru Cristi- Райлян Сильвия, Поштару
na, Granciuc Gheorghe, Marcel na, Granciuc Gheorghe, Marcel Кристина, Гранчук Георге,
Volovei. Reabilitarea postchirurgi- Volovei.. Post-surgical rehabili- Марчел Воловей. Послеопера-
46
cală a copiilor cu leziuni tumorale tation of children with tumor le- ционная реабилитация детей с
ale regiunii maxilo-faciale. sions of the maxillofacial region. опухолевыми поражениями че-
люстно-лицевой области.
Țîbîrnă Andrei, Țîbîrnă Gheor- Țîbîrnă Andrei, Țîbîrnă Gheo- Цыбырнэ Андрей, Цыбырнэ
ghe, Bejenaru Lilian. Particulari- rghe, Bejenaru Lilian. Peculiar- Георге, Беженару Лилиан.
tățile chirurgiei miniinvazive indi- ities of individual miniinvasive Особенности индивидуальной
viduale în tratamentul chirurgical surgery in the surgical treatment миниинвазивной хирургии в 52
al patologiei nodulare al glandei of nodular pathology of the thy- хирургическом лечении узло-
tiroide la copii. roid gland in children. вой патологии щитовидной
железы у детей.
Mereuță Ion. Biologia molecula- Mereuță Ion. Molecular biology Мереуцэ Ион. Молекулярная
ră și genomica – baza sănătății și and genomics - the basis of health биология и геномика - основа
62
viitorul medicinei de precizie. and the future of precision medi- здоровья и будущее точной ме-
cine. дицины.
Spinei Aurelia, Chiriac Anca, Spinei Aurelia, Chiriac Anca, Спиней Аурелия, Кирияк Анка,
Spinei Iurie, Țîbîrnă Gheorghe. Spinei Iurie, Țîbîrnă Gheorghe. Спиней Юрий, Цыбырнэ Геор-
Rolul microbiomului oral în dia- The role of the oral microbiome in гe. Роль микробиома полости 68
gnosticul și prognosticul tumori- the diagnosis and prognosis of tu- рта в диагностике и прогнозе
lor cavității orale.. mors of the oral cavity. опухолей полости рта.

Ursu Dănis, Railean Silvia, Ciu- Ursu Dănis, Railean Silvia, Урсу Дэнис, Райлян Сильвия,
pac Sergiu, Lupan Roman, Po- Ciupac Sergiu, Lupan Roman, Чупак Серджиу, Лупан Роман,
rosencov Egor. Tumorile cavității Porosencov Egor. Oral cavity Поросенков Егор. Опухоли по- 75
bucale la copii. Abordare de dia- tumors in children. Diagnostic лости рта у детей. Диагности-
gnostic. approach. ческий подход.
Albul Christina, Țîbîrmă Gheor- Albul Christina, Țîbîrmă Gheor- Албул Кристина, Цыбырнэ
ghe, Gorshkov Nikolay, Țîbîrmă ghe, Gorshkov Nikolay, Țîbîrmă Георгий, Горшков Николай,
Andrei. Rolul metodei chirurgica- Andrei. The role of the surgical Цыбырнэ Андрей. Роль хирур- 79
le în tratamentul complex al can- method in the complex treatment гического метода в комплекс-
cerului laringian. of laryngeal cancer. ном лечении рака гортани.
Diacova Svetlana, Abbas Samah Diacova Svetlana, Abbas Samah Дьякова Светлана, Аббас Са-
Awad. Urechea medie la copii cu Awad. Middle ear in children мах Авад. Среднее ухо у детей с 84
patologia maxilo-facială. with maxillo-facial pathology. челюстно-лицевой патологией.
Mereuță Ion, Șveț Veronica. Tu- Mereuță Ion, Șveț Veronica. Мереуцэ Ион, Швец Верони-
morile glandelor mamare la mino- Breast cancer at minors: method- ка. Опухоли молочной железы
86
re: metodologie și clinică. ology and clinical. у несовершеннолетних: мето-
дология и клиника.
Leancă Angela. Managementul Leanca Angela. The manage- Лянкэ Анжела. Ведение детей
91
copiilor cu tumori intracerebrale. ment of brain tumors at children. с внутримозговыми опухолями.
Țîbîrnă Andrei, Cigoreanu Ghe- Țîbîrnă Andrei, Cigoreanu Ghe- Цыбырнэ Андрей, Чигоряну
orghe. Rolul chirurgiei miniin- orghe. The role of miniinvasive Георге. Роль миниинвазивной
96
vazive în tratamentul cancerului surgery in the treatment of early хирургии в лечении раннего
tiroidian incipient. thyroid cancer. рака щитовидной железы.
Științe Medicale
Rotaru Tudor, Ludmila Rotaru,
Mocan Daniela, Balan Nicu.
Particularități de diagnostic și tra-
tament ale tumorilor ovariene mu-
cinoase.
Danilov Lucian, Ababii Polina,
Didencu Alexandru, Smetanca
Vladimir, Fortuna Valeriu, Rai-
lean Silvia, Maniuc Mihail, Ga-
vriluța Vasile, Botnaru Daniela.
Limfomul primar non-Hodgkin
al osului temporal.
Țîbîrnă Gheorghe, Railean Sil-
via, Porosencov Egor, Porosen-
cova Tatiana, Lupan Roman.
Granulom centric giganto-celular
la mandibulă: studiu clinic, radio-
logic și histopatologic la 2 cazuri
clinice.
Litovcenco Anatolii, Bajurea Ala, Litovcenco Anatolii, Bajurea Литовченко Анатолий, Ба-
Sula Maxim. Ependimom anapla- Ala, Sula Maxim. Anaplastic журя Ала, Сула Максим. Ана- 115
zic. ependymoma.
O.I. Godovaneț, T.I. Murîniuk
Tratamentul chistului folicular la
copii prin decompresie (raport de
caz).
Ciupac Sergiu, Siminovici Vla-
dimir, Porosencov Egor, Mânăs-
curtă Ghenadie, Arapu Corina,
Ursu Dănis. Analiza bibliografica
a tumoriloravasculare la copii.
Iscenko Tatiana, Poluektov Mi-
hail, Postnicov Mihail, Bulîceva
Elena. Sindromul de apnee ob-
structivă de somn pentru copii.
Imagine clinică, diagnostic, trata-
ment (revizuirea literaturii).
Cernețchi Olga, Potacevschi
Oleg, Cazacu Zoreana. Concep-
tul operației cezariene în ultimii
10 ani.
Rotaru Tudor, Ludmila Rotaru,
Mocan Daniela, Balan Nicu.
Diagnosis and treatment charac-
teristics of mucinous ovarian tu-
mors.
Danilov Lucian, Ababii Polina,
Didencu Alexandru, Smetan-
ca Vladimir, Fortuna Valeriu,
Railean Silvia, Maniuc Mihail,
Gavriluța Vasile, Botnaru Dan-
iela. Primary non-Hodgkin's lym-
phoma of the temporal bone.
Țîbîrnă Gheorghe, Railean Sil-
via, Porosencov Egor, Porosen-
cova Tatiana, Lupan Roman.
Central giant cell granuloma in
the mandibula: clinical, radiolog-
ical and histopathological study
in 2 clinical cases.
пластическая эпендимома.
O.I. Godovanets, T.I. Murynyuk
Treatment of follicular cysts in
children by decompression (case
report).
Ciupac Sergiu, Siminovici Vladi-
mir, Porosencov Egor, Mânăscurtă
Ghenadie, Arapu Corina, Ursu
Dănis. Bibliography analysis of
vascular tumors in children.
Ishchenko Tatiana, Poluektov
Mikhail, Postnikov Mikhail, Bu-
lycheva Elena. Pediatric obstruc-
tive sleep apnea syndrome. Clini-
cal pattern, diagnostics, treatment
(literature review).
VARIA
Cernețchi Olga, Potacevschi
Oleg, Cazacu Zoreana. The con-
cept of cesarean section in the last
10 years.
5
Ротару Тудор, Ротару Люд-
мила, Мокан Даниела, Балан
Нику. Особенности диагно- 101
стики и лечения муцинозных
опухолей яичников.
Данилов Лучиан, Абабий По-
лина, Диденку Александру,
Сметанка Владимир, Форту-
на Валериу, Райлян Сильвия,
104
Манюк Михаил, Гаврилуца
Василе, Ботнару Даниэла.
Первичная неходжкинская
лимфома височной кости.
Цыбырнэ Георге, Райлян
Сильвия, Поросенков Егор,
Поросенкова Татьяна, Лупан
Роман. Гигантоклеточная цен-
тральная гранулома нижней 109
челюсти: клиническое, радио-
логическое и гистопатологиче-
ское исследование в 2 клини-
ческих случаях.
Годованец O.И, Мурынюк Т.И.
Лечение фолликулярной кисты
118
у детей путем декомпрессии
(клинический случай).
Чупак Серджиу, Симинович
Владимир, Поросенков Егор,
Мынэскуртэ Генадие, Арапу
123
Корина, Урсу Дэнис Библио-
графический анализ сосуди-
стых опухолей у детей.
Ищенко Татьяна, Полуэктов
Михаил, Постников Миха-
ил, Булычева Елена. Синдром
детского обструктивного ап- 127
ноэ сна. Клиническая картина,
диагностика, лечение (обзор
литературы).
Чернецки Ольга, Потачевски
Олег, Казаку Зоряна. Концеп-
131
ция кесарева сечения за по-
следние 10 лет.
6 Buletinul AȘM

Mereuță I.E., Strutinskii F.A., Mereuță I.E., Strutinskii F.A., Мереуцэ И.Е., Струтинский
Bodrug N.I., Poliakova L.D., Bodrug N.I., Poliakova L.D., Ф.А., Бодруг Н.И., Полякова
Karauș V.F., Cebotari A.Ia. Par- Karauș V.F., Cebotari A.Ia. Pe- Л.Д., Карауш В.Ф., Чеботарь 137
ticularitățile metabolismului glu- culiarities of glutathione metabo- А.Я. Особенности метаболизма
tationului în infecția COVID-19. lism in COVID-19. глутатиона при COVID-19.
Cara Natalia, Șveț Veronica, Cara Natalia, Șveț Veronica, Кара Наталья, Швец Верони-
Mereuță Ion. Lipogranuloamele Mereuță Ion. Lipogranulomas of ка, Мереуцэ Ион. Липограну-
143
glandelor mamare: diagnostic și the mammary glands: diagnosis лемы молочных желез: диагно-
tratament. and treatment. стика и лечение.
Hîțu Dumitru, Chele Nicolae, Hîțu Dumitru, Chele Nicolae, Хыцу Думитру, Kеле Нико-
Șcerbatiuc Dumitru, Cabac Vasi- Șcerbatiuc Dumitru, Cabac Va- лае, Щербатюк Думитру,
le, Bădărău Lilia, Mogîldea Ma- sile, Bădărău Lilia, Mogîldea Кабак Василе, Бэдэрэу Лилия, 148
ria. Sinuzita maxilară de origine Maria. Maxillary sinusitis of tu- Могылдя Мария. Гайморит
tumorală. moral origin. опухолевого происхождения.
Cojocaru Ana, Șveț Veronica. Cojocaru Ana, Șveț Veronica. Кожокару Анна, Швец Ве-
Оperaţiile organomenajante în Organ-сonserving operations in роника, Органосохраняюшие
cancerul mamar: indicaţii, con- breast cancer: indication, contra- операции при раке груди: по- 155
traindicaţii şi recidive. indication and recurens. казания, противопоказания и
рецидивы.
Danilov Diana, Șveț Veronica, Danilov Diana, Șveț Veronica, Данилов Диана, Швец Верони-
Mereuță Ion. Chistadenopapi- Mereuță Ion. Intraductal cysta- ка, Мереуцэ Ион. Внутрипро-
loamele intraductale a glandelor denopapillomas of the mammary токовые цистаденопапилломы 161
mamare: diagnostic și tratament. glands: diagnosis and treatment. молочных желез: диагностика
и лечение.
Popozoglo Vasili, Zagnat Vasile. Popozoglo Vasili, Zagnat Vasile. Попозогло Василь, Загнат
Optimizarea diagnosticului radi- Optimization of radiological di- Василе. Оптимизация радио-
ologic al afecțiunilor distructive agnosis of periapical distructive логической диагностики пе- 165
periapicale. diseases. риапических диструктивных
заболеваний.
Moraru Victor, Zagnat Vasile. Moraru Victor, Zagnat Vasile. Морару Виктор, Загнат Ва-
Argumentarea utilizării exame- The argumentation of the use of силе. Аргументация исполь-
169
nului CBCT în tratamentul endo- CBCT examination in endodontic зования КЛКТ в эндодонтиче-
dontic. treatment. ском лечении.
Uzunov Oleg, Zagnat Vasile. Eva- Uzunov Oleg, Zagnat Vasile. Узунов Олег, Загнат Василе.
luarea diagnosticului radiologic Evaluation of the optimal radio- Оценка оптимальной лучевой
173
optimal al cariei dentare oculta. logical diagnosis of occult dental диагностики скрытого кариеса
caries. зубов.
Sîrbu Daniela, Racoviță Mihai, Sîrbu Daniela, Racoviță Mihai, Сырбу Даниела, Раковицэ Ми-
Chele Nicolae, Motelica Gabrie- Chele Nicolae, Motelica Gabri- хай, Келе Николай, Мотелика
la. Influența factorului microbian ela. Influence of the microbial Габриела. Влияние микробно- 179
în apariția pericoronaritei acute. factor in acute pericoronitis oc- го фактора при возникновении
currence. острого перикоронарита.
Țurcan Iuliana, Railean Silvia, Țurcan Iuliana, Railean Silvia, Цуркан Юлиана, Райлян
Avornic Lucia, Ciumeico Igor. Avornic Lucia, Ciumeico Igor. Сильвия, Аворник Лучия, Чу-
184
Referințe la hipoplazia dentară. References to dental hypoplasia. мейко Игорь. Ссылки на ден-
тальную гипоплазию.
Alocuțiunea Dlui profesor Gh. Țîbîrnă 187
Închiderea conferinței cu prezentarea imaginilor 188
Aniversări – Eva Gudumac 189
Științe Medicale 7

Alocuțiune la conferința
„MEDICINA PERSONALIZATĂ ÎN DIAGNOSTICUL
ȘI TRATAMENTUL COMPLEX AL TUMORILOR LA COPII”

Stimați participanți la conferința națională științifico-practică „Medicina personalizată în diagnos-

ticul și tratamentul complex al tumorilor la copii”.
Acum un an în cadrul Programului de Stat a fost lansat proiectul „Chirurgia modernă persona-
lizată în diagnosticul și tratamentul complex al tumorilor la copii”.
Acest proiect este foarte actual la ziua de azi, când OMS semnalizează o creștere cu 13% a inci-
denței cancerului la copii în ultimii 20 de ani.
Totodată, s-a observat și o creștere a ratei diagnosticului tardiv de la 22% în a. 2006 până la 26%
în 2018.
Executanții proiectului și-au pus ca scop să analizeze la nivel național factorii de risc și cauzele
îmbolnăvirii copiilor de maladii oncologice. Este deosebit de important, că executorii proiectului
intenționează să optimizeze metodele de evidență statistică a tumorilor benigne și maligne la copii,
localizate în regiunea capului și gâtului, în regiunea toraco-abdominală și în creier, conform stan-
dardelor europene.
În echipa de lucru a proiectului activează 2 academicieni ai AȘM: prof. E. Gudumac și Gh. Țîbîr-
nă (conducătorul proiectului), ambii cu o experiență vastă în chirurgia oncologică pediatrică.
Pe parcursul anului 2020 în cadrul proiectului a fost elaborat un chestionar special pentru efectu-
area evidenței statistice obiective a copiilor cu tumori.
În primul an de activitate au fost diagnosticați și tratați 279 (35,2%) copii – pacienți – primari și
498 (64,8%) – secundari, dintre care 455 (58,5%) au fost cu tumori benigne și 97 (12,4%) – cu tumori
maligne.
S-au efectuat 231 de intervenții chirurgicale. Au fost implementate metode de chirurgie mini-in-
vazivă personalizată de diagnostic, tratament și prevenție a tumorilor benigne și maligne la copii.
În scopul ameliorării diagnosticului și sporirii vigilenței oncologice propunem să fie organizat un
ciclu de educație continuă profesională pentru: medicii de familie, pediatri, endocrinologi, stomato-
logi, chirurgi de profil general.
Dorim succes participanților la conferință.
Rector USMF „N. Testemițanu”
Prof. univ. E. Ceban
8 Buletinul AȘM

ARTICOLE DE SINTEZĂ

CZU: 616-006.03/.04-053.2-036.22 (478)

https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.01

EPIDEMIOLOGIA TUMORILOR BENIGNE ȘI MALIGNE

LA COPII ÎN REPUBLICA MOLDOVA (1 AN DE ACTIVITATE-2020)
1
Gheorghe ȚÎBÎRNĂ, dr. hab. șt. med., prof. univ., acad. AȘM,
2
Eva GUDUMAC, dr. hab. șt. med., prof. univ., acad. AȘM,
5
Ion MEREUȚĂ, dr. hab. șt. med., prof. univ., 1Silvia RAILEAN, dr. șt. med., conf. univ.,
1
Aurelia SPINEI, dr. hab. șt. med., prof. univ., 2Jana BERNIC, dr. hab. șt. med., prof. univ.,
4
Andrei ȚÎBÎRNĂ, dr. șt. med., conf. univ., 6Viorica VARODI, dr. șt. med., șef secție,
4
Natalia LISIȚA, 4Rodica GOLBAN, 6 Anatolii LITOVCENCO, dr. hab. șt. med., prof. univ.,
3
Lucian DANILOV, dr. hab.șt. med., prof. univ., 4Lilian BEJENARU, doctorand, 1Dănis URSU, medic rezident,
1
Ghenadie MÂNĂSCURTĂ asist. univ., 1 Mariana CIOCHINĂ
1
Catedra de Chirurgie OMF pediatrică și pedodonție „Ion Lupan” USMF „N. Testemițanu”
2
Catedra de Chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică „Natalia Gheorghiu” USMF „N. Testemițanu”
3
Catedra de Otorinolaringologie USMF „N. Testemițanu”
4
Institutul Oncologic 5Institutul de Fiziologie și Sanocreatologie, Chișinău, RM.\
6
Departmentul Neurochirurgie USMF „N. Testemițanu”
e-mail: gh_tsibirna@yahoo.com
Programul de stat 2020-2023. Proiectul de cercetare „Chirurgia modernă personalizată în diagnosticul și tratamentul
complex al tumorilor la copii” cu cifrul N. 20.80009.8007.06.

Rezumat.
Lucrarea a fost realizată în cadrul Programului de Stat (1 an de activitate – 2020) „Chirurgia modernă personalizată
în diagnosticul și tratamentul complex al tumorilor la copii” N.20.80009.8007.06.
Analizând datele statistice pe parcursul primului an de activitate al proiectului s-a constatat, că în această perioadă au
fost înregistrați 777 de copii cu tumori, dintre care 279 (35,2%) primari și 498 (64,8%) – secundari. Din 777 de copii 455
(58,5%) au fost cu tumori benigne şi 97 (12,4%) cu tumori maligne, 231 (29,7%) de pacienți au fost supuși tratamentului
chirurgical, 455 (58,5%) tratamentului chimioterapeutic, 13 (1,9%) radioterapeutic.
Începând din martie 2020 am activat în condițiile pandemiei SARS-CoV-2. Am elaborat o conduită specială pentru
profilaxia infecției cu coronavirus. Pandemia de COVID-19 este o situație nouă, inedită pentru întreaga lume, cu multe
necunoscute, inclusiv pentru domeniul Chirurgiei Oncologice Pediatrice-Stomatologice. În primul rând noi considerăm
pacientul oncologic adult sau copil ca pacient de urgență, de aceea, copilul cu tumoarea malignă trebuie să fie tratat în mod
urgent. De aceea tratamentul pacienților oncologici au fost condiționat împărțiți în 3 grupe.
I grup – pacienții primari cu diagnostic de tumoare malignă, confirmat histologic, care trebuie supuși tratamentului.
A amâna acest tratament este mai periculos decât coronavirusul. Tratamentul trebuie efectuat în condiții pandemice: dis-
tanțare, folosirea substanțelor dezinfectante, a măștilor, interzicerea vizitelor rudelor.
II grup – copiii pacienții, care la debutul pandemiei erau la etapa de tratament (chimio- sau radioterapie). Dacă per-
mite situația concretă tratamentul continuă. Hormonoterapia prin injectare se poate efectua în condițiile casnice de către
echipă (medic și asistentă).
III grup – constituit din copiii – pacienți, care au fost supuși tratamentului și la moment nu au semne de boală, dar
necesită monitorizare. Acești pacienți trebuie să se afle în carantină.
Se consideră, că pacienții oncologici au imunitatea compromisă. La tineri și copii imunitatea este relativ bună, dacă
nu există maladii serioase cum ar fi maladiile sistemice. Tactica trebuie să fie personalizată, strict individuală.
Pe parcursul anului 2020 am elaborat 3 tipuri de intervenții chirurgicale în oncologia pediatrică: operații tipice, ope-
rații lărgite, operații combinate.
Cuvinte-cheie: epidemiologia tumorilor, oncologia pediatrică, incidența, mortalitatea, prevalența, chirurgia oncolo-
gică personalizată.

Summary. Epidemiology of benign and malignant tumors in children in the Republic of Moldova (1 year of
activity-2020).
The work was carried out within the State Program (1 year of activity-2020); „Modern personalized surgery in the
diagnosis and complex treatment of tumors in children” N. 20.80009.8007.06.
Științe Medicale 9

Analyzing the statistical data during the first year of activity of the project were registered 777 children with tumors,
of which 279 (35.2%) primary and 498 (64.8%) – secondary. Of the 777 children, 455 (58.5%) had benign tumors and 97
(12.4%) had malignancies, 231 (29.7%) patients underwent surgical treatment, 455 (58.5%) chemotherapeutic treatment, 13
(1.9%) radiotherapy.
Since March 2020, we have been active under the SARS-CoV-2 pandemic. We have developed a special proce-
dure for the prevention of coronavirus infection. The COVID-19 pandemic is a new situation, unprecedented for the
whole world, with many unknowns, including for the field of Pediatric Oncology and Dental Surgery. First of all, we
highlight the adult or child oncological ill patient – as an emergency patient, therefore, the child with the malignant
tumor must be treated urgently. Therefore, the treatment of oncological ill patients was conditionaly devided into 3
groups.
Group I – primary patients with a diagnosis of malignant tumor, histologically confirmed, who must undergo treat-
ment. Postponing this treatment is more dangerous than coronavirus. The treatment should be conducted under pandemic
conditions: at distance, using disinfectants, masks, visiting relatives prohibition.
Group II – pediatric patients, who at the beginning of the pandemic were at the treatment stage (chemo- or radiother-
apy). If the concrete situation allows, the treatment continues. Hormone injection therapy can be performed at home by
the specialized team (doctor and nurse).
Group III – consisting of children – patients, who have undergone treatment and currently have no signs of disease,
but require monitoring. These patients must be in quarantine.
Oncological ill patients are considered to have compromised immunity. In adolescent and children, immunity is rela-
tively good if there are no serious diseases such as systemic diseases. The tactics must be personalized, strictly individual.
During 2020 we performed 3 types of surgical interventions in pediatric oncology: typical surgeries, enlarged surger-
ies, combined surgeries.
Key-words: tumorals epidemiology, incidence, prevalence, mortality, oncologhicl surgery personality.

Резюме. Эпидемиология доброкачественных и злокачественных новообразований у детей в Республике

Молдова (1 год деятельности - 2020).
Работа была осуществлена в составе Государственной программы «Роль современной персонализированной
хирургии в диагностике и комплексном лечении опухолей у детей». № 20.80009.8007.06.
Анализ статистических данных показал, что в течении первого года деятельности в данном проекте было
зарегистрировано 777 детей с различными опухолями, из которых 279 (35,2 %) первичных больных и 498 (64,8
%) – повторных больных. Из 777 случаев 455 (58,5%) составили дети с доброкачественными опухолями и 97
(12,4%) – со злокачественными опухолями. 231 (29,7%) больных детей подверглись хирургическому лечению,
455 (58,5%) – химиотерапевтическому и 13 детей (1,9%) – радиотерапевтическому.
С марта 2020 г. наша деятельность осуществлялась в условиях пандемии SARS-COV-2. Нами разработаны
специальные нормы поведения с целью предупреждения заражения коронaвирусом. Пандемия Ковид-19 пред-
ставляет собой новую совершенно незнакомую ситуацию для всего мира, со многими неизвестными, как для
населения, так и для медицинских работников, в том числе и для детских онкологов стоматологического профиля.
Дело в том, что в челюстно-лицевой хирургии мы чаще всего имеем дело с больными, требующими срочной
врачебной помощи, что относится и к онкологическим больным.
С целью улучшения медицинской помощи этой категории больных мы условно разделили их на 3 группы:
I группа – первичные больные, с гистологически подтвержденным диагнозом злокачественной опухоли,
нуждающиеся в обязательном лечении, отсрочка которого гораздо опаснее для больного, чем риск заразиться
коронaвирусом. Лечение должно осуществляться, соблюдая все правила поведения при пандемии (соблюдение
дистанции, применение дезинфицирующих средств, маска, запрет на посещение родственников).
II группа – дети-пациенты, которые находятся на лечении в начале пандемии (химиотерапия, лучевое лече-
ние). Необходимо продолжать лечение, если позволяют конкретные условия. Гормонотерапию можно осущест-
влять в домашних условиях.
III группа – состоит из детей-пациентов, которые подверглись ранее лечению, у которых не наблюдается при-
знаков заболевания и которые нуждаются в наблюдении. Эти больные должны находиться на карантине.
Как известно, у онкологических больных страдает иммунитет, это больше относится ко взрослым больным.
У детей и молодых людей иммунитет относительно высокий, если они не страдают помимо опухолей и другими
сопутствующими заболеваниями. В каждом конкретном случае следует руководствоваться индивидуальной, пер-
сонализированной тактикой.
В течении 2020 года нами разработано 3 типа операций в детской онкологической практике: типичные опера-
ции, расширенные и комбинированные операции.
Ключевые слова: эпидемиология опухолей, детская онкология, заболеваемость, смертность, распространен-
ность, персонализированная хирургическая онкология.
10
Introducere. Conform datelor UICC pe glob anual
se înregistrează peste 12 mln de cazuri primare de can-
cere și cca 6,2 mln de decese din cauza cancerelor. Inci-
dența morbidității crește cu 2% anual, pe când creșterea
numărului populației creste anual doar cu 0,3-0,5%. Ex-
perții OMS au calculat că incidența cancerului va atin-
ge în 2050 cifra de 24 mln de cazuri, iar mortalitatea –
16 mln anual. În Europa se așteaptă cca 2,9 mln de ca-
zuri noi anual (54% bărbați și 44% femei), mortalitatea
va constitui 1,7 mln de decese anual (56% bărbați și
44% femei).
În Rusia în perioada 1981-2005 morbiditatea prin
cancer a crescut la bărbați de la 237,5 până la 332,5
de cazuri la 100 000 populație; în 2014 – 389 cazuri.
Morbiditatea este mai înaltă la bărbați. S-a constatat,
ca morbiditatea prin cancer este mai înaltă la vârsta
după 60 de ani [18, 19].
La vârsta de până la 40 ani sunt mai înalți indicii
morbidității la femei. Este îngrijorător faptul, că în
majoritatea țărilor dezvoltate crește morbiditatea prin
tumori la copii de 0-14 ani.
Morbiditatea la copii în Europa a crescut de la 96 la
1 mln de populației în 1990-1995 până la 119 în 2000-
2005 (prin leucemii creșterea a constituit 4,9%, prin
tumori ale sistemului nervos central – 4,3%, tumori he-
matice 6,3%). Astfel riscul de îmbolnăvire a copiilor a
crescut în ultimii 10 ani de la 0,16% la 0,18%.
Cea mai înaltă tendință de îmbolnăvire pe toate 5
continente se observă în cancer gastric. În Rusia s-a
observat o tendință de scădere a indicelui morbidității
în cancerul buzelor, laringelui, esofagului, ficatului.
Structura morbidității la copii din Rusia arată în
felul următor:
 Hemoblastoze – 52,8%
 Tumori ale sistemului nervos central – 13,2%
 Nefroblastoame – 7,6%
 Tumori osoase – 5,8%
 Țesuturi moi – 4,1%
Cancerul glandei tiroide se întâlnește mai frec-
vent la fete.
Conform datelor lui Poleakov în Rusia cea mai
înaltă incidență a tumorilor maligne la copii îi revine
sistemului nervos central și nefroblastoamelor.
Se consideră că una din cauzele creșterii anuale
a morbidității prin tumori maligne la copii ar putea fi
diagnosticul performant din ultimii ani. O altă cauză
ar putea fi micșorarea incidenței morbidității copiilor
sugari și mici.
Una din problemele importante ale oncologiei
moderne este diagnosticul tardiv (cca 50% din ca-
zuri) [13].
Concluzie. Problema maladiilor oncologice este
prioritară în societatea modernă. S-a constatat, că
principalii factori, care contribuie la scăderea morta-
Buletinul AȘM
lității sunt screening-ul, diagnosticul precoce, trata-
mentul eficient și oportun.
Screening-ul este o metodă de diagnostic pre-
clinic. În multe țări dezvoltate sunt create structuri
speciale care se ocupă de elaborarea, organizarea și
prelucrarea rezultatelor obținute în procesul diagnos-
ticului. S-a calculat, că costul depistării unui cancer
mamar prin screening costă 2500$. Dacă ar fi imple-
mentat pe larg screening-ul în timp de 5-7 ani sine-
costul diagnosticului și tratamentului ar scădea de
4 ori. Accentul la ziua de azi în diagnosticul și trata-
mentul maladiilor tumorale maligne se pune pe abor-
darea personalizată a acestor probleme.
Pentru aceasta este nevoie de implementarea unui
complex de cercetări epidemiologice descriptive și
analitice.
Pe viitor se planifică implementarea unor tehnologii
bazate pe biomedicina cu folosirea markerilor genetici.
Descrierea situației în domeniul de cercetare şi
identificarea problemelor de cercetare.
Rata morbidității prin cancer tiroidian variază în
lume de la 1,2%000 la 5,0%000 la femei şi de la 0,6%000
la 1,6%000 la bărbaţi. O morbiditate foarte înaltă se
înregistrează în Singapore, Israel, Canada, Suedia.
Astfel în SUA morbiditatea prin cancer tiroidian con-
stituie 3,7%000 la femei şi 1,2%000 la bărbaţi, în Dane-
marca – 3,7%000 şi 2,5%000 respectiv. Cea mai înaltă
morbiditate pe glob a fost înregistrată în Islanda şi
insulele Hawaii, unde indicii constituie 18,2%000 la
femei şi 6,3%000 la bărbaţi [2].
În Rusia, morbiditatea, în 1998, a constituit
5,3%000 la femei şi 1,24%000 la bărbaţi, în 2001 acest
indice constituia deja 6,8%000 şi respectiv 1,4%000. În
toate țările cancerul de tiroidă este mai frecvent la
femei, raportul „femei/bărbaţi” fiind variabil: 2:1 în
Spania [3]; 2,5:1 în SUA [6]; 3:1 în Marea Britanie
[13]; în Italia 8:1 [10].
În Republica Moldova, în 1985, anul precedent
accidentului de la Cernobâl, raportul „bărbaţi/femei”
vizând cancerul tiroidian a constituit 3:1 [5], deci s-a
deosebit mult de actualul raport 8:1. Astfel, între anii
2000-2019 au fost supuși tratamentului 31 de co-
pii, dintre care 13 (41,9%) – cu cancer folicular, 12
(38,7%) – cu adenom folicular, 6 (19,3%) – cu struma
Hashimoto. S-a constatat, că în R. Moldova patolo-
giile nodulare tiroidiene la copii se întâlnesc, de 10
ori mai puțin decât la adulți, fetele fiind de 4,4 ori mai
frecvent afectate decât băieții. S-au stabilit, în fond,
cauzele şi condiţiile apariţiei cancerului tiroidian, dar
evoluţia de ultima oră a evenimentelor aduce noi in-
certitudini în această problemă. Astfel, dacă până nu
demult morbiditatea prin patologii nodulare tiroidiene
varia de la 1,2%000 5,8%000 la femei şi 0,6%000 3,8%000
la bărbaţi, la ziua de azi conform datelor statistice in-
Științe Medicale 11

dicele morbidităţii a atins cotele de 11,5%000 15,7%000
la femei şi de 5,2%000 6,3%000 la bărbaţi [1, 6, 18]. În
Republica Moldova aceşti indici au constituit recent
2,7 %000 pentru bărbaţi şi 6,7 %000 pentru femei [1, 9].
Deşi cancerul tiroidian prezintă, de regulă, o
maladie tumorală vizibilă şi accesibilă examină-
rii, în marea majoritate a cazurilor diagnosticul
este tardiv (st. I-II – 61,5%, st. III – 37,5%, st. IV
– 1,2%). Dificultatea diagnosticului se explică prin
faptul că, în cele mai multe cazuri, cancerul tiroidi-
an se dezvoltă pe fondul patologiilor nodular-difuze
tiroidiene, care au o evoluţie lentă. Pentru a prin-
de momentul de malignizare a patologiilor benigne
este necesară o monitorizare strictă a pacienţilor cu
formaţiuni nodulare şi elaborarea unui algoritm mo-
dern de diagnostic.
Se observă existenţa unei corelaţii între cancerul
tiroidian şi guşa nodulară endemică. Astfel, în Kaza-
hstan s-a constatat o morbiditate prin cancer tiroidian
de 10-15 ori mai mare în ariile endemice, în Româ-
nia au fost înregistrate cancere tiroidiene în 75% de
adenoame tiroidiene. Alţi autori [14] sunt de părere,
că un cancer tiroidian nu se dezvoltă pe fondul ade-
nomului tiroidian, ci iniţial poartă caracter tumoral
malign şi se dezvoltă paralel cu un adenom tiroidian.
D.G. Zaridze şi coautorii în baza unor investigaţii
clinice şi microscopice au demonstrat apariţia cance-
rului tiroidian pe un fond pretumoral, cum ar fi ade-
nomul tiroidian, procesele inflamatorii nespecifice
(strumite) [1, 15].
Însă A.I. Paces şi colaboratorii sunt de părerea,
că un cancer tiroidian nu se dezvoltă ulterior dintr-un
adenom tiroidian, ci iniţial poartă caracteristici de
cancer [12, 14, 16]. Cancerul tiroidian papilar are o
evoluţie lentă de 5-10 ani, de aceea nodulul existent,
probabil, conţine celule canceroase de la începutul
evoluţiei sale. În unele cazuri în glanda tiroidă pot să
decurgă paralel şi concomitent atât procese canceroa-
se, cât şi adenomatoase.
Această divergență de opinii în ce priveşte fun-
dalul pentru dezvoltarea cancerului tiroidian ne-a
determinat să inițiem un studiu clinico-morfologic şi
epidemiologic pentru a stabili dacă adenomul tiroidi-
an, Struma Hashimoto pot fi considerate ca stări pre-
cursoare cancerului.
Referitor la tratamentul patologiilor nodulare
tiroidiene, inclusiv şi a cancerului tiroidian, este una-
nim recunoscut rolul tratamentului chirurgical. Sunt
contradictorii doar opiniile în ce priveşte volumul
intervenţiilor chirurgicale. O parte de cercetători se
exprimă pentru tactici organomenajante, bazate pe
numărul relativ mic de recidive locale şi incidenţa
relativ joasă a metastazării regionale. Alţii pledează
pentru operaţii radicale, cum ar fi tiroidectomia, moti-
vând prin frecvenţa multifocalităţii cancerului tiroidi-
an primar cu agresivitate locală accentuată. Reieșind
din aceasta, sunt necesare noi abordări în tratamentul
chirurgical al cancerului de tiroidă.
Scopul lucrării: studierea evoluției clinice a proce-
selor nodulare și al cancerului glandei toroide în Re-
publica Moldova. Pentru aceasta s-a hotărît cercetarea
indicilor: incidenței, mortalității și prevalenței maladi-
ei oncologice în Republica Moldova (Tabelul 1).
În ultimele decenii se observă o creștere a indici-
lor morbidități și mortalității prin cancer în mai multe
țări europene inclusiv și în țara noastră. Drept cauze
ale unei atare situații sunt considerate: dezastrul eco-
logic ca rezultat al activității umane, abuzul de alcool,

Tabelul 1
Incidenţa, mortalitatea și prevalenţa bolnavilor cu maladii oncologice în Republica Moldova
Incidenţa Mortalitatea Prevalenţa
Anii
C.A. I %ooo C.A. I %ooo C.A. I %ooo
1980 5860 I 149,0 3515 I 90,5 26715 I 668,3
1990 7819 I 178,4 5625 I 130,3 36691 I 840,0
2000 6350 I 148,3 5448 I 127,1 39545 I 923,6
2005 6952 I 193,4 5172 I 151,7 37408 I 1040,7
2010 7852 I 220,2 5632 I 158,1 43799 I 1229,6
2015 9391 I 264,4 4867 I 136.9 50980 I 1433,9
2016 9930 I 279,7 6162 I 172,0 52818 I 1487,0
2017 10108 I 284,7 6078 I 171,0 55102 I 1551,8
2018 10235 I 288,3 6133 I 172,6 58182 I 1638,0
2019 10112 I 284,9 6350 173,2 60291 I 1698,72
2020 8548 / 241 6450 174,1 63041 / 1779,5
12 Buletinul AȘM

Figura 1. Incidenţa, mortalitatea și prevalenţa bolnavilor cu maladii oncologice în Republica Moldova

Tabelul 2
Ponderea tumorilor maligne cu cele mai frecvente localizări în Republica Moldova, anii 2000-2020
Localizările
Anii Glanda Col.
Colorectal Sân Pulmonar Piele Hemoblastoze Stomac Prostata Ficat
Tiroidă Uterin
2000 10,9 10,9 11,3 9,7 6,2 7,4 1,7 1,5 5,4 2,7
2005 12,4 11,3 10,0 10,2 6,1 6,5 3,2 2,6 4,7 3,8
2010 13,1 10,6 10,9 9,0 5,8 6,3 3,7 3,0 3,6 3,3
2015 12,9 10,9 9,5 9,8 7,1 5,0 4,5 3,3 3,1 2,9
2016 12,9 11,9 9,5 10,7 6,7 4,3 4,7 4,1 3,4 3,2
2017 12,5 11,3 8,6 10,5 8,1 4,1 5,2 4,1 3,2 2,6
2018 13,3 11,2 9,2 9,8 6,1 4,4 5,9 2,5 2,7 2,8
2019 13,4 11,6 8,2 12,1 6,2 3,9 5,6 2,9 3,1 2,3
2020 13.2 11.9 8.5 10.7 6.2 3.9 5.7 2.1 3.8 2.6

Figura 2. Ponderea tumorilor maligne cu cele mai frecvente localizări în Republica Moldova, anii 2000-2020
Științe Medicale 13

alimentația incorectă, fumatul, stresul psiho-social,
creșterea longevității oamenilor.
Astfel, problema cancerului a depășit demult ca-
drul pur profesional al medicinii și a devenit o pro-
blemă a întregii societăți la nivel statal și chiar global.
Indicii incidenței, mortalității și prevalenței sunt
reprezentate în tabelul și figura 1.
Pentru o analiză mai amplă am studiat acești in-
dici în perioada anilor 1980-2020. Astfel în această
perioadă se observă o creștere vădită a indicilor mor-
bidității prin tumori maligne în R. Moldova. În 1980
au fost luați la evidență 5860 pacienți primari ce con-
stituie 149,0 la 100000 populație. În perioada de pes-
te 30 ani în 2015 numărul pacienților a crescut până la
9391 ce constituie 264,4 la 100000 mii locuitori [11].
În ce privește mortalitatea în această perioadă
observăm o creștere stabilă: în anul 1980 au decedat
3515 bolnavi cu tumori maligne, ce constituie 95,0 la
100000 mii populație, în anul 2015 indicii mortalității
au crescut până la 4867 ce constituie 136,9 la 100000
mii populație [14].
În ceea ce priveşte indicii prevalenţei trebuie de
menţionat, că în anul 1980 în cancer-Registrul Re-
publicii Moldova au fost înregistrați 26715 pacienţi
(668,3%ooo). În 2015 indicii prevalenţei au crescut
de 2 ori – 50980 (1433,9‰ooo).
Din punct de vedere structural dinamica morbidi-
tății în R. Moldova în anii 2000-2020 se repartizează în
felul următor: pe primul loc în anul 2000 s-a aflat can-
cerul pulmonar ce constituia 11,3%, după care glan-
da mamară 10,9%, cancerul colorectal 10,9%, pielea
9,7%, stomacul 7,4% și hemoblastozele 7,2% [11].
Evolutiv în anul 2010 primul loc în structura mor-
bidității l-a ocupat cancerul colorectal 13,1%, pe lo-
cul doi – cancerul pulmonar 10,9%, glanda mamară
10,6%, pielea 9,0% și hemoblastozele 5,8%.
Trebuie de menționat, că în a. 2020 indicii s-au
repartizat astfel: pe primul loc cancerul colorectal
13,2%, glanda mamară – 11,9%, pielea – 10,7%, can-
cerul pulmonar – 8,5%, hemoblastozele – 6,2%, glan-
da tiroidă – 2,1% [1].
Din tabelul 3 reiese stabilizarea indicilor inciden-
ţei prin tumori maligne în regiunea capului şi gâtului
(anii 1980-2020). În 1980, incidenţa a constituit 1334
de pacienţi, în 2020 acest indice a fost de 1344 pa-
cienţi. Structural incidenţa cancerului glandei tiroide
a crescut de 2,5 ori (în 1980 – 1,7%ooo , în 2020 –
5,0%ooo), a cancerului cavităţii bucale şi faringelui

Tabelul 3
Dinamica incidenţei prin tumori maligne în regiunea capului şi gâtului în Republica Moldova, anii 1980-2019
Localizările Total
Pielea
Cavitatea bucală/ Buza inferi-
Anii Gl. tiroidă Laringe
faringe oară
Regiunii cap/gât
c.abs. %ooo c.abs. %ooo c.abs. %ooo c. abs. %ooo c.abs. %ooo c.abs
1980 69 1.7 178 4.3 119 2.9 757 18,1 211 5.1 1334
1990 50 1.1 303 7.1 137 3.2 703 16,1 179 4.1 1372
2000 103 2.4 305 7.1 112 2.6 659 15,4 130 3.0 1309
2005 184 5.1 271 7.5 101 2.8 631 14,1 85 2.4 1272
2010 237 6.6 277 7.8 141 4.0 512 13,2 67 1.7 1234
2015 308 8.7 387 10.9 145 4.1 544 13,6 74 2.1 1458
2020 178 5.0 440 12.4 119 3.4 545 13,6 62 1.7 1344

Figura 3. Dinamica incidenţei prin tumori maligne în regiunea capului şi gâtului în Republica Moldova, anii 1980-2020
14
Fraţii medici-chirurgi
Constantin şi Gheorghe Ţîbîrnă
(în 1980 – 4,3%ooo , în 2020 – 12,4%ooo), a canceru-
lui laringian (în 1980 – 2,9%ooo, în 2020 – 3,4%ooo).
În ceea ce priveşte incidenţa cancerului pielii capului
şi gâtului, a buzei inferioare sunt în descreştere: piele
– în 1980 – 18,8%ooo, 2020 – 13,6%ooo, buza inferi-
oară – 1980 – 5,1%ooo, în 2020 – 1,7 %ooo.
Au trecut 45 de ani din momentul de când din
iniţiativa prof. A.I. Paces şi Gh. Ţîbîrnă cu sprijinul
dlui G.B. Honelidze (directorul IOM) şi preşedintele
consiliului de experţi al Ministerului Sănătăţii – prof.
univ. C. Ţîbîrnă – a fost organizată în republică prima
secție de studiere şi tratare a tumorilor regiunilor ca-
pului și gâtului.
În 1977, secția şi-a început activitatea clinică cu
40 de paturi pentru bolnavii cu tumori ale regiunii ca-
pului şi gâtului în cadrul Institutului Oncologic din
Moldova, acumulând pe parcursul anilor o experienţă
bogată de lucru în plan organizatorico-metodic, cu-
rativ şi ştiinţific. În cadrul acestei secții medicii de
diferite specialităţi au posibilitatea să facă schimb de
experienţă şi cunoştinţe în disciplinele apropiate, că-
pătând astfel o nouă specialitate – cea de oncolog, fi-
ind în stare să rezolve problemele dificile de diagnos-
tic şi tratament al tumorilor capului şi gâtului.
Chiar de la început a fost bine argumentată nece-
sitatea organizării unei astfel de clinici prin morbidi-
tatea înaltă printre bolnavii cu neoplazii ale regiunii
capului şi gâtului (cca 30-32%ooo); particularităţile
lor clinico-morfologice comune şi capacitatea răs-
pândirii lor rapide de pe un organ pe altul; căile co-
Buletinul AȘM
În timpul unei întrevederi cu fondatorul noii direcţii
în oncologia contemporană „Oncologia tumorilor
capului şi gâtului”, profesorul A.I.Paces. Moscova, 2005
mune de metastazare (ganglionii limfatici cervicali)
şi principiile identice de tratament [10].
În ultimii ani tumorile regiunii capului şi gâtului
în R. Moldova s-au plasat pe primul loc în structura
morbidităţii prin cancer, bolnavii primari înregistraţi
anual alcătuind 1300, ceea ce constituie 30,4%ooo
(vezi Tabelul) sau 16,2% din totalul tumorilor malig-
ne (vezi Figura).
Experiența acumulată ne permite să afirmăm cu
toată răspunderea, că la momentul actual secţiile
„Chirurgia tumorilor cap şi gât” constituie cea mai
reuşită formă organizatorică în structura instituţiilor
oncologice. Odată cu organizarea lor a dispărut nece-
sitatea transferului bolnavilor în alte instituţii şi secţii
de profil, toate etapele tratamentului fiind asigurate şi
urmărite de o singură echipă de medici cu pregătire
oncologică specială.
Epidemiologia tumorilor maligne la copii
Studiile recente demonstrează că în epidemiolo-
gia cancerului la copii factorilor de risc geografic sau
de mediu nu li se atribuie un rol major. Acest fapt se
explică în primul rând prin datele statistice insufici-
ent informative, dar şi prin faptul că aceşti factori sunt
implicaţi în patologia maladiei, indirect prin mamele
copiilor. Putem conchide, că epidemiologia tumorilor
la copii, de fapt, este epidemiologia părinţilor.
Factorii nocivi profesionali, cei fizici sau chimici,
obiceiurile dăunătoare acţionează asupra părinţilor şi
prin ei asupra copiilor.
Mai mulţi epidemiologi din diferite ţări sub noţi-
unea de epidemiologia tumorilor la copii subînţelege
legătura dintre apariţia tumorilor la copii cu patologia
obstetrică, cu infecţiile virale în timpul sarcinii, cu
efectele vaccinării mamei în timpul sarcinii, cu fac-
torii genetici şi familiali, cu vârsta şi/sau anomaliile
congenitale [3].
Cercetările moderne constatată că, în ţările
cu climă moderată copiii sunt afectaţi mai mult
Științe Medicale
de leucemie, iar în cele cu climă tropicală – de
limfoame. În Japonia sunt mai răspândite limfo-
sarcoamele, iar în zonele tropicale africane – lim-
fogiamelamatozele.
În cancer-registru din Manchester (Anglia) se de-
monstrează că, tumorile maligne afectează mai mult
băieții. Incidenţa tumorilor variază de la o ţară la alta
şi este diferită chiar şi în diferite grupuri social-eco-
nomice ale populaţiei.
În baza unui material statistic vast s-a conturat o
astfel de structură a morbidităţii:
 Leucemie limfoblastică acută. Morbiditate înal-
tă în China, Japonia, SUA, Anglia, Europa; mai
joasă – în Africa.
Figura 4. Structura tumorilor maligne la copii în Republica Moldova
15
 Leucemie mieloblastică acută. Indici înalţi în:
Japonia, Noua Zeelandă, morbiditate joasă – în
SUA şi Europa.
 Limfogranolomatoză. Morbiditate înaltă – în
SUA, America Latină, Africa, Israel.
 Limfoame non-Hodgkin. Indici înalţi în Africa,
indicii mici – în Japonia.
 Osteosarcome. Indici înalţi – în Spania, indici
scăzuţi – în ţările asiatice.
În structura tumorilor maligne la copii în R. Mol-
dova locul de frunte îl ocupă hemoblastozele, după
care urmează tumorile creierului şi ale măduvei osoa-
se, neuroblastomul, tumorile ţesuturilor moi şi osoa-
se, ale rinichilor, ochilor, ficatului (Figura 4). Astfel,
16 Buletinul AȘM

Tabelul 4
Incidența tumorilor la copii pe parcursul anului 2020 în Republica Moldova după datele proiectului
ştiinţific „Rolul chirurgiei personalizate în diagnosticul și tratamentul tumorilor la copii”,
cifrul nr. 20.80009.8007.06
Tratament
Secun-
Denumirea bazei clinice Total Primari Benigne Maligne Chirurgi- Chimiote- Radiotera-
dari
cal rapic pic
IMSP IO oncopediatria 302 37 265 265 37 (38,1%) 101 197 4
Hematologie pediatrică 265 40 225 ---- 40 (41,2%) ---- 258 7
Oro-maxilo-facială 74 70 4 72 2 (2%) 72 ---- 2
Toroco-abdominală 79 78 1 69 10 (10,3%) 1 ---- ----
Oasele 48 47 1 47 1 (1%) 48 ---- ----
Creierul 9 7 2 2 7(7,2%) 9 ---- ----
Total 302 37 265 265 37(38,1%) 101 197 4

Figura 5. Repartizarea teritorială a copiilor cu tumori maligne (solide, hemoblastoaze și creierului)

în Republica Moldova (N, C, S).
Științe Medicale
Nord – 13 pacienți (28,2%)
Centru – 25 pacienți (54,3%)
Sud – 8 pacienți (17,4%)
Figura 6. Repartizarea teritorială a copiilor cu hemoblastoaze în Republica Moldova
pentru copii sunt caracteristice mai mult tumorile so-
lide şi ale organelor interne.
Diagnosticul tumorilor maligne la copii prezin-
tă dificultăţi serioase nu numai din cauza rarităţii
acestor patologii, dar şi din cauza particularităţilor
deosebite ale evoluţiei clinice (localizări greu ac-
cesibile, evoluţie clinică „mascată”, predominarea
simptomaticii generale asupra celei specifice). Vâr-
sta pacienţilor creează dificultăţi în culegerea anam-
nezei şi acuzelor.
Toate aceste momente impun medicilor pediatri o
cunoaştere profundă a particularităţilor evoluţiei tu-
morilor maligne la copii.
17
Analizând datele acestui tabel s-a constatat, că
pe parcursul primului an de proiect au fost înregis-
trați 777 de copii cu tumori, dintre care 279 (35,2%)
primari și 498 (64,8%) – secundari. Din 777 de pa-
cienți 455 (58,5%) au fost cu tumori benigne și 97
(12,4%) cu tumori maligne, 231 (29,7%) de paci-
enți au fost supuși tratamentului chirurgical, 455
(58,5%) au fost tratați chimioterapeutic, 13 (1,9%)
– radioterapeutic [3].
Principiile tratamentului chirurgical în tumo-
rile de diverse localizări la copii
Metoda chirurgicală de la unica metodă în trata-
mentul tumorilor maligne a ajuns să fie o componentă
18
Nord – 3 pacienți (18,8%)
Centru – 10 pacienți (62,5%)
Sud – 3 pacienți (18,8%)
Figura 7. Repartizarea teritorială a copiilor cu tumori maligne ale creierului în Republica Moldova (N, C, S)
a tratamentului complex în asociere cu metodele ra-
dio- și chimioterapeutică, iar în ultimele decenii cu
bio- și geneticoterapia.
O mare parte a pacienților sunt diagnosticați și
spitalizați la stadii avansate de procese tumorale, ceea
ce impune o intensificare a tratamentului chirurgical
atât la adulți, cât și la copii. Aceasta presupune o per-
fectare a tehnicii operatorii, a tehnicii anesteziologice
și a terapiei intensive postoperatorii [1].
La momentul actual deosebim câteva tipuri de in-
tervenții chirurgicale:
1. Diagnostice (mai frecvente la copii);
2. Curative (radicale, relativ radicale, paliative);
Buletinul AȘM
3. Citoreductive;
4. De reabilitare;
5. Simptomatice.
Problema tratamentului chirurgical al tumorilor
solide la copii este puțin studiată, dar cercetările se
intensifică în ultimii ani. Acest fapt se explică prin
prevalarea metodelor chimioterapeutice și combinate
(chimio-radioterapeutice) în tratamentul tumorilor so-
lide la copii, spre deosebire de tratamentul la adulți [5].
Tumorile solide la copii constituie cca 20% din
toate tumorile. În structura tumorilor maligne tumo-
rile epiteliale, la adulți constituie 80-85%, iar la co-
pii – cca 1%.
Științe Medicale
Nord – 5 pacienți (14,3%)
Centru – 22 pacienți (62,8%)
Sud – 8 pacienți (22,8%)
Analizând incidența teritorială în
R. Moldova pe parcursul anului
2020 nu au fost înregistrate careva
legități. Din aceste motive nu a
fost posibilă determinarea factori-
lor de risc pentru mamele copiilor.
Figura 8. Repartizarea teritorială a copiilor cu tumori solide în Republica Moldova (N, C, S)
Chirurgia modernă în oncologia pediatrică se ba-
zează pe cunoașterea particularităților diverselor for-
me nozologice ale tumorilor și pe capacitățile funcți-
onale ale organismelor copiilor. La momentul actual
în chirurgia oncologică pediatrică se aplică cele mai
noi tehnologii chirurgicale, direcții noi ca microchi-
rurgia, chirurgia endoscopică, terapia medicamentoa-
să performantă. Se schimbă și standardele chirurgiei
pediatrice, se discută raționalitatea operațiilor lărgite
la unele tumori din regiunea capului și gâtului, se pre-
feră operații radicale cu păstrarea maximal posibilă a
funcției organelor și a efectului cosmetic. Toate aces-
tea au menirea de a ameliora calitatea vieții copiilor
după operație.
19
Progresele colosale ale chimioterapiei nu au re-
dus importanța metodei chirurgicale în tratamentul
tumorilor în regiunea capului și gâtului la copii, din
contra rolul ei crește. În R. Moldova sunt doar câteva
secții specializate, care acordă ajutor chirurgical cali-
ficat acestei categorii de pacienți [7].
În chirurgia pediatrică oncologică la ziua de azi se
cere majorarea ratei de aplicare a intervențiilor în tu-
morile capului și gâtului atât în tumori cu localizare
externă, atât și paramenengeale (sinusuri paranazale,
maxilare, fosa pterigoidea și infratemporală, tumori la
baza craniului). Caracterul defectelor la copii impune
recuperare plastică a unei sau chiar a câteva tipuri de
țesuturi (piele, mucoasă, mușchi, țesut osos).
20
La copii se efectuează cel mai frecvent astfel de
operații în osteosarcoame și în sarcoame ale țesuturilor
moi: excizia tumorii cu rezecția mandibulei; excizia tu-
morii cu osteosinteza mandibulei cu plăci din titan; re-
zecția tumorii cu plastica defectului cu lambou muscu-
lo-cutanat; operații de înlăturare a tumorii din sinusuri.
– Complicațiile frecvente:
– Formarea fistulelor în plagă;
– Pareza mușchilor mimici în rezultatul traumei
nervului facial;
– Osteomielita osului mandibular;
– Pareza sau paralizia palatinului moale la trau-
marea n. glosofaringean.
Tratamentul chirurgical se efectuează la stabili-
zarea procesului tumoral sau în tumori restante după
tratament. Plastia primară în oncologie pentru prima
oară a fost propusă de către savantul N. Blohin (în
1954, 1955). Restabilirea imediată a formei și funcți-
ei organului înlăturat este varianta ideală pentru chi-
rurgia reconstructivă.
O sarcină dificilă este stabilirea termenului op-
timal pentru efectuarea operațiilor reconstructive la
pacienții din grupul al doilea.
Operațiile plastice unimomentane sunt favorizate
de mai mulți factori:
– Reabilitarea rapidă a pacienților;
– Nu se cere formarea suprafeței operaționale
în zona defectului;
– Se evită formarea cicatricilor postoperatorii.
Efectuarea operațiilor radicale cu reconstituirea
unimomentană a defectelor influențează pozitiv psi-
hicul pacientului. Operațiile plastice sunt deosebit de
necesare în caz de operații destructive, care micșo-
rează volumul cavității orale. Lipsa totală sau parțială
a buzelor, a țesuturilor din comisura bucală sau din
țesuturile obrazului, defecte care nu permit închide-
rea cavității orale sunt indicații absolute pentru recon-
strucția unimomentană. Doar în cazuri excepționale
aceste operații pot fi amânate.
Până în prezent rămâne a fi actuală problema tacticii
tratamentului cancerului tiroidian la copii și adolescenți.
În ultimii 20-30 de ani au fost propuse noi metode de
tratament, care în scurt timp deveneau depășite. A apă-
rut necesitatea schimbărilor în strategia diagnosticului
și tratamentului cancerului tiroidian. Analiza detaliată a
cauzelor recidivării cancerului tiroidian a arătat necesi-
tatea elaborării unor abordări noi în tactica curativă.
S-a constatat, că există mai mulți factori, care fa-
vorizează recidivele cancerului tiroidian:
– Gradul de radicalitate a operației;
– Structura morfologică a tumorii;
– Erorile diagnostice.
Cel mai important din acești factori este radicali-
tatea operației.
Buletinul AȘM
Strategia modernă în diagnosticul și tratamentul
cancerului tiroidian este următoarea:
1. Examenul complex al pacientului în perioada pre-
operatorie (ecografie, biopsie cu ac subție + exa-
men morfologic ulterior); diagnostic cu radioizo-
topi; tomografie computerizată; laringoscopie; la
suspecție de invazie a tumorii în trahee și esofag
– tomografie în rezonanță magnetică.
2. În caz de cancer medular – examinarea pacien-
tului și a membrilor familiei în cabinetul medi-
co-genetic pentru depistarea purtătorului mutației
genetice RET.
3. Tratament exclusiv în clinici specializate [9].
4. Tratament chirurgical în volumul necesar, stabilit
în baza structurii morfologice a tumorii și gradu-
lui de răspândire a tumorii.
a) În cancere papilare – tiroidectomie cu evida-
rea ganglionilor regionali;
b) În cancere foliculare – operații organomena-
jante, care sunt indicate doar în cazuri, când tu-
moarea nu se răspândește extracapsular, în toate
celelalte cazuri este indicată tiroidectomia;
c) În cancer tiroidian medular se efectuează doar
tiroidectomia cu excizia profilactică a gangli-
onilor și a țesutului adiposo-celular bilateral;
d) În cazurile copiilor, la care s-a depistat mu-
tația genomului RET, se recomandă în baza
unei investigații minuțioase a familiei cu ris-
cul de dezvoltare a sindromului MEN să fie
efectuată obligator tiroidectomia ca măsură
profilactică.
5. În cancere tiroidiene diferențiate imediat după
tiroidectomie este indicată radioiodterapia; b) în
cancere medulare răspândite – terapie medica-
mentoasă.
6. În cancere nediferențiate după intervenția chi-
rurgicală este indicată hormonoterapie supre-
sivă, în cancere medulare – terapie hormonală
substituentă.
7. Se recomandă monitorizarea pe viață din partea
oncologului și endocrinologului cu monitoring
permanent al nivelului de tireoglobulină (în cancer
diferențiat) și a calcitoninei (în cancer medular).
8. În recidive se recomandă excizia țesutului tumo-
ral restant și a ganglionilor limfatici afectați.
În cancere nediferențiate se recomandă tiroidec-
tomie indiferent de gradul de răspândire a tumorii și
evidarea obligatorie a țesutului celular cervical cu
ganglionii regionali uni- sau bilateral.
În ce privește patologia tumorală a glandelor sali-
vare la copii, care are o incidență scăzută la copii, infor-
mația este puțin numeroasă, bazată doar pe cazuri unice,
separate. Incidența acestor tumori este de doar 2% în
structura tumorilor regiunii capului și gâtului la copii.
Științe Medicale
Tratamentul de bază este chirurgical. Rezecția
subtotală a glandei salivare este indicată în:
− Tumori localizate în profunzime;
− Tumori, localizate în procesul faringian al
glandei parotide;
− În tumori de dimensiuni mari;
− În recidive.
Enuclearea tumorilor maligne ale parotidei este
interzisă.
În tumori benigne este indicată incizia subtotală a
glandei salivare în caz dacă:
− Tumoarea se localizează în unul din poli;
− În tumori mici.
Parotidectomia este indicată în tumori masive și
în recidive. Enuclearea tumorii poate fi efectuată doar
în caz de tumori benigne mici [6].
Astfel, strategia modernă în oncochirurgia la co-
pii cu tumori în regiunea capului și gâtului constă în
efectuarea operațiilor organomenajante și înalt funcți-
onale în baza radicalismului oncologic [8].
Tratamentul copiilor cu maladii oncologice trebu-
ie efectuat în instituții medicale specializate și de spe-
cialiști calificați, doar astfel tratamentul va fi eficient
și se vor obține rezultate favorabile.
Oncologia toraco-abdominală
Tumorile solide cu localizare toraco-abdominală
constituie cca 20% din tumorile la copii. Metoda chi-
rurgicală rămâne a fi foarte importantă în strategia mo-
dernă a tratamentului copiilor cu această patologie [3].
La momentul actual metoda chirurgicală nu mai
este unica în tratamentul copiilor cu tumori în regi-
unea toraco-abdominală, ci se aplică tot mai des în
asociere cu radio- și chimioterapia.
− Chirurgie + radioterapie;
− Chirurgie + monochimioterapie + radioterapie;
− Chirurgie + polichimioterapie + radioterapie.
Progresele obținute în terapia antitumorală con-
servativă au schimbat concepția oncochirurgiei pedi-
atrice: de la tendința de a efectua operații combinate,
lărgite până la operații organomenajante [4].
O problemă serioasă este stabilirea termenului de
efectuare a operației după terapia adjuvantă în caz de
dezvoltare a rezistenței medicamentoase. O rezistență
la medicamente se poate instala după un tratament de
lungă durată, dar în unele cazuri chiar de la începutul
tratamentului.
În cazurile de tumori rezistente este necesară o
tactică chirurgicală mai agresivă. De ex.: în hepa-
toblastoame prognosticul este nefavorabil la pacienții
operați după instalarea chimiorezistenței.
Este nevoie de a studia mai aprofundat mecanis-
mul chimiorezistenței, ceea ce va contribui la planifi-
carea unui tratament chirurgical mai eficient.
21
Problema efectuării operațiilor lărgite în tumorile
solide necesită cercetare în continuare. În literatura
de specialitate nu sunt prezentate recomandări clare
în privința exciziei ganglionilor limfatice, afectarea
lor fiind cazuistică.
Tactica chirurgicală în nefroblastoame bilaterale
se elaborează strict individual pentru fiecare pacient.
Nu există criterii exacte pentru planificarea operații-
lor fie într-o unimomentană, fie în 2 etape (rezecția
rinichiului sau rezecție + nefroectomie) [10].
Avantajul operației unimomentane constă în înce-
perea mai grabnică a tratamentului special după ope-
rație. Dar, pe de altă parte, există riscul dezvoltării
insuficienței renale acute.
Operațiile în neuroblastpame local-răspândite ade-
seori sunt catalogate ca intervenții „neclasificabile”.
Ele necesită în mai multe cazuri aplicarea tehnicii mi-
crovasculare. Aceste operații trebuie efectuate în cen-
tre, unde există tehnologii de protejare a organelor în
perioada de ischemie (perfuzii regionale, conservarea).
O abordare specială necesită tumoarea cu „locali-
zări complicate”: în mediastinul posterior cu răspândire
în spațiul retroperitoneal, în zona aperturii superioare a
cutiei toracice cu răspândire pe gât, în zona bazinului
mic și în mediastinul anterior („midline cross”).
Selectarea unui acces adecvat și a unei tehnologii
chirurgicale performante (de ex.: asocierea chirurgiei
„deschise” cu endochirurgia) ar permite efectuarea
operației de maximă eficiență și siguranță.
O problemă serioasă o constituie planificarea și
efectuarea etapei chirurgicale în tumori herminogene,
extragonadiene. Conform statisticii aceste operații au
un risc major de recidive (cca 70%).
Astfel, strategia modernă a oncochirurgiei tora-
co-abdominale pediatrice constă în tendința de a efec-
tua operații organomenajante și înalt funcționale în
baza respectării radicalismului oncologic.
Tumori ale sistemului nervos central
Principiile de bază ale operațiilor neurochirurgica-
le au fost formulate încă de N.P. Burdenco: „Chirurgii
trebuie să țină cont de accesibilitatea anatomică, de po-
sibilitățile tehnice și permiterea fiziologică a operației”.
Toate operațiile în tumori cerebrale încep cu tre-
panarea cutiei craniene.
Trepanația sau craniotomia este operația chirur-
gicală de sfredelire a osului cranian cu scopul de a
deschide cavitatea craniană.
Chirurgia stereotaxică sau stereotaxis este o meto-
dăchirurgicală mini-invazivă când accesul la tumoa-
rea localizată în interiorul cutiei craniene prin țesutul
creierului se efectuează folosind scheme spațiale după
coordonate calculate prealabil. La momentul actual
există 2 tipuri de stereotaxis:1. clasic cu utilizarea apa-
22
ratelor stereotaxice și 2. fără ramă sau neuronavigare,
care este de fapt o metodă „pe dibuite” sau „orbește”.
Chirurgia endoscopică este o metodă de invest-
gare și manipulare cu ajutorul instrumentelor optice
(endoscoape), dotate cu dispozitiv de iluminare, care
fac posibilă intervenția chirurgicală pe creier.
Chirurgia endoscopică în tumori intracraniene
poate fi ca acțiune de sinestătătoare, dar și ca vi-
deo-asistență în intervenții microchirurgicale. Aceas-
tă metodă poare fi numită „ochi în vârful instrumen-
tului”. Endoscopul poate fi rigid sau flexibil și atunci
se numește fibroscop. Ele sunt avantajoase și se utili-
zează ca metodă de bază în perforarea ventriculului al
treilea al creierului, în înlăturarea tumorilor, localiza-
te în sistemul ventricular al creierului.
Operații deschise – sunt intervenții neurochirurgica-
le, care constau în trepanare osteo-plastică a craniului.
Pentru înlăturarea microchirurgicală a tumorii se foloseș-
te microscopul chirurgical, care permite iluminarea sufi-
cientă a plăgii și mărirea câmpului operator pentru vizua-
lizare mai detaliată. Operațiile deschise permit efectuarea
intervențiilor mult mai eficient și cu risc minimal de
complicații. Sarcina principală a operațiilor neurochirur-
gicale este de a înlătura tumoarea ca o principală cauză a
maladiei tumorale și de a proteja creierul de traume.
Pentru a atinge acest scop este nevoie de a selec-
ta metoda chirurgicală cea mai adecvată și cel mai
favorabil acces. Metodicile moderne de craniotomie
cu aplicarea frezelor ultrarapide, cu neuronavigare
preoperațională și intraoperațională, dar și cu tomo-
grafia computerizată 3D, cu tomografia în rezonanță
magnetică, electroencefalografie permit efectuarea
acestor operații în volum complet.
Momentul cel mai important și determinant în
neurooncologie este radicalitatea intervenției chirur-
gicale. Aplicarea investigațiilor prin tomografie com-
puterizată și tomografiei în rezonanță magnetică cu
ajutorul substanțelor de contrast în primele 24 (până
la 72) de ore după operație sunt investigație-standard.
Radicalitatea operației se apreciază în felul următor:
− Evidare tumorală totală – la CT și tomografie
în RM nu se depistează țesut tumoral restant,
care acaparează substanța de contrast.
Bibliografie
1. Cebotari A. Ecografia glandei tiroide, paratiroide
și salivare. Ed.: „Universul”, Chișinău, 1996, 231 p.
2. Cernii A., Țîbîrnă A., Toderaș M. Carcinomul
medular tiroidian: revista literaturii și date proprii. Bu-
letinul AȘM. Științe medicale. Nr. 4(13). Chișinău, 2007,
p. 126-130.
3. Gudumac E., Dănilă A., Petrovici V. Neuroblas-
tomul mediastinal în practica chirurgiei pediatrice. Anale
Buletinul AȘM
− Evidare subtotală a tumorii – la CT și RMT
se depistează țesut tumoral restant mai mic de
15% din tumoare;
− Înlăturare parțială – la CT și RMT se depis-
tează tumoare restantă mai mult de 15% din
tumoarea inițială [17].
Cea mai nouă realizare în neurooncologie este
metoda de verificare a eficienței operației de înlătu-
rare a tumorii prin tomografie computerizată și în re-
zonanță magnetică efectuată intraoperator, dar din ca-
uza lipsei de aparataj respectiv și a sinecostului mare
aceste investigații se pot efectua doar în clinicile mari
specializate din lume.
Robototehnica în clinicile neurochirurgicale la
momentul actual au un caracter doar experimental.
Operațiile neurooncologice necesită o tehnică
performantă anesteziologică și o terapie intensivă efi-
cientă în perioada postoperatorie.
Tratamentul eficient al bolnavilor neurooncolo-
gici necesită o abordare complexă, multidisciplinară,
care presupune implicarea specialiștilor de înaltă ca-
lificare de diverse profiluri.
Trebuie de menționat, că operația neurochirurgica-
lă este doar o parte din tratamentul complex al copi-
ilor cu tumori ale creierului și măduvei spinării, care
impune o discutare a planului de tratament în cadrul
unui grup de specialiști, format din oncologi, chimiote-
rapeuți, radiologi. În rezultat se pot schimba termenii,
volumul și caracterul intervenției chirurgicale.
Operația ar putea fi chiar acumulată, dacă ar fi în
defavoarea bolnavului.
Concluzii
1. În cadrul proiectului pe parcursul anului 2020 au
fost înregistrați 777 de bolnavi – copii cu tumori, dintre
care 455 cu tumori benigne și 97 cu tumori maligne.
2. Analiza statistică nu a demonstrat existența
unor legități în apariția tumorilor la copii în R. Mol-
dova. Din aceasta cauză nu a fost posibilă determina-
rea factorilor de risc din partea mamelor.
3. Au fost supuși tratamentului chirurgical pentru
tumori 231 de pacienți; tratamentului chimioterapeu-
tic au fost supuși 455 de pacienți; 13 pacienți au fost
supuși radioterapiei.
Ştiinţifice. Asociaţia Chirurgilor Pediatri Universitari din
RM. Chişinău, 2011, Vol. XV, p. 36-38. Categoria C, ISSN
1857 – 0631.
4. Gudumac E., Livşiţ I. Tumori hepatice la copil.
Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Revistă ştiin-
ţifico-practică. Chişinău 2012, p. 465-470. Categoria B,
ISSN 1857-0011. Oh C, Youn JK, Han JW, Kim HY, Jung
SE. Abdominal tumors in children: Comparison between
Științe Medicale 23

minimally invasive surgery and traditional open surgery.
Medicine (Baltimore). 2016;95(46):e5181. doi:10.1097/
MD.0000000000005181
5. Hotineanu V.T. Chirurgie. Curs selectiv. Chișinău,
2008, p. 847. Cap. I. „bolile chirurgicale ale tiroidei”, p. 61-80.
6. Lupan I., Railean S., Ciupac S. Tumorile maxila-
relor la copii. Analiza retrospectivă a 302 cazuri pe peri-
oada de 10 ani. În: Analele Ştiinţifice ale Conferinţei Ştiin-
ţifice a Colaboratorilor şi Studenţilor Universităţii de Stat
de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Probleme
clinico-chirurgicale. Ediţia XIII, Chişinău, 2012, vol.4, p.
392-396. ISSN 1857-1719.
7. Mereuță I. Tumorile la copii: managementul cli-
nic al cancerelor ereditare. 2012, 78 p.
8. Spinei A., Efectul terapiei fotodinamice antibac-
teriene asupra biofilmului dentar la copii. Revista Română
de Stomatologie. București, România. 2017. 1(b3), p. 16-
21. ISBN: 1843-0805.
9. Ţîbîrnă Andrei, Cancerul glandei tiroide., Chişi-
nău, 2017, Ed. Universul, 320 pag.
10. Ţîbîrnă Gh., Chirurgia oncologică în imagini.,
Chişinău, 2011,Tipogr. Europress, 328 pag.
11. Ţîbîrnă Gh., Ghid clinic de oncologie., Chişinău,
2003, Ed. Universul, 827 pag.
12. Годорожа П.Д., Годорожа Н.М., «Опухоли голо-
вы и шеи у детей». Кишинев, Штиинца, 1981, 164 стр.
13. Детская откология. Под ред. М.Д. Алиева, В.Г.
Полякова, Эпидемиология злокачественных новообра-
зований у детей. Москва. 2012, с. 30-45.
14. Дурнов Л.А., Голдовенко Г.В. Детская онколо-
гия. Москва, 607 с.
15. Заридзе Д. Г. Зоб и эпителиальные опухоли щи-
товидной железы: Автореф. дис. док. – М., 1978, с.28.
16. Пачес А. И. Опухоли головы и шеи. М., 1983,
с. 387-400.
17. Цыбырнэ Г.А., Годорожа П. Д. Рак нижней
губы., Кишинев, Штиинца, 1978, 115 с.
18. Эпидемиология злокачественных опухолей. В
кн.: Клиническая онкология. Под редакуией Н.Н. Бло-
хина, В.Е. Петерсона. Москва, 1971, Т. 1, с. 11-19.
19. Эпидемиология злокачественных опухолей. В
кн.: Клиническая онкология. Под редакцией Н.Н. Бло-
хина, В.Е. Петерсона. Москва, 1979, Т. 1, с. 23-52.

CZU: 617.51/.53-006-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.02

TUMORILE CAPULUI ȘI GÂTULUI LA COPII.

ROLUL CHESTIONARULUI ÎN DEPISTAREA FRECVENȚEI
TUMORILOR LA COPII
1
Silvia RAILEAN, dr. șt. med, conf. univ., 2Lucian DANILOV, dr. hab. șt. med., prof. univ.,
1
Igor CIUMEICO, dr. șt. med, conf. univ.,
3
Vasile TOMUZ, 1Mariana CIOCHINĂ
1
Catedra de chirurgie OMF pediatrică și pedodonție „Ion Lupan”,
2
Catedra de otorinolaringologie”, USMF „N. Testemițanu”
3
IMSP IM și C, Clinica „Em. Coțaga”
e-mail: silvia.railean@usmf.md, mciochina@mail.ru

Rezumat.
Copii se caracterizează cu particularități semnificative fiziologice și anatomice și cu particularitatea de creștere și
dezvoltare continuă. În aceste condiții managementul patologiilor legate cu traumatismele, deformațiile congenitale și
dobândite, obstrucțiile de respirație vor fi luate în considerație la crearea protocoalelor de tratament general și individual.
În chirurgia Orală Maxilo-facială pediatrică este important de a înțelege impactul maladiilor și leziunile asupra dezvoltării
scheletului dentoalveolar, dentomaxilar, maxilo-facial, craniofacial.
Cuvinte-cheie: tumor malign, tumor benign, oro-maxilo-facială, tumori ale cavității bucale, tumori ale maxilarelor.

Summary. Head and neck tumors in children. The role of the questionnaire in detecting the frequency of tu-
mors in children.
Children have differences in their physiology, anatomy and they are continuing to grow and develop. The manage-
ment of pathology, trauma, deformity and upper airway obstruction in the young growing patient has to take into account
these factors in the treatment planning for these conditions. It is important for Oral & Maxillofacial Surgeons to under-
stand the potential impact of disease or injury on the developing facial skeleton and dentition. This aticle provide an over-
view of the some of the major components and special tumors of pediatric maxillofacial surgery and their management.
Key-words: malignant tumor, benign tumor, oro-maxillo-facial, tumors of the oral cavity, tumors of the jaws.
24 Buletinul AȘM

Резюме. Опухоли головы и шеи у детей. Роль анкеты в выявлении частоты опухолей у детей.
Детям свойственны значительные физиолого-анатомические особенности и особенность непрерывного роста
и развития. В этих условиях лечение патологий, связанных с травмами, врожденными и приобретенными дефор-
мациями, респираторными обструкциями, будут учитываться при создании общих и индивидуальных протоколов
лечения. В детской челюстно-лицевой хирургии важно понимать влияние заболеваний и травм на развитии зубо-
челюстного скелета, зубочелюстной, челюстно-лицевой, черепно-лицевой.
Ключевые слова: злокачественная опухоль, доброкачественная опухоль, челюстно-лицевая, опухоли поло-
сти рта, опухоли челюстей.

Introducere. Medicina pediatrică include asis-
tența medicală a nou-născuților, copiilor și adolescen-
ților. Nou-născuții și copiii mici au particularități fizi-
ologice semnificative, totodată pacienții pediatrici se
caracterizează prin creștere și dezvoltare permanentă
până la adolescență. Chirurgia orală și maxilo-facială
pediatrică este o subdiviziune care este inclusă în ma-
nagementul specific nou-născuților, copiilor mici și
copiilor în creștere.
În conformitate cu datele bibliografice asistența
medicală a chirurgiei orale și maxilo-faciale include
mai multe compartimente: despicături labio maxilo
palatine, malformații congenitale craniofaciale, de-
reglări de creștere, traumatisme, dereglări ale arti-
culației temporo-mandibulare, afecțiuni și anomalii
dentoalveolare, dereglări patologice dentare, dere-
glări de dezvoltare ale maxilarelor, traume faciale,
tumori faciale și ale maxilarelor, malformații conge-
nitale craniofaciale incluse în sindroame ca Treacher
Collins, Hemifacial Microsomia/Goldenhar Syndro-
me, Pierre Robin Sequence, Binder Syndrome and
Craniofacial Dysostosis), anchiloglosia. În același
timp copiii sunt evaluați multidisciplinar, în peri-
oadele prenatală, diagnosticul postnatal, modelarea
morfofuncțională, evaluarea multidisciplinară (pe-
diatru, genetic, anesteziolog, ortoped craniofacial).
Nu în ultimul rând se fac protocoale individuale de
tratament spitalicesc, management personalizat de
tratament, anestezie combinată, tratament dentar sub
acțiunea anesteziei generale și sedare în condiții de
ambulator. Pentru pacienții cu deformații craniofaci-
ale și anomalii sindromale asistența medicală include
abordare interdisciplinară neomatolog, pediatru, oto-
laringolog etc. [1-4].
Departamentele de chirurgie orală și maxilo-fa-
cială pediatrică sunt destinate serviciilor medicale
pentru nou-născuți, copii și adolescenți. Asistența
medicală se referă la tratamentul chirurgical și evalu-
area prechirurgicală și postchirurgicală pe parcursul
creșterii și dezvoltării copiilor.
Chirurgia oro- și maxilo-facială pediatrică în Re-
publica Moldova este unică, care include spitalizarea
copiilor cu maladii acute odontogene și neodontoge-
ne, deformații dentoalveolare, dentomaxilare, ma-
xilo-faciale, craniofaciale și cap și gât congenitale
și dobândite. Departamentul este localizat în sediul
IMSP IM și C, Clinica „Em. Coțaga”. Tot în acest
local pe parcursul a multor ani activează catedra de
chirurgie oro-maxilo-facială pediatrică inclusă în sto-
matologia pediatrică, care este o ramură a facultății
de stomatologie a USMF „Nicolae Testemițanu”.
Activitatea departamentul a început în anul 1986
inițiatorul cărei sunt renumiții profesori P.D. Godoro-
ja și I.Gh. Lupan. În prezent departamentul își desfă-
șoară activitatea cu 30 de paturi, în regim non-stop.
Este destinată triajului, evaluării şi tratamentului de
urgenţă a pacienţilor cu afecţiuni acute, care se adre-
sează desinestătător sau care sunt transportaţi de către
ambulanţe. Unitățile de primire urgentă sunt accesibi-
le tuturor pacienților care solicită asistență medicală
de urgență apărute ca urmare ale afecțiunilor odonto-
gene sau traumatismelor.
Asistența medicală pediatrică în IMSP, IM și
C, Clinica „Em. Coțaga” departamentul de chirur-
gie orală și maxilo-facială, planică include asistența
medicală a copiilor cu leziuni tumorale benigne și
maligne, congenitale şi dobândite ale capului și gâ-
tului, reabilitarea medicală și recuperarea complexă
a copiilor cu deformații craniofaciale. În scopul op-
timizării calității asistenței medicale a stomatologiei
pediatrice și a chirurgiei oro-maxilo-faciale pedia-
trice a apărut necesitatea de a efectua studii, care
includ calitatea și cantitatea serviciului, prin metoda
de expertiză.
Scopul lucrării: cunoașterea ponderii în populație
a factorilor determinanți pentru bolile cu impact ma-
jor asupra stării de sănătate a acesteia, diagnosticarea
precoce și monitorizarea acestor boli pentru evitarea
complicațiilor.
Materiale și metode. În materiale și metode au
fost incluse evaluarea activității departamentului de
chirurgie Orală și Maxilo-facială după formele nozo-
logice admise.
Activitatea clinică. Pe parcursul de 10 de ani sec-
ția a primit și tratat 30 599 pacienți cu variate patologii.
Anual s-au adresat în medie 3000 de bolnavi. Evalua-
rea activității practice a demonstrat că cele mai multe
adresări se referă la asistența urgentă – inflamațiile de
origine odontogenă și neodontogenă, și traumatismele.
În total, pe parcursul a 20 de ani asistența de urgență
a constituit 61,6% din totalitatea serviciului chirurgiei
Orale și Maxilo-faciale la copii (Fig. 1). În structura
Științe Medicale 25

Figura 1. Structura formelor nozologice în activitatea departamentului de chirurgie Orală și Maxilo-facială

pe o perioadă de 22 ani

serviciului de urgență predomină adresările bolnavilor
cu procese inflamatorii odontogene. Pacienții cu pro-
cese inflamatorii prevalează și constituie 40,4% din
totalitatea bolnavilor. Structura leziunilor purulente
include: abcese și flegmone – 28,3%, osteomielite ale
maxilarelor – 10,5%, periostitele odontogene 21,5%,
leziunile purulente ale foliculilor pieloși (furuncul, mai
rar carbuncul) – 15,6%, infectarea ganlionilor limfatici
– 15,07%, maladii ale glandelor salivare cu predomi-
narea parotiditelor parenchimatoase cronice – 4,8%,
afecțiuni virale ale mucoasei cavității orale (stomatita)
în special cazurile cu evoluție gravă și foarte gravă –
1,3%. Analizând structura proceselor inflamatorii s-a
constatat prevalența proceselor inflamatorii de origine
odontogenă. Nu mai puțin importante sunt și leziuni-
le inflamatorii la foliculelor pieloase în regiunea feței,
care este caracteristic pentru adolescenți.
În acest studiu se manifestă predominarea proce-
selor purulente odontogene. Frecvența înaltă a infla-
mațiilor odontogene este rezultatul trecerii infecției
din dinții cariați în țesuturile periapicale [4, 5]. Simp-
toamele apar când inflamația se extinde în țesutul
osos și dereglează deglutiția, vorbirea, iar uneori și
respirația. Acestea sunt semne de neglijență a educa-
ției stomatologice pe de o parte și tratament endodon-
tic necalitativ pe de altă parte. Silverman și Eisenbud
au raportat că 57% din cazuri au urmat tratament îna-
inte de sosirea la departamentele de urgență [1-3]. Tot

Figura 2. Evoluția proceselor tumorale

26 Buletinul AȘM

Figura 3. Structura tumorilor regiunii orale și maxilo-faciale

Figura 4. Repartizarea tumorilor după sex Figura 5. Repartizarea anatomică a tumorilor orale și
maxilo-faciale la copii

Figura 6. Incidența tumorilor în raport cu vârsta copilului

Științe Medicale
odată în analiza studiului nostru date despre cauzele
complicațiilor odontogene nu s-au colectat.
Traumatismele regiunii oro-maxilo-faciale la
copii ocupă al doilea loc în totalitatea structurii
afecțiunilor regiunii oro maxilo-faciale 22,28%.
Printre leziunile traumatice s-au evidențiat leziu-
nile părților moi în 80% cazuri, Leziunile oaselor
maxilo-faciale: mandibulare în 4,2%, maxilare 2%,
dentare 6% (3% dentiția primară și 3% dentiția
permanentă). Prevalența leziunilor traumatice ale
părților moi la copii este cauzată de particularită-
țile de comportament a copiilor și particularitățile
anatomo-fiziologice a regiunii oro maxilo-faciale.
Leziunile traumatice sunt caracteristice pentru pe-
rioada de vârstă de 3-7 ani, iar leziunile traumatice
ale țesuturilor osoase – pentru vârstele 7-12 ani.
Ele corespund cu datele bibliografice pe toată pe-
rioada de activitate a secției de chirurgie oro maxi-
lo-facială de copii (Fig. 1).
Malformațiile congenitale constituie în total
15,52% de cazuri, iar deformațiile dobândite – 3,80%.
Din malformațiunile congenitale s-au depistat adre-
sările copiilor cu despicături labio maxilo palatine
87,7%, chisturi congenitale brahiale 12,66% din to-
talitatea malformațiilor congenitale. Pe parcurs de 20
ani frecvența lor rămâne stabilă. Copiii cu despicături
labio maxilo palatine sunt un contingent deosebit în
plan clinic și de tratament. Asistența medicală începe
de la nașterea copilului, fiind complexă care include:
chirurgicală, ortodontică, logopedică (Fig. 1).
Procesele tumorale și neoformațiunile ocupă un
loc important în structura maladiilor și se prezintă
11,65%. Anual se depistează de la 1 până la 4 cazuri
de tumori maligne și în medie se adresează 126 copii
copii cu tumori benigne. Leziunile tumorale benigne
sunt tratate cu succes. Lupan, Godoroja (1988, 1999)
accentuează frecvența înaltă a hemangioamelor la co-
pii. (Fig. 1). 30514
Pe perioada de 10 ani se atestă o incidență relativ
mare cu o tendință ușoară de mărire a cazurilor (Fig. 2).
Leziunile sistemului vascular sunt constatate cele mai
frecvente în sistemul de tumori orale și maxilo-faci-
ale (Fig. 3).
În studiul prezent nu s-a constatat diferență sta-
tistică semnificativă în repartizarea pacienților după
sex (Fig. 4).
Evaluarea leziunilor tumorale după localizare a
constatat faptul că leziunile tumorale cu localizare în
părțile moi sunt mai frecvente decât cele cu localizare
osoasă (Fig. 5).
O importanță deosebită în plan de creare a ma-
nagementului de tratament și reabilitare o are re-
zultatul care indică incidența tumorilor în funcție
de vârsta copilului afectat. În așa mod rezultatele
27
acestui studiu au constatat o incidență mare a tu-
morilor în regiunea orală și maxilo-facială la copii
de până la 3 ani.
După 3 ani se manifestă o scădere a lor după care
o creștere direct proporțională cu vârsta (Fig. 6).
Structura tumorilor la copii în regiunea orală și
maxilo-facială diferă de la vârstă la vârstă. La vârste-
le până la 3 ani predomină tumorile provenite din sis-
temul vascular. La vârstele de 3-7 ani se micșorează
numărul de leziuni vasculare, pe când cele limfatice
rămân aproape la același nivel. Se constată apariția
leziunilor osoase și a celor maligne.
La vârstele de adolescență cresc tumorile cu lo-
calizare în țesuturile osoase, tumorile congenitale
branhiale, tumorile maligne. Un număr mare de chis-
turi inflamatorii s-a constatat.
Discuții. Chirurgia orală și maxilo-facială pe-
diatrică este considerată o parte a stomatologiei
pediatrice și a chirurgiei craniofaciale, focusată la
diagnosticul și tratamentul maladiilor, traumatisme-
lor, anomaliilor congenitale, tumorile care afectează
maxilarele, cavitatea bucală, sistemul dentoalveolar,
dentomaxilar, maxilo-facial și craniofacial și nu în
ultimul rând cap și gât. Echipa de chirurgi trebuie
să fie calificați numai la copii și adolescenți și care
trebuie să cunoască managmentul tratamentului, cât
și reabilitarea lor postchirurgicală în raport cu par-
ticularitățile de dezvoltare. În bibliografia studiată
se menționează că medicii din acest compartiment
trebuie să aibă cunoștințe multilaterale, să cunoască
particularitățile de creștere și dezvoltare a copilului
și adolescentului, să aibă abilități avansate în chirur-
gie reconstructivă și înarmat cu cunoștințe extinse
în particularitățile de creștere și dezvoltare a copii-
lor și adolescenților. Datorită complexității regiunii
lucrul în domeniul chirurgiei orale și maxilo-faciale
include colaborarea strânsă cu pediatrul, geneticul,
otolaringolog, logoped, stomatolog pediatru, orto-
ped craniofacial.
În examinările efectuate în acest studiu am con-
statat că în 50% apar procesele infecțioase odonto-
gene și neodontogene după care în proporții aproape
egale malformațiile congenitale (16%), traumatis-
mele (22%) și tumorile (12%). În aceleași propor-
ții sunt relatate și examinările efectuate în țările
din teritoriul Uniunii Sovietice și cele din Occident
[2, 7, 8]. O particularitate deosebită am observat lip-
sa datelor cu privire la afecțiunilor inflamatorii în
țările din occident. În studiul prezent structura afec-
țiunilor coincid cu cele de pe fostul teritoriu al Uni-
unii Sovietice [7, 8].
În bibliografia studiată am constatat că leziunile
tumorale sunt prezente în ambele grupuri. Nu am gă-
sit structura detaliată. Un moment important consti-
28 Buletinul AȘM

Figura 7. Structura tumorilor la 1-3 ani

Figura 8. Structura tumorilor la vârstele de 3-7 ani.

Figura 9. Structura tumorilor la 7-12 ani.

Științe Medicale
tuie incidența mărită a leziunilor vasculare. Totodată
sunt relatate cele mai dificile forme tumorale care duc
la deficiențe tisulare după tratament și care necesită
reabilitare morfofuncțională imediată și la distanță.
În fiecare informație bibliografică sunt puse în dis-
cuții cazuri cu abordare personalizată în privința tra-
tamentului. În studiul prezent s-a efectuat un examen
detaliat care include vârsta, formele clinice caracte-
ristice pentru fiecare perioadă de vârstă. Tratamentul
chirurgical a fost ales ca cea mai importantă metodă
de tratament.
În Republica Moldova nu avem o informație cu
privire la incidența și structura tumorilor în gene-
ral cu includerea tumorilor neurochirurgicale, tora-
co-abdominale, osoase și cele maligne. În acest scop
a fost realizat un chestionar cu scopul de a constata
datele reale ale leziunilor tumorale la copii, În rezul-
tatul evaluării chestionarelor vom constata structura
tumorilor, factorii de risc. În acest context autorii
menționează despre complexitatea regiunii orale și
maxilo-faciale și în continuarea ideii structura tu-
morilor, factorii de risc vor contribui la mărirea efi-
cacității calitative și cantitative a leziunilor tumorale
la copiii din Republica Moldova.
Bibliografie
1. Cazacov V. Evaluarea rezultatelor activității chi-
rurgicale în Republica Moldova. Arta Medica Editorial.
Nr. 6(21), 2006.
2. Biljana Brajkovi, Darko Macan. Clinic Analysis of
Emergency Cases in the Clinic of Maxillofacial and Oral
Surgery, Clinical Hospital „Dubrava” Acta Stomatol Cro-
at, Vol. 36, br. 2, 2002.
3.Gen-ichiro Takagi, D.D.S. Katsumi Ohhashi, D.D.S.
Masako Matsuzaki, D.D.S. Daichi Chikazu, D.D.S.
Megumi Taji, M.D. Meiko Ohki, D.D.S. Department of
Oral-Maxillofacial Surgery Associate Annual Report of
the Graduate School of Medicine and The Faculty of Med-
icine. The University of Tokyo Reports for the Period April
2002 - March 2004. (The Tokyo Journal of Medical Sci-
ences Vol.111, Oct.2004) Mika Katagiri, D.D.S.
4. Shand J.M. Paediatric oral & maxillofacial surgery.
https://doi.org/10.1111/adj.12592
29
Concluzii. Pacienții pediatrici cu particularități
anatomice și fiziologice alături de factorii de com-
portament necesită considerații specifice cu privire
la planul de tratament. Nou-născuții, copiii și adoles-
cenții se află permanent în faze variate de creștere și
dezvoltare la care managementul de tratament și re-
zultatele la distanță au un impact specific. Copiii cu
variate forme nozologice, fie de origine inflamatorii,
deformații congenitale sau deformații tumorale în pe-
rioada de creștere și dezvoltare necesită o abordare
multidisciplinară în tratament și evaluare post-trata-
ment. Leziunile inflamatorii sunt cauzele adresării
copiilor în secția de chirurgie oro-maxilo-facială de
copii. Leziunile tumorale și malformațiile congenita-
le reprezintă în măsură aproape egală incidența lor la
copii creând un alt segment de forme nozologice.
Recomandări practice. Reducerea cazurilor de
inflamații odontogene poate fi posibilă odată ridica-
rea nivelului de educație stomatologică. Ridicarea
permanentă a nivelului profesional a medicilor, de
asemenea poate contribui la micșorarea cazurilor de
complicații ale cariei dentare.
Evaluarea incidenței leziunilor tumorale în orga-
nismul copilului prin chestionarea cazurilor va per-
mite crearea unui algoritm de tratament și profilaxie.
5. Lupan I., Godoroja P. Asistența spitalicească de
chirurgie oro-maxilo-facială. Materialele congresului al
III-lea al obstetricienilor-ginecologi și pediatrilor din Re-
publica Moldova. Chișinău, 1999. p. 151-154.
6. Годорожа П.Д., Лупан И.Г. Организация стаци-
онарной стоматологической помощи детям в ССРМ.
Сборник научных работ сотрудников и студентов Го-
сударственного Медицинского Института, Кишинев,
1988, с. 294.
7. Корсак А.К., Петрович Н.И., Лапковский. Анализ
работы отделения ЧЛО 4-й детской городской клини-
ческой больницы г. Минска // Здравоохранение. 2012,
№5, c.19-22.
8. Корсак А.К.*, Петрович Н.И.*, Лапковский В.И.**
Анализ работы отделения челюстно-лицевой хирур-
гии УЗ «4-я детская городская клиническая больница»
г. Минска. Белорусский государственный медицинский
университет* УЗ «4-я детская городская клиническая
больница» г. Минска** 12 cтp.
30 Buletinul AȘM

CZU: 616.45-006.487-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.03

NEUROBLASTOMUL
GLANDEI SUPRARENALE LA COPII
Eva GUDUMAC, dr. hab. șt. med., prof. univ., acad. AȘM,
1

1
Jana BERNIC, dr. hab. șt. med., prof. univ.,
1
Victor ROLLER, asist. univ., 2Natalia LISIȚA,
1
Ecaterina COSTIUC, medic rezident
1
Catedra de chirurgie, ortopedie și anesteziologie pediatrică „Natalia Gheorghiu”,
USMF „Nicolae Testemițanu”,
2
Institutul Oncologic, secția Pediatrie oncologică
e-mail: jana.bernic@usmf.md

Rezumat
Studiul cuprinde o analiză complexă retrospectivă a fișelor medicale, a observațiilor clinice, imagistice, morfopato-
logice, de laborator și rezultatele tratamentului chirurgical al unei serii de pacienți cu vârsta de 0-13 luni cu diagnosticul
de neuroblastom al glandei suprarenale, investigați și tratați în Centrul Național Științific de Chirurgie Pediatrică „Natalia
Gheorghiu” al Institutului Mamei și Copilului. Datele clinice și paraclinice au fost elucidate consecutive la 5 pacienți,
apoi acestea au fost comparate cu un caz publicat de Institutul Național de Cancer.
Cuvinte-cheie: neuroblastomul, glanda suprarenală, copil

Summary. Adrenal gland neuroblastoma in children

The study includes a complex retrospective, analysis of medical records, clinical, imaging, morphopathological, lab-
oratory observations and the results of surgical treatment of a series of patients from 0 and 13 months respectively with
the diagnosis of Neuroblastoma of the adrenal gland, investigated and treated in „Natalia Gheorghiu” National Scientific
and Practical Center for Pediatric Surgery of the Mother and Child Institute. Clinical and paraclinical data are elucidated
consecutively in 5 patients and then they are compared with a case published by NCI (National Cancer Institute)
Key-words: neuroblastoma, adrenal gland, child.

Резюме. Нейробластома надпочечников у детей

Исследование включает в себя комплексный ретроспективный анализ историй болезни, клинических, объ-
ективных, морфопатологических, лабораторных исследований и результатов хирургического лечения серии па-
циентов в возрасте 0-13 месяцев с диагнозом нейробластома надпочечников, обследованных и пролеченных в
Национальном Научном Центре Детской хирургии „Наталия Георгиу”, Института Матери и Ребенка. Клиниче-
ские и параклинические данные были последовательно выявлены у 5 пациентов, затем их сравнивали со случаем,
опубликованном Национальным Институтом Рака.
Ключевые слова: нейробластома, надпочечник, ребенок.

Introducere. Neuroblastomul reprezintă cea
mai frecventă tumoră solidă întâlnită la sugari cu
vârsta sub 1 an. Prevalența este de 58 / 1 000 000
de nou-născuți de cazuri înregistrate pe an, aproxi-
mativ 20% din cancerele neonatale și aproximativ
8% din toate cancerele la copil. Se înregistrează o
rată de mortalitate de aproape 15% din cazurile de
cancer la copil [1], având ca factor cauzal dificultă-
țile de diagnostic precoce și de tratament, ca urmare
majoritatea deceselor în neuroblastom se întâlnesc
în primii 2 ani de la diagnostic [2]. Neuroblastomul
derivă din celulele crestei neuronale, dar poate avea
sediu în orice segment al Sistemului Nervos Cen-
tral (SNC). Este demonstrate că doar în 1-2% din
cazuri există un istoric familiar. Studiile recente ne
demonstrează că tratamentul neuroblastomului con-
tinuă să genereze controverse terapeutice care deri-
vă din aspectele diagnostice, variabilității genetice
ale tumorii, tendinței înalte spre metastazare [3].
Sediul principal al nuroblastomului este cel retro-
peritoneul, medula suprarenală (35%) și ganglionii
paraspinali extra-suprarenali (30-35%), urmată de
mediastin în 20% [4]. Localizarea mai puțin obișnu-
ită este pelvisul (2-3%) și gâtul (1-5%). Începând cu
anul 2010, rata de supraviețuire pe termen de 5 ani
pentru neuroblastom la nivel Global, pentru copiii
mai mici de 1 an, a crescut de la 86% la 95% și de
la 34% la 68% pentru cei cu vârsta între 1 și 14 ani
[5]. Supraviețuirea globală (SG) de 5 ani pentru toți
sugarii și copiii cu neuroblastom a crescut de la 46%
când au fost diagnosticați între 1974 și 1989, la 71%
când au fost diagnosticați între 2009.
Științe Medicale
Materiale și metode. Studiul cuprinde o ana-
liză complexă retrospectivă, multiplanică a fișelor
medicale, a observațiilor clinice, imagistice, mor-
fopatologice, de laborator și rezultatele tratamen-
tului chirurgical a unor serii de pacienți de la 0 și
13 luni respective cu diagnosticul de Neuroblasto-
mal glandei suprarenale, investigați și tratați în Cen-
trul Național Științific de Chirurgie Pediatrică ,,Na-
talia Gheorghiu” al Institutului Mamei și Copilului.
Studiul s-a efectuat în cardul Programului de Stat cu
cifrul: 20.800009.8007.06 „Chirurgia modernă per-
sonalizată în diagnosticul și tratamentul complex al
tumorilor la copii”.
Datele clinice și paraclinice au fost elucida-
te consecutiv la 5 pacienți, dintre care 2 copii
de sex feminine respectiv de 23 zile, de 11 luni
și 20 zile, 3 copii de sex masculin de 17 zile, de
3 luni, de 11 luni 27 zile, și apoi acestea au fost
comparate cu un caz publicat de către NIC (Nati-
onal Cancer Institute).Cele mai frecvente semne
și simptome ale neuroblastomului sunt cauzate de
masa tumorii și metastaze și includ următoarele:
masă abdominală, aceasta este cea mai frecventă
prezentare a NBL-ului. Proptoză (exoftalmie) și
ecimoză periorbitală, frecvente la pacienții cu risc
ridicat și apar din metastaza retrobulbară. Dis-
tensie abdominală poate apărea cu un compromis
respirator la sugari din cauza metastazelor hepati-
ce masive. Anemia se găsește ocazional la pacien-
ții fără metastaze cu predilecție la cei cu tumoră
originară în cadrul glandelor suprarenale. Explo-
rările standarde de laborator nu oferă elemente
specifice pentru diagnosticul neuroblastomului.
Un element comun depistat la majoritatea paci-
enților este anemia. Printre explorările de labo-
rator specifice s-a efectuat cuantificarea feritinei
glicozilate care a arătat valori majorate a acestei.
Ultrasonografia abdominală a fost aplicată la toa-
tă seria de cazuri clinice. Ea a permis identifica-
rea localizării neoplaziei, dimensiunile acesteia,
doar în 20% din cazuri, evidențiind o formațiune
hiperecogenă în cadrul glandei suprarenale. Com-
puter Tomografia cavității abdominale a indicat
la o imagine tipică a neoplasmului sub formă de
masă tumorală solidă, cu un grad de vascularizare
mediu-înalt cu localizare retroperitoneală. Com-
puter Tomografia Craniului a indicat la imaginea
tipică a metastazelor: formațiuni metastatice re-
trobulbare fără invazia țesutului osos. Tratamen-
tul nonchirurgical, medicamentos a fost aplicat
cu scopul cupării simptomaticii precum: sindro-
mul toxic și cel febril. Tratamentul chirurgical a
fost aplicat la toți pacienți cu neuroblastom și a
constat în excizia chirurgicală a neoplasmului. La
31
2 pacienți cu neuroblstom în stadiul avansat a fost
aplicat și tratament adjuvant cu chimioterapie.
Aproximativ 90% dintre pacienți sunt diagnosti-
cați cu neuroblastom înainte de vârsta de 5 ani
(vârsta medie la stabilirea diagnosticului a fost de
18 luni). Rata de supraviețuire pentru acești paci-
enți pe termen lung este de aproximativ 98%.
Rezultate. După o sistematizare a seriei de
cazuri clinice am constatat, că cea mai frecventă
prezentare în rândul nou-născuților și sugarilor cu
neuroblastom al glandei suprarenale o constituie
prezența masei abdominale palpabile, care poa-
te să apară secundar hepatomegaliei și indică la
prezența metastazelor și în studiul nostru s-a înre-
gistrat la 3 pacienți. Nodulii tumorali palpabili la
nivel cervical, pieptului și capului, care au indicat
la o patologie diseminată s-a înregistrat la un co-
pil. Aproape 60% dintre sugari cu neuroblastom al
glandei suprarenale au prezentat boala metastatică
la prezentarea clinică primară. Metastazarea s-a
produs prin vasele sanguine și limfatice, în sediile
comune pentru neuroblastomul glandei suprarena-
le, inclusiv ficat, schelet, măduvă osoasă și piele.
Cea mai comună prezentare a afecțiunilor neopla-
zice a pacienților luați în studiu a fost anemia se-
veră în 60%, înregistrându-se la 3 pacienți, având
un co-factor cauzal efectele nocive ale malignită-
ții, efectele post chimioterapice, coagulopatii care
au rezultat din diminuarea funcției hepatice și sin-
dromul endotoxic de diferit grad. Studiile actuale
au arătat, că în neoplasme crește producția media-
torilor inflamatorii precum: citokine, care suportă
proliferarea celulelor progenitoare seriei eritroide,
producția de eritropoietină și o deteriorare a utili-
zării fierului. Cancerul poate provoca o hemofa-
gocitoză crescută și creșterea hemolizei, reducând
astfel durata de viață a celulelor roșii existente. La
nou-născuți, alte cauze ale anemiei includ aportul
inadecvat de nutrienți și boala cardiorespiratorie.
În ceea ce privește stadiul neuroblastomului glan-
dei suprarenale – 2 copii au fost diagnosticați în I
stadiu al bolii, 1 copil în stadiul IV, și 2 copii în
stadiul IV S. În ceea ce privește localizarea ana-
tomică a tumorii – pe dreapta tumora s-a determi-
nat la 4 copii, pe stânga s-a înregistrat la un copil.
Neuroblastomul glandei suprarenale este cea mai
frecventă neoplazie malignă pediatrică extracrani-
ană și reprezintă 8-10% din toate tumorile maligne
ale copilăriei.
Discuții. Aproximativ 90% dintre pacienți sunt
diagnosticați cu neuroblastom al glandei suprare-
nale înainte de vârsta de 5 ani (vârsta medie fiind
de 18 luni). Aproximativ 65 % din tumori apar în
abdomen și sunt de obicei localizate în medula
32
glandei suprarenale. Vârsta medie de diagnostic
este de 22 luni. Peste 90% dintre cazurile diagnos-
ticate sunt copiii cu vârsta până la 5 ani. incidența
maximă a neuroblastomului glandei suprarenale se
atestă la vârsta de 2-3 ani.
Boala reprezintă 2 apogeuri: primul la vârsta de
0-1 an și al doilea la 2-4 ani, de aceea majoritatea
pacienților nu prezintă o simptomatologie specifică,
în timp ce, la grupul de pacienți simptomatic pozi-
tivi pot fi atestate simptome ca stare de rău, febră
și scădere ponderală, durere, distenzie abdominală,
limfadenopatie sau jenă respiratorie secundară com-
primării sau hepatomegalie. Incidența neuroblasto-
mului este mai mare în rândul copiilor albi decât al
celor negri (raport 1,7 și respectiv 1,9 la 1 pentru
băieți și fete), dar nu au fost obținute date conclu-
dente statistic pentru existența diferențierii rasiale la
copiii mai mari [6, 7].
Concluzii
1. În studiul de față s-au demonstrate unele par-
ticularități fiziopatologice ale neuroblastomului glan-
Bibliografie
1. Brodeur G.M., Minturn J.E., Ho R., et al. Trk re-
ceptor expression and inhibition in neuroblastomas. Clin.
Cancer Res., 2009; 15(10):3244-50.
2. Cohn S.L., Pearson A.D., London W.B., et al. The
International Neuroblastom Risk Goup (INRG) classifica-
tion system: an INRG Task Force report. J. Clin Oncol.
2009; 27(2): 289-97.
3.Campbell K., Gastier-Foster J.M., Mann M. et al.
Asociation of MYCN copy number with clinical features,
tumor biology, and outcomes in neuroblastoma: A re-
port from the Children’s Oncology Group. Cancer 2017;
123(21):4224-4235.
4. Howlader N., Noone A.M., Krapcho M., et al. SEER
Cancer Statistics Review, 1975-2009 (Vintajge 2009 Pop-
Buletinul AȘM
dei suprarenale la copii. Patologia data reprezintă o
problemă de sănătate la nivel mondial datorită mor-
talității ridicate.
2. Neuroblastomul glandei suprarenale în evo-
luția sa clinico-paraclinică prezintă două apogeuri
0-1 an și 2-5 ani.
3. Marea majoritare a pacienților сu neuroblastom
al glandei suprarenale au prezentat stare de intoxica-
ție generală, dureri abdominale, pierderi ponderale,
cât și semne de anemie în 60% din cazuri, în 20% din
cazuri au fost prezente și simptome atipice ca nodule
subcutanați palpabili.
4. Diagnosticul neuroblastomei glandei suprare-
nale s-a bazat pe semnele clinice, markerii tumorali,
datele imagistice inclusive Computer Tomografia cu
vazografie.
5. Tumorile glandei suprarenale de provenien-
ță neurologică sunt mai rar întâlnite comparativ cu
cele din alte organe și sisteme. Este necesar un stu-
diu de mai mare amploare pentru certificarea mai
adecvată a patofiziologiei neuroblastomului glan-
dei suprarenale.
ulations). Bethesda, Md: National Cancer Institute, 2012;
26(4):177-84.
5. Smith M.A., Altekruse S.F., Adamson P.C., et al.
Declining childhood and adolescent cancer mortality.
Cancer 2014; 120(16):2497-506.
6. Strother D.R., London W.B., Schimidt M.L. et
al. Outcome after surgery alone or with restricted use of
chemotherapy for patients with low-risk neuroblastoma:
results of Children’s Oncology Group study P9641. J. Clin.
Oncol., 2012; 30(15):1842-8.
7.https://www.cancer.gov/types/neuroblastoma/hp/
neuroblastoma-treatment-pdq/link/_942 [last accessed on
2018 Dec 16].
Științe Medicale 33

CZU: 616.314-089.843
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.04

PROGRAM DE FORMARE TEORETICĂ ȘI PRACTICĂ PE

CAZURI COMPLEXE ÎN IMPLANTOLOGIE, CHIRURGIA DENTO-
ALVEOLARĂ, OMF ȘI REABILITAREA ORALĂ COMPLEXĂ
Norina FORNA, acad. profesor univ., 2Gheorghe ŢÎBÎRNĂ, acad. profesor univ.,
1

3
Claudiu TOPOLICEANU, 3Doriana AGOP-FORNA

Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F. „Grigore T. Popa” Iași,

1

2
Catedra de Chirurgie OMF pediatrică și pedodonție „Ion Lupan” USMF „N. Testemițanu”, Chișinău,
3
Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F. „Grigore T. Popa”, Iași
e-mail: profforna@gmail.com
e-mail: gh_tsibirna@yahoo.com
e-mail: claudiutopoliceanu@yahoo.com

Rezumat.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, a apărut oportunitatea de finanţare prin fonduri nerambursabile
a unor programe de formare teoretică şi practică a cadrelor didactice ale facultăților de medicină dentară din România.
Facultatea de Medicină Dentară, U.M.F. „Grigore T. Popa” Iași a câştigat, prin intermediul programelor POSDRU, o
serie de proiecte pentru obţinerea de fonduri europene care au permis inițierea unor cursuri de formare în domeniul rea-
bilitării orale (protetică, implantologie, chirurgie dento-alveolară, chirurgie OMF, reabilitare orală complexă). Cursurile
au inclus programe de formare şi perfecționare în cele mai noi informaţii şi tehnologii inovative în domeniile enumerate.
De asemenea, prin intermediul acestor proiecte Facultatea de Medicină Dentară a fost dotată cu o serie de echipamente şi
tehnologii de actualitate.
Cuvinte-cheie: programe, formare, chirurgie dento-alveolară, implantologie, reabilitare orală complexă.

Summary. Theoretical and practical training program for complex cases in implantology, dento-alveolar sur-
gery, OMF and complex oral rehabilitation.
With Romania’s accession to the European Union, the opportunity arose to finance through non-reimbursable funds
theoretical and practical training programs for teachers of Romanian dental faculties. Faculty of Dentistry, U.M.F. „Grig-
ore T. Popa” Iași won, through POSDRU programs, a series of projects for obtaining European funds that allowed the
initiation of training courses in the field of oral rehabilitation (prosthetics, implantology, dental-alveolar surgery, OMF
surgery, oral rehabilitation complex). The courses included training and advanced training programs in the latest informa-
tion and innovative technologies in the areas listed. Also, through these projects, the Faculty of Dentistry was equipped
with a series of updated equipment and technologies.
Key-words: programs, training, dental-alveolar surgery, implantology, complex oral rehabilitation.

Резюме. Теоретическая и практическая программа обучения для сложных случаев имплантологии,

денто-альвеолярной хирургии, ОМФ и комплексной оральной реабилитации.
С присоединением Румынии к Европейскому Союзу появилась возможность финансировать за счет невозме-
щаемых фондов, появились некоторые теоретические и практические программы обучения для преподавателей ру-
мынских стоматологических факультетов. Факультет стоматологии U.M.F. „Grigore T. Popa” Яссы выиграл через
программы POSDRU серию проектов для получения европейских средств, которые позволили инициировать учеб-
ные курсы в области реабилитации полости рта (протезирование, имплантология, зубочелюстная хирургия, хирур-
гия OMF, комплекс реабилитации полости рта). Курсы включали программы обучения и повышения квалификации
по новейшим информационным и инновационным технологиям в перечисленных областях. Кроме того, в рамках
этих проектов стоматологический факультет был оснащен современным оборудованием и технологиями.
Ключевые слова: программы, обучение, зубочелюстная хирургия, имплантология, комплексная реабилита-
ция полости рта.

Introducere. Reabilitarea orală complexă implică
frecvent o abordare multidisciplinară, necesitând cola-
borarea specialiștilor din diferite discipline dentare, cum
ar fi: proteticieni, parodontologi, specialişti în chirurgia
orală și maxilo-facială, specialişti în ortodonție. Colabo-
rarea tuturor acestor specialități sub supravegherea spe-
cialistului în reabilitare orală este cheia pentru rezultatul
tratamentului cu succes al cazurilor complexe [1].
Progresele recente în stomatologia restaurativă
au avut modificat semnificativ concepte tradiționale
34
de tratament, care sunt caracterizate de conservarea
țesuturilor sănătoase, recunoașterea așteptărilor este-
tice ale pacienţilor și proiectarea unei soluții protetice
simplificate [2].
Pacienții cu edentaţie parţială întinsă se confruntă
cu limitări funcționale, disconfort psihologic și han-
dicapuri, care sunt responsabile de scăderea calității
vieții [3].
Examinarea amănunțită a pacientului, clinic şi
paraclinic, atât din punct de vedere al statusului ge-
neral cât și din perspectivă locală și loco-regională
(odonto-parodontal, muco-osos) va decide varianta
terapeutică finală [4].
Activităţile didactice şi de formare practică în
cadrul facultăţilor de medicină dentară prezintă un
grad crescut de complexitate în ceea ce priveşte re-
abilitarea orală complexă a pacienţilor edentaţi care
se prezintă pentru tratament. Pentru a îndeplini aceste
obiective cu succes, este necesară atât o bună pregăti-
re a cadrelor didactice asociată cu tehnici de predare
eficiente, cât şi dotarea facultăţilor cu cele mai noi
tehnologii, aparatură şi materiale.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europea-
nă, a apărut oportunitatea de finanţare prin fonduri
nerambursabile a facultăţilor de medicină şi medicină
dentară din Romania. Acest context a motivat condu-
cerea Facultăţii de Medicină Dentară, U.M.F. „Gri-
gore T. Popa” Iaşi să depună proiecte pentru obţine-
rea de fonduri europene prin programele POSDRU.
Aceste programe au permis iniţierea unor cursuri de
formare în domeniile protetică, implantologie, chirur-
gie dento-alveolară, chirurgie OMF, reabilitare orală
complexă. Cursurile au inclus programe de formare şi
perfecţionare în cele mai noi informaţii şi tehnologii
inovative în domeniile enumerate. Deasemenea, prin
intermediul acestor proiecte Facultatea de Medicină
Dentară a fost dotată cu o serie de tehnologii de actu-
alitate dintre care enumerăm:
• sistem de navigaţie 3D Robodent (GmbH,
Germania);
• sistem CADIAX (Gamma, Austria);
• laser dentar chirurgical;
• simulator SimDent;
• sistem Telemedicina.
Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Re-
surselor Umane 2007-2013
Axa Prioritară 1 – „Educația şi formarea profe-
sională în sprijinul creșterii economice şi dezvoltării
societăţii bazate pe cunoaştere”.
Domeniul 1.3 – „Dezvoltarea resurselor umane
din educaţie şi formare”.
Buletinul AȘM
Numărul 87 – „Profesionişti în educaţie şi for-
mare”.
Număr de identificare al contractului: POS-
DRU/87/1.3/S/62208
Proiectul a apărut atât din necesitatea actualizării
curriculei de învăţare în domeniul reabilitării orale
la nivelul cercetării europene şi internaţionale, cât şi
formarea şi perfecţionarea specialiştilor în domeniul
reabilitării orale complexe.
Proiectul a fost implementat prin colaborarea
dintre U.M.F. „Grigore T. Popa” Iaşi, U.M.F. „Iuliu
Haţieganu” Cluj, Societatea Română de Reabilitare
Orală, Asociaţia de Medicină Română şi Universita-
tea Goethe (Frankfurt, Germania).
Obiectivele generale ale programului au fost ur-
mătoarele:
1. Fundamentarea unui sistem educaţional şi de
formare competitiv în teritoriul medicinii;
2. Crearea unui sistem de formare pentru dez-
voltarea competenţelor personalului din învăţă-
mântul superior din domeniul medicinei dentare
– programe de formare şi perfecţionare şi acces la
cele mai noi tehnologii inovative şi informaţii în
domenii specifice.
Programul a avut o serie de obiective specifice.
Primul obiectiv specific a reprezentat de fost
formarea deprinderilor personalului didactic de uti-
lizare a metodelor interactive de predare în proce-
sul instructiv-educativ. Cursanţii au utilizat în pre-
mieră sistemul de Telemedicină pentru a transmite
şi primi informaţii teoretice şi practice în domeniul
reabilitării orale complexe. Avantajele utilizării
sistemului de Telemedicină în stomatologie sunt
următoarele: servicii medicale acordate pacienţilor
care trăiesc în regiuni greu accesibile sau comu-
nităţi izolate; comunicarea între medici la distanţă
– discutarea şi evaluarea în comun a pacienţilor;
reducerea costurilor serviciilor stomatologice; ma-
nagementul terapeutic îmbunătăţit al afecţiunilor
cronice; îmbunătăţirea nivelului de satisfacţie a
pacienţilor [5-7]. Telemedicina reprezintă un exce-
lent instrument de învăţare; specialişti cu experien-
ţă pot instrui cadre medicale din alte locaţii, într-o
manieră mai eficientă şi mai rapidă.
În cadrul acestui program a fost lansat primul
centru pilot de resurse necesare formării de specia-
lişti în reabilitarea orală complexă (Figura 1.a-d).
Scopul cursurilor de formare a fost armonizarea
la nivel european a programelor naţionale de for-
mare şi asistenţă medicală în reabilitarea orală
complexă cu implicarea domeniilor: reabilitarea
Științe Medicale 35

Figura 1a. Figura 1b.

Figura 1c. Figura 1d.

Cursuri de formare specialişti în reabilitarea orală în cadrul programului POSDRU/87/1.3/S/62208

36
edentatului parţial, a edentatului total, reabilita-
rea implanto-protetică, reabilitarea pierderilor de
substanţă în teritoriul maxilo-facial. Programele
de formare propuse au inclus ore de formare teo-
retică şi practică, cu accent pe modelare şi simu-
lare a fiecărei situaţii clinice. Programul a con-
tribuit la formarea a 18 specialişti în reabilitare
generală şi orală.
Un alt obiectiv specific a fost creşterea vizibili-
tăţii domeniului reabilitării orale prin participarea
specialiştilor, formaţi în cadrul centrului pilot, la ma-
nifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale şi publi-
carea de materiale în reviste BDI şi ISI. Dintre studi-
ile realizate în cadrul programului merită menţionat
„Reabilitarea orală din România vs. reabilitarea orală
în Europa”, care a investigat deficienţele din dome-
niul reabilitării orale în România, comparativ cu stan-
Figura 2a. Dispozitivul Robodent (GmbH, Germania)
achiziţionat prin intermediul programului
POSDRU/87/1.3/S/62208
Figura 2c. Interfaţa dispozitivul Robodent (GmbH, Ger-
mania) în modul de navigaţie 3D (etapa implantară)
Buletinul AȘM
dardele din Uniunea Europeană, în ceea ce priveşte
tehnologiile utilizate, design, materiale, manopere,
abordări terapeutice.
O altă serie de studii au fost realizate cu scopul
proiectării a unei curricule individualizate pe dome-
niul reabilitării orale complexe. Dintre studiile reali-
zate menţionăm următoarele:
• Conduita terapeutică stomatologică la pacien-
ţii cu dizabilităţi psihice;
• Diabetul zaharat: Interferenţe în reabilitarea
orală,
• Endocardita şi pericardita bacteriană secun-
dare focarelor septice orale;
• Hepatita cronica cu virus B si C – Implicaţii
în practica stomatologică;
• Infecţia HIV/ SIDA - Implicaţii în practica
stomatologică;
Figura 2b. Interfaţa dispozitivul Robodent (GmbH, Ger-
mania) în etapa de poziţionare virtuală a implanturilor
Figura 2d. Beneficiile sistemului Robodent (GmbH,
Germania)
Științe Medicale
Figura 3a. Utilizarea dispozitivului CADIAX
(GmbH, Germania)
în proceduri de evaluare
paraclinică a unui pacient cu disfuncţie
temporo-mandibulară
Figura 3c. Selectarea articulatorului şi montarea
în articulator
• Evaluarea vascularizaţiei cu Doppler vascular
la pacienţii cu patologie generală;
• Reabilitarea parodontală în contextul bolilor
sistemice. Interrelaţii etio-patogenice, boli
sistemice – boala parodontală;
• Patologia cardio-vasculară şi implicaţiile ei în
chirurgia dento-alveolară;
• Infecţii virale herpetice cu rasunet asupra ca-
vităţii orale;
• Sepsisul cu poartă de intrare orală.
Centrul Pilot a fost dotat cu echipamente moder-
ne, unele dintre ele utilizate în premieră în România.
Sistemul Robodent (GmbH, Germania) este
un sistem expert digital şi de navigaţie 3D care
poate fi utilizat în planificarea terapiei implan-
to-protetice (analiza câmpului muco-osos, plani-
ficarea procedurilor chirurgicale proimplantare de
reabilitare a suportului muco-osos, planificarea
37
Figura 3b. Utilizarea dispozitivului CADIAX (GmbH,
Germania) în înregistrarea mişcărilor funcţionale
Figura 3d. Beneficiile utilizării sistemului CADIAX
în reabilitarea orală complexă
poziţionării implanturilor dentare, asistă specia-
listul implantolog sau chirurgul oral în realizarea
cu acurateţe a procedurilor chirurgicale implan-
tare) [8, 9] (Figura 2.a-c). Programul evidenţia-
ză zonele anatomice sensibile şi ajută chirurgul
să planifice perfect poziționarea, orientarea, dia-
metrul și adâncimea implantelor. După efectuarea
preplanificării și în timpul procedurii chirurgica-
le, camera și sistemul de senzori permit navigarea
în timp real pentru aplicarea cu precizie a planului
de tratament. Chirurgul urmărește ecranul compu-
terului și este ghidat de „simulatorul dentar virtu-
al” care rămâne legat de planul afișat pe ecranul
computerului, camera optică și senzorii din mâi-
nile chirurgului. Beneficiile sistemului Robodent
sunt sintetizate în Figura 2.d.
Sistemul Cadiax (Gamma, Austria) este un sistem
de axiografie computerizată, conceput pentru anali-
38 Buletinul AȘM

Figura 4.a. Volum publicat în cadrul programului Figura 4.b. Suport de curs în cadrul programului
POSDRU/87/1.3/S/62208 POSDRU/87/1.3/S/62208

za mișcărilor funcționale ale mandibulei în toate cele

Figura 4.c. Suport de curs în cadrul programului
POSDRU/87/1.3/S/62208
trei planuri spaţiale (Figura 3.a-c) [10, 11]. Principiul
de funcționare al sistemului se bazează pe înregis-
trarea electronică a mișcărilor care apar în ATM în
timpul mișcărilor mandibulare. Plăci de înregistrare
prevăzute cu senzori electromagnetici sunt activate
de contact blând al tampoanelor de scris, care trans-
mit date către unitate centrala. Informațiile culese
sunt apoi procesate și afișat pe un ecran de computer
sub formă de grafice care arată traiectoria deplasării
condiliene [12, 13]. Sistemul este util în reabilitarea
orală complexă în contextul în care disfuncţiile tem-
poro-mandibulare sunt o patologie frecvent întâlnită
la pacienţii cu edentaţie parţială întinsă, categoria de
pacienţi care necesită reabilitări orale complexe [14,
15]. Beneficiile utilizării sistemului CADIAX, pentru
pacienţii Bazei de Învăţământ a Facultăţii de Medici-
nă Dentară, U.M.F. „Grigore T. Popa” Iaşi, sunt sinte-
tizate în Figura 3.d.
Experienţa acumulată în cadrul acestui pro-
gram a permis publicarea a 5 cărţi şi 4 suporturi
de curs privind tematica reabilitării orale complexe
(Figura 4.a-c).
Membrii care au obţinut calitatea de formator au
avut posibilitatea, prin intermediul acestui program,
Științe Medicale
să-şi îmbunătăţească cunoştinţele teoretice şi practice
în ceea ce priveşte binomul reabilitare generală-rea-
bilitare orală, respectiv să dobândească un algoritm
comun, schematic de reabilitare orală în acord cu
reabilitarea generală a pacientului în diferite situaţii
clinice.
Concluzii
Proiectele cu fonduri structurale europene câşti-
gate în ultimul deceniu au contribuit la modernizarea
procesului de educație medicală dentară și ridicarea
Bibliografie
1. Forna N. Tratat de Protetica Dentară. Editura En-
ciclopedică, 2011.
2. Dietschi, D. Indications and potential of bonded
metal-ceramic fixed partial dentures. Practical periodon-
tics and aesthetic dentistry: PPAD Volume: 12 Issue: 1
Pages: 51-58; 2000.
3. Murariu A., Hanganu C., Vasluianu I.R. Oral Im-
pact on quality of life among young adults in Iasi. Roma-
nian Journal of Oral Rehabilitation, 2012; 4(3):18-24.
4. Bulancea B., Vasluianu R., Tatarciuc M., Bulancea A.,
Checherita L., Baciu R. Oral rehabilitation methods through
the combination of different prosthetic techniques. Romanian
Journal of Oral Rehabilitation 2019; 11(2): 266-273.
5. Weerasinghe J.U. Clinical Trials on Computer
Based Telemedicine-A Systematic Review.  Sri Lankan J
Bio-Med Inform. 2010;1:12-20.
6. Mihailovic B., Miladinovic M., Vujicic B. Tele-
medicine in Dentistry (Teledentistry) In: Graschew G, Ro-
elofs TA, editors. Advances in Telemedicine: Applications
in Various Medical Disciplines and Geographical Areas
2011. Rijeka (Croatia): InTech: 215-230.
7. Jampani N.D., Nutalapati R., Dontula B.S.,
Boyapati R. Applications of teledentistry: A literature
review and update.  J Int Soc Prev Community Dent.
2011;1(2):37-44.
8. Schermeier O. et al. The precision of the Robo-
Dent system – an in vitro study. In: Lemke H.U., Inamura
K., Doi K., Vannier M.W., Farman A.G., Reiber J.H.C.
(eds) CARS 2002 Computer Assisted Radiology and Sur-
gery. Springer, Berlin, Heidelberg.
39
sa la cele mai înalte standarde europene de calita-
te. Proiectele câştigate au permis combinarea teo-
riei, practicii și actului didactic cu dotări de ultimă
generație. Centru pilot de resurse necesare formării
de specialişti în reabilitarea orală complexă a stat
la baza armonizării la nivel european a programelor
naţionale în domeniul reabilitării orale complexe cu
implicarea domeniilor : reabilitarea edentatului par-
ţial, a edentatului total, reabilitarea implanto-prote-
tică, reabilitarea pierderilor de substanţă în teritoriul
maxilo-facial.
9. Armand S., Legac O., Galibourg A. Implantolo-
gie dentaire assistée par ordinateur: intérêts de la navi-
gation du système Robodent®  [Computer-aided implan-
tology: Contribution of the Robodent®  passive robotic
system]. Rev Stomatol Chir Maxillofac Chir Orale. 2013
Sep;114(4):247-254. 
10. Ahangari A.H., Torabi K., Pour S.R., Ghod-
si S. Evaluation of the Cadiax Compact® II accura-
cy in recording preadjusted condylar inclinations
on fully adjustable articulator.  J Contemp Dent
Pract. 2012;13:504-508. 
11. Schierz O., Klinger N., Schön G., Reissmann
D.R. The reliability of computerized condylar path angle
assessment. Int J Comput Dent. 2014;17:35-51.
12. Schierz O., Wagner P., Rauch A., Reissmann D.R.
Impact of mounting methods in computerized axiography
on assessment of condylar inclination.  Cranio.  2019;37:
60-67.
13. Choi B.T., Hwang D.Y., Lee G.H., Moon D.N.,
Lee K.M. Computerized ultrasonic axiographic evalu-
ation of condylar movement in patients with internal de-
rangement of the temporomandibular joint.  Angle Orth-
od. 2019;89:924-929. 
14. Lomas J., Gurgenci T., Jackson C., Camp-
bell D. Temporomandibular dysfunction.  Aust J Gen
Pract. 2018;47:212-215.
15. Buduru S., Balhuc S., Ciumasu A., et al. Temporo-
mandibular dysfunction diagnosis by means of computer-
ized axiography. Med Pharm Rep. 2020;93(4):416-421.
40 Buletinul AȘM

CZU: [616.98:578.834.1-038.88+616-008.9-06](478)
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.05

SINDROMUL METABOLIC ȘI ALTE CO-MORBIDITĂȚI

ÎN STRUCTURA MORTALITĂȚII PRIN COVID-19
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
(martie-decembrie 2020)
1,2
Ion MEREUȚĂ, dr. hab. în șt. med., prof. univ., 2Vasile FEDAȘ, dr. în șt. med.,
3
Anastasia TOMȘA, șef-adjunct direcție, direcția Management date în sănătate
1
Anghela CEBOTARI, cercet. șt.
1
Institutul de Fiziologie și Sanocreatologie,
2
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”,
3
Agenția Națională pentru Sănătate Publică
e-mail: ion.mereuta@usmf.md

Rezumat.
Mortalitatea populației Republicii Moldova prin COVID-19 în perioada martie-decembrie 2020 a alcătuit 2846
(100%) persoane confirmate cu SARS CoV-2 (femei – 1362/2846 (47,8%), bărbați – 1484/2846 (52,2%). În sectorul
urban aceasta fiind de 1649/2846 (58,0%), inclusiv Chișinău – 1034/2846 (36,3%), Bălți – 158/2846 (5,6%), în cel rural
– 1197/2846 (42%). Mortalitatea în grupele de vârstă a constituit pentru grupa de vârstă de 30-70 ani (bărbați – 862/2846
(30,3%), femei – 805/2846 (28,2%). Cota co-morbidității a constituit 1905/2846 (66,9%), structura principalelor maladii
fiind: maladiile aparatului cardiovascular – 966/1905(33,9%); diabetul zaharat – 523/1905 (27,5%); tumorile maligne
– 91/1905 (4,8%). În grupele de vârstă – 30-70 ani: maladiile aparatului circulator – 485/1905 (25,4%), diabet zaharat –
335/1905 (17,6%), cancer – 62/1905 (3,3%).
Cuvinte-cheie: COVID-19, mortalitate, co-morbidități, tumori maligne, diabet zaharat, maladii cardio-vasculare.

Summary. Metabolic syndrome and other co-morbidities in the structure of COVID-19 mortality in the Re-
public of Moldova (March-December 2020)
The mortality of the population of the Republic of Moldova through COVID-19 in March-December 2020 made up
2846 (100%) people confirmed with SARS CoV-2 (women –1362/2846 (47,8%), men - 1484/2846 (52,2%). In the urban
sector it is 1649/2846 (58,0%), including Chisinau - 1034/2846 (36,3%), Balti - 158/2846 (5,6%), in the rural sector -
1197/2846 (42%). Mortality in the age groups constituted for the age group of 30-70 years (men - 862/2846 (30,3%),
women - 805/2846 (28,2%). The share of comorbidity was 1905/2846 (66,9%), the structure of the main diseases being:
diseases of the cardiovascular system – 966/1905 (33,9%); diabetes mellitus – 523/1905 (27,5%); malignant tumors
– 91/1905 (4,8%). In the age groups - 30-70 years: diseases of the circulatory system – 485/1905 (25.4%), diabetes –
335/1905 (17.6%), cancer – 62/1905 (3.3%).
Key-words: COVID-19, mortality, comorbidities, malignant tumors, diabetes, cardiovascular disease.

Резюме. Метаболический синдром и другие cопутствующие заболевания (коморбидности) в структуре

смертности COVID-19 в Республике Молдова (март-декабрь 2020 г.)
Смертность населения Республики Молдова от COVID-19 в марте-декабре 2020 года составила 2846 (100%)
человек с подтвержденным SARS CoV-2 (женщин – 1362/2846 (47,8%), мужчин – 1484/2846 (52,2%). Среди город-
ского населения это цифра составила 1649/2846 (58,0%), в том числе по Кишиневу – 1034/2846 (36,3%), Бельцы
– 158/2846 (5,6%), в среди сельского населения – 1197/2846 (42%). Смертность в возрастных группах состави-
ла в группе 30-70 лет (мужчины – 862/2846 (30,3%), женщины – 805/2846 (28,2%). Коморбидность составила
1905/2846 (66,9%); по структуре заболеваемости: болезни сердечно-сосудистой системы – 966/1905 (33,9%), ди-
абет – 523/1905 (27,5%), злокачественные опухоли – 91/1905 (4,8%). В возрастных группах: 30-70 лет: болезни
системы кровообращения – 485/1905 (25,4%), сахарный диабет – 335/1905 (17,6%), злокачественные новообразо-
вания – 62/1905 (3,3%).
Ключевые слова: COVID-19, смертность, сопутствующие заболевания, злокачественные новообразования,
диабет, сердечно-сосудистые заболевания.

Introducere. Izbucnirea rapidă a noului sindrom globală. Reieșind din datele științifice și cunoștin-
respirator acut sever indus de coronavirusul SARS- ţele privind manifestările clinico-fiziopatologice ale
CoV-2, însoțită de răspândirea acestuia la nivel virusului SARS-CoV-2 – imunodepresia, edemul
mondial, reprezintă o problemă de sănătate publică membranei alveolo-capilare, dereglării procesului
Științe Medicale
de difuzie și schimbului de gaze, inclusiv a O2 în
plămâni, ale microtrombozelor în vasele capilare și
capilarele paralimfatice, de diminuare a IgM, IgG,
ce determină imunitatea locală, de bronhospasmul
indus de virus [4, 6, 8], și cu scopul de adaptare și
accelerare a proceselor sanogenetice, imunostimu-
latoare, de reglare a proceselor de oxido-reducere,
de îmbunătățire a difuziei gazelor și a procesului de
oxigenare, cu scop antiedemic etc., vor fi elaborate
produse fitoterapeutice de profilaxie a populației și
grupurilor de risc major împotriva infecției cu viru-
sul SARS-CoV-2.
În legătură cu pandemia globală cauzată de co-
ronavirusul SARS-CoV-2, este necesară elaborarea
produselor cu acţiune antivirală și imunostimulatoa-
re. Una dintre abordările răspândite de investigare
şi identificare a potențialilor agenți terapeutici natu-
rali activi, este screening-ul molecular [9]. În martie
2020, Andre Fischer și colaboratorii (Universitatea
din Basel, Elveţia), au realizat un studiu pe scară lar-
gă, care vizează identificarea structurilor potențiale
pentru rolul inhibitorilor proteazei coronavirusului,
printre 687 de milioane de candidați din compuși
naturali. Din întreaga gamă de produse analizate,
doar 12 dintre compușii detectați au potențialul de
a suprima activitatea virusului prin inhibarea aces-
tuia [9]. Rezultatele acestor studii trebuie luate în
considerare la dezvoltarea noilor produse împotriva
infecției cu virusul SARS-CoV-2 şi profilaxiei lui.
În plus, în compoziția produselor elaborate trebuie
incluse fitocomponente naturale cu perspectivă, de
origine vegetală autohtonă, cu activitate imunosti-
mulatoare și antioxidantă sporită. Experiența po-
zitivă şi eficacitatea înaltă a acestei abordări a fost
demonstrată într-un şir de cercetări de către savanții
chinezi [2]. Principala țintă a coronavirusului sunt
celulele epiteliale, inclusiv bronhiile și plămânii,
care, în combinație cu reacția imunitară, constituie
cauza complicațiilor [1, 3, 5, 7].
Materiale și metode. Datele statistico-demogra-
fice au fost obținute prin Programul „Baza mortalită-
ții” conform Certificatelor medicale constatatoare de
decese la Agenția Națională pentru Sănătate Publică,
direcția Management date în sănătate.
Rezultate și discuții. Mortalitatea prin Covid-19
în Republica Moldova în perioada martie-decembrie
a anului 2020 a alcătuit 2846 (100%) cu o pondere
a comorbidităților de 1905/2846 (66,9%). Comorbi-
ditățile tumorile maligne – 91/1905 (4,8%), diabetul
zaharat – 523/1905 (27,5%), maladiile aparatului car-
diovascular – 966/1905(33,9%).
Semnificativ pentru bărbați – 1484/2846 (52,2%),
comorbiditățile – 994/1484 (66,9% ), tumori – 50/1484
(3,4%), diabet zaharat – 256/1484 (17,3%), aparatul
41
circulator – 835/1484 (56,2%), la femei – 1362/2846
(56,3%), comorbidități – 910/1362 (66,8%), tumori
maligne – 41/1362 (3,0%), diabet zaharat – 267/1362
(19,6%), aparatul circulator – 431/1362 (31,6%).
În continuare sunt prezentate datele mortalității
prin Covid-19 în sectorul urban și sectorul rural și co-
morbiditățile, precum și mortalitatea populației prin
COVID-19 pe sexe și pe grupe de vârstă în Republica
Moldova.
Prin urmare schimbările metabolice prin insuli-
norezistență și hiperinsulinemie duc la micșorarea
reacției vasodilatatoare și accentuarea vasoconstric-
ției însoțite de complicații cardiovasculare severe.
Că este una dintre cele mai actuale și stringente pro-
bleme de sănătate nu încape nici o îndoială. Ulti-
mele evenimente legate de răspândirea pandemică
a noului virus SARS-Cov-2 vine să demonstreze
odată în plus acest deziderat. Date științifice dintre
cele mai recente arată clar, că morbiditatea și mor-
talitatea printre persoanele contagiate cu acest virus
crește dramatic.
Astfel, în primul semestru al anului 2020 nu-
mărul spitalizărilor de Covid-19 a fost de 6 ori mai
mare la persoanele cu SM – 45,4%, comparativ cu
7,6% fără aceste patologii în SUA, iar mortalita-
tea e de 12 ori mai mare – 19,5% față de 1,6%;
2/3 din populația Marii Britanii contagiată aveau
kilograme în plus sau obezitate, iar 99% de decese
în Italia în aceeași perioadă s-au datorat comorbi-
dității cu HTA, DZ și hiperlipidemii [10]; iar Repu-
blica Moldova, conform datelor preliminare aflate
în curs de procesare, nu face nici o excepție de la
aceste reguli.
Actualmente sindromul metabolic este conside-
rat o problemă medico-socială de importanță globa-
lă și cu un caracter pandemic de răspândire, datorită
incidenței și prevalenței în continua creștere în toate
țările lumii. Conform OMS el afectează 15-25% din
populația matură, dar cu o tendință clară de întineri-
re. Definit ca un cluster de factori de risc cu acțiune
patogenă asupra organismului el întrunește cele pu-
țin trei dintre cele cinci criterii: obezitate abdomi-
nală, hiperglicemie cu valori între 5,5-6,1 mmol/l,
dislipotroteinemie, hipo-αcolesterolemie, hiperten-
siune arterială mai mare decât 130/85 mmHg.
Întrunind mai multe tulburări metabolice asociate
el apare și se dezvoltă lent într-o perioadă de 10-15
ani când își fac apariția primele semne clinice ma-
nifeste: obezitate, diabet zaharat tip II, hipertensiune
arterială, gută etc,
Gravitatea acestui sindrom este determinată de
apariția complicațiilor metabolice ale sistemului
cerebral și cardiovascular cu incidență majoră a
morbidității și mortalității populaționale. În struc-
 42
total total total

2846

1197
1649

total
total
total
comorbidități comorbidități comorbidități

689
1905

1216
91

37
54
tumori maligne tumori maligne tumori maligne

Ambele sexe
Ambele sexe

523
diabet zaharat diabet zaharat diabet zaharat

200
323
Ambele sexe

comorbidități
comorbidități
comorbidități

966
aparatul circulator aparatul circulator aparatul circulator

318
648
total total total

616
868
1484

total
total
total

comorbidități comorbidități 994 comorbidități

357
637
50

21
29
tumori maligne tumori maligne tumori maligne

Bărbați
Bărbați

Bărbați
256

92
diabet zaharat diabet zaharat diabet zaharat

164

comorbidități
comorbidități
comorbidități

535

aparatul circulator aparatul circulator aparatul circulator

172
363

Mortalitatea prin Covid-19 în sectorul rural

Mortalitatea prin COVID-19 în sectorul urban

total total total

581
781
1362

total
total
total

910

comorbidități comorbidități comorbidități

332
578
41

16
25
tumori maligne tumori maligne tumori maligne

Femei
Femei
Mortalitatea prin COVID-19 în sectorul urban și sectorul rural și comorbiditățile

Femei
267

diabet zaharat diabet zaharat diabet zaharat

123
159

comorbidități
comorbidități
comorbidități

431

aparatul circulator aparatul circulator aparatul circulator

146
285
Buletinul AȘM

Tabelul 3
Tabelul 1

Tabelul 2
Științe Medicale 43

Figura 1. Mortalitatea populației prin COVID-19 pe medii din Republica Moldova în anul 2020

Figura 2. Mortalitatea populației prin COVID-19 pe sexe

din Republica Moldova în anul 2020
44 Buletinul AȘM

Figura 3. Mortalitatea populației prin COVID-19 pe sexe din Republica Moldova în anul 2020

Figura 4. Dinamica mortalității populației prin COVID-19 pe Republică pe grupe de vârstă în anul 2020

tura mortalității ponderea cea mai mare o au infarc-
tul de miocard și ictusul cerebral ca și complicații
ale diabetului zaharat și a hipertensiunii arteriale,
care se prezintă ca factori de risc vitali. Ultimele
evenimente provocate de o nouă și gravă pandemie
COVID-19 denotă o strânsă comorbiditate între vi-
rusul SARS-CoV-2 și sindromul metabolic ca și cu
componentele lui.
Concluzii
1. În perioada martie-decembrie 2020 în Re-
publica Moldova au decedat de maladia CO-
VID-19 2846 cetățeni infectați cu SARS-CoV-2
(femei – 1362/2846 (47,8%), bărbați – 1484/2846
(52,2%)).
2. În sectorul urban au decedat 1649/2846
(58,0%), iar în cel rural 1197/2846 (42,0%) (în Chi-
șinău – 1034/2846 (36,3%), în Bălți – 158/2846
(5,6%).
3. Mortalitatea pentru grupa de vârstă de 30-
70 ani a constituit pentru bărbați – 862/2846 (30,3%),
iar pentru femei – 805/2846 (28,2%).
4. Cota comorbidităților a constituit 1905/2846
(66,9%), structura principalelor maladii fiind: mala-
Științe Medicale
Figura 5. Mortalitatea populației în vârstă de 30-70 ani prin COVID-19 pe republică în anul 2020
Figura 6. Mortalitatea populației prin comorbidități prin COVID-19 din Republica Moldova în anul 2020
diile aparatului cardiovascular – 966/1905(33,9%),
diabetul zaharat – 523/1905 (27,5%), tumorile malig-
ne – 91/1905 (4,8%). În grupele de vârstă – 30-70 ani:
Bibliografie
1. Chen Z.-M. et al. Diagnosis and treatment recom-
mendations for pediatric respiratory infection caused by
the 2019 novel coronavirus. World journal of pediatrics:
WJP 2020.
2. Handbook of COVID-19 Prevention and Treatment,
2020.
3. Stoermer M.G. Homology Models of the Papain-Like
Protease PLpro from Coronavirus 2019-nCoV. 2020.
4. Wu F. et al. A new coronavirus associated with hu-
man respiratory disease in China. Nature 2020.
5. Zhang H., Saranan K.M. et al. Deep learning based
drug screening for novel coronavirus 2019-nCoV. 2020, 19.
6. Zhou P. et al. A pneumonia outbreak associated with
a new coronavirus of probable bat origin. Nature 2020.
45
maladiile aparatului circulator – 485/1905 (25,4%),
diabet zaharat – 335/1905 (17,6%), cancer – 62/1905
(3,3%).
7. Zumla A., Hui D.S. et al. Reducing mortality from
2019-n CoV: host-directed therapies should be an option.
The Lancet 2020, 395.
8. World Health Organization. Novel Coronavirus
(2019-nCoV) situation reports. https://www.who.int/emer-
gencies/diseases/novel-coronavirus-2019/situation-re-
ports/ (Accesat 02.03.2021).
9. https://chemrxiv.org/articles/inhibitors for Novel
Coronavirus Protease Indentified by Virtual Screning of
687 Million Compounds/11923239/1.
10. COVID-19 и метаболический синдром: низко-
углеводное питание против коронавируса. În: https://
lchf.ru/30703 (Accesat: 06.09.2020).
46 Buletinul AȘM

ARTICOLE ORIGINALE

CZU: [616.31+617.52]-006-089.168.2/.3-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.06

REABILITAREA POST-CHIRURGICALĂ A COPIILOR CU LEZIUNI

TUMORALE BENIGNE ALE MAXILARELOR
1
Silvia RAILEAN, dr. șt. med., conf. univ., 1Cristina POȘTARU, asist. univ.,
1
Gheorghe GRANCIUC, dr. hab. șt. univ., conf. univ., 2Marcel VOLOVEI
1
USMF „Nicolae Testemițanu”,
Catedra de Chirurgie oro-maxilo-facială pediatrică și pedodonție „Ion Lupan”
2
IMSP IM și C, Clinica „Em. Coțaga”
e-mail: silvia.railean@usmf.md, cristina.postaru@usmf.md

Rezumat.
Introducere. Tumorile la copii prezintă o temă specifică și permanent actuală. Odată cu apariția noilor tehnologii de
diagnostic se constată o incidență crescândă a tumorilor la copii. Particularitățile de creștere și dezvoltare a copilului de
la nou-născut la adolescent pun în evidență noi și noi probleme de reabilitare morfofuncțională și psihoemoțională, atât
imediat după tratament, cât și la distanță.
Scopul studiului a fost de a constata problemele care apar la copii după înlăturarea chirurgicală a tumorilor benigne
din regiunea maxilarelor.
Rezultate. Pe parcursul anului 2020 au fost constatați 66 copii cu tumori benigne ale maxilarelor. Copii au suportat trata-
ment chirurgical cu înlăturarea tumorilor. S-a constatat că tumorile cu localizare la mandibulă sunt de două ori mai frecvente
decât cele cu localizare la maxilar. Perioada de reabilitarea morfofuncțională a copilului după înlăturarea tumorului în funcție
de creșterea tumorii și particularitățile sistemului dentomaxilar, avem trei categorii de copii. Copiii cu înlăturarea tumorii
în bloc. Copii cu înlăturarea tumorii prin chiuretaj. Copii cu înlăturarea paliativă a tumorii. Metodele de reabilitare includ
restabilirea arcadei dentare cu proteze mobilizabile. În grupul doi remodelarea creșterii maxilarelor cu repoziționarea dinților
permanenți. Grupul trei include repoziționarea dinților, remodelarea maxilarelor și stimularea erupției dentare.
Concluzie. Tumorile cu localizare în maxilare în perioada de creștere și dezvoltare a copilului necesită reabilitare
complexă, imediat după tratament, cât și la distanță, cu caracter personalizat în funcție de defectele postoperatorii și vârsta
copilului.
Cuvinte-cheie: copii, reabilitare ortopedică, tumoră oro-maxilo-facială.

Summary. Post-surgical rehabilitation of children with benign tumor injuries of the jaws.
Introduction. Tumors in children have a specific and constantly current topic. With the advent of new diagnostic
technologies, there is an increasing incidence of tumors in children. The peculiarities of the growth and development of
the child from newborn to adolescent highlight new and new problems of morphofunctional and psycho-emotional reha-
bilitation, both immediately after treatment and at a distance.
The purpose of the study was to find out the problems that appear in children after the surgical removal of benign
tumors from the jaw region.
Results. During 2020 year, 66 children with benign tumors of the jaws were found. The children underwent surgical
treatment to remove the tumors. It has been found that tumors located in the mandible are two times more common than
those located in the upper jaw. The period of morphofunctional rehabilitation of the child after the removal of the tumor
depending on the growth of the tumor and the peculiarities of the dentomaxillary system, we have three categories of chil-
dren. Children with tumor removal in the block. Children with tumor removal by curettage. Children with palliative tumor
removal. Rehabilitation methods include restoring the dental arch with removable applines. In group two, remodeling the
growth of the jaws with the positioning of the permanent teeth. Group three includes tooth repositioning, jaw remodeling,
and tooth eruption stimulation.
Conclusion. Tumors with localization in the jaws during the growth and development of the child require complex
rehabilitation, immediately after treatment and at a distance, with a personalized character depending on the postoperative
defects and the age of the child.
Key-words: children, orthopedic rehabilitation, tumor oro-maxillofacial.

Резюме. Послехирургическая реабилитация детей с доброкачественными опухолевыми поражениями

челюстно-лицевой области.
Актуальность. Опухоли у детей имеют конкретную и постоянно актуальную тему. С появлением новых
диагностических технологий растет число опухолей у детей. Особенности роста и развития ребенка от новоро-
Științe Medicale 47

жденного до подросткового возраста высвечивают все новые и новые проблемы морфофункциональной и психо-
эмоциональной реабилитации как сразу после лечения, так и на расстоянии.
Целью исследования было выяснить проблемы, возникающие у детей после хирургического удаления до-
брокачественных новообразований в области челюсти.
Полученные результаты. В течение 2020 года обнаружено 66 детей с доброкачественными новообразова-
ниями челюстей. Детям проведено хирургическое лечение по удалению новообразований. Было обнаружено, что
опухоли, расположенные в нижней челюсти, встречаются в два раза чаще, чем в челюсти. В период морфофунк-
циональной реабилитации ребенка после удаления опухоли в зависимости от роста опухоли и особенностей зубо-
челюстной системы у нас есть три категории детей. Дети с удалением опухоли в блоке. Дети с удалением опухоли
кюретажем. Дети с паллиативным удалением опухоли. Методы реабилитации включают восстановление зубной
дуги съемными протезами. Во второй группе реконструкция роста челюстей с установкой постоянных зубов.
Третья группа включает репозицию зубов, ремоделирование челюсти и стимуляцию прорезывания зубов.
Заключение. Опухоли с локализацией в челюсти в период роста и развития ребенка требуют комплексной
реабилитации сразу после лечения и дистанционно, с индивидуальным характером в зависимости от послеопера-
ционных дефектов и возраста ребенка.
Ключевые слова: дети, ортопедическая реабилитация, опухоль челюстно-лицевой области.

Introducere. Un număr relativ mic de cercetări
au avut subiectul lor de studii: tumorile benigne și
pseudotumorile la copii în regiunea maxilarelor [1,
15, 17-19]. Tumorile maligne, cât și cele benigne sunt
caracteristice atât în populația adultă, cât și în cea pe-
diatrică. O particularitate a tumorilor la copii este pre-
valența semnificativă a tumorilor benigne față de cele
maligne. O altă particularitate se consideră prezența
tumorilor intermediare ale maxilarelor. În final toate
tumorile după tratamentul chirurgical sau chimiotera-
peutic rezultă în sechele ale părților moi sau osoase
care se reflectă în dezvoltarea copilului. Acestea la
rândul lor au un impact asupra dezvoltării și creșterii
copilului, iar în final asupra dezvoltării psihologice
a copilului. Supraviețuirea copiilor după înlăturarea
chirurgicală a tumorilor benign, cât și cele maligne
se referă la fiecare copil care a fost diagnosticat cu
tumori în perioada de creștere.
Până în prezent nu există o formulă de estimare a
tumorilor la copii. Specificul localizării geografice a
țărilor fac ca studiile de structură a tumorilor să va-
rieze de la o țară la alta. Astfel, unele studii includ
numai copiii până la vârstele de 14-15 ani [2, 8, 9,
12-14, 18], pe când altele includ și grupe mai mari
de vârstă [1, 5-7, 10, 11, 15-17, 19]. Unele studii se
referă la structura tumorilor, în timp ce altele au fost
efectuate în baza selectării unor forme de tumori, al-
tele au inclus copiii din părțile occidentale [4, 14, 17,
19], de origine africană [1-3, 15]. Unii autori studiind
regiunea capului și gâtului au constatat prezența mai
frecventă la copii a tumorilor în regiunea gâtului [10].
Baskar [4] pe de altă parte, a constatat că părțile osoa-
se sunt mai expuse afectării și în special se dau pri-
oritate tumorilor odontogene localizate la mandibulă
[1]. Mai multe publicații au analizat tumorile structu-
rilor bucale și perorale [2, 4, 7, 12, 13, 18, 19], altele
s-au mărginit numai în studiul tumorilor la maxilare
[1, 3, 5, 8, 9, 15].
Un compartiment mai puțin elucidate în tumorile
la copii este reabilitarea postchirurgicală a copiilor cu
tumori benigne ale maxilarelor. În perioada de crește-
re și dezvoltare a copilului, înlăturarea tumorilor duc
la sechele atât morfofuncționale, cât și psihoemoțio-
nale. În aceste condiții adaptarea socială se efectuea-
ză prin proceduri de remodelare a defectelor ținând
cont de riscul de recidive și complicații apărute în
timpul reabilitării ortopedice craniofaciale.
Scopul studiului prezent a fost de a constata pro-
blemele care apar la copii după înlăturarea chirur-
gicală a tumorilor benigne din regiunea maxilarelor
și reabilitarea morfofuncțională de la nou-născut la
adolescent.
Materiale și metode. Au fost studiați copii care
au prezentat tumori cap și gât pe perioada de 2020.
Copiii au fost examinați la catedra de Chirurgie
oro-maxilo-facială pediatrică, și pedodonție „Ion Lu-
pan” în cadrul proiectului de Stat cu genericul „Chi-
rurgia modernă personalizată în diagnosticul și trata-
mentul complex al tumorilor la copii”.
Datele despre frecvența tumorilor maligne și
benigne la copiii din Republica Moldova au fost
obținute în urma examinărilor dosarelor medicale
pe perioada anului 2020. Datele au fost selectate în
conformitate cu chestionarul care a fost realizat de
către colaboratorii proiectului. Dreptul de a colecta
informația cu caracter personalizat a fost confirmată
de către Comitetul de Etică a Universității de Stat de
Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. La co-
lectarea informației s-a luat în considerație specificul
asistenței medicale a copiilor din Republica Moldova.
Astfel, copiii din Republica Moldova sunt concentrați
în mai multe centre chirurgicale pediatrice. Tumorile
toraco-abdominale, neurochirurgicale, locomotorii au
fost realizate la catedra de chirurgie pediatrică și ane-
steziologie „Natalia Gheorghiu”, cu sediul în IMSP
IM și Copilului și în IMSP Spitalul Orășenesc de
48
Figura 1. Pacientul G. vârsta 14 ani. Tumor intermediar. Fibromatoz. Stare până la tratament.
Stare imediat după tratament și la distanță.
Copii „V. Ignatenco”. Datele despre tumorile regiu-
nii capului și gâtului au fost realizate la Catedra de
Chirurgie oro maxilo-facială pediatricăși pedodonție
„Ion Lupan”, care activează în cadrul IMSP IM și C,
clinica „Em Coțaga”. Tumorile maligne sunt o cate-
gorie aparte care sunt concentrate în IMSP Institutul
Oncologic, departamentul de oncologie pediatrică.
Astfel, datele despre incidența tumorilor la copiii din
Republica Moldova au fost adunate de la departa-
mentele de chirurgie pediatrică neurologică, chirurgie
otolaringologică pediatrică, chirurgie toracoabdomi-
nală pediatrică, chirurgia renală pediatrică, chirurgia
oro-maxilo-facială pediatrică, chirurgia locomotorie
pediatrică și oncologie pediatrică. Pacienții au fost
selectați după vârstă, sex, structura neoformațiunilor
conform clasificării propuse de P. Godoroja (1981).
În studiul prezent am pus accentul pe tumorile
maxilarelor, care a fost un criteriu de includere. Un
alt criteriu a fost vârsta copiilor cuprinsă între 30 zile
până la 18 ani.
Rezultate. Pe parcursul anului 2020 au fost exa-
minați 66 copii cu leziuni tumorale benigne ale maxi-
larelor. În studiul prezent s-a constatat că din totalul
de examinări a copiilor cu tumori, regiunea orală și
maxilo-facială, a fost cea mai afectată regiune, cu o
incidență 55%. În rezultatul analizelor s-a constatat
că tumorile cu localizare la maxilarul superior au con-
stituit 8,4% iar cele la maxilarul inferior 15%.
Buletinul AȘM
Tratamentul copiilor cu tumori benigne ale ma-
xilarelor a constat în eliminarea tumorii pe cale chi-
rurgicală. Eliminarea tumorilor s-a efectuat în funcție
de extinderea tumorii: rezectarea parțială a tumorii
în bloc (segmentul dentoalveolar și parțial osos) –
10 copii; prin chiuretajul maselor tumorale –
50 copii; și mai puține prin tratament paliativ 5 copii.
Rezultatele tratamentului nu au fost îmbucurătoare.
Defectele osoase postoperatorii au rezultat în defor-
mații ale reliefului facial, deformații ale maxilarelor,
dereglări de creștere și dezvoltare a dinților de lapte,
cât și cei permanenți, dereglări de masticație, degluti-
ție etc. În urma analizei sechelelor postoperatorii am
constatat că acești copii trec dintr-o categorie de copii
cu probleme tumorale în altă categorie problematică
psihoemoțională,
În funcție de necesitatea de reabilitare postope-
ratorie copii au fost divizați în trei categorii: 1. De-
fecte osoase și dentare ca rezultat a rezectării parțiale
a maxilarului împreună cu blocul dinților localizate
în regiunea tumorii (Fig. 2). Grupul doi tumori, de-
fecte postoperatorii ca rezultat al eliminării tumora-
le prin chiuretaj. Ca rezultat se manifestă defecte ale
osului cu deplasări ale dinților de lapte și permanenți.
(Fig. 3). Grupul trei o constituie tumorile care sunt
eliminate parțial din cauza creșterii difuze a tumoru-
lui. Dinții sunt localizați în tumor, dar din cauza struc-
turii osoase dereglate dinții sunt deplasați în cele trei
Științe Medicale
Figura 2. Pacientul B. 15 ani. Tumor benign cu localizare în regiunea mandibulei.
Stare până la tratament chirurgical. Stare după tratament chirurgical.
planuri atât în interiorul maxilarelor, cât și în arcada
dentară, cu întârziere de erupții, de schimb fiziologic.
(Fig. 1). Toți copii cu tumori ale oaselor de maxilare
au necesitat evidență și reabilitare ortopedică.
Discuții. Informațiile cu privire la incidența
tumorilor la copii sunt foarte diverse și poartă un
caracter neuniform. În baza lor nu se poate face o
concluzie în plan de tratament, profilaxie, reabili-
tare. În același timp, există unele rezultate care ne
permit de a determina incidența tumorilor la copii.
Prioritatea studiului prezent constă în faptul, că au
fost examinate dosare medicale a copiilor cu tumori
maligne și benigne cu localizare după regiuni, orga-
ne și sisteme. În total pe parcursul anului 2020 s-au
constatat 270 copii.
Reieșind din datele examenului, putem menţiona
că leziunile tumorale sunt mai frecvent întâlnite până
la 12 luni (43%), cauza fiind probabil incidența înaltă
a leziunilor tumorale ale părților moi de origine con-
49
genitală sau hamartroame. S-a constatat că leziunile
vaselor sangvine (hemangioamele) predomină la toa-
te perioadele de vârstă și, în special, la copiii de până
la 12 luni (574 din 687 cazuri).
Analiza bibliografiei arată că majoritatea cazuri-
lor sunt tumori benigne și de origine mezenchimală
[1, 3, 5, 7, 9, 12, 13, 18, 19, 22] (40,3% la 99,7%).
Valorile înalte ale tumorilor maligne sunt relatate de
unele țări africane (59,7%) ca rezultat al incidenței
înalte a limfomului Barkit [17, 23]. În studiul execu-
tat de noi, leziunile tumorale benigne constituie ma-
joritatea cazurilor 99,5% și doar 0,5% din ele au fost
înregistrate ca tumori maligne. Tumorile de origine
congenitală și inflamatorie au fost constatate preva-
lente.
Baskar [4] în studiile sale a 293 copii cu tumori
oro-maxilo-faciale, a constatat că numai 9% au fost
maligne. Jones [12] în investigațiile sale a găsit tu-
morile maligne în 7,5%, indicând că, carcinomul în
50
Figura 3. Pacient S. 14 ani. Tumor benign a mandibulei. Stare preoperatorie.
Stare postoperatorie, după chiuretajul tumorului.
această regiune la copii nu este caracteristic. Jafe [10]
și Jafe&Jafe [11] au ajuns la concluzia că limfomul
şi sarcomul au fost cele mai frecvente tumori malig-
ne întâlnite la copiii sub vârsta de 14 ani. Arotiba [2]
în examinările efectuate pe copiii din Nigeria a de-
monstrat că cele mai frecvente tumori maligne sunt
limfomul Barkit şi Hodgkin. Aceste studii coincid
cu rezultatele studiilor efectuate de Rapidis şi coaut.
[17], care au constatat prevalenţa limfomului Barkit
în raport cu toate celelalte limfoame în Africa centra-
lă. Studiul nostru relevă prezența tumorilor maligne
doar la 0,5%.
Raportul tumorilor benigne către tumorile
maligne la copii şi adulţi a fost studiat de Koch
[14], care a demonstrat că la copii el constitu-
ie 10:1, iar la adulţi 4:5. Autorul de asemenea a
comparat frecvența carcinomului în raport cu sar-
comul la copii şi adulţi, şi a ajuns la concluzia că
la copii, fiecărui carcinom îi revine 6,3 cazuri de
sarcome, pe când la adulţi la fiecare sarcom revine
7,5 cazuri de carcinome. Gunningham și coaut. [6]
Buletinul AȘM
au stabilit că în grupele pediatrice un caz de tumor
malign din 4 revine teritoriului capului şi gâtului.
În studiul prezent s-a constatat că tumorile capului
și gâtului la copii se întâlnesc cu o frecvență de
50%. Cifra pare a fi mică, dar în același timp copii
care suportă tratament chirurgical, radioterapeutic,
combinat și chimioterapeutic necesită reabilitare
imediată și la distanță. În același timp reabilitarea
include terapie multidisciplinară pe toată perioada
de creștere și dezvoltare a copilului.
Eliminarea tumorii benigne rezultă în distru-
gerea zonelor de creștere, deformarea maxilarelor,
dereglări în dezvoltarea dinților de lapte și dinților
permanenți, dereglări de erupții dentare. Reieșind
din datele preliminare s-au constatat trei forme de
defecte ale maxilarelor, care necesită reabilitare
ortopedică în perioada de creștere și dezvoltare a
copilului. În primul caz copii necesită aparate mo-
bilizabile pentru suplimentarea defectului în peri-
oada de maturizare. În cazul doi tumorile se extind
difuz.
Științe Medicale
În studiul prezent nu s-a examinat acțiunea radio-
terapiei și chimioterapiei asupra complexului dento-
alveolar sau dentomaxilar. Din datele bibliografice
putem constata că, copiii cu tratamente chimiotera-
peutice și radioterapeutice au deseori complicații ca
hypodonția, microdonția, hipoplazia de smalț, mal-
formații radiculare. Riscul de microdontie, crește de
5,07 ori, iar pentru copiii cu vârsta până la 5 ani riscul
crește de 14 ori [9-12].
Bibliografie
1. Alagbe H.A., Daramola J.O. Primary tumors of
the jaw in Nigerian children. J Nat Med Assoc 1982 74:
157-461.
2. Arotiba G.T. A study of oral facial tumors in Nigeri-
an children. J Oral Maxillofac Surg. 1996: 54: 34-38.
3. Asamda E.A., Ayanlere A.O., Olaitan A.A., Ade-
keye E.O. Pediatric tumors of the jaw in northern Nigeria.
J. Cranio-maxillofacial Surg. 1990: 18: 130-135.
4. Bhaskar S.N. Oral tumors of infancy and childhood.
A survey of 293 cases. J. Pediatr 1963: 62: 195-210.
5. Chuong R., Kaban L.B. Diagnosis and treatment of
jaw tumors in children. J. Oral Maxillofacial Surg. 1985:
43: 323-332.
6. Gunningham M.U., Myers E.N., Blueston C.D. Ma-
lignant tumors of the head and neck in children a twen-
ty-year review. Int J Pediatr otolrhinolaryngol 1987: 13:
279-292.
7. Das S., Das A.K. A review of pediatric oral biop-
siesfrom a surgical pathology service in a dental chool.
Pediatr Dent 1993: 15. 208-211.
8. Dehner LP. Tumors of the mandibule and maxilla
in children. J Clinicopathologic study of 46 histologically
benign lesions Cancer 1973: 31: 364-84. 9
51
Concluzii
1. Se poate de afirmat că tumorile părţilor moi
sunt mult mai frecvente la copii în raport cu leziu-
nile tumorale ale oaselor maxilarelor. 2. Genul femi-
nin predomină în afecţiunile tumorale la copii, dar în
măsură egală tumorile ţesutului osos afectează genul
masculin şi feminin (1:1,2). 3. Tumorile benigne pre-
valează esenţial faţă de tumorile maligne la copii în
regiunea orală şi maxilo-facială.
9. Deboni A.L., Giordani A.J., Lopes N.N., Dias R.S.
Long term effects in patients treated with radiochemother-
apy for head and neck cancer. Support Cancer Care. 2012;
20:555-568. [Google Scholar]
10. Gabrielle P.A., Bruno C.J., Claudia S.M., Luis
G.S., Addah R.F. A review of the biological and clinical
aspects of radiation caries. J Contemp Dent Pract. 2009;
10:1-11. [Google Scholar]
11. Hong C.H., Fonseca D.A. Consideration in the
paediatric population with cancer. Dent Clin N Am. 2008;
52:155-181. [PubMed] [Google Scholar]
13. Kaste S.C., Goodman P., Leisenring W., Stovall
M., Hayashi R.J., Yeazel M., et al. Impact of radiation and
chemotherapy on the risk of dental abnormalities. Can-
cer. 2009; 115(24):5817-27. [PMC free article] [PubMed]
[Google Scholar]
14. Sumita Mishra. Orthodontic Therapy for Paediat-
ric Cancer Survivors: A Review J Clin Diagn Res.  2017
Mar; 11(3): ZE01-ZE04.
52 Buletinul AȘM

CZU: 616.441-006.2-089.819-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.07

PARTICULARITĂȚILE CHIRURGIEI MINI-INVAZIVE INDIVIDUALE

ÎN TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL PATOLOGIEI NODULARE
AL GLANDEI TIROIDE LA COPII
Andrei ȚÎBÎRNĂ, dr. șt. med., conf. univ.,
Gheorghe ȚÎBÎRNĂ, dr. hab. șt. med., prof. univ., acad. AȘM,
Lilian BEJENARU, doctorand
e-mail: andrei.tibirna@usmf.md
Programul de stat 2020-2023. Proiectul de cercetare „Chirurgia modernă personalizată în diagnosticul și tratamentul
complex al tumorilor la copii” cu cifrul N. 20.80009.8007.06.

Rezumat.
Pe parcursul a 40 de ani în clinica „Chirurgia tumorilor regiunii capului și gâtului” a Institutului Oncologic din
Republica Moldova au fost tratați 18549 de pacienți cu patologii nodulare tiroidiene, dintre care 1078 au fost copii. 105
(9,7%) de copii au fost depistați cu cancer tiroidian, 534 (49,5%) – cu adenome, 213 (19,7%) – cu gușă toxică nodulară,
226 (21%) – cu strumă Hashimoto. Raportul afectării fete/băieți 6:1, vârsta cea mai vulnerabilă – 9-16 ani.
Cele mai răspândite forme morfologică au fost cancerul papilar și folicular 97 copii (92,3%). Pe parcursul anului
2020 a fost implementată metoda operațiilor organomenajante mini-invazive la copii cu procese nodulare tiroidiene.
Avantajele principale ale operațiilor mini-invazive sunt următoarele:
Siguranța intraoperatorie
Sinecostul mic
Complicații postoperatorii minimale.
Cuvintele-cheie: tumoare, chirurgie mini-invazivă, patologie nodulară, cancer papilar, cancer folicular, copil.

Summary. Peculiarities of individual mini-invasive surgery in the surgical treatment of nodular pathology of
the thyroid gland in children.
During 40 years in the clinic „Surgery of tumors of the head and neck region” of the Oncological Institute of Repub-
lic of Moldova were treated 18549 patients with thyroid nodular pathologies, of which 1078 were children. 105 (9,7%)
children were diagnosed with thyroid cancer, 534 (49,5%) – with adenomas, 213 (19,7%) – with toxic nodular goiter, 226
(21%) – with Hashimoto’s stroke. The ratio of affecting girls / boys 6: 1, the most vulnerable age – 9-16 years.
The most common morphological forms were papillary and follicular cancer 97 children (92,3%). During 2020, the
method of mini-invasive organ-threatening operations in children with thyroid nodular processes was implemented. The
main advantages of mini-invasive operations are the following:
Intraoperative safety
The small cost
Minimal postoperative complications.
Key-words: tumor, minimally invasive surgery, nodular pathology, papillary cancer, follicular cancer, child.

Резюме. Особенности индивидуальной миниинвазивной хирургии в хирургическом лечении узловой

патологии щитовидной железы у детей.
В течении 40 лет в клинике «Хирургия опухолей области головы и шеи» Онкологического Института Респу-
блики Молдова прошли курс лечения 18 549 пациентов с патологией узлов щитовидной железы, из которых 1078
пациенты – дети. Было зафиксировано 105 (9,7%) детей со злокачественной опухолью щитовидной железы, 534
(49,5%) – с аденомой, 213 (19,7%) – с узловатым токсическим зобом, 226 (21%) – со струмой Хашимото. Соотно-
шение девочки/мальчики 6:1, данной патологии чаще всего подверженный возраст 9-16 лет. Самыми распростра-
ненными морфологическими формами были выявлены: папиллярный и фолликулярный рак. (97 детей (92,3%)).
В течении 2020 года был внедрен метод органо-сохраняющих мини-инвазивных операции (5 детей). Главные
преимущества мини-инвазивных операций:
Безопасность хирургического вмешательства
Низкая себестоимость
Минимальные пост операционные осложнения.
Ключевые слова: опухоль, миниинвазивная хирургия, узловая патология, папиллярный рак, фолликулярный
рак, ребенок.
Științe Medicale 53

Epidemiologia. În structura maladiilor can-
ceroase ale glandei tiroide, cancerul tiroidian con-
stituie 1-1,5%. Creșterea anuală a morbidității în
diferite țări variază între 2 și 12%.cancerul tiroi-
dian la copii alcătuiește 1,5-3% din toate tumorile
maligne și 8-22% din tumorile solide ale regiunii
capului și gâtului.
S-a constatat, că agresivitatea cancerului tiroidian
este cu atât mai mare, cu cât este mai mică vârsta co-
pilului. Afectează mai frecvent fetele – raportul fete
băieți constituind de la 2:1 până la 6:1, raportul mediu
fiind de 3,6:1. Vârsta cea mai afectată este de 8-14
ani. Până la 6 ani se îmbolnăvesc 15-20% de copii,
cazuri de îmbolnăvire sub 3 ani sunt puține (cca 3%).
Rata mai înaltă de morbiditate revine copiilor cu vâr-
sta de 11-14 ani (61%), adică la pubertate, preferință
de sex feminin (4,6:1).
Din tabelul și diagrama respectivă pe parcursul a
40 de ani din 18549 cu patologie tiroidiană nodulară
au fost depistați 1078 de copii cu patologie nodu-

Tabelul 1
Repartizarea tumorilor nodulare la copii pe vârsta 0-18 ani
Cancer 105
Adenoame la copii 534
Gușa toxică nodular la copii 213
Struma Hashimoto la copii 226

Diagrama 1. Repartizarea tumorilor la copii pe perioada anilor 1980-2020

Tabelul 2
Structura morfologică a tumorilor maligne (105 pacienți) a glandei tiroide pe parcursul anilor 1980-2020.
Morfologia În % c. a.
Papilar 68,6% 72
Folicular 23,8% 25
Medular 5,7% 6
Anaplazic 1,9% 2

Diagrama 2. Structura morfologica tumorilor maligne a glandei tiroide pe parcursul anilor 1980-2020
54 Buletinul AȘM

Tabelul 3
Supraviețuirea în funcție de forma morfologică a cancerului glandei tiroidei la copii.
Numărul 3 ani 5 ani și peste
Forma
total de monitori- monito sănă-
morfologică sănătoși % +FS%- % +FS%-
pacienți zați rizați toși
Adenocarcinoma
72 81 55 90% 0,2 43 38 89% 0,6
papilară
Adenocarcinoma
25 21 19 91% 0,1 19 17 90% 0,4
foliculară
Adenocarcinomă
6 5 3 – – 1 – – –
medulară
Adenocarcinomă
2 2 – – – – – – –
nediferențiat

lară tiroidiană, 105 – (9,7%) cu cancer, adenoame
534 – (49,5%), gușă toxica nodulară 213 – (19,7%),
struma Hashimoto 226 – (21%). După datele noas-
tre menționăm că mai frecvent sunt afectate fetele:
raportul fete - băieţi 6:1. Vârsta cea mai afectată
este de 9-16 ani. Cea mai înaltă morbiditate revine
copiilor de 12-15 ani. Rata diagnosticului la copii
după stadiu este mai avansată decât la adulți, astfel
tumoarea sub 1 cm este diagnosticată doar la 7% de
copii comparativ cu 27% la adulți.
Datele din tabel au demonstrat, că supraviețuirea
la 5 ani a avut cea mai înaltă rată la copiii cu cancer
diferențiat și papilar (90%), cea mai nefavorabilă s-a
dovedit a fi forma medulară și anaplazică (la 5 ani nu
a supraviețuit nici un copil).
Cancerul tiroidian la copii se diagnostică la sta-
dii mai avansate decât la adulți. Conform datelor,
publicate de Zimmerman D. et al. (1988), tumoarea
sub 1 cm în diametru este diagnosticată doar la 9%
din copii (comparativ cu 22% la adulți). În 36% ca-
zuri la momentul depistării tumoarea la copii este
de 4 cm și mai mult, pe când la adulți tumori de așa
dimensiuni sunt depistate primar doar în cca 15%
de cazuri.
Cancerul tiroidian – cod C73
Tumorile maligne tiroidiene se împart în:
1) Cancer tiroidian papilar – constituie 80% din
toate formele de cancere tiroidiene. Pentru acest tip
de cancer este caracteristic:
Metastazare în ganglionii limfatici cervicali
(60-70%);
Incidență înaltă de diseminare intraglandulară;
Forme „latente” de cancer tiroidian, când metas-
tazele regionale sunt unicele semne ale bolii.
La copiii sub 10 ani cancerele neîncapsulate se
întâlnesc în 13% de cazuri, la 11-12 ani – în 21%.
Conform datelor, prezentate de Zimmerman D.
et. al., metastaze în ganglionii cervicali la copii se
dezvoltă în 90% cazuri de cancere papilare, iar mt la
distanță – în 7%, pe când la adulți – în 35% și 2%
respectiv. Cancerul papilar este înalt diferențiat.
2) Cancerul tiroidian folicular – ocupă locul 2
după incidența cancerului tiroidian la copii, constitu-
ind 1,3-5,0% din toate formele de cancer tiroidian. La
adulți această formă alcătuiește 11-20%.
La copii, spre deosebire de adulți, această formă
de cancer are o evoluție mai benignă și mai lentă, fi-
ind socotit un cancer înalt diferențiat.

Tabelul 4
Factorii pronosticului pentru cancer tiroidian papilar.
Factori Favorabili Nefavorabili
Cancer papilar (varianta difuză
Histologie Cancer papilar
sclerozantă, varianta solidă).
Dimensiunile tumorii ≤ 1 cm >1 cm
Numărul de focare Nodul solitar Noduli multifocali
Metastaze regionale N0 N1
Metastaze hematogene M0 M1
Invazia în capsula glandei Lipsește Există
Vârsta Pubertară (până la 14 ani) Vârsta sub 10-11 ani
Volum adecvat al operației conform
Tratament chirurgical radical Operație radicală
stadiului și variantei histologice
Științe Medicale 55

Tabelul 5
Factorii de pronostic pentru cancerul tiroidian folicular
Factori Favorabili Nefavorabili
- Cancer din celule Hürtle.
Histologie Cancer folicular varianta clasică - Cancer folicular cu component insular.
- Cancer folicular invaziv.
Numărul de focare Nodul solitar Cancer multifocal
Metastaze regionale N0 N1
Metastaze hematogene M0 M1
Dimensiunile tumorii T1 (≤ 1 cm) T2-T4 (> 2-4 cm)
Invazia în capsula glandei Lipsă Există
Radicalitatea tratamentului Volum adecvat conform stadiului și varian- Operații ne-radicale la prima etapă
chirurgical tei histologice a tratamentului

3) Cancerul tiroidian folicular – ocupă locul 2
după incidența cancerului tiroidian la copii, constitu-
ind 1,3-5,0% din toate formele de cancer tiroidian. La
adulți această formă alcătuiește 11-20%.
La copii, spre deosebire de adulți, această formă
de cancer are o evoluție mai benignă și mai lentă, fi-
ind socotit un cancer înalt diferențiat.
4) Cancer tiroidian medular – este o formă
moderat diferențiată, se caracterizează prin metasta-
zare regională în 60-90% de cazuri, în special, în for-
ma familial-ereditară.
Cancerul medular are 2 forme clinice: sporadică
și familială.
Pentru forma familial-ereditară este caracteristică
multifocalitate și afectare bilaterală. La copii varianta
sporadică se întâlnește în cca 70% de cazuri, iar în
30% – varianta ereditară.
Formele ereditare pot fi asociate cu neoplazii en-
docrine (sindrom MEN).
Sindrom MEN 2A (sindrom Sipple) – cancerul
tiroidian în asociere cu feocromocitom (10-60% ca-
zuri), patologii ale glandelor paratiroidiene (20-23%),
lichen cutanat amiloid (5%);
Sindrom MEN 2B (sindrom Gorlin – cancer tiroi-
dian în asociere cu: feocromocitom (50-60%), ne-
vrinoame multiple ale mucoasei cavității orale, ale
buzelor, palpebrelor (100%), constituție corporală
„morfanoidală” (100%);
Cancer tiroidian (fără sindrom MEN).
5) Cancer anaplazic – este o formă nedife-
rențiată cu un pronostic extrem de nefavorabil. La
copii se întâlnește rar, la fel și la adulți, conform
unor autori el constituie 0,5-2% din toate cancerele
tiroidiene.

Tabelul 6
Tumoare primară (T)
Tx Tumoarea primară nu poate fi estimată.
To Nu sunt semne de tumoare primară.
T1a Tumoare până la 1 cm, intraglandular.
T1
T1b Tumoare 1-2 cm, intraglandular
T2 Tumoare 2-4 cm, intraglandular
Tumoare mai mare de 4 cm, în interiorul glandei sau orice tumoare cu invazie minimală dincolo de
T3
capsula glandulară în mușchiul sterno-tiroidian, sau în țesuturile moi adiacente.
Tumoare de orice dimensiune, răspândită extraglandular, cu invazie în țesuturile moi, în laringe,
T4a
trahee, faringe sau cu afectarea nervului recurent.
T4
Tumoarea infiltrează fascia prevertebrală sau răspândire pe artera carotidă sau pe vasele din me-
T4b
diastin.
Ganglioni limfatici regionali (N) – ganglioni cervicali centrali, laterali, mediastinali superiori.
Nx Ganglionii limfatici nu pot fi detectați.
No Fără metastaze ganglionare.
N1a Metastaze în ganglionii nivelului întâi: pretraheali, paratraheali și prelaringeali.
N1 Metastaze în ganglionii homolaterali, contralaterali, metastaze bilaterale în ganglionii cervicali sau
N1b
mediastinali superiori
Metastaze hematogene (la distanță)
Mx Metastazele la distanță nu pot fi decelate.
Mo Fără metastaze hematogene.
M1 Se depistează metastaze hematogene.
56 Buletinul AȘM

Tabelul 7
Tumoare primară (T)
Tx Tumoarea primară nu poate fi decelată.
To Nu sunt date despre existența tumorii.
T1 Tumoare până la 1 cm în dimensiunea maximală în limitele glandei.
T2 Tumoare mai mare de 1cm, mai mică de 4 cm în limitele glandei.
T3 Tumoare de 4 cm și mai mult în limitele glandei.
T4 Tumoare răspândită extraglandular.

Tabelul 8
Ganglioni limfatici regionali (N) – ganglioni cervicali centrali, laterali, mediastinali superiori.
Nx Ganglionii limfatici nu pot fi estimați.
No Fără ganglioni metastatici.
N1a Metastaze în ganglionii cervicali homolaterali.
N1
N1b Metastaze ganglionare bilaterale sau contralaterali sau mediastinali superiori.
Metastaze hematogene (la distanță)
Mx Metastaze hematogene nu se pot depista.
Mo Nu sunt metastaze hematogene.
M1 Se depistează metastaze hematogene.

6) Alte tipuri de cancere: mucinos, pavimen-
tos, carcinom mucoepitelial, sclerozant, carcinom cu
diferențiere timusoidală, cancer mucoepidermoidal.
7) Alte tumori tiroidiene.
Stadializarea cancerului tiroidian după sistemul
TNM
Clasificarea după sistemul TNM se aplică doar
pentru forme de cancer confirmate histologic. În baza
datelor diagnosticului clinic și de laborator această
clasificare permite aprecierea TNM în faza preopera-
torie și pTNM – postoperator.
În ultimii ani se aplică ediția a VII-a propusă de
Asociația Americană pe problemele cancerului din
2010. (AJCC)
Pentru clasificarea cancerului tiroidian medular
se folosește clasificarea TNM a Societății Americane
(a. 2010). (AJCC), 2018 (UICC).
Ganglioni limfatici regionali (N) – ganglioni cer-
vicali centrali, laterali, mediastinali superiori.
Toate cancerele anaplazice se socot ca T4.
T4a – tumoare anaplastică intratiroidiană, rezec-
tabilă chirurgical.
T4b – tumoare anaplazică extratiroidiană, inope-
rabilă.
Manifestările clinice ale cancerului tiroidian
la copii.
Cancerul tiroidian la copii clinic se manifestă
foarte puțin, este aproape asimptomatic. Unicul semn
poate fi apariția asimetriei și deformației reliefului în
regiunea cervicală anterioară. Ganglionii limfatici re-
gionali măriți este al doilea simptom după incidență,
sunt afectați frecvent ganglionii cervicali pe parcursul
fasciculului neuro-vascular.
În unele cazuri de evoluție îndelungată a bolii co-
piii acuză respirație dificilă din cauza compresiei tra-
heei sau din cauza metastazelor pulmonare. Dacă în
procesul tumoral este implicat nervul recurent apare
răgușeala, în cazurile grave până la afonie totală.
Metastaze ganglionare regionale apar în cca 84%
de cazuri, dintre care 54% vizual erau depistați ca
prim semn de cancer tiroidian.
Metastazele hematogene, de regulă, la copii și
adolescenți se dezvoltă în plămâni și foarte rar – în
oase. Metastazele în plămâni sunt foarte mici și dise-
minate, astfel nu pot fi depistate la examen roentge-
nologic, ci doar prin radioioddiagnostic.
Activitatea funcțională a celulelor tiroidiene este
mai înaltă în cancerele papilare cu structură folicula-

Tabelul 9
Stadiile clinice ale cancerului tiroidian la copii în conformitate cu clasificarea UICC/AJCC 2002 (2018)
Stadii Cancer tiroidian diferențiat Cacner medular Cancer anaplazic
I Orice T, orice N, Mo T1 No Mo -
II Orice T, orice N, M1 T2 No Mo -
III - T3 No Mo T1-3 N1a, Mo -
IV A - T4a No Mo T1-4a N1 Mo T4a, orice N, Mo
IV B - T4b No-1b Mo T4b, orice N, Mo
IV C - Orice T, orice N, M1 Orice T, orice N, M1
Științe Medicale
ră și este joasă în forme solide. Aceste particularități
clinico-anatomice trebuie luate în considerație în ela-
borarea tacticii curative.
Diagnosticul. Tactica diagnosticului și tratamen-
tului cancerului tiroidian la copii este aproape analo-
gică celei la adulți, dar are unele deosebiri esențiale.
La copii și adolescenți nu sunt forme latente, la
această vârstă tumorile maligne tiroidiene sunt po-
tențial periculoase. Vârsta ca factor, care activizează
potențialul agresiv al tumorii, influențează evoluția
oricărui tip histologic al cancerului tiroidian.
Procesele proliferative din țesuturi sunt mult mai
intense la copii, vârful acestei intensități revine vâr-
stei pubertare.
Anume în perioada pubertară se formează și se
perfectează sistemul imun al organismului în dezvol-
tare, inclusiv și imunitatea anticancer. Anume prin
această stare de reacție fiziologică se explică indicii
înalți de incidență și diseminarea vastă a procesului
tumoral, iar ca consecință-o evoluție agresivă a can-
cerului tiroidian la copii și adolescenți.
Cancerele tiroidiene de geneze diferite se deose-
besc nu numai după răspândire și structură histologi-
că, dar și după evoluția clinică, pronostic, particulari-
tăți de diagnostic și tratament.
Dacă pediatrul sau medicul de altă specialitate
după examenul vizual și palpator suspectează un can-
cer tiroidian, el trebuie să trimită copilul la consultație
în clinici specializate (endocrinologică, oncologică).
Sarcinile principale ale examenului clinic sunt:
Infirmarea sau confirmarea diagnosticului de can-
cer tiroidian cu determinarea variantei histologice și
a formei clinice;
Stabilirea și estimarea gradului de răspândire lo-
cală a tumorii (metastaze regionale);
Depistarea și estimarea gradului de răspândire la
distanță (metastaze hematogene).
Este necesar de a efectua diagnosticul diferențial,
în primul rând, cu patologiile tumorale benigne (ade-
nom, gușă nodulară), cu tiroidite acute și cronice. Mai
rar la copii se întâlnesc strumite specifice (tuberculo-
ză, echinococoză, actinomicoză).
Adeseori metastazele regionale sunt greșit dia-
gnosticate ca limfoadenopatii banale, ca chisturi cer-
vicale, limfogranulomatoză ș.a.
Diagnosticul decisiv se bazează pe examenul
histologic. Pentru diagnosticul diferențial cu struma
Hashimoto se efectuează cercetarea hormonilor tiroi-
dieni prin metoda radioimunologică.
Acuzele și anamneza
Acuze: Pacienții nu prezintă acuze în perioada de
debut. La palpare se poate depista o formațiune nodu-
lară de consistență densă și elastică, mobilă la deglu-
tiție. Dar, menționăm, că sunt cazuri, când tumoarea
57
evoluează rapid, agresiv, cu invazie în capsulă, cu
infiltrare și răspândire în țesuturile moi și organele
învecinate, cu metastazare masivă.
Cancerul tiroidian la copii se întâlnește mai rar de-
cât la adulți și se caracterizează prin evoluție mult mai
agresivă. Metastazarea regională are loc în cca 98%
de cazuri, mai frecvent în ganglionii jugulari profunzi,
metastazele la distanță se întâlnesc în 20-22% de ca-
zuri, în special, în plămâni și foarte rar – în oase.
Anamneza: constă în convorbirea cu părinții
și cu copilul, dacă permite vârsta acestuia: acuzele,
locul de trai până la îmbolnăvire, cazuri de cancer
tiroidian la rude de gradul I și II, maladiile mamei în
timpul sarcinii, existența unor maladii ereditare. S-a
constatat, că în 2% cazuri la copiii cu polipază in-
testinală familială există un risc înalt de dezvoltare a
cancerului tiroidian papilar și folicular.
- La examenul vizual și la culegerea anamnezei,
medicul trebuie să se informeze despre patologiile
endocrinologice asociate, exteriorul neobișnuit al co-
piilor examinați.
- Se recomandă să se obțină informație despre ca-
zuri de cancere tiroidiene la membrii familiei sau la
rude apropiate, cazuri de decese subite.
- De la părinți se va primi informație despre mo-
mentul apariției deformării în regiunea glandei tiroi-
diene, despre viteza evoluției schimbărilor patologi-
ce, despre acuze.
- Se va examina starea ganglionilor limfatici re-
gionali.
O limfoadenopatie cronică poate fi primul simp-
tom al variantei metastatice a cancerului tiroidian – a
cancerului „latent”, care nu poate fi depistat prin pal-
pare, nodului tumoral fiind mai mic de 1 cm.
- Examenul fizic se va începe cu examen vizual,
determinarea înălțimii și greutății corpului copilului,
nivelul de dezvoltare fizică.
- Examen palpator al glandei și a zonelor gangli-
onilor limfatici regionali.
- Se va aprecia calitatea vocii, semnele de res-
pirație dificilă, de tulburări ale actului de deglutiție,
dispnee în stare de repaus sau la suprasolicitări fizice.
Diagnosticul de laborator
- Analiza generală a sângelui;
- Analiza generală a urinei;
- Analiza biochimică a sângelui;
- Nivelul de albumine, creatinină, uree, electroli-
ții din sânge;
-Determinarea nivelului hormonilor tiroidieni
(T4, T3, calcitonina), a hormonului tireotrop al hi-
pofizei, a parathormonului, a stării funcționale a glan-
dei tiroide.
După tiroidectomie pentru cancer tiroidian pa-
pilar sau folicular are loc normalizarea nivelului de
58
tireoglobulină, în recidivă și/sau metastază nivelul
crește din nou.
Nivelul antigenului cancero-embrional crește
semnificativ în cancer medular, dar mai informativ
este nivelul calcitoninei în sânge ca marker specific
tumoral în cancer tiroidian medular. Calcitonina ba-
zală (N – 6 pg/ml), calcitonina stimulată se determină
peste 2 și 5 minute după injectarea gluconatului de
calciu (0,3 ml la 1 kg/corp).
Diagnosticul complex se finalizează cu examen
citologic al punctatului patologiei tumorale.
Diagnostic instrumental
 Ultrasonografia glandei tiroide și a zonelor
de metastazare regională;
 Doplerografia vaselor regiunii cervicale pen-
tru depistarea modificărilor secundare în ganglionii
limfatici regionali;
 Se determină stadiul cancerului;
 Se stabilește volumul intervenției chirurgicale;
 Tomografie computerizată pentru depistarea
metastazelor pulmonare;
 Ultrasonografia cavității abdominale pentru
a exclude sau a confirma afectarea organelor, în caz
de rezultate neclare se recomandă tomografie în rezo-
nanță magnetică;
 Examinare cu radioizotopi a glandei tiroide și
a ganglionilor cervicali cu 99mTc – pertexnetat și 99mTc
– tehnetril – examen endoscopic al laringelui pentru a
depista pareza sau paralizia coardelor vocale și afec-
tarea nervului recurent.
 În caz de sindrom MEN se recomandă gas-
tro- și colonoscopia.
 În caz de suspectare a cancerului medular
este indicată ultrasonografia glandelor suprarenale;
 Pentru stabilirea diagnozei exacte se efectu-
ează biopsia aspirativă cu ac subțire a nodulului tu-
moral și a ganglionilor modificați cu examen citolo-
gic ulterior.
Dacă nodulul tumoral este localizat adânc, bio-
psia aspirativă se efectuează sub control ecografic.
Această investigație permite diagnosticul precis în
95-97% cazuri, iar 77% cazuri permite stabilirea va-
riantei morfologice a tumorii. Foarte rar se recurge la
biopsie prin metoda deschisă.
Alte variante de diagnostic:
Consultația medicului-genetician în caz de cance-
re familiale. Se recomandă analiza molecular-geneti-
că a sângelui pentru depistarea mutațiilor în genele
RET, atât la pacient, cât și la rudele de gradul I și II.
Tratamentul cancerului tiroidian la copii
Metoda de bază în tratamentul cancerului tiroi-
dian la copii este cea chirurgicală. Tratamentul con-
servativ la copii și adolescenți la momentul actual nu
se aplică, excepție face doar tratamentul paliativ, în
Buletinul AȘM
cazurile dacă există metastaze iodnegative la distanță
în cancere diferențiate sau în caz de metastaze la dis-
tanță în cancere medulare.
Pentru intervenții chirurgicale pacienții sunt spi-
talizați în clinici specializate.
Tratamentul chirurgical trebuie să fie efectuat de
către specialiștii de performanță cu experiență în do-
meniu, aceștia făcând parte din echipa multidiscipli-
nară de specialiști.
Scopul tratamentului este vindecarea completă.
Criteriile pentru efectuarea tratamentului chirur-
gical al cancerului tiroidian la copii:
1. Acceptul părinților sau al tutorelui legal;
2. Acceptul pacientului cu vârsta peste 15 ani;
3. Concluzia medicală din partea oncologu-
lui-pediatru, medicului-endocrinolog, medi-
cului-genetician (de dorit în cancere diferen-
țiate și obligator în cancere medulare);
4. În lipsa maladiilor cronice în faza de decom-
pensare sau a disfuncțiilor grave ale organe-
lor;
5. În lipsa unor infecții grave;
6. Test negativ de sarcină la fete cu vârsta după
12 ani;
7. În lipsa reacțiilor alergice la anestetici.
La etapa intraoperatorie în lipsa verificării histo-
logice pentru determinarea formei cancerului respec-
tiv chirurgul trebuie să:
1. Cerceteze macropreparatul pentru a stabili
integritatea capsulei nodulului tumoral sau
invazia în capsula nodulară sau a glandei, să
verifice existența sau lipsa focarelor tumorale
noi în țesutul glandei sau în ganglionii lim-
fatici;
2. Să efectueze marcarea tumorilor: să indice
numărul nodulilor tumorali, dimensiunile lor
și topografia;
3. Să trimită piesa operatorie la examen histolo-
gic și citologic.
Diagnoza finală se stabilește în baza rezultatului
examenului histologic al macropreparatului și a scinti-
grafiei corpului pacientului (în caz de radioiodterapie).
Estimarea diseminării procesului tumoral se efectuează
conform clasificării UICC după sistemul TNM și pTNM.
Volumul intervenției chirurgicale va depinde de
structura morfologică a tumorii (forma și varianta can-
cerului tiroidian), de stadiul cancerului, de localizarea
și numărul nodulilor tumorali din glandă, și de volu-
mul metastazării în ganglionii regionali. Toate operați-
ile la glanda tiroidă se efectuează extracapsular.
Volumul minimal de intervenție chirurgicală îl con-
stituie rezecția glandei tiroide (lobul afectat+istmul)
sau rezecția subtotală. Unii cercetători sunt de părerea
că, rezecția subtotală cu hormonoterapia supresivă ul-
Științe Medicale
terioară este o metodă adecvată pentru cancerul tiroidi-
an diferențiat la copii, spre deosebire de tiroidectomie,
după care este nevoie de terapie de substituție pe viață
cu levotiroxină. S-a constatat, că administrarea acestui
preparat timp îndelungat duce la consecințe negative
din cauza cardio- și hepatotoxicității lui.
Pe parcursul anului 2020 pentru patologia nodu-
lară a glandei tiroide la copii am implementat operații
noi organomenajante mini-invazive. (Milano 2014,
A. Țîbîrnă). Astfel de intervenții chirurgicale au fost
efectuate la 5 copii cu procese nodulare a glandei tiroide.
Operațiile organomenajante nu provoacă compli-
cații serioase.
O mare majoritate a chirurgilor oncologi sunt de
părere, că la copii este mai adecvată tiroidectomia,
motivând aceasta prin faptul, că la copii cancerul
tiroidian are un caracter de creștere multicentrică.
Etapele intervenției chirurgicale mini-invazive
Figura 1. Marcarea liniei inciziei
Figura 3. Mobilizarea lambourilor cutanate
59
Este important de estimat cât mai exact disemina-
rea metastatică regională, în caz contrar există riscul
recidivării și progresării procesului tumoral.
Volumul și tehnică intervențiilor chirurgicale tre-
buie să îmbine cât mai reușit radicalitatea cu princi-
piul organomenajant.
Avantajele chirurgiei mini-invazive:
• siguranţă intraoperatorie;
• vizualizarea directă şi controlul al glandelor
paratiroide superioare şi inferioare;
• vizualizarea intrării nervului recurent în laringe;
• sinecostul mic al operaţiilor;
• rata joasă a lezării nervilor recurenţi – sub 1%;
• timpul de spitalizare se reduce – 3-6 zile;
• tratament minimal postoperator, inclusiv cu
analgezice;
• complicaţii postoperatorii minimale.
Figura 2. Incizia pielii regiunii cricotiroidiene
Figura 4. Vizualizarea nervului recurent
60
Figura. 5. Înlăturarea lobului și istmului în bloc cu tumoarea
Figura 7. Suturarea plăgii. Drenaj pasiv.
După metoda nouă, însușită la specializarea în
clinica oncologică din Milano, noi am efectuat 50 de
operații mini-invazive: în cazuri de adenoame tiroi-
diene – 21 de pacienți și 26 – în cazuri de cancere
tiroidiene.
Pentru acest tip de operații există anumite indica-
ții și cerințe:
• afectarea unui singur lob, posibil cu trecere
pe istm;
• nodulul tumoral nu trebuie să depășească 2,0-
2,5 cm în diametru;
• fără metastaze ganglionare cervicale;
• capsula glandei intactă;
• nu se va efectua în caz dacă pacientul are gâ-
tul scurt.
Operația se efectuează sub anestezia generală
în poziţia bolnavului cu pernă sub omoplați. Incizia
Buletinul AȘM
Figura 6. Piesa morfologică înlăturată
Figura 8. Carcinompapilar angioinvaziv
cutanată se efectuează în regiunea cervicală anteri-
oară la nivelul cartilajului cricotiroidian. Lungimea
inciziei în medie variază de la 2,5 la 4,5 cm. Lam-
boul superior se mobilizează până la marginea su-
perioară a cartilajului tiroidian, iar lamboul inferior
– până la manubriul sternal şi marginea superioară a
claviculei. După aceasta se secționează fascia cervi-
cală superficială până la linia albă, ulterior pe linia
albă se vizualizează suprafața anterioară a istmului
tiroidian. Se schimbă poziția capului pacientului
spre partea opusă a lobului afectat. Instrumental se
îndepărtează muşchii sternohioidian şi sternotiroidi-
an, astfel vizualizându-se polul superior al lobului
afectat. Lobul afectat se mobilizează medial pentru
vizualizarea şi monitorizarea nervului recurent pe
tot parcursul lui. După aceasta se mobilizează polul
inferior al lobului tiroidian afectat şi se rezectează
Științe Medicale
acest lob. Plaga se suturează ermetic în straturi şi se
drenează cu dren pasiv.
Concluzii
Rezecția glandei tiroide prin metoda mini-inva-
zivă începe să câștige teren în faţa chirurgiei clasice.
1. Descoperirea nervului laringelui inferior în
cursul rezecţiei tiroidiene este recomandată pentru
reducerea frecvenţei leziunilor acestui nerv.
2. Incidenţa cicatricilor neestetice postchirurgica-
le în chirurgia mini-invazivă se reduce sub 1%.
3. Complicaţiile cum ar fi infectarea plăgii posto-
peratorii şi lezarea nervului recurent se micşorează la
0,5%.
Bibliografie
1. Anestiadi Z. „Epidemiologia patologiei tiroidi-
ene în R. Moldova”. Materialele Conferinței științifice
dedicate jubileului de 190 de ani de la fondarea Spita-
lului Clinic Republican. 20.12.2007, Artamedica, Ediţie
specială.
2. Cebotari A. Ecografia glandei tiroide, paratiroide
şi salivare. Editura „Universul”, Chişinău, 1996, 231 p.
3. Cernîi A., Iacovleva I., Bogdanscaia N. et al. As-
pecte morfologice ale invaziei tumorale. Conferința Onco-
logilor din Moldova. 1995: 58-69.
4. Cernîi A., Ţîbîrnă A., Toderaş M. Carcinomul me-
dular tiroidian: revista literaturii şi date proprii. Buletinul
Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ştiinţe medicale, nr.4
(13), Chişinău, 2007, p.126-130.
5. Chiricuţă I., Gavrilescu T.H. Cancerele tiroidie-
ne. În: Cancerul şi alte tumori ale sistemului endocrin. Co-
lecţia Enciclopedia Oncologică, Vol. 4. 1984, p. 141-231.
6. Hotineanu V.T., „Chirurgie. Curs selectiv”, Chi-
şinău, 2008, p. 847. Capitolul II „Bolile chirurgicale ale
tiroidei” p. 61-80.
7. Mereuţă Ion, Gaţcan Şt. „Mastopatiile difuze”.
Chişinău, 2012, pag. 151.
8. Ţîbîrnă A. Aspecte epidemiologice ale morbidi-
tăţii prin adenom, tiroidită autoimună şi cancer tiroidian
în Republica Moldova. Buletinul Academiei de Ştiinţe
61
4. Avantajul cosmetic al inciziei mici, folosind
tehnica minimal invazivă, este evidentă.
5. Avantajele operațiilor organomenajante a
proceselor nodulare a glandei tiroide la copii. Si-
guranţă intraoperatorie; vizualizarea directă şi con-
trolul glandelor paratiroide superioare şi inferioa-
re;vizualizarea intrării nervului recurent în laringe;
sinecostul mic al operaţiilor; rata joasă a lezării
nervilor recurenţi – sub 1%; timpul de spitalizare
se reduce – 2-4 zile; tratament minimal postopera-
tor, inclusiv cu analgezice; complicaţii postopera-
torii minimale.
a Moldovei, ştiinţe medicale, nr.5 (19), Chişinău, 2008,
p.282-286.
9. Ţîbîrnă A. (MD) Brevet de invenţie Nr 3003. Me-
toda de tiroidectomie lărgită superioară în cancerul glan-
dei tiroide. 2006.03.31. BOPI 3/2006.
10. Ţîbîrnă Gh. „Starea actuală şi problemele asis-
tenţei oncologice a bolnavilor cu tumori ale regiunii capu-
lui şi gâtului în R. Moldova”. Buletinul AŞM, 2007, 4(13),
p. 17-33.
11. Vudu L. „Viziuni moderne asupra clinicii, dia-
gnosticului şi terapiei hipotiroidismului (Revista litera-
turii). Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe
Medicale Nr. 4(45), 2014.
12. Блохин Н. Н., Петерсон Б. Е. «Клиническая он-
кология». Москва, 1979, Т. I, с.184-230.
13. Пачес А. И., Пропп Р. М. «Рак щитовидной
железы». Москва. «Медицина», 1985, 320 стр.
14. Фалилеева Е. П. «Радиоактивный йод в лече-
нии рака щитовидной железы». Автореф. диск. канд.
мед. наук. – М., 1966, с.15.
15. Фурдуй, Ф.И. Физиологические механиз-
мы стресса и адаптации при остром действии
стресс-факторов: [моногр.] / Ф.И. Фурдуй; отв. ред.:
С. Х. Хайдарлиу; АН МССР. Ин-т Зоологии и Физиоло-
гии. – Кишинев: Штиинца, 1986. – 239 с.
62 Buletinul AȘM

CZU: 577.1+575+614.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.08

BIOLOGIA MOLECULARĂ ȘI GENOMICA – BAZA SĂNĂTĂȚII

ȘI VIITORUL MEDICINEI DE PRECIZIE
Ion MEREUȚĂ, doctor în științe medicale, profesor universitar
Institutul de Fiziologie și Sanocreatologie,
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”
e-mail: ion.mereuta@usmf.md

Rezumat.
Strategia contemporană a medicinei mondiale este nu numai medicina personalizată bazată pe dovezi, pe profilul bol-
navului, dar pe genotip, fenotip, tipul de metabolism și a factorilor de mediu. Vom putea vorbi că medicina de precizie va
fi medicina viitorului. Vom avea posibil și știința – nanogenomica medicală. Asta va fi reforma de tratament a medicinei
umane.
Cuvinte cheie: medicina personalizată, medicina de precizie, genom, cromozom, ADN, medicina genomică, nano-
genomica medicală, farmacogenomica.

Summary. Molecular biology and genomics - the basis of health and the future of precision medicine.
The contemporary strategy of world medicine is not only personalized medicine based on evidence, on the patient’s
profile, but genotype, phenotype, type of metabolism, and environmental factors. We can say that precision medicine will
be the medicine of the future. We will also have science - medical nanogenomics. This will be the treatment reform of
human medicine.
Key-words: personalized medicine, precision medicine, genome, chromosome, DNA, genomic medicine, medical
nanogenomics, pharmacogenomics.

Резюме. Молекулярная и геномная биология – основа здоровья и будущее точной медицины.

Современная стратегия мировой медицины – это не только персонализированная медицина, основанная на
доказательствах, на профиле пациента, но и на генотипе, фенотипе, типе метаболизма и факторах окружающей
среды. Можно сказать, что точная медицина станет медициной будущего. Также будет наука – медицинская нано-
геномика. Это будет лечебная реформа медицины человека.
Ключевые слова: персонализированная медицина, точная медицина, геном, хромосома, ДНК, геномная ме-
дицина, медицинская наногеномика, фармакогеномика.

Introducere. Strategia contemporană de refor- pentru bolnav, considerând predicția farmacogenomi-

mare a medicinei este implementarea biologiei mo-
leculare în medicina genomică. Concepțiile și teh-
nologiile biologiei moleculare va schimba concepția
actuală despre boală și argumentarea unor mecanisme
noi la nivel de genom. Cunoașterea acestor mecanis-
me moleculare de către specialiștii în medicină va
contribui la creșterea capacității lor de a trata cu pre-
cizie în baza genotipului și fenotipurilor moleculare
ale pacienților. Medicina genomică va pune bazele
medicinei personalizate, de precizie aceasta având pe
primul plan: „individul bolnav” și nu „boala”. Astfel,
medicina personalizată adaptează și optimizează fur-
nizarea de servicii medicale la profil genetic al unui
pacient și le ajustează la necesitățile sale individuale.
Medicina genomică va permite în consecință medi-
cului să decidă precis cea mai adecvată conduită de
acțiune pentru un anumit pacient. Serviciul medical
va implica, în consecință mai multe etape – detectarea
precoce a bolii și diagnosticul ei specific; stabilirea
mai precisă a progresiei și severității bolii, precum
și prognosticul pacientului; alegerea terapiei optime
că și prevenirea unor reacții adverse și monitorizarea
tratamentului.
Fiecare om, evident și bolnav are identitatea sa
biologică. Identitatea și individualismul omului este
determinat de genom, stocat pe 23 perechi de cromo-
zomi, (22 perechi – autozomali și ultima sexuală), 3
miliarde de perechi de baze de ADN. Genomul uman
conține 23000 de gene codificate.
Fiecare individ, bolnav are propriile sale variații
unice ale genomului uman, datorită combinației de
variații genetice, fenotipice și influenței mediului. Nu
toate aceste variații ale genomului afectează starea lor
de sănătate, dar s-ar putea manifesta prin diferite răs-
punsuri individuale la tratament și la medicamente. În
ultimul timp au apărut discuții în ce privește medicina
genomică și cea personalizată. În medicina genomică,
informațiile despre genom și derivații acestora sunt
utilizate pentru a ghida luarea deciziilor medicale.
Medicina genomică este o componentă cheie a medi-
cinei personalizate, care este un domeniu de asistență
medicală care avansează, bazat pe informațiile clini-
Științe Medicale
ce, genetice, genomice și de mediu unice ale fiecărei
persoane [10].
Genomul poate oferi informații bazate pe ADN
pentru boala complexă, indicații moleculare pentru
diagnosticul și prognosticul bolii, de exemplu cance-
rul, terapia ghidată de genom, selecția dozei și multe
altele pentru tratament. Acest lucru se resimte în dez-
voltarea tehnologică, care va determina luarea deci-
ziilor [10]. Acum este posibil să fie examinat între-
gul genom al unei persoane pentru a evalua predicția
individualizată a riscurilor și deciziile de tratament.
Astfel, boala poate fi acum caracterizată prin schim-
bări moleculare pentru a dezvolta consecințe semnifi-
cative pentru pacienți dar și pentru a elucida mecanis-
me pe baza datelor la nivelul genomului [10].
Medicina personalizată este un domeniu care este
bazat pe informațiile clinice, genetice, genomice și de
mediu unice ale fiecărei persoane. Asistența medicală
cu medicamente personale ar putea integra și coor-
dona abordarea bazată pe dovezi pentru pacient în
mod individual. Medicina personalizată are nevoie de
echipe multidisciplinare pentru a-și atinge scopul de
a promova prevenirea, diagnosticarea și tratamentul
maladiilor. Prin medicina genomică, medicina perso-
nalizată ar putea înțelege căile moleculare ale bolii,
prin urmare strategii optime de îngrijire a sănătății ar
putea fi stabilite în cea mai timpurie etapă, iar asisten-
ța medicală optimă ar putea fi atinsă pentru rezultate
mai bune pentru fiecare individ, incluzând tratamen-
te, tipuri de medicamente și doze [10]. Medicina per-
sonalizată, denumită și medicină individualizată sau
de precizie, este practica adaptării tratamentului me-
dical la caracteristicile individuale ale fiecărui pacient
[7, 26]. Atât medicii, cât și pacienții se așteaptă foarte
mult ca acest enorm potențial medical personalizat să
ofere rezultate clinice mai bune, îndepărtându-se de
o abordare unică pentru toate strategiile de tratament,
de care să beneficieze fiecare persoană [5].
Fiziologia umană este complexă. Există unele ca-
zuri în care simptomele pacientului nu pot fi stabilite
sau clinicienii nu pot aduna suficiente date pentru a
decide, iar acestea au condus la o presupunere ine-
rentă practicii, care reduce strategiile de tratament.
Contribuitorul important la această complexitate este
genetica. Deși prezintă un set similar de simptome,
variante genetice distincte, determină și răspunsuri
diferite la tratamente. Fără un mecanism, care să de-
termine cauza genetică care stă la baza unor simpto-
me, s-ar putea să nu fie posibil să se determine care
tratament va fi cel mai eficient [19].
Scopul medicinei de precizie este de a permite
medicilor să prezică rapid, eficient și cu precizie cel
mai adecvat program de tratament pentru un pacient.
Pentru a realiza acest lucru, clinicienilor li se va oferi
63
instrumente și tehnologii pentru tehnologia informa-
ției, care sunt compatibile cu fluxul lor de lucru clinic
pentru a fi utilizate în mediul modern de tratament.
Aceste mecanisme vor ajuta la simplificarea proce-
sului de gestionare a complexității biologice extreme
care stă la baza bolii umane [3].
Laboratoarele clinice cu sistemele lor de informa-
ții facilitează consolidarea interpretărilor în rapoarte
și alerte, iar rezultatele aplicate cu ajutorul fișelor
medicale electronice și a sistemelor asociate, atât
atunci când sunt primite, cât și pe măsură ce starea
pacientului și cunoașterea variantelor clinice evolu-
ează. Infrastructura cu care se confruntă pacientul
oferă persoanelor acces la datele lor genetice și, dacă
este cazul, capacitatea de a decide modul în care ar
trebui utilizate, inclusiv dacă vor participa la cerceta-
re. În prezent, o mare parte din această infrastructură
se află într-un stadiu incipient de dezvoltare. Totuși,
infrastructura medicinei de precizie începe să apară
în unele țări.
Rolul pacienților în susținerea medicinei de pre-
cizie este de asemenea important. Medicamentul de
precizie poate fi adaptat la alcătuirea genetică unică
a fiecărui pacient, prin colectarea a cât mai multă in-
formație posibilă de la fiecare pacient individual [3].
Clinicienii joacă de obicei un rol în tratamentul pa-
cienților, astfel de teste pentru aceștia [19]. Pacienții
obțin un număr mare de rezultate genetice pe parcur-
sul tratamentului lor [3].
Clinicienii au acces la informațiile genetice ale
pacienților prin teste. Testele au două componente: o
componentă tehnică, care se concentrează pe identi-
ficarea variantelor prezente la pacient, și o compo-
nentă interpretativă în care sunt evaluate implicații-
le variantelor identificate. În majoritatea scenariilor,
testarea genetică este efectuată pentru a determina
fie cauza unei indicații specifice, fie cel mai adecvat
tratament [11]. Secvențele genomului și exomului
pot fi obținute și stocate, reutilizate pentru evaluări
multiple efectuate în timp chiar înainte de boală, deci
pot fi interpretate și reinterpretate pe măsură ce apare
necesitatea.
Tehnologiile informației genetice vor servi drept
poarta de acces a medicului către toate informațiile
pacientului, inclusiv date genetice. Informațiile tre-
buie organizate și afișate într-un mod care să se inte-
greze cu cele ale medicului, ce vor facilita concluziile
de diagnostic și tratament. La fel și sistemele conexe
vor oferi clinicienilor asistență electronică pentru de-
cizii clinice [3].
Laboratoarele clinice ca nucleu al procesului
interpretativ furnizează fie dovezi pentru variante
individuale, cât și raportul la nivel de caz cu toate
variantele potențial relevante în contextul prezentă-
64
rii pacientului. Noi variante adesea găsite în timpul
efectuării secvențierii genomului, care trebuie apoi
evaluate. Multe variante stabilite trebuie evaluate ca
o nouă creștere a cunoștințelor. Laboratoarele și cli-
nicienii împărtășesc evaluarea la nivel de variantă și
genă pentru a crește calitatea și eficiența procesului
de evaluare a variantei genomice.
Una dintre marile provocări pentru medicina se-
colului XXI este de a oferi terapii eficiente, adaptate
la biologia exactă sau starea biologică a unui bolnav,
pentru a permite soluții personalizate de asistență
medicală. În mod ideal, înainte de începerea terapiei,
aceasta ar implica un pacient care să evalueze siste-
mul și să ofere clinicienilor medicamentul și doza co-
rectă a individului sau intervenția. Acest concept de
evaluare abordat pe stratificarea pacienților, în mod
obișnuit în funcție de unele trăsături genetice, trebuie
să fie sub-clasificat la caracteristicile biologice mo-
delate în raport cu rezultatul. Această stratificare va
fi aplicată pentru terapia personală cu un model de
siguranță și eficacitate a medicamentelor, precum și
pentru asistența medicală generală care implică o nu-
triție optimizată și un management al stilului de viață.
Variantele genetice prezise pentru a perturba grav
genele care codifică proteinele, cunoscute colectiv ca
variante de pierdere a funcției, prezintă un interes ști-
ințific și clinic considerabil [13]. Proteinele formează
țesătura structurală a celulelor și stau la baza tuturor
proceselor metabolice și mecanismelor de regla-
re. Proprietățile proteinelor, incluzând nivelurile de
abundență, interacțiunile proteine-proteine, modifică-
rile post-translaționale, modelele de localizare subce-
lulară și ratele de sinteză și degradare a proteinelor,
sunt toate foarte dinamice și se pot schimba rapid pe
parcursul proceselor biologice, cum ar fi proliferarea
celulară, migrația celulară, endocitoza și dezvoltare.
Prin urmare, înțelegerea relațiilor structură–funcție a
proteinelor în biologia celulară nu necesită doar iden-
tificarea proteinelor, ci și analiza detaliată a proprie-
tăților proteinelor care constituie dimensiunile prote-
omului [17].
Mai multe studii în procesele celulare au impli-
cat analiza multidimensională a proprietăților prote-
inelor pentru a înțelege mai bine biologia celulară și
a țesuturilor. Multe dintre acestea au fost ajutate de
evoluțiile analizei bazate pe spectrometrie de masă,
permițând o sensibilitate mai mare și un interval di-
namic mai mare de cuantificare [2, 4, 21, 27]. În plus,
în ultimul deceniu, fracționarea biochimică și biolo-
gică a celulelor, cum ar fi cromatografia sau separă-
rile bazate pe centrifugare au crescut în eficiență și
rezoluție. Astfel, separările multiple pot fi acum mai
ușor combinate pentru analiza secvențială proteomi-
dă multidimensională [17].
Buletinul AȘM
Proteomica bazată pe spectrometria de masă a fost
dezvoltată acum pentru a permite măsurarea multiple-
lor proprietăți ale a mii de proteine, inclusiv abunden-
ța lor, expresia izoformei, rata de rotație, localizarea
subcelulară, modificările și interacțiunile post-tradiți-
onale și se va completa cu noi analize de date, instru-
mente de integrare și vizualizare, precum și resurse
de partajare a datelor. Împreună, aceste progrese în
analiza multidimensională a proteomei transformă
înțelegerea noastră asupra diferitelor procese celulare
și fiziologice [12]. Acest lucru nu va fi important doar
pentru a amplifica înțelegerea noastră asupra fiziolo-
giei și reglării celulare de bază, ci și pentru progresele
viitoare în medicină și medicamente.
Asistența medicală personalizată și epidemiolo-
gia moleculară sunt, astfel, efectiv două fețe ale ace-
leiași monede de biologie a sistemelor, diferențele
esențiale sunt în ceea ce privește tipul de puncte me-
dicale sau rezultatele care urmează să fie modelate.
Metabolomica oferă o abordare practică pentru măsu-
rarea metaboliților care se leagă direct de activitatea
întregului sistem, iar profilurile metabolice sunt de-
terminate atât de factorii genetici gazdă, cât și de fac-
torii de mediu. Deoarece metabolomica permite pro-
filarea unui număr mult mai mare de metaboliți decât
sunt acoperiți în prezent în tehnicile clinice standard
de laborator și acoperirea cuprinzătoare a proceselor
biologice și a căilor metabolice va servi ca obiectiv
esențial pentru medicina de precizie [6]. Metabolomi-
ca se prezintă ca o combinație de rezultate din diferite
metode analitice, evoluează rapid, urmărește o mă-
surare ideală a tuturor metaboliților endogeni dintr-o
celulă sau fluid corporal și oferă o citire funcțională a
stării fiziologice a corpului uman [9, 17]. Hemostaza
lipidelor cheie, a carbohidraților sau a aminoacizilor
se poate modifica datorită variantelor genetice. Impli-
carea lor direct în modificarea conversiei metabolice
nu este de așteptat doar să afișeze dimensiuni de efect
mult mai mari, dar se așteaptă să ofere acces la con-
textul biochimic al acestor variații, în special atunci
când sunt în cauză genele care codifică enzimele [9].
Acum, metabolomica este pe nivel de rafinament
tehnologic și încă stabilim ceea ce constituie de fapt
metabolomul uman, în timp ce așteptarea identificării
de molecule mici în corpul uman depășește 19 000
[30]. Acest număr include nu numai metaboliții le-
gați direct de activitățile enzimatice endogene codate
de genomul uman, dar și cele derivate din alimente,
medicamente, microbiota care locuiește în corp și din
mediu. Dependența noastră de dietă ca sursă pentru
nouă din cei 20 de aminoacizi pentru care există co-
doni în genomul uman, dar nu există o cale biosin-
tetică endogenă ce este important să se țină cont de
metaboliții exogeni asupra metabolismului [6].
Științe Medicale
Descoperirea unor markeri specifici pentru boli
și farmacodinamică a medicamentelor, precum și a
profilurilor de metaboliți, în raport cu mediul extern
și riscul de boală ar putea spori potențialul medicinei
de precizie. Tehnologiile metabolomice actuale pot
permite descoperirea și validarea mai rapidă a indi-
catorilor metabolici ai bolii. Tehnicile utilizate în me-
tabolomică, cum ar fi cromatografia lichidă – spectro-
metria de masă, pot măsura în mod obișnuit zeci până
la sute de metaboliți cu o precizie excelentă și sunt
potrivite pentru studii de descoperire în cohorte uma-
ne. Încrederea vine din experiența cu aplicații recente
pentru a găsi indicatori metabolici precoce ai bolii în
cohorte longitudinale cu ani înainte ca simptomele să
fie clinice evidente: cancer pancreatic [15], diabet de
tip 2 [20, 28, 29], tulburarea de memorie [14] și multe
alte afecțiuni. Multe studii metabolice oferă o viziu-
ne nouă despre relația dintre dietă și boli, provoacă o
muncă aplicată, cum ar fi observarea asocierii dintre
aminoacizii cu lanț ramificat crescut și obezitatea la
rezistența la insulină [16] etc.
În literatura de specialitate se vorbește despre fe-
notiparea umană. O anomalie fenotipică este definită
în mediile medicale ca o abatere de la morfologia,
fiziologia sau comportamentul normal, iar fenotipa-
rea bună este o piatră de temelie a muncii zilnice a
medicului, și metabolomica determină o schimbare
de paradigmă în cercetarea traducerii și îngrijirea cli-
nică. Medicii și pacienții vor permite în viitor accesul
la date la scară largă pentru a-i ajuta să stratifice și să
îmbunătățească tratamentele medicale. Furnizarea de
informații corecte și actualizate cu o descriere fenoti-
pică suficient de detaliată și exactă va sprijini cea mai
bună selecție a tratamentului [8, 23].
Termenul „fenotip” utilizat în context medical se
referă la o anumită abatere de la morfologia, fizio-
logia sau comportamentul normal. Această analiză a
fenotipului are un rol cheie atât în ​​practica clinică și
medicală, cât și în cercetare, dar aceste descrieri din
notele clinice sau publicațiile medicale au fost adesea
imprecise. Fenotiparea profundă poate fi definită ca o
analiză precisă și cuprinzătoare a anomaliilor fenoti-
pice în cazul în care se efectuează o evaluare indivi-
duală pentru componentele detaliate ale observării și
descrierii fenotipului [24].
International Standards for Cytogenomic Arrays
Consortium a promovat standarde pentru analiza și
fenotipuri de microarrays cromozomiale și a colec-
tat în prezent date cu privire la peste 28 500 de in-
vestigații cu matrice citogenomică [22] și este astfel
unul dintre primele exemple ale unui proiect privind
fenomenul uman care acoperă un domeniu specific
de medicină genetică. Proiectul genomului personal
a avut ca scop implicarea a 100 000 de participanți
65
publici, semnați de consimțământul informat, pentru
a împărtăși secvența lor de genom și câteva informații
personale și fenotipice. Aici, este prezentat un proiect
prototip care implică fenotiparea metabolomică cu-
plat cu analiza țintită a unui set de gene despre care
se știe că sunt implicate în tulburări metabolice [25].
Fenotiparea profundă este realizată în general în
așa fel încât să fie accesibilă din punct de vedere com-
puterizat. Folosind stratificarea bazei biologice comu-
ne, medicina de precizie intenționează să reconcilieze
cele mai bune îngrijiri disponibile în subclasele bolii.
Aceste descoperiri cuprinzătoare și transpunerea lor
în îngrijirea clinică au nevoie în mod critic de resurse
de calcul pentru a captura, stoca și schimba date fe-
notipice profunde. Va fi necesar un algoritm sofisticat
pentru a integra aceste date profunde ale fenotipului
cu variația genomică și informații clinice suplimen-
tare [24].
Exploatarea progreselor științifice continue în ge-
nomică, biologia moleculară și tehnologiile medicale
pentru a detecta și clasifica bolile mai obiectiv se află
în centrul medicinei stratificate. Multe rapoarte apli-
că termenul de „stratificare” pentru a descrie această
subclasificare moleculară a bolii și a susceptibilității
bolii pe baza atât a biomarkerilor, cât și a descrierilor
fenotipice. A fost crucial să reținem că această strati-
ficare nu se limitează la tehnologiile moleculare. Pro-
gresele actuale și viitoare în aceste domenii conduc la
o creștere a eficienței și preciziei consumului de dro-
guri, selectarea dozelor și descoperirea și dezvoltarea
diagnosticului [1].
După decenii de explorare, au fost identificate
aproximativ 20 de gene ale variațiilor moștenite
care implică aproximativ 80 de medicamente și care
pot fi acționate în clinică. Unele variante genetice
dobândite somatic direcționează alegerea medica-
mentelor anticanceroase „țintite” pentru pacienții
individuali. Accentul eforturilor actuale pentru o
abordare adecvată se deplasează de la descoperire
la implementarea unei strategii bazate pe dovezi
pentru a îmbunătăți utilizarea medicamentelor, ofe-
rind astfel o piatră de temelie pentru medicina de
precizie [18]. Farmacogenomica se concentrează pe
identificarea variantelor genetice care influențează
efectele medicamentelor, de obicei prin modificări
ale farmacocineticii, adică modul în care medica-
mentul este absorbit, distribuit, metabolizat sau
eliminat sau farmacodinamică, prin modificarea
țintei sale sau prin perturbarea căilor biologice care
modelează sensibilitatea pacientului la efectele sale
farmacologice. Cele mai multe variații genetice fie
moștenite de la părinți, fie modificate de novo iden-
tificate în ADN-ul germinal și modifică funcția pro-
duselor genetice. În mod diferit, în cazul canceru-
66
lui, răspunsul pacientului la tratament a fost afectat
atât de variantele moștenite, cât și de cele dobândite
somatic. În bolile infecțioase, variația genetică poa-
te afecta sensibilitatea unui agent patogen la medi-
camentele antimicrobiene. Tehnologia de interoga-
re a genomului pentru abordări analitice a avansat,
ducând la evoluția unui model de descoperire de la
studiile genetice candidate la o nouă constatare a
analizelor agnostice la nivelul genomului în popu-
lația de pacienți cu fenotipuri specifice de răspuns
la medicamente, de exemplu, toxicitatea sau efec-
tele farmacologice dorite. De fapt, tehnologiile de
interogare a genomului sunt în prezent suficient de
robuste, ceea ce face mai dificilă definirea fenotipu-
lui de răspuns la medicament în cercetarea farma-
cogenomică. Odată ce o relație farmacogenomică a
fost descoperită și validată, există multe obstacole
în calea transpunerii acesteia în practică clinică.
O astfel de traducere necesită o terapie alternativă
eficientă, disponibilă pentru cei cu genotipuri „cu
risc ridicat”, precum și îmbunătățiri ale sistemelor
de îngrijire a sănătății, abordări structurate pentru a
ghida prescrierea și implementarea sistemelor elec-
tronice de la punctul de îngrijire susținerea decizii-
lor clinice, pentru a face posibilă utilizarea genetică
în mod adecvat pentru a ghida prescrierea medica-
mentelor [18].
Concluzii
Actualmente, în condițiile pandemiei COVID-19,
a tehnologiilor informaționale, a nanotehnologiilor
medicale, Omenirea și Societatea conștientizează că
Sănătatea este Valoarea supremă a Omului. Totodată,
Știința medicală caută noi oportunități pentru majora-
rea eficacității și eficienței tratamentului maladiilor și
reîntoarcerea bolnavilor în starea de Sănătate. Trata-
mentele bolnavilor sunt concepute pentru o maladie
la fel, cu o abordare unică, prin Protocoale clinice,
ce nu include individualismul bolnavului, și neavând
eficacitate în mare parte din ele.
Bibliografie
1. ABPI. The stratification of disease for personalized
medicines: Research driven recommendations to strength-
en a unified UK strategy through a stakeholder alliance.
London: The Association of the British Pharmaceutical In-
dustry; 2014.
2. Ahrens C.H., Brunner E., Qeli E., Basler K., Aeber-
sold R.Generating and navigating proteome maps using
mass spectrometry. Nature Rev Mol Cell Biol. 2010; 11:
789-801.
3. Aronson S.J., Rehm H.L. Building the foundation for
genomics in precision medicine. Nature. 2015; 526: 336-42.
Buletinul AȘM
În condițiile medicinei de precizie, tratamentul
se va transpune de la tratamentul bolii la tratamentul
bolnavului, individualizat, specificului genomului și
fenotipului, stilului de viață al lui, de la profilul bolii
la profilul bolnavului, de la stabilirea diagnosticului
clinico-instrumental la diagnosticul clinico-instru-
mental, imagistic și molecular-genetic de precizie.
Medicina Viitorului – medicina genomică, de pre-
cizie, care va pune accentul pe cunoașterea bolnavu-
lui, care va folosi soluții tehnice și medico-genetice,
bazate pe profil individualizat. Medicina de precizie
va avea un model medical, la baza căruia va fi ca-
racteristicile individuale – profil genetic, molecular,
instrumental, imagistic și concomitent a genomului,
fenotipului și modului de viață a bolnavului.
Asistența medicală și tratamentul vor fi centrate
pe pacient, personificat, genomic și farmacogenomic.
Tratamentul va fi bazat pe evaluarea metabolismului,
a identității biologice, genomice și fenotipice. Con-
cepția tratamentului genomico-funcțional, fenotipic
și de mediu, va fi necesar de mediatizat, de informat
populația Țării și în special cadrele medicale.
Asigurarea medicinei genomice, de precizie, in-
dividuală, după trecerea în istorie a medicinei pater-
naliste, a celei bazate pe Protocoale clinice, a celei
bazate pe dovezi, va fi implementată prin biologia
moleculară și genetică, vor fi implementate în viitor
genomica funcțională, farmacogenetica, nanoteh-
nogenomica, ingineria genetică și altele. Dar pînă
atunci trebuie să învățăm, să realizăm, să implemen-
tăm și să pregătim atât opinia publică, populația, cât
și pe noi înșine, lucrătorii medicali. Sunt necesare
argumentări atât științifice cât și de asigurare eco-
nomico-socială, financiară, adaptarea și implemen-
tarea unui Caiet de Sarcini cu planurile și respon-
sabilitățile de realizare la nivel național și regional,
la nivel de ramură, dar și la cel personal, individual,
genetic și fenotipic.
E posibil apariția unei noi științe „nanogenomica
medicală” în tratamentul maladiilor.
4. Bensimon A., Heck A.J., Aebersold R. Mass spec-
trometry-based proteomics and network biology. Annu Rev
Biochem. 2012; 81: 379-405.
5. Blaus A., Madabushi R., Pacanoski M., Rose M.,
Schuck R.N., Stockbridge N. et al. Personalized cardio-
vascular medicine today: a Food and Administration/Cen-
ter for Drug evaluation and research perspective. Circula-
tion. 2015; 132: 1425-32.
6. Clish C.B. Metabolism: an emerging but powerful
tool for precision medicine. Cold Spring Harb Mol Case
Stud. 2015; 1: a000588. doi: 10.1101/mcs.a000588.
Științe Medicale
7. FDA. Paving the Way for Personalized Medicine:
FDA’s Role in a New Era of Medical Product Development.
Maryland: U.S. Food and Drug Administration; 2013.
8. Fernald G.H., Capriotti E., Daneshjou R., Karcze-
wski K.J., Altman R.B. Bioinformatics challenges for
personalized medicine. Bioinformatics. 2011; 27: 1741-8.
9. Gieger C., Geistlinger L., Altmaier E., de Angelis
M.H., Kronenberg F., Meitinger T. et al. Genetics meets
metabolomics: a genome-wide association study of metab-
olite profiles in human serum. Plos Gen. 2008; 4: e1000282.
doi: 10.1371/journal.pgen.1000282.
10. Ginsburg G.S., Willard H.F. Genomic and person-
alized medicine: foundations and applications. Transl Res.
2009; 154: 277-87.
11. Korf B.R., Rehm H.L. New approaches to molecu-
lar diagnosis. J Am Med Assoc. 2013; 309: 1511-21.
12. Larance M., Lamond A.I. Multidimensional pro-
teomics for cell biology. Nat Rev Mol Cell Biol. 2015; 16:
269-80.
13. MacArthur D.G., Balasubramanian S., Frankish
A., Huang N., Morris J., Walter K. et al. A Systematic sur-
vey of loss-of-function variants in human protein-coding
genes. Science. 2012; 335: 823-8.
14. Mapstone M., Cheema A.K., Fiandaca M.S., Zhong
X., Mhyre T.R., MacArthur L.H. et al. Plasma phospholip-
ids identify antecedent memory impairment in older adults.
Nat Med. 2014; 20: 415-8.
15. Mayers J.R., Wu C., Clish C.B., Kraft P. Tor-
rence ME, Fiske BP, et al.Elevation of circulating
branched-chain amino acids is an early event in human
pancreatic adenocarcinoma development. Nat Med.
2014; 20: 1193-8.
16. Newgard C.B., An J., Bain J.R., Muehlbauer M.J.,
Stevens R.D., Lien L.F. et al. A branched-chain amino
acid-related metabolic signature that differentiates obese
and lean humans and contributes to insulin resistance. Cell
Metab. 2009; 9: 311-26.
17. Nicholson J.K. Global systems biology, personal-
ized medicine and molecular epidemiology. Mol Sys Biol.
2006; 2: 52.
67
18. Relling M.V., Evans W.E. Pharmacogenomic in
the clinic. Nature. 2015; 526: 343-50.
19. Relling M.V., Gardner E.E., Sandborn W.J.,
Schmiegelow K., Pui C.H., Yee S.W. et al. Clinical phar-
macogenetics implementation consortium guidelines for
thiopurine methyltransferase genotype and thiopurine dos-
ing: 2013 update. Clin Pharmacol Ther. 2013; 93: 324-5.
20. Rhee E.P., Cheng S., Larson M.G., Walford G.A.,
Lewis G.D., McCabe E. et al. Lipid profiling identifies a
triacylglycerol signature of insulin resistance and im-
proves diabetes prediction in humans. J Clin. Invest. 2011;
121: 1402-11.
21. Richards AL, Merrill A.E., Coon J.J. Proteome se-
quencing goes deep. CurrOpin Chem Biol. 2015; 24: 11-7.
22. Riggs E.R., Jackson L., Miller D.T., Van Vooren S.
Phenotypic information in genomic variant databases en-
hances clinical care and research: the International Stan-
dards for Cytogenomic Arrays Consortium experience.
Hum Mutat. 2012; 33: 787-96.
23. Robinson P.N., Mungall C.J., Haendel M. Cap-
turing phenotypes for precision medicine. Cold Spring
Harb Mol Case Stud. 2015; 1: a000372. doi: 10.1101/
mcs.a000372.
24. Robinson P.N. Deep phenotyping for precision
medicine. Hum Mutat. 2012; 33: 777-80.
25. Thakuria J.V., Zaranek A.W., Church G.M., Berry
G.T. Back to the future: from genome to metabolome. Hum
Mutat. 2012; 33: 809-12.
26. Topol E.J. Individualized medicine from prewomb
to tomb. Cell. 2014; 157: 241-53.
27. Walther T.C., Mann M. Mass spectrometry-based
proteomics in cell biology. J Cell Biol. 2010; 190: 491-500.
28. Wang T.J., Larson M.G., Vasan R.S., Cheng S.,
Rhee E.P., McCabe E. et al. Metabolite profiles and the
risk of developing diabetes. Nat Med. 2011; 17: 448-53.
29. Wang T.J., Ngo D., Psychogios N., Dejam A., Lar-
son M.G., Vasan R.S. et al. 2-aminoadipic acid is a bio-
marker for diabetes risk. J Clin Invest. 2013; 123: 4309-17.
30. Wishart D.S., Jewison T., Guo A.C., Wilson M.,
Knox C., Liu Y. et al. HMDB 3.0 - the human metabolome
database in 2013. Nucleic Acids Res. 2013; 41: D801-7.
68 Buletinul AȘM

CZU: 616.31-006-078:579.61
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.09

ROLUL MICROBIOMULUI ORAL ÎN DIAGNOSTICUL

ȘI PROGNOSTICUL TUMORILOR CAVITĂȚII ORALE
(REVISTA LITERATURII)
Aurelia SPINEI, dr. hab. șt. med., prof. univ., 2Anca CHIRIAC, prof. univ., dr. med.,
1

1
Iurie SPINEI, dr. șt. med., conf. univ., 1Gheorghe ȚÎBÎRNĂ, acad., dr. hab. șt. med., prof. univ.
1
USMF „Nicolae Testemițanu”, Republica Moldova
2
Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, Iași, România
e-mail: aurelia.spinei@usmf.md

Rezumat.
În pofida progresului în tratamentul proceselor tumorale, cancerul oral este frecvent depistat deja în stadiile avansate.
Progresele recente în tehnologiile metagenomice pot fi utile în identificarea microbiomului legat de tumorile cavității
orale, inclusiv cancerul oral, genomul acestora, proprietățile de virulență și interacțiunea lor cu imunitatea gazdei. Modi-
ficarea comunităților microbiene comensale orale are o aplicabilitate potențială ca instrument de diagnostic și prognostic
a tumorile cavității oraleю Pentru a dezvolta abordări terapeutice extrem de precise și eficiente, poate fi necesară iden-
tificarea microbiomilor orali specifici. În prezentul reviu, relatăm rolul microbiomului în progresarea tumorilor cavității
orale și rolul acestuia ca biomarker precoce și de prognostic pentru tumorile cavității orale.
Cuvinte-cheie: microbiomul oral, biofilm, cancer oral, inflammație, biomarker.

Summary. Role of oral microbiome in diagnosis and prognosis of oral tumors (literature review).
Despite advancement in tumors treatment, oral cancer has a poor prognosis and is often detected at late stage. Recent
advancement in metagenomic technologies may be useful in identifying oral tumors–related microbiome, their genomes,
virulence properties, and their interaction with host immunity. Alteration in the oral commensal microbial communities
have potential application as a diagnostic tool to predict oral tumors. To develop highly precise and effective therapeutic
approaches, identification of specific oral microbiomes may be required. In this review, we narrate the role of microbiome
in the progression of oral tumors and its role as an early diagnostic and prognostic biomarker for oral tumors.
Key-words: oral microbiome, biofilm, oral cancer, inflammation, biomarker.
Резюме. Роль микробиома полости рта в диагностике и прогнозировании опухолей полости рта (лите-
ратурный обзор).
Несмотря на прогресс в лечении опухолевых процессов, рак полости рта часто выявляется уже на запущен-
ных стадиях. Последние достижения в метагеномных технологиях могут быть применены для идентификации
микробиома, связанного с опухолями полости рта, включая рак ротовой полости, их геном, свойства вирулентно-
сти и их взаимодействие с иммунитетом хозяина. Модификация комменсальных микробных сообществ полости
рта потенциально применима в качестве инструмента для диагностики и прогноза опухолей полости рта. Для
разработки высокоточных и эффективных терапевтических подходов может потребоваться идентификация кон-
кретных микробиомов полости рта. В данном обзоре мы сообщаем о роли микробиома в прогрессировании рака
полости рта и его роли в качестве раннего и прогностического биомаркера опухолей полости рта.
Ключевые слова: микробиом полости рта, биопленка, рак полости рта, воспаление, биомаркер.

Introducere. Tumorile cavității orale (TCO) re-
prezintă o entitate extrem de eterogenă care cuprinde
o serie de tumori care au punct de plecare cavitatea
orală, hipofaringele, orofaringele, nazofaringele sau
laringele, cu diferențe notabile din aspect de epidemi-
ologie, etiologie sau abordare terapeutică [1]. Igiena
orală deficitară acționează sinergic sporind riscul de
cancer oral. Infecția bacteriană este una dintre cau-
zele majore ale inflamației cronice care facilitează
proliferarea celulară crescută, mutageneza, activarea
proteinelor oncogene și angiogeneza care duc la dez-
voltarea TCO. Numeroase specii bacteriene sunt im-
plicate în cancerul oral [2]. În pofida progresului în
tratamentul cancerului, TCO sunt frecvent diagnosti-
cate în stadii tardive și există un risc ridicat de dezvol-
tare a tumorilor secundare [3]. Pentru a depăși aceste
impedimente, cercetătorii interprind eforturi pentru
identificarea biomarkerilor de diagnostic precoce și
prognostic a TCO. Un interes semnificativ a prezentat
studiul rolului microbiomului în carcinogeneza orală
[4-11]. Investigațiile microbiomului uman, folosind
tehnologia de secvențiere de nouă generație bazată pe
utilizarea 16S rARN au caracterizat aspectele structu-
rale și funcționale ale comunităților bacteriene culti-
vabile și neculturabile din diferite regiuni ale corpului
uman în timpul condițiilor de sănătate și patologie.
Gena 16S rARN care are o lungime de 1500 pb și este
utilizată pentru identificarea comunităților bacteriene.
Științe Medicale
Gena bacteriană 16S rARN conține 9 regiuni hiperva-
riabile (V1-V9). O singură regiune hipervariabilă de-
vine incapabilă să distingă între toate bacteriile. Din-
tre cele 9 regiuni hipervariabile, regiunea V3 la V4
oferă puterea maximă de discriminare pentru analiza
grupurilor bacteriene. Această regiune generează un
produs cu o lungime de 500 bp, este utilizată în stu-
diul metagenomic [4]. În baza de date a microbiomu-
lui umane (14.5; www.homd.org) sunt incluse 700 de
tulpini bacteriene care convețuiesc în cavitatea orală.
Modificările microbiomului oral conduc la inflamații
care determină apariția TCO prin metabolismul direct
al agenților cancerigeni [12].
În acest reviu al literaturii de specialitate, relatăm
rolul microbiomului în progresia proceselor tumorale
a cavității orale și rolul său ca biomarker precoce și
de prognostic pentru cancerul oral. De asemenea, este
prezentată o sinteză a rezultatelor studiilor particula-
rităților microbiomului oral la persoanele sănătoase
și cu boli orale care determină progresia TCO.
Localizarea și ecologia habitatului microbian.
„Microbiomul uman” reprezintă toate microorganis-
mele și genomul lor din corpul uman. Microbiomul
oral este definit ca genomul microorganismelor din
cavitatea orală [5]. Microbiomul oral este considerat
un biomarker ideal în comparație cu alți biomarkeri
de la gazdă pentru tumorile cavițății orale. În cavita-
tea orală și nazofaringiene convețuiesc peste 700 de
specii bacteriene și se menține un mediu ideal pentru
dezvoltarea microbiomului. Bacteriile aerobe creează
o nișă localizată pentru anaerobi care se dezvoltă îm-
preună pentru a menține homeostazia. Temperatura
de 37°C în cavitatea orală și pH-ul de la 6,5 la 7,5
din salivă oferă un habitat stabil pentru aceste specii
bacteriene. Saliva oferă nutrienți microbiomului și îl
menține hidratat. Bacteriile aerobe și anaerobe for-
mează împreună biofilme orale care previn schimbă-
rile din mediul lor [6]. Populația microbiomului oral
variază în funcție de salivă și diferite habitate ale ca-
vității orale (mucoasa bucală, placa supragingivală și
subgingivală, pungile parodontale, suprafața dinților
și limba). Dintre aceste habitate, limba are cea mai
mare diversitate de microbiote, iar microorganisme-
le prezente facilitează colonizarea bacteriilor în alte
regiuni ale cavității orale prin salivă. Modificările
condițiilor de mediu cresc potențialul bacteriilor pa-
togene de a provoca diferite boli [5, 6].
Majoritatea bacteriilor din salivă sunt atașate de
celulele epiteliale umane exfoliate [7]. Diverși recep-
tori și molecule de aderență (adezine) ale speciilor
bacteriene asigură colonizarea pe suprafețele orale
prin mecanismul „blocare și cheie”. Bacteriile se lea-
gă cu receptori complementari pe suprafețele mucoa-
sei gazdei [8].
Veillonella atypica, Porphyromonas gingivalis,
Selenomonas subspecies, Actinobacillus actinomy-
69
cetemcomitans, Prevotella intermedia și Capnocyto-
phaga sunt depistate la suprafața limbei, în timp ce
Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae,
Haemophilus influenza și Haemophilus parainflu-
enza. Streptococcus faecalis, Eikenella corrodens,
Enterobacteriaceae, Actinomyces, Lactobacilli, Vei-
llonella și Treponema sunt observate exclusiv în ca-
vitatea orală, dar nu și în orofaringe [6].
Creșterea numărului de bacterii anaerobe, cum ar
fi subspeciile Bacteroidaceae și Spirochetes, a fost ra-
portată în zona subgingivală cu aport mai mic de oxi-
gen. Formarea biofilmului pe suprafețele dinților are
loc prin matrice care este alcătuită din substanțe poli-
merice extracelulare. Supraexpunerea la carbohidrați
fermentabili modifică echilibrul dintre comensali și
agenți patogeni [7, 8]. Zaharoza este combinația de
zaharuri hexozice, cum ar fi glucoza și fructoza, care
sunt utilizate pentru a sintetiza glucanii și fructanii.
Substanțele polimerice extracelulare sunt alcătuite
din exopolizaharide, cum ar fi glucanii, acidul lipo-
teicoic, proteinele asemănătoare amiloidului, glico-
proteinele, ADN-ul extracelular și proteinele gazdă.
Fermentarea glucozei și fructozei produce acid lactic
care afectează configurația și constituirea biofilmelor
dentare [9, 11]. Substanțele polimerice extracelulare
oferă locuri pentru aderența la celulele bacteriene.
Dieta bogată în carbohidrați induce formarea exopo-
lizaharidelor, producerea de metaboliți acizi și favo-
rizează acumularea de microorganisme acidogene și
acidurice în cariile dentare [4-6].
Streptococcus mutans, Lactobacilli, subspeciile
Bifidobacterium, Scardovia și Actinomyces sunt asoci-
ate cu caria dentară. Porphyromonas gingivalis, Tan-
nerella forsythia, Treponema denticola, Filifactor alo-
cis și Peptoanaerobacter stomatis sunt asociate bolilor
parodontale. Dintre acestea, Porphyromonas gingiva-
lis, Tannerella forsythia și Treponema denticola sunt
considerați agenți patogeni predominanți în parodon-
tita cronică. Streptococcus sanguinis, Streptococcus
gordonii, Streptococcus parasanguinis, Streptococcus
oralis și Streptococcus mitis sunt comensali importan-
ti ale cavității orale. Streptococcus gordonii în asoci-
ere cu Porphyromonas gingivalis provoacă pierderea
osoasă. Comunitățile cariogene, cum ar fi Corynebac-
terium, Granulicatella, Propionibacterium și anumite
tulpinile de Leptotrichia au un potențial zahararolitic
ridicat și produc acizi. Unele bacterii acidogene, cum
ar fi subspeciile Prevotella și Atopobium, s-au depistat
în componența biofilmelor cariogene [ 7, 9-11].
Bacteriile comensale convețuiesc în echilibru cu
răspunsul imun al gazdei. Streptococul este genul
predominant al biomului oral sănătos. Speciile bacte-
riene comensale și patogene ocolesc răspunsul imun
al gazdei prin formarea biofilmului. Streptococii pro-
duc adezine orale, cum ar fi PaG, SspA, antigen I / II,
proteine care leagă amilaza și proteine de tip 1 asoci-
70
ate cu fimbriae. Streptococcus gordonii și Porphyro-
monas gingivalis utilizează AI-2 din biofilmul oral
[13]. Streptococcus gordonii reduce formarea plă-
cii dentare prin producerea de peroxid de hidrogen.
Peroxidul de hidrogen al Streptococcus gordonii inhi-
bă creșterea Actinomyces naeslundii. Fusobacterium
nucleatum se poate asocia cu Streptococcus cristatus.
Streptococii, Actinomyces și Lactobacillus inhibă
creșterea speciilor bacteriene făcând microambientul
acid prin schimbarea pH-ului. Subspeciile Porphyro-
monas, subspeciile Campylobacter, Tannerella for-
sythia, Treponema denticola și Aggregatibacter acti-
nomycetemcomitans din biofilm sunt responsabile de
inflamația țesuturilor parodonțiului [8, 10].
Porphyromonas gingivalis îmbunătățește acti-
vitatea tirozin kinazei Ptk1 și a căii de semnaliza-
re dependente de fosforilarea tirozinei prin adezine
fimbriale FimA și Mfa1 ca răspuns la metabolitul
streptococic 4-amino benzoat (pABA). Interacțiunea
dintre proteina adhesină Mfa1 și proteinele de supra-
față streptococice precum SspA sau SspB activează
tirozin fosfataza Ltp1 care defosforilează Ptk1 și re-
duce producția de adezină. pABA produsă de Strep-
tococcus gordonii inactivează tirozin fosfataza Ltp1
a Porphyromonas gingivalis, reducând astfel nivelul
de defosforilare al tirozin kinazei Ptk1. Factorul de
transcripție CdhR este inactivat de Ptk1, iar Ptk1 la
rândul său, crește expresia genei FimA care codifică
adezinele fimbriale [11, 13-15].
Factori care afectează populația microbiotică
orală. Temperatura, pH-ul, condițiile atmosferice, sa-
linitatea, potențialul redox și apa din salivă afectează
formarea biofilmelor în cavitatea orală. Saliva este
utilizată în calitate de mediu de transport (al nutri-
enților, peptidelor și glucidelor parțial dizolvate) în
formarea biofilmelor orale [8, 16, 17].
Factorii precum vârsta gazdei, condițiile de me-
diu, cum ar fi pH-ul, nivelurile de oxigen și nutriția
în habitatele cavitatea orală, stilul de viață al gazdei,
cum ar fi obiceiurile alimentare, consumul de tutun și
alcool și igiena orală modulează compoziția microbi-
otei orale. Formarea biofilmului în placa dentară este
asociată cu inițierea cariei dentare și bolilor parodon-
tale. Acumularea de biofilme este restricționată de
epiteliul oral. Glicoproteinele salivare reglează atașa-
rea bacteriilor pe suprafețele orale, fie îmbunătățind,
fie împiedicând aderența acestora [13-18].
Componentele salivare, imunoglobulina A, lactofe-
rina, lactoperoxidaza, lizozima, statherina și histatinele
sunt sursa nutrițională pentru microbiomul oral. Lacto-
peroxidaza este responsabilă pentru producerea de hipo-
tiocianit din peroxid de hidrogen. Hipotiocianitul a pre-
zentat efecte antimicrobiene prin suprimarea glicolizei
bacteriene. O altă componentă salivară cu potențial anti-
microbian este nitritul, transformat din nitrații alimentari
de către bacteriile orale. Nitritul produs de microbiomul
Buletinul AȘM
oral este redus în continuare la oxid nitric care previne
creșterea bacteriilor cariogene [14, 18, 19].
Efectele benefice ale bacteriilor orale rezidente.
Bacteriile comensale pot spori eficacitatea imunotera-
piei proceselor tumorale. Bifidobacterium prin admi-
nistrare orală a controlat creșterea tumorii cu aceeași
eficiență comparativ cu proteina programată de moarte
celulară 1 ligand 1 (PD-L1) în terapia cu anticorpi spe-
cifici. Abordarea complexă atât a administrării orale a
Bifidobacterium, cât și a anticorpului specific PD-L1 a
prevenit numai creșterea tumorii. Administrarea orală
a Bifidobacterium accelerează răspunsul imun antitu-
moral și modifică eficacitatea inhibitorilor punctului
de control ca agent imunoterapeutic prin schimbarea
compoziției microorganismelor intestinale [19-23].
Bacteriocinele Streptococcus dentisani inhibă crește-
rea speciilor bacteriene cariogene. Peptidele antimi-
crobiene cum ar fi bacteriocinele produse de Strepto-
coccus mutans și Streptococcus salivarius în cavitatea
orală distrug alte bacterii [15, 19, 24-29].
Particularitățile microbiomului oral în saliva
pacienților cu tumori ale cavității orale. Numărul
mare de Prevotella melaninogenica, Streptococcus mi-
tis, Capnocytophaga gingivalis și Fusobacterium peri-
odonticum sunt raportate în saliva pacienților cu TCO
[18, 23, 30-32]. Totodată, numărul de Aggregatibac-
ter, Lautropia, Haemophillus, Neisseria, Leptotrichia,
Haemophilus, Neisseria, Gemellaceae sau Aggregati-
bacter a fost semnificativ mai mare la subiecții sănă-
toși în comparație cu pacienții cu TCO [22, 25, 33].
Creșterea numărului Lactobacillus vaginalis,
Lactobacillus gasseri: Lactobacillus johnsonii, Lac-
tobacillus fermentum, Lactobacillus salivarius și
Lactobacillus rhamnosus, abundența Fusobacterium
nucleatum, Streptococcus salivarius: Streptococcus
vestibularis, Prevotella oris și Rothia mucilaginosa,
precum și micșorarea numărului de Prevotella me-
laninogenica și Prevotella pallens s-au depistat în
probele de salivă colectate de la pacienții cu stadii
avansate de cancer oral. Creșterea numărului Lacto-
bacililor în salivă anihilează legarea altor bacterii de
celulele epiteliale orale ale gazdei, iar acidul lactic
produs de lactobacili inhibă creșterea multor altor
bacterii și previne deacetilarea histonelor care deter-
mină transcrierea genelor. Astfel, acidul lactic îmbu-
nătățește autofagia celulelor epiteliale [26, 34].
Existența bacteriilor viabile în profunzimea tu-
morilor a oferit un argument în plus pentru ipoteza
că bacteriile supraviețuiesc în microclimatul tumoral
[30, 32, 35-41]. Taxonii bacterieni Veillonella, Fuso-
bacterium, Prevotella, Porphyromonas, Actinomyces
și Clostridium aparținând anaerobilor și Haemophi-
lus, Enterobacteriaceae și subspeciile de Streptococ-
cus au fost depistate în abundență în situsurile de can-
cer [34, 41-45]. Perera M, Al-Hebshi NN, Perera I, et
al., 2018, au elucidat creșterea numărului Capnocyto-
Științe Medicale
phaga, Pseudomonas și Atopobium la nivel de gen și
Campylobacter concisus, Prevotella salivae, Prevo-
tella loeschii și Fusobacterium oral taxon 204 la nivel
de specie la pacienții cu TCO, iar a Streptococcus mi-
tis, Streptococcus oral taxon 070, Lautropia mirabilis
și Rothia dentocariosa – la subiecții cu polip fibroepi-
telial. Factorii de virulență, cum ar fi LPS, flageli și
exotoxina U în Pseudomonas aeruginosa au jucat un
rol semnificativ în inflamația în carcinogeneză [46].
Rolul microbiomului oral în inflamație. Infla-
mația datorată infecțiilor, factorilor de mediu și tera-
piei induce angiogeneza, progresia tumorii și metas-
taza. Infecția bacteriană induce inițierea și progresia
proceselor oncogene. Celulele gazdă au receptori de
recunoaștere a modelelor (PRR, engl. pattern recog-
nition receptors), cum ar fi familia receptorilor de tip
taxă (TLR), care recunosc tiparele moleculare aso-
ciate cu agenții patogeni sau DAMP care activează
răspunsul imun înnăscut. Endotoxinele bacteriene
(LPS), subprodusele metabolice ale infecției bacteri-
ene și activitatea enzimatică crescută din cauza infec-
ției bacteriene pot induce mutații somatice în genomii
gazdei și modifică calea de semnalizare [47].
Activarea factorului de transcripție a factorului nu-
clear kB (NF-kB) este o caracteristică esențială a dez-
voltării tumorilor asociate bacteriilor. În timpul infecției,
bacteriile gram-negative eliberează endotoxine precum
LPS din membrana lor exterioară. LPS bacteriene leagă
PRR-uri foarte sensibile, cum ar fi TLR-urile, în special
TLR4, care la rândul său activează producția de citoki-
ne inflamatorii asociate prin calea de semnalizare NF-
KB. Acest eveniment de semnalizare este unul dintre
factorii majori în inflamația indusă de bacterii, precum
și contribuția la carcinogeneză. Lipopolizaharida de la
un potențial agent patogen precum Porphyromonas gin-
givalis și Fusobacterium nucleatum este responsabilă
pentru activarea sistemului imunitar la nivel celular în
bolile parodontale. Endotoxina bacteriană îmbunătățește
producția factorului de necroză tumorală α (TNF-α) din
macrofage. Citokinele inflamatorii, cum ar fi interleu-
kina (IL) -1β, IL-6 și TNF-α, sunt responsabile pentru
deteriorarea țesutului parodontal. Interleukina-1β poate
fi implicată în resorbția osoasă și pierderea atașamentu-
lui, care sunt proprietăți caracteristice ale parodontitei.
TNF-α este responsabil pentru generarea de radicali li-
beri în timpul sepsisului [42, 46, 47].
Produsele bacteriene cum ar fi endotoxinele
(LPS), enzimele (de exemplu, proteaze, colagenaze,
fibrinolizină și fosfolipază) și subprodusele metabo-
lice (de exemplu, H2S, amoniac și acizi grași) pot
induce modificări genetice permanente în celulele
epiteliale ale gazdei care conduc proliferarea și / sau
supraviețuirea celulelor epiteliale. Microorganismele
induc inflamații prin activarea neutrofilelor, macrofa-
gelor, monocitelor, limfocitelor, fibroblastelor și celu-
lelor epiteliale care conduc secreția de citokine și me-
71
taloproteazele matricei. Bacteriile generează specii
reactive de oxigen (de exemplu, peroxid de hidrogen
și radicali de oxigen), specii reactive de azot (oxizi
nitric), lipide reactive și metaboliți (de exemplu, ma-
londialdehidă, 4-hidroxi-2-nonenal) în celulele epite-
liale care determină deteriorarea ADN-ului în celule-
le epiteliale ce contribuie la fenotipul bolii. Flagelii
bacterieni au fost considerați ca structuri inflamatorii
cheie în reglarea inflamației asociate TCO [47-49].
Rolul Porphyromonas gingivalis și Fusobacte-
rium nucleatum în progresarea tumorilor cavității
orale. Porphyromonas gingivalis induce supraexpri-
marea receptorilor B7-H1 și B7-DC în celulele epite-
liale orale care sunt responsabile pentru dezvoltarea
inflamației cronice prin creșterea producției de IL-1,
IL-6, IL-8 și TNF-α. Porphyromonas gingivalis și
Fusobacterium nucleatum sunt responsabile de inva-
zia celulară în cancer oral. Porphyromonas gingivalis
induce supraexprimarea metaloproteinazei pro-matri-
ce-9 (pro-MMP-9), este responsabil pentru tranziția
epitelială la tranziția mezenchimală și îmbunătățește
producția de MMP-1 și MMP-10. Fusobacterium nu-
cleatum induce supraproducția de MMP-13 (colage-
naza 3), a protein kinazei p38 cu activate mitogenă,
Etk/BMX, kinaza S6 p70 și kinaza RhoA care deter-
mină invazia și migrația celulară. Porphyromonas
gingivalis induce proliferarea celulară prin activarea
și fosforilarea kinazelor dependente de ciclină și re-
duce nivelul de expresie al TP53 prin posesia fimbrii-
lor (FimA adhesin) [42, 50]. Porphyromonas gingiva-
lis induce proliferarea celulelor epiteliale bucale prin
reglarea în sus a β-cateninei și degradarea proteolitică
dependentă de gingipaină. Fusobacterium nucleatum
induce proliferarea celulei epiteliale orale prin acti-
varea a 12 kinaze. Aderența fusobacteriană FadA de
Fusobacterium nucleatum se leagă de E-cadherină și
la rândul său activează β-catenina. Porphyromonas
gingivalis inhibă apoptoza mitocondrială intrinsecă
indusă chimic în celulele epiteliale gingivale prin
activarea transductorului JAK1/ signal și activator
al transcripției 3 (STAT3) și semnalizării PI3K/Akt.
Porphyromonas gingivalis induce supraexprimarea
miR-203, care reduce supresorul citokinei de semna-
lizare 3 care inhibă apoptoza prin activarea STAT3.
Nucleozid difosfat kinaza din Porphyromonas gingi-
valis inhibă apoptoza dependentă de Adenozintrifo-
sfatului prin receptorul purinergic P2X7 în celulele
epiteliale gingivale [50, 51].
Infectarea cu Porphyromonas gingivalis activează
mai multe căi antiapoptotice, cum ar fi semnalizarea
Jak1/Akt/Stat3. Lipopolisaharidele Porphyromonas
gingivalis conțin 2-ceto-3-deoxioctonat fosforilat care
inhibă apoptoza mitocondrială intrinsecă a celulelor
epiteliale. Porphyromonas gingivalis îmbunătățește
Bcl2 (antiapoptotic); Raportul Bax (pro-apoptotic) și
inhibă eliberarea citocromului c din mitocondrii [52].
72
Porphyromonas gingivalis colonizează în interiorul
celulelor epiteliale gingivale și previne apoptoza prin
inducerea ligării Adenozintrifosfatului cu receptorii
purinergici ai receptorilor P2X7. Nucleozid difosfat
kinaza Porphyromonas gingivalis inhibă apoptoza
și favorizează supraviețuirea celulelor epiteliale ale
gazdei [51, 53]. Porphyromonas gingivalis reduce ac-
tivarea Adenozintrifosfatului a receptorilor P2X7 pe
celulele dendritice care perturbează activarea inflam-
masomului NLRP3/ASC/caspază-1, previne secreția
de IL-1β și IFN-γ din celulele T CD8 + [48, 50].
Porphyromonas gingivalis accelerează progresia
prin faza-S a ciclului celular prin prevenirea activității
genei supresoare tumorale p53 [42, 46]. Expresia in-
dusă de receptorii B7-H1 și B7-DC pe celulele HN-
SCC și celulelor epiteliale gingivale primare de către
Porphyromonas gingivalis a fost raportată de mai
mulți autori. Exprimarea receptorului B7-H1 inhibă
celulele T-efectoare prin inducerea celulelor T-regla-
toare. Exprimarea receptorului B7-H1 induce evaziu-
nea imună în cancerele orale [48]. Căile ERK1/2-Ets1,
p38 HSP27 și PAR2/NF-KB sunt activate de infecția
cu Porphyromonas gingivalis pentru a induce expre-
sia pro-MMP-9. Gingipainele (cistein proteinaze) din
componența Porphyromonas gingivalis transformă
pro-MMP-9 în MMP-9 care contribuie la invazia mi-
grației celulare și metastaza în HNSCC [49].
Flagelul bacterian și lipopolisaharidele sunt struc-
turi inflamatorii puternice. Lipopolizaharida induce
reacții inflamatorii care favorizează cancerul. Lipo-
polizaharida din componența Fusobacterium nuclea-
tum conține 2-ceto-3-deoxioctonat și heptoză care pot
inhiba calea apoptotică intrinsecă a celulelor epiteliale
orale. Infectarea celulelor epiteliale umane de către
Fusobacterium nucleatum crește producția de MMP-
13 (colagenaza 3) prin activarea proteinei kinazei p38
activată de mitogen. La rândul său, aceasta provoacă
migrația celulară prin stimularea Etk/BMX, S6 kinaza
p70 și RhoA kinaza. Fusobacterium nucleatum acti-
vează p38 care la rândul său activează HSP-27 și indu-
ce secreția de MMP-9 și MMP-13 (colagenaza 3) care
determină invazia tumorii și metastazele [9, 50]. Lipo-
polizaharida Fusobacterium nucleatum este implicată
în inflamații și leziuni dăunătoare mediate de citokine
ale celulelor epiteliale gingivale prin activarea translo-
cației genei NF-kB în nucleul care conduce la produce-
rea de citokine inflamatorii precum IL-1α, IL-1β, IL-6,
IL -8 și MMP-uri [44]. Fusobacterium nucleatum din
celulele epiteliale gingivale activează inflammasomul
NLRP3 care include HMGB1 (proteina box-1 grup cu
morbiditate înaltă), proteină asemănătoare speckului
asociată cu apoptoza și caspază-1 [37]. Molecula de
adeziune FadA a Fusobacterium nucleatum se leagă de
E-cadherină și activează semnalizarea β-cateninei care
reglează proliferarea celulară și răspunsurile inflama-
torii în oncogeneză [94, 104, 105].
Buletinul AȘM
Antigenii Porphyromonas gingivalis au fost de
asemenea depistați în carcinomul gingival cu celule
scuamoase. Exprimarea receptorului B7-H1 în ce-
lulele carcinomului limbii este indusă de infecția cu
Porphyromonas gingivalis care induce producția de
pro-MMP-9 prin căile ERK1/2-Ets1, p38/HSP27 și
PAR2/NFκB. Porphyromonas gingivalis induce ex-
presia pro-MMP-9 în mucoasa orală, celulele dendri-
tice și monocitele, activează PAR2 care crește NF-
κB, ceea ce duce la supraexprimarea pro-MMP-9.
Proenzima pro-MMP-9 este activată de gingipainele
(arginina-X [Arg-gingipain A și B (RgpA și RgpB)] –
și lizina-X [Lys-gingipain (Kgp)] – proteine cisteini-
ce specifice) ale invaziei Porphyromonas gingivalis.
Matricea metaloproteinaza-9 degradează colagenul
IV din membranele bazale și matricea extracelulară
care inițiază progresia tumorii [52-54].
Porphyromonas gingivalis este considerat un
factor de risc potențial pentru cancerul oral [51] care
induce tranziția epitelial-mezenchimală prin reglarea
descendentă a E-cadherinei și acumularea nucleocito-
plasmatică a β-cateninei care determină agresivitatea
și/sau potențialul metastatic în cancerul oral. Por-
phyromonas gingivalis crește nivelul PI3K/Akt care
inactivează GSK3β, ceea ce mărește expresia factori-
lor de transcripție Snail și Slug. Este cunoscut faptul,
că Snail, Slug și β-catenin îmbunătățesc expresiile
Zeb1, Vimentin și MMP-2, -7 și -9 [38].
Microorganismele induc răspunsul imunitar la in-
flamație în celulele gazdă care îmbunătățește rata mu-
tației în celulele normale și declanșează transformarea
malignă a celulelor normale ale gazdei [39]. Porphyro-
monas gingivalis este responsabil pentru deteriorarea
țesuturilor parodontale locale și evită sistemul imunitar
al gazdei. Expunerea pe termen lung a Porphyromo-
nas gingivalis induce proliferarea celulară, migrația și
invazia prin reglarea genelor legate de tumori precum
FLI1, GAS6, PDCD1LG2, CD274 și lncRNACCAT1
[41]. Astfel, rămâne de investigat, dacă profilarea ex-
presiei acestor gene ar putea fi folosită ca biomarkeri.
Porphyromonas gingivalis induce expresia mole-
culelor de suprafață celulară care activează comple-
xul TLR2-TLR1, iar acesta induce secreția de enzime
(gingipainele HRgpA și RgpB) care au efect asupra
componentei complementului C5 pentru a genera
concentrație mare de ligand C5a pentru receptorul
C5a1 (C5aR1). Porphyromonas gingivalis induce
calea de semnalizare a diafragmei C5aR1-TLR2 în
neutrofile și macrofage care separă un element de
protecție a gazdei – TLR2-MyD88 de TLR2-MyD88-
like adaptor (toll-interleukin 1 receptor domain con-
taining adaptor protein, TIRAP; MyD88 adapter-like,
Mal) – Pi3K, care blochează fagocitoza și contribuie
la propagarea inflamaţiei. Porphyromonas gingivalis
inhibă expresia chemokinelor care influențează celu-
la IL-8 și T helper 1 (CXCL9, CXCL10 și CXCL11)
Științe Medicale
chiar și în prezența Fusobacterium nucleatum. Por-
phyromonas gingivalis inhibă inflamația dependentă
de MyD88, dar induce citokinele inflamatorii depen-
dente de PI3K atât la neutrofile, cât și la macrofa-
ge. Receptorii de tip toll de pe suprafețele celulelor
epiteliale recunosc Fusobacterium nucleatum care
induce căi de semnalizare proinflamatoare [19, 36].
Porphyromonas gingivalis modifică aceste căi prin
reducerea expresiei CXCL10 prin inactivarea STAT1
și IRF1 în celulele epiteliale, neutrofile și monocite.
Porphyromonas gingivalis secretă serin fosfatază
SerB în celulele epiteliale care activează NF-κB prin
defosforilare la serina 536 reziduu al subunității p65
a NF-κB. Subunitatea p65 activată a NF-κB inhibă
activarea transcripțională a IL-8 [35, 51, 53].
Concluzii
Cercetările recente s-au axat pe rolul bacterii-
lor în carcinogeneza orală. S-a stabilit că o meta-
Bibliografia
1. Gupta B., Johnson N. Systematic review and me-
ta-analysis of association of smokeless tobacco and of betel
quid without tobacco with incidence of oral cancer in South
Asia and the Pacific. PLoS One, 2014; 9(11):e113385.
2. Lax A., Thomas W. How bacteria could cau-
se cancer: one step at a time. Trends Microbiol., 2012;
10(6):293-299.
3. Multhoff G., Molls M., Radons J. Chronic in-
flammation in cancer development. Front Immunol., 2011;
2:98.
4. Perera M., Al-hebshi N., Speicher D., Perera I.,
Johnson N. Emerging role of bacteria in oral carcinoge-
nesis: a review with special reference to perio-pathogenic
bacteria. J Oral Microbiol., 2016; 8(1):32762.
5. Dewhirst F., Chen T., Izard J., et al. The human
oral microbiome. J Bacteriol., 2010; 192(19):5002-5017.
6. Lim Y., Totsika M., Morrison M., Punyadeera C.
Oral microbiome: a new biomarker reservoir for oral and oro-
pharyngeal cancers. Theranostics., 2017; 7(17):4313-4321.
7. Dawes C. Estimates, from salivary analyses, of
the turnover time of the oral mucosal epithelium in humans
and the number of bacteria in an edentulous mouth. Arch
Oral Biol., 2003; 48(5): 329-336.
8. Avila M., Ojcius D., Yilmaz O. The oral microbi-
ota: living with a permanent guest. DNA Cell Biol., 2009;
28(8):405-411.
9. Mager D., Haffajee A., Devlin P., et al. The salivary
microbiota as a diagnostic indicator of oral cancer: a de-
scriptive, nonrandomized study of cancer-free and oral squ-
amous cell carcinoma subjects. J Transl Med., 2005; 3(1):27.
10. Itzek A., Gillen C., Fulde M., et al. Contribution
of plasminogen activation towards the pathogenic potenti-
al of oral Streptococci. PLoS One., 2010; 5(11):e13826.
11. Lamont R., Koo H., Hajishengallis G. The oral
microbiota: dynamic communities and host interactions.
Nat Rev Microbiol., 2018; 16(12):745-759.
12. Chen T., Yu W., Izard J., et al. The human oral
microbiome database: a web accessible resource for inves-
tigating oral microbe taxonomic and genomic information.
Database (Oxford)., 2010; 2010:baq013.
73
genomică de 16 ARN ribosomal (ARNr) cu NGS a
contribuit în mod semnificativ la specificul micro-
biomului oral care determină apariția TCO, inclusiv
cancerului oral.
Avansarea tehnologiilor omice, a bioinformaticii,
va fi utilă pentru identificarea microbiomului oral și
a genomului, proteomului și metabolomului acestora.
Aceste date pot fi utile în identificarea microbiomului
TCO, proprietățile lor de virulență și interacțiunea lor
cu imunitatea gazdei.
Identificarea microbiotei orale și rolul său funcți-
onal cu aplicarea tehnologiei de secvențiere de nouă
generație bazată pe utilizarea 16S rARN ar putea fi
implementată atât în diagnosticul precoce, cât și în
tratamentul complex al pacienților cu TCO.
Această sinteză a literaturii a elucidat rolul activ
al microbiomului oral în formarea biofilmului și rolul
acestuia în progresia TCO, inclusiv, cancerului oral
prin modificarea fiziologiei gazdei.
13. Jakubovics N., Kolenbrander P. The road to ruin:
the formation of disease-associated oral biofilms. Oral
Dis., 2010; 16(8): 729-739.
14. Aruni A., Dou Y., Mishra A., Fletcher H. The bi-
ofilm community—Rebels with a cause. Curr Oral Health
Rep., 2015; 2(1): 48-56.
15. Sintim H., Gu¨rsoy U. Biofilms as “Connectors”
for oral and systems medicine: a new opportunity for bi-
omarkers, molecular targets, and bacterial eradication.
OMICS., 2016; 20(1):3-11.
16. Zhang K., Ou M., Wang W., Ling J. Effects of
quorum sensing on cell viability in Streptococcus mutans
biofilm formation. Biochem Biophys Res Commun., 2009;
379(4):933-938.
17. Baker J., Bor B., Agnello M., Shi W., He X. Eco-
logy of the oral microbiome: beyond bacteria. Trends Mi-
crobiol., 2017; 25(5): 362-374.
18. Rosier B., Marsh P, Mira A. Resilience of the oral
microbiota in Health: mechanisms that prevent dysbiosis. J
Dent Res., 2018; 97(4):371-380.
19. Zaura E., Keijser B., Huse S., Crielaard W. De-
fining the healthy “core microbiome” of oral microbial
communities. BMC Microbiol., 2009; 9:259.
20. Verma M. Mechanistic and Technical Challenges
in Studying the Human Microbiome and Cancer Epidemi-
ology. Technol Cancer Res Treat., 2017; 16(2):150-158.
21. Acharya A., Chan Y., Kheur S., et al. Salivary mi-
crobiome of an urban Indian cohort and patterns linked to
subclinical inflammation. Oral Dis., 2017; 23(7):926-940.
doi: 10.1111/ odi.12676.
22. Sarkar A., Stoneking M., Nandineni M. Unrave-
ling the human salivary microbiome diversity in Indian po-
pulations. PLoS One., 2017; 12(9):e0184515.
23. Sivan A., Corrales L., Hubert N., et al. Commensal
Bifidobacterium promotes antitumor immunity and facilita-
tes anti-PD-L1 efficacy. Science., 2015; 350(6264):1084-
1089.
24. Gholizadeh P., Eslami H., Kafil H. Carcinoge-
nesis mechanisms of Fusobacterium nucleatum. Biomed
Pharmacother., 2017; 89: 918-925.
74
25. Laprise C., Shahul H., Madathil S., et al. Peri-
odontal diseases and risk of oral cancer in Southern In-
dia: results from the HeNCe life study. Int J Cancer., 2016;
139(7):1512-1519.
26. Yao Q., Zhou D., Peng H., et al. Association of
periodontal disease with oral cancer: a meta-analysis. Tu-
mor Biol., 2014; 35(7):7073-7077.
27. Shi B., Chang M,. Martin J., et al. Dynamic chan-
ges in the subgingival microbiome and their potential for
diagnosis and prognosis of periodontitis. MBio., 2015
;6(1):e01926-14. doi: 10.1128/ mBio.01926-14.
28. Hajishengallis G. Immunomicrobial pathogene-
sis of periodontitis: keystones, pathobionts, and host res-
ponse. Trends Immunol., 2014; 35(1):3-11.
29. Gao L., Xu T., Huang G., et al. Oral microbiomes:
more and more importance in oral cavity and whole body.
Protein Cell., 2018; 9(5):488-500. doi: 10.1007/s13238-
018-0548 -1.
30. Wang K., Lu W., Tu Q., et al. Preliminary analy-
sis of salivary microbiome and their potential roles in oral
lichen planus. Sci Rep., 2016; 6:22943.
31. Lee W., Chen H., Yang S., et al. Bacterial altera-
tions in salivary microbiota and their association in oral
cancer. Sci Rep., 2017; 7(1):1-11.
32. Furquim C., Soares G., Ribeiro L., et al. The sa-
livary microbiome and oral cancer risk: a pilot study in
Fanconi anemia. J Dent Res., 2017; 96(3):292-299.
33. Guerrero-Preston R., Godoy-Vitorino F., Jedlicka
A., et al. 16 S rRNA amplicon sequencing identifies mi-
crobiota associated with oral cancer, human papilloma
virus infection and surgical treatment. Oncotarget., 2016;
7(32):51320-51334.
34. Guerrero-Preston R., White J.R., Godoy-Vitori-
no F., et al. Highresolution microbiome profiling uncovers
Fusobacterium nucleatum, Lactobacillus gasseri/john-
sonii, and Lactobacillus vaginalis associated to oral and
oropharyngeal cancer in saliva from HPV positive and
HPV negative patients treated with surgery and chemo-ra-
diation. Oncotarget., 2017 ;8(67):110931-110948. doi:
10.18632/oncotarget.20677.
35. Karpin´ski T. Role of Oral microbiota in cancer
development. Microorganisms., 2019; 7(1):pii E20.
36. Bo¨rnigen D., Ren B., Pickard R., et al. Alterati-
ons in oral bacterial communities are associated with risk
factors for oral and oropharyngeal cancer. Sci Rep., 2017;
7(1):17686. doi:10.1038/s41598- 017-17795-z
37. Al-Hebshi N., Nasher A., Maryoud M., et al. In-
flammatory bacteriome featuring Fusobacterium nuclea-
tum and Pseudomonas aeruginosa identified in associa-
tion with oral squamous cell carcinoma. Sci Rep., 2017;
7(1):1834. doi: 10.1038/s41598-017- 02079-3.
38. Lim Y., Fukuma N., Totsika M., et al. The per-
formance of an oral microbiome biomarker panel in pre-
dicting oral cavity and oropharyngeal cancers. Front Cell
Infect Microbiol., 2018; 8:267.
39. Hayes R., Ahn J., Fan X., et al. Association of
oral microbiome with risk for incident head and neck squ-
Buletinul AȘM
amous cell cancer. JAMA Oncol., 2018; 4(3):358-365. doi:
10.1001/jamaoncol.2017.4777.
40. Al-Hebshi N., Alharbi F., Mahri M., Chen T. Di-
fferences in the bacteriome of smokeless tobacco products
with different oral carcinogenicity: compositional and
predicted functional analysis. Genes., 2017a; 8:106. doi:
10.3390/genes8040106.
41. Meurman JH. Oral microbiota and cancer. J Oral
Microbiol., 2010; 2. doi: 10.3402/jom.v2i0.5195.
42. Kang M., Oh J., Kim H., et al. Prevalence of oral
microbes in the saliva of oncological patients. J Bacteriol
Virol., 2009; 39(4): 277-285.
43. Hiranmayi K., Sirisha K., Ramoji Rao M., Su-
dhakar P. Novel pathogens in periodontal microbiology. J
Pharm Bioallied Sci., 2017; 9(3):155-163.
44. Ganly I., Yang L., Giese R., et al. Periodontal
pathogens are a risk factor of oral cavity squamous cell
carcinoma, independent of tobacco and alcohol and hu-
man papillomavirus. Int J Cancer., 2019; 145(3):775-784.
45. Banerjee S., Tian T., Wei Z., et al. Microbial sig-
natures associated with oropharyngeal and oral squamous
cell carcinomas. Sci Rep., 2017; 7(1):4036.
46. Perera M., Al-Hebshi N., Perera I., et al. In-
flammatory bacteriome and oral squamous cell car-
cinoma. J Dent Res., 2018; 97(6): 725-732. doi:
10.1177/0022034518767118.
47. Gaonkar P., Patankar S., Tripathi N., Sridharan G.
Oral bacterial flora and oral cancer: The possible link? J
Oral Maxillofac Pathol., 2018; 22(2):234-238.
48. Hsiao J., Chang C., Lee W., et al. The interplay
between oral microbiome, lifestyle factors and genetic
polymorphisms in the risk of oral squamous cell carcino-
ma. Carcinogenesis., 2018; 39(6):778-787.
49. Vesty A., Gear K., Biswas K., et al. Microbial
and inflammatory-based salivary biomarkers of head and
neck squamous cell carcinoma. Clin Exp Dent Res., 2018;
4(6):255-262.
50. Singleton D., Adrion A., Aitken M. Surfactant-in-
duced bacterial community changes correlated with in-
creased polycyclic aromatic hydrocarbon degradation
in contaminated soil. Appl Microbiol Biotechnol., 2016;
100(23):10165-10177.
51. Vogelmann R., Amieva M. The role of bacte-
rial pathogens in cancer. Curr Opin Microbiol., 2007;
10(1):76-81.
52. Gholizadeh P., Eslami H., Yousefi M., et al. Role
of oral microbiome on oral cancers, a review. Biomed
Pharmacother., 2016; 84:552-558. doi: 10.1016/j.biopha.
2016.09.082.
53. Yang S., Huang H., Fan W., et al. Compositional
and functional variations of oral microbiota associated
with the mutational changes in oral cancer. Oral Oncol.,
2018; 77:1-8.doi: 10.1016/j. oraloncology.2017.12.005.
54. Spinei A., Spinei I., Țîbîrnă Gh. Terapia fotodi-
namică antimicrobiană o strategie pentru prevenirea cari-
ilor dentare la copii. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Mol-
dovei. Ştiinţe Medicale. Chişinău., 2019; 4(64): 182-190.
Științe Medicale 75

CZU: 616.31-006-07-08-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.10

ORAL CAVITY TUMORS IN CHILDREN.

DIAGNOSTIC APPROACH
Dănis URSU, medic rezident, Silvia RAILEAN, dr. șt. med., conf. univ.,
Sergiu CIUPAC, asist. univ., Roman LUPAN, asist. univ., Egor POROSENCOV, asist. univ.
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
e-mail: danis.ursu@usmf.md

Summary.
Although the majority of lesions reported in children and adolescents are benign, it should be recognized that oral
malignant tumors do occur in children. The incidence of childhood malignancy is greatest in the 1st year of life, with
the second peak to be found at 2–3 years of age. Many clinicians do believe that oral cancer is particularly aggressive in
young patients, and is associated with poorer survival compared to adults. Numerous early reports of oral cancer in young
adults concluded that the disease was more aggressive, and prognosis was poorer than in older adults.
Purpose of this study is to make a literature review on the diagnostic methods of the tumors of oral cavity in children.
Conclusion. Despite the progress in technology and medicine paraclinical examination methods in determining tu-
mors of the oral cavity in children haven’t been developed and studied enough, thourder studies have to be done in order
to create diagnostic protocols for the pediatric population.
Key-words: tumor, oral cavity, children, malignancies.

Rezumat. Tumorile cavității bucale la copii. Abordare de diagnostic.

Deși majoritatea leziunilor raportate la copii și adolescenți sunt benigne, ar trebui să se recunoască faptul că tumorile
maligne orale apar la copii. Incidența malignității copilului este cea mai mare în primul an de viață, cel de-al doilea vârf
fiind întâlnit la vârsta de 2-3 ani. Mulți medici cred că cancerul oral este deosebit de agresiv la pacienții tineri și este
asociat cu o supraviețuire mai slabă în comparație cu adulții. Numeroase rapoarte timpurii despre cancerul oral la adulții
tineri au concluzionat că boala era mai agresivă și prognosticul era mai slab decât la adulții în vârstă.
Scopul acestui studiu este de a face o revizuire a literaturii cu privire la metodele de diagnostic ale tumorilor cavității
bucale la copii.
Concluzie. În ciuda progresului în tehnologia și medicina metodele de examinare paraclinică în determinarea tumo-
rilor cavității bucale la copii nu au fost suficient dezvoltate și studiate, este necesitatea de a efectua studii suplimentare
pentru a crea protocoale de diagnosticare pentru populația pediatrică.
Cuvinte-cheie: tumoră, cavitate orală, copil, malignitate.

Резюме. Опухоли полости рта у детей. Диагностический подход.

Хотя большинство поражений, о которых сообщалось у детей и подростков, являются доброкачественными, сле-
дует признать, что злокачественные опухоли полости рта действительно встречаются у детей. Заболеваемость злока-
чественными новообразованиями у детей наиболее высока на 1-м году жизни, а второй пик приходится на 2–3 года.
Многие врачи действительно считают, что рак ротовой полости особенно агрессивен у молодых пациентов и связан с
более низкой выживаемостью по сравнению со взрослыми. Многочисленные ранние сообщения о раке полости рта у
молодых людей показали, что болезнь протекает более агрессивно, а прогноз хуже, чем у пожилых людей.
Целью исследования является обзор литературы по методам диагностики опухолей полости рта у детей.
Заключение. Несмотря на прогресс в технологии и медицине, методы параклинического обследования при
определении опухолей ротовой полости у детей не разработаны и недостаточно изучены, необходимы более глу-
бокие исследования для создания диагностических протоколов для педиатрической популяции.
Ключевые слова: опухоль, полость рта, дети, злокачественность.

Introduction. The oral cavity extends from the ver-
milion border of the lips to the circumvallate papillae of
the tongue inferiorly and the junction of the hard and soft
palate superiorly. The oral cavity is divided into sever-
al anatomical subsites: lip, oral tongue, floor of mouth,
buccal mucosa, upper and lower gum, retromolar trigone
and hard palate. Despite their proximity, these subsites
have distinct anatomical characteristics that need to be
taken into account in planning oncologic therapy [7].
The diagnosis of oral pathologic changes is es-
tablished from the different clinical and radiological
features, although the final diagnosis is based on his-
topathological examination of the lesion. The initial
clinical diagnosis must be accurate and should not miss
any premalignant or malignant pathologic features.
All oral lesions are divided into three groups, in-
cluding non-neoplastic lesions, potentially malignant
disorders and neoplastic lesions, and are also sub-
76
divided into 10 major subcategories: normal tissue,
inflammatory and infectious lesions, cystic lesions,
adaptive reactions, potentially malignant disorders,
autoimmune and metabolic diseases, vascular and
hemodynamic anomalies, hamartomatous lesions and
congenital alterations, benign neoplasms and malig-
nant neoplasms. Despite the progress made in recent
years in the diagnosis and treatment of oral lesions,
more clinical data are needed to establish their helpful
clinical pattern [9].
Different lesions affect the oral cavity and jaws.
They include tumors of odontogenic origin as well as
non odontogenic tumor and tumor-like lesions. The
frequency or the ratio of these lesions differs depend-
ing on the population and geographical location. Oth-
er factors, such as age, gender, and localization also
define lesions [5].
Tumors and tumor-like growths arising from the
odontogenic tissues constitute a heterogenous group
of particularly interesting lesions, as they display the
various inductive interactions that normally occur
among the embryologic components of the develop-
ing tooth germ. In humans, tumors of odontogenic
tissues are comparatively rare, comprising about 1%
of all jaw tumors. In children and adolescents, neo-
plastic lesions are often benign and are of mesenchy-
mal origin [8].
Pediatric cancer is diagnosed in >14,000 U.S.
children per year from the ages of 0–19 years and
is the leading cause of disease-related death among
children aged 1–14 years. Although a few risk factors
have been conclusively identified, including exposure
to high dose radiation and certain genetic syndromes,
the etiology underlying most cases remains unknown.
Evidence accumulated over several decades suggests
positive associations between birth defects and pedi-
atric malignancy. Major anomaly examples include
spina bifida, cleft lip palate, and Down Syndrome.
Minor anomaly examples include low set ears, epi-
canthal folds, and simian crease. Although certain
genetic syndromes are known to increase pediatric
cancer risk (e.g. Down Syndrome and leukemia), oth-
er birth defects (including major and minor), indepen-
dent of known cancer predisposition syndromes, may
also be associated with an increased risk. Recent evi-
dence suggests that 8.5% of children with cancer har-
bor germline mutations in well-known cancer genes
that predispose them to the development of early-on-
set malignancy [10].
Oral cancer accounts for about 5% of all malig-
nancies, but occupies an important place in oncologi-
cal pathology due to certain clinical and evolutionary
features, a wide range of morphological types, very
diverse treatment methods and different prognosis of
Buletinul AȘM
each location. In the structure of malignant tumors of
the head and neck, cancer of the oral cavity ranks sec-
ond after laryngeal cancer and is the 8th most com-
mon malignancy. The incidence of oral cancer per
100,000 population is 10.5 in men and 1.7 – in wom-
en, in men it develops 5-7 times more frequently than
in women. People aged 60-70 get sick more often, but
it is also found in young people. Approximately 80%
of malignant diseases of the oral cavity are squamous
cell carcinomas. Transitional cell carcinomas and
lymphoepithelial are a smaller group [1].
Oral cancer has a worldwide incidence of 300,400
cases and is responsible for 145,400 deaths annual-
ly. The distribution of oral cancer is approximately
32% in the buccal mucosa, 22% in tongue, 11% in
lower lip, 11% in palate, 8% in vestibule, 5% in al-
veolus, 5% in floor of the mouth (FOM), and 3% in
the gingiva. Due to the heterogeneous nature of oral
cancer, the functional and cosmetic results, and the
coexistence of frequent medical comorbidities, treat-
ment options should be evaluated through the multi-
disciplinary team and evaluated before reaching the
final plan. In many countries, surgery remains the
first option of treatment for oral cancer. The effects
of oral cancer surgery can have a serious impact on
a patient’s quality of life and can impair appearance
and functional characteristics such as speech, masti-
cation, and swallowing [2].
Although the majority of lesions reported in chil-
dren and adolescents are benign and require minimal
intervention, it should be recognized that oral malig-
nant tumors do occur in children. In general, malig-
nant tumors in children and adolescents comprise less
than 1% of all diagnoses. Rhabdomyosarcoma is the
most common soft tissue sarcoma of children, ado-
lescents and young adults representing about 3–4%
of all cancers affecting children and 35% of cases af-
fecting the head and neck region, like Langerhans cell
histiocytosis which also has predilection for pediatric
population [4].
The incidence of childhood malignancy is great-
est in the 1st year of life, with the second peak to
be found at 2–3 years of age. Although oral cancer
is much less common among the children compared
to older adults, according to the recent data approx-
imately 1 in 285 children in the US are diagnosed
with the disease before the age of 20 years. While ad-
vances in treatment have increased the survival rate
for many childhood cancers, the disease is still the
second leading cause of death (following accidents)
in children ages 5–14 years [2]. Many clinicians do
believe that oral cancer is particularly aggressive in
young patients, and is associated with poorer survival
compared to adults. Numerous early reports of oral
Științe Medicale
cancer in young adults concluded that the disease was
more aggressive, and prognosis was poorer than in
older adults [3].
With contemporary multi-modality therapy, the
5-year survival rate for pediatric malignancies ex-
ceeds 80 %. This success has produced 379,000
childhood cancer survivors in the USA. As many as
60 to 90 % of these long-term survivors experience
adverse health consequences related to cancer or its
treatment, which may not manifest until years after
therapy completion. Among treatment-related sequel-
ae, oral and dental complications are common but
often overlooked sources of morbidity and impaired
health related quality of life [6].
Diagnosis. Most of the clinicians act on an initial
clinical diagnosis before embarking on a biopsy to
establish a tissue diagnosis. This can be beneficial for
beginning treatment immediately if the initial clini-
cal diagnosis is accurate. There is a data deficiency
on the assessment of the diagnostic concordance be-
tween the clinical and histopathological diagnosis of
oral cavity lesions [11].
The clinical TNM stage should be recorded at
first encounter and modified as evaluation progresses.
The initial workup consists of diagnosis by biopsy.
Accessible lesions may be adequately biopsied in the
clinic using punch forceps, core needle or fine-needle
aspiration. Some patients will require examination
under general anesthesia in order to access posteri-
orly located lesions, or to complete a physical exam
limited by pain and trismus. Radiographic imaging is
crucial for evaluation of the relation of the tumor to
adjacent bone and for assessing regional lymph nodes.
CT scan is the study of choice for evaluation of bone
and neck nodes, especially early cortical involvement
and extracapsular nodal spread. MRI provides com-
plementary information about soft tissue extent and
perineural invasion and is helpful for evaluating the
extent of medullary bone involvement. Most patients
with oral cancer are not at risk for distant metastases
and therefore the role of PET scan in initial assess-
ment is debatable. However, a preoperative PET scan
may be useful as a baseline if adjuvant treatment is
anticipated and a PET scan will be used for radiation
therapy planning (though this is undertaken different-
ly from a „diagnostic” PET scan) [7].
Clear positive associations exist between birth dis-
orders and pediatric cancer with evidence for increased
risks for specific cancer/birth disorder type combina-
tions. With advances in mutation detection through
next generation sequencing technologies it may be
possible to identify genetic causes underlying some of
these cases, which will provide insight into overlaps
between genes impacting both development and ma-
77
lignancy and provide a basis for identification of high
risk populations among children with congenital ab-
normalities [10]. Next-generation sequencing (NGS)
technology has expanded in the last decades with sig-
nificant improvements in the reliability, sequencing
chemistry, pipeline analysis, data interpretation and
costs. A number of clinical applications are reviewed,
i.e., mutation detection in inherited cancer syndromes
based on DNA-sequencing, detection of spliceogenic
variants based on RNA-sequencing, DNA-sequencing
to identify risk modifiers and application for pre-im-
plantation genetic diagnosis, cancer somatic mutation
analysis, pharmacogenetics and liquid biopsy [17].
Fine needle aspiration biopsy
In the oral cavity, the fine needle aspiration biop-
sy method is rarely used. The most common mass-
es biopsied in this manner are odontogenic tumors,
intraosseous lesions, minor salivary gland tumors,
sublingual salivary glands and other oral regions.
However, some reports have described the relevance
of FNAB for the diagnosis of oral cavity lesions and
oropharyngeal lesions. The most commonly described
advantages of the FNAB method are the preoperative
diagnoses of lesions, clinical follow-up, the ability to
avoid unnecessary damage to crucial structures of the
oral cavity, more comfort for the patient and a low
risk of infection and tissue damage. The most com-
monly reported disadvantages are the fact that there
is little space to perform the backward and forward
movement necessary to complete the procedure, and
the difficulty involved in fixing the lesion. The sen-
sitivity of FNAB in intraoral lesions may vary from
80% to 100%; specificity varies from 80% to 100%
and the accuracy varies from 60% to 100%. The false
positive rate has been reported to vary from 0 to 3%
and the false negative rate from 0 to 20%. The most
common diagnostic problem reported during the use
of FNAB in the oral cavity is an insufficient amount
of material collected for analysis due to the diffi-
culty of applying the technique in this region [12].
Fine-needle aspiration cytology shows high accuracy
in the diagnosis of pediatric salivary gland tumors,
with diagnostic sensitivity and specificity similar to
those reported for adult patients [16].
Computer-assisted analysis of a brush or/and
scalpel biopsy is a highly sensitive and specific,
noninvasive test in the evaluation of all oral lesions
without an etiology. The test is especially beneficial
when used on lesions that appear clinically benign
for identifying early stage cancers and dysplasias –
the lesions for which therapy is most effective. As
an adjunct to oral cancer examination, its use has the
potential to reduce the poor mortality rate associated
with oral malignancies [18].
78
18F-FDG PET/CT (Positron Emission Tomogra-
phy/computed tomography)
Compared with PET alone, an open-mouth
18F-FDG PET/CT scan in patients with oral cavi-
ty carcinomas can improve the tumor localization,
evaluation of tumor extent, and detection of tumor
involvement of adjacent structures. Mid-morning
scheduling of the examination, relaxation of muscles
before the radiotracer administration, and a wait time
with the patient upright may reduce the equivocal
physiologic uptake generally frequent in this area. Fi-
nally, this imaging protocol seems to allow a better
localization of potentially synchronous tumors [13].
The analysis of saliva as a diagnostic approach
for systemic diseases was proposed just two decades
ago, but great interest in the field has emerged recent-
ly because of its revolutionary potential as a liquid bi-
opsy. Saliva is called the mirror of the body, as it is
considered an ultra-filtrate of the blood and because
its composition changes under different pathological
conditions. Multiple molecules isolated from saliva
can be used as cancer biomarkers for diagnosis, prog-
nosis, drug monitoring and pharmacogenetic studies.
With all of the above, saliva represents a fluid enriched
with tumour markers in patients with cancer remote/
distant to the oral cavity. However, further research is
needed in the different “omics” fields to consider saliva
a liquid biopsy for a routine clinical usage. Regarding
challenges in the field, a major limitation in saliva re-
search is identifying specific disease biomarkers with
high sensitivity and specificity [14].
With advances in molecular biology, viral driv-
en malignancies have gained recognition and tumors
have become more molecularly defined. According-
ly, diagnostic requirements in head and neck pathol-
ogy have become more refined. Molecular diagnos-
tic modalities, in particular ISH, have become the
cornerstone of diagnosis in tumors with challenging
morphology. ISH is an important adjunct to the di-
agnosis of HPV and EBV driven malignancies. Fur-
Bibliography
1. Protocolul clinic naţional „Cancerul cavității bu-
cale”, Chişinău, 2012.
2. Clinical and Experimental Otorhinolaryngology
Vol. 12, No. 2: 107-144, May 2019.
3. Wani V., Kulkarni A., Pustake B., Takate V., Wani
P., Sondhi J.S. Prevalence, complications and dental man-
agement of the oral cancer in the pediatric patients. J Can
Res Ther 2018;14:1407-11.
4. Prosdócimo M.L., Agostini M., Romañach M.J.,
de Andrade BAB. A retrospective analysis of oral and
maxillofacial pathology in a pediatric population from Rio
de Janeiro – Brazil over a 75-year period. Med Oral Patol
Oral Cir Bucal. 2018 Sep 1;23 (5):e511-7.
Buletinul AȘM
thermore, FISH is helpful in establishing diagnosis
in a variety of salivary gland neoplasms including
pleomorphic adenoma, mucoepidermoid carcinoma,
secretory carcinoma, hyalinizing clear cell carcino-
ma and adenoid cystic carcinoma. Soft tissue tumors
including small round blue cell neoplasms and spin-
dle cell neoplasms are difficult due to morphological
overlap between different entities and FISH is often
essential in the diagnosis of Ewing sarcoma, rhab-
domyosarcoma, synovial sarcoma, biphenotypic si-
nonasal sarcoma, dermatofibrosarcoma protuberans,
nodular fasciitis and inflammatory myofibroblastic
tumor. The use of FISH is also important in sepa-
rating high-grade B-cell lymphomas with MYC and
BCL2 or BCL6 translocations from DLBCL. FISH
plays a critical role in the diagnosis of newer entities
such as HPV-related carcinoma with adenoid cys-
tic like features and adamantinoma-like EFT while
we still gain experience and familiarity with these
evolving concepts [15].
Conclusion
The diagnosis of oral pathologic changes is es-
tablished from the different clinical and radiological
features, although the final diagnosis is based on his-
topathological examination of the lesion. The initial
clinical diagnosis must be accurate and should not miss
any premalignant or malignant pathologic features.
Although the majority of lesions reported in children
and adolescents are benign, it should be recognized
that oral malignant tumors do occur in children. Clin-
ical examination of pediatric patients can be found as
a difficult task to achieve due to age particularities,
clinical examination under general anesthesia should
be evaluated in such situations. Despite the progress
in technology and medicine paraclinical examination
methods in determining tumors of the oral cavity in
children haven’t been developed and studied enough,
thourder studies have to be done in order to create di-
agnostic protocols for the pediatric population.
5. Kilinc A., Saruhan N., Gundogdu B., Yalcin E.,
Ertas U., Urvasizoglu G. Benign tumors and tumor-like le-
sions of the oral cavity and jaws: An analysis of 709 cases.
Niger J Clin Pract 2017;20:1448-54.
6. Effinger K.E., Migliorati C.A., Hudson M.M.,
McMullen K.P., Kaste S.C., Ruble K., Guilcher G.M.,
Shah A.J., Castellino S.M. Oral and dental late effects
in survivors of childhood cancer: a Children’s Oncology
Group report. Support Care Cancer. 2014 Jul;22(7):2009-
19. doi: 10.1007/s00520-014-2260-x. Epub 2014 Apr 30.
PMID: 24781353; PMCID: PMC4118932.
7. Montero P.H., Patel S.G. Cancer of the oral cav-
ity. Surg Oncol Clin N Am. 2015 Jul; 24(3):491-508. doi:
Științe Medicale 79

10.1016/j.soc.2015.03.006. Epub 2015 Apr 15. PMID:
25979396; PMCID: PMC5018209.
8. Ajayi, O.F., Ladeinde, A.L., Adeyemo, W.L. et al.
Odontogenic tumors in Nigerian children and adolescents- a
retrospective study of 92 cases. World J Surg Onc 2, 39 (2004).
9. Błochowiak K., Farynowska J., Sokalski J.,
Wyganowska-Świątkowska M., Witmanowski H. Benign
tumors and tumour-like lesions in the oral cavity: a retro-
spective analysis. Advances in Dermatology and Allergol-
ogy/Postępy Dermatologii i Alergologii. 2019;36(6):744-
751. doi:10.5114/ada.2018.78805.
10. Johnson K.J., Lee J.M., Ahsan K., Padda H., Feng
Q., Partap S. et al. (2017) Pediatric cancer risk in associ-
ation with birth defects: A systematic review. PLoS ONE
12(7): e0181246.
11. Tatli, Ufuk & Erdoğan, Ozgür & Uğuz, Aysun
& Ustün, Yakup & Sertdemir, Yasar & Damlar, Ibra-
him. (2013). Diagnostic Concordance Characteristics of
Oral Cavity Lesions. The Scientific World Journal. 2013.
785929. 10.1155/2013/785929.
12. Santos, Ana Paula Candido dos, Sugaya, Norber-
to Nobuo, Pinto Junior, Décio dos Santos, & Lemos Junior,
Celso Augusto. (2011). Fine needle aspiration biopsy in
the oral cavity and head and neck region. Brazilian Oral
Research, 25(2), 186-191
13. Cistaro A., Palandri S., Balsamo V., Migliaretti G.,
Pentenero M., Testa C., Cusmà S., Ceraudo F., Gandolfo S.,
Ficola U. Assessment of a new 18F-FDG PET/CT protocol
in the staging of oral cavity carcinomas. J Nucl Med Tech-
nol. 2011 Mar;39(1):7-13. doi: 10.2967/jnmt.110.074906.
Epub 2011 Feb 14. PMID: 21321252.
14. Rapado-González Ó., Majem B., Muinelo-Ro-
may L., López-López R., Suarez Cunqueiro M.M. Cancer
Salivary Biomarkers for Tumors Distant to the Oral Cav-
ity. Int J Mol Sci. 2016 Sep 12;17(9):1531. doi: 10.3390/
ijms17091531. PMID: 27626410; PMCID: PMC5037806.
15. Luk, P.P., Selinger, C.I., Cooper, W.A. et al. Clini-
cal Utility of In Situ Hybridization Assays in Head and Neck
Neoplasms. Head and Neck Pathol 13, 397–414 (2019).
16. Ronchi A., Montella M., Zito Marino F., Panarese I.,
Pagliuca F., Colella G., Franco R., Cozzolino I.. Diag-
nostic accuracy of FNA cytology for diagnosis of salivary
gland tumors in pediatric patients. Cancer Cytopathol.
2019 Aug;127(8):529-538. doi: 10.1002/cncy.22162. Epub
2019 Jul 10. PMID: 31291059.
17. Kamps R., Brandão R.D., Bosch B.J., Paulussen
A.D., Xanthoulea S., Blok M.J., Romano A. Next-Gener-
ation Sequencing in Oncology: Genetic Diagnosis, Risk
Prediction and Cancer Classification. Int J Mol Sci. 2017
Jan 31;18(2):308. doi: 10.3390/ijms18020308. PMID:
28146134; PMCID: PMC5343844.
18. Mehrotra R., Mishra S., Singh M., Singh M.
The efficacy of oral brush biopsy with computer-as-
sisted analysis in identifying precancerous and cancer-
ous lesions. Head Neck Oncol. 2011 Aug 24;3:39. doi:
10.1186/1758-3284-3-39. PMID: 21864339; PMCID:
PMC3177776.

УДК: 616.22-006-089
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.11

РОЛЬ ХИРУРГИЧЕСКОГО МЕТОДА В КОМПЛЕКСНОМ

ЛЕЧЕНИИ РАКА ГОРТАНИ
Кристина АЛБУЛ, Георгий ЦЫБЫРНЭ, акад., др. хаб. мед. наук, проф.,
Николай ГОРШКОВ, Андрей ЦЫБЫРНЭ, др. мед. наук
e-mail: gh_tsibirna@yahoo.com
Государственная программа 2020-2023 «Современная индивидуальная хирургия в комплексном лечении опухолей
у детей» № 20.80009.8007.06.

Резюме.
В результате изучения динамики заболеваемости рака гортани в Республике Молдова, в период с 1980 по
2020 гг. было установлено, что ежегодно, злокачественной опухолью гортани, в среднем заболевает около
120 пациентов. На протяжении 40 лет было выявлено 874 больных, из них больше 80% поступило на лечение в
3-4 стадии заболевания. В данной статье были изучены результаты хирургического лечения 258 больных с мест-
но-распространенной формой рака гортани. Исходя из особенностей распространения рака гортани на соседние
органы и ткани, дали нам основание выделить пять основных видов хирургического вмешательства: верхняя,
нижняя, передняя, задняя и боковая. Оправданность этих операций доказывается продолжительностью жизни
больного, которая составляет 53,6%.
Ключевые слова: рак гортани, статистика, хирургическое лечение, комбинированное лечение.
80 Buletinul AȘM

Rezumat. Rolul metodei chirurgicale în tratamentul complex al cancerului laringian.

În rezultatul cercetării dinamicii mobilității prin cancer laringian în R. Moldova în perioada anilor 1980-2020 s-a consta-
tat că anul se înregistrează cca 120 de cazuri de cancer de laringe. Timp de 40 de ani au fost depistați 874 de bolnavi, dintre
care cca 80% au fost diagnosticați la stadiul III-IV. În lucrarea prezentată au fost analizate rezultatele tratamentului chirur-
gical a 258 de pacienți cu cancer laringian local-răspândit. Particularitățile răspândirii cancerului laringian pe organele și
țesuturile adiacente ne-au dat motivat să propunem 5 tipuri de intervenții chirurgicale: tip superior, inferior, anterior, posterior
și lateral. Aceste operații sunt justificate prin majorarea supraviețuirii la 5 ani a 53,6% din acest contigent de pacienți gravi.
Cuvintele-cheie: cancer laringian, statistica, tratament chirurgical, tratament combinat.

Summary. The role of the surgical method in the complex treatment of laryngeal cancer.
As a result of studying the dynamics of the incidence of laryngeal cancer in the Republic of Moldova, in the period
from 1980 to 2020. It was found that annually, a malignant tumor of the larynx, on average, about 120 patients fall ill.
Over the course of 40 years, 874 patients were identified, of which more than 80% were admitted for treatment at stages
3-4 of the disease. This article studied the results of surgical treatment of 258 patients with locally advanced laryngeal
cancer. Based on the characteristics of the spread of laryngeal cancer to neighboring organs and tissues, they gave us the
basis to distinguish five main types of surgical intervention: upper, lower, anterior, posterior and lateral. The justification
of these operations is proved by the patient’s life expectancy, which is 53.6%.
Key-words: laryngeal cancer, statistics, surgical treatment, combined treatment.

Более ста лет прошло с момента первых по-
пыток хирургического лечения больных раком
гортани. С тех пор метод всесторонне и глубоко
изучается.
В начале XX в. больные раком гортани подвер-
гались лучевой терапии; в последнее десятилетие
широкое распространение получил комбиниро-
ванный метод. В настоящее время изучаются воз-
можности лекарственной терапии. Однако среди
перечисленных способов лечения ведущее место
занимает хирургический метод.(А.И. Пачес 1995 г.)
Впервые ларингэктомия по поводу рака была
выполнена в 1873 г. Th. Birlloth (Вена), а затем в
России П. Я. Мультановским (1875). В этом же
году Н. В. Склифосовский впервые в мире про-
извел резекцию гортани. В последующем ларин-
гэктомия в России стала применяться В. С. Ко-
синским (1877), в Германии – Th. Gluck (1897), во
Франции – P. Perier (1892).
Для объективной оценки распространенности
опухоли гортани мы изучили динамику заболева-
емости опухолей головы и шеи в Р. Молдова 1980-
2020 (диаграмма 1).
Данные таблицы указывают на стабилизацию
показателей заболеваемости злокачественными
опухолями области голова/шея (1980-2020). В
1980 году заболеваемость составила 1334 боль-
ных, в 2020 году этом показатель остался на том
же уровни. Заболеваемость раком щитовидной
железы в расчете на 100 тыс. населения возросла
в 2,5 (1980 – 1,7%000; 2020 – 5,0%000), рак полости
рта и глотки ( 1980 – 4,3%000; 2020 – 12,4%000), рак
гортани (1980 – 2,9%000; 2020 – 3,4%000). Заболева-
емость раком кожи головы и шеи и нижней губы
снизилось (1980 -18,8%000; 2020 -12,6%000), нижняя
губа (1980 – 5,1%000; 2020 – 1,7%000). (Г. А Цыбырнэ
1987 г., 2005 г.)
Ежегодно в Республике Молдова диагности-
руется первичные больные с злокачественной
опухолью гортани 120 пациентов. Из них около
80% выявляется в 3-4 стадиях заболевания.

Таблица 1
Динамика заболеваемости опухолей головы и шея в Р. Молдова 1980-2020
Локализация Всего
щитовидная слизистая кожа области
гортань нижняя губа
Год железа полость рта голова/шея
c.abs. %ooo c.abs. %ooo c.abs. %ooo c. abs. %ooo c.abs. %ooo c.abs
1980 69 1,7 178 4,3 119 2,9 757 18,1 211 5,1 1334
1990 50 1,1 303 7,1 137 3,2 703 16,1 179 4,1 1372
2000 103 2,4 305 7,1 112 2,6 659 15,4 130 3,0 1309
2005 184 5,1 271 7,5 101 2,8 631 14,1 85 2,4 1272
2010 237 6,6 277 7,8 141 4,0 512 13,2 67 1,7 1234
2015 308 8,7 387 10,9 145 4,1 544 13,6 74 2,1 1458
2020 178 5,0 440 12,4 119 3,4 545 13,6 62 1,7 1344
Științe Medicale 81

Диаграмма 1. Динамика заболеваемости опухолей головы и шея в Р. Молдова 1980-2020

Гистологическая форма опухоли Количество больных

Плоскоклеточный рак с ороговением 218
Плоскоклеточный рак без ороговения 38
Саркома 2
Всего 258

До операции всем больным производилось соседние органы и ткани, послужили основани-

гистологическое исследование опухолей гортани:
Опухоль в основном локализовалась в вести-
булярном отделе или занимала все три отдела гор-
тани (таблицa 2)
Накопление клинического опыта, выявление
особенностей распространения рака гортани на
ем к дифференцированному подходу к объему
хирургического вмешательства.
Различные варианты хирургии рака гортани
отражены в таблице 3.
Таким образом из таблицы 3. следует, что
разные варианты расширенных операций прове-

Таблица 2
Распределение больных в зависимости от локализации и распространенности рака гортани
Локализация опухоли Число Стадия
Рецидивы
по отделам гортани больных III a IIIa IV б
Вестибулярный 110 69 26 8 7
Средний 7 6 – – 1
Средний и подскладочный 33 17 5 7 4
Все три отдела 108 10 32 54 12
Всего 258 102 63 69 24

Таблица 3
Распределение больных в зависимости от объема оперативного вмешательства и распространения
рака гортани
Объем оперативного Число боль- Стадия
Рецидивы
вмешательства ных III а III б IVа
Расширенная ларингэктомия
Верхняя 109 78 26 2 3
Нижняя 28 14 3 9 2
Передняя 19 3 3 8 5
Задняя 12 3 1 5 3
Боковая 22 4 5 9 4
Комбинированная ларингэкто- 68 – 25 36 7
мия
Всего 258 102 63 69 24
82 Buletinul AȘM

Рис.1 Объем удаляемых тканей при комбиниро- Рис. 2а

ванной ларингэктомии (верхнезадний вариант)

Рис. 2б Рис. 2в

Больной Н. Со злокачественной опухолью вестибуляр-

ного отдела гортани.
Рис. 2а Макропрепарат гортани. Огромная бугристая
опухоль с изъявлениями ( показано стрелкой) занимает
весь вестибулярный отдел гортани, прорастая в груше-
видный синус, конгломерат увеличенных лимфатиче-
ских узлов слева.
Рис. 2б При выделении конгломерата увеличенных
лимфатических узлов слева отмечено прорастание
в стенку общей сонной артерии (показано стрелкой)
.Опухоль осторожно выделена и максимально удалена.
Рис. 2в Внешний вид раны после удаления опухоли
гортани с увеличенными лимфатическими узлами шеи
(стрелкой показан дефект шейного отдела пищевода и
глотки, который возмещен пластически местными тка-
нями). Виден носопищеводный зонд для питания.
Рис. 2г Рис. 2г Внешний вид больного после сшивания раны.
Științe Medicale
дены - у 190 больных, комбинированные – у 68.
Изучение особенностей этих операций позволило
нам разобрать определенные методики их выпол-
нение, поэтому представляется целесообразным
изложить научные данные в зависимости от вида
радикального хирургического вмешательства.
Поскольку значительное число больных по-
ступает в клинику с распространенными процес-
сами, когда злокачественная опухоль выходит
за пределы гортани и прорастает в окружающие
органы и ткани, возникает необходимость резе-
цировать те или иные соседние органы и ткани,
т.е. осуществлять так называемые расширенные и
комбинированные ларингэктомии.
С учетом особенностей распространения рака
гортани вверх с поражением корня языка и преднад-
гортанного пространства, вниз – врастанием в шей-
ный отдел трахеи, вперед – с поражением мягких
тканей передней поверхности шеи, назад – с пере-
ходом на нижний отдел глотки и шейный отдел пи-
щевода, латерально – с переходом на грушевидный
синус, боковую стенку глотки, одну из долей щито-
видной железы, считаем целесообразным выделять,
так же как и Н.А. Карпов (1962), А.И. Пачес и соавт.
(1976), Е.С. Огальцова (1977), пять основных видов
расширенных ларингэктомий: верхнюю, нижнюю,
переднюю, заднюю и боковую.
Помимо перечисленных вариантов расширен-
ных ларингэктомий, когда с гортанью удаляется
один соседний орган, у ряда больных имеются
столь распространенные поражения, что в блок
иссекаемых тканей кроме гортани включаются
несколько органов. Такие операции называются
комбинированными ларингэктомиями. Возможно
также одновременное их сочетание с радикаль-
ным удаление регионарных метастазов шеи.
В течение 2020 г. Было прооперировано
11 больных с злокачественной опухолью гортани,
из которых 5 пациентов в Тирасполе.
В связи со сложившейся ситуацией пандемии
КОВИД-19, нами были организованны мобиль-
ные бригады, которые проводили хирургические
операции и в городе Тирасполь. Проведено 5 хи-
рургических вмешательств, в одном из которых
была выполнена комбинированная ларингэкто-
мия. Данный случай приводим в качестве клини-
ческого наблюдения.
Библиография
1. Косинский В.С. Полное вырезывание гортани. –
Мед. обозрение, 1977, т. 7, с. 717-719.
2. Мультановский П.А. Случай полного вырезыва-
ния гортани. – Мед. вестник, 1875, № 41, с. 421.
3. Пачес А.И. Опухоли головы и шеи, М., 1995 г.
83
Больной N., 63 года, находился в отделении
Центра Здоровья в г. Тирасполь в период с 6 по
30 февраля по поводу местно распространенного
рака гортани с вколоченными метастазами в лим-
фатические узлы шеи слева (IV а). Больной в тече-
нии 1 года, неоднократно проходил лечение у ото-
ларинголога, по месту жительства, без эффекта. В
условиях онкологического института г. Кишинев
был установлен диагноз распространенного рака
гортани с метастазами в лимфатические узлы шеи
слева IV а ст. По этому поводу получил неодно-
кратные курсы химиотерапии и лучевой тера-
пии (суммарная доза 8,5 тыс. Rad) с временным
улучшением. В связи с ухудшением состояния
(затрудненное дыхание, трудности при глотании)
больной в феврале обратился к профессору Г. Цы-
бырнэ. Было предложено провести хирургическое
вмешательство (по жизненным показаниям) в г.
Тирасполь, комбинированная ларингэктомия.
Данный случай еще раз показывает, что боль-
ные с местно-распространенным раком гортани
до операции должны быть тщательно обследова-
ны, чтобы диагностировать развитие региональ-
ных шейных метастазов.
Выводы. Изучение особенностей 258 опера-
ций полного удаления гортани, за период 1980-
1990 гг., подтвердило целесообразность класси-
фикации их в зависимости от объема иссекаемых
тканей на расширенные и комбинированные.
С учетом закономерностей распространения
рака гортани (вверх – с поражением корня язы-
ка и преднадгортанникого пространства, вниз –
врастанием в шейный отдел трахеи, вперед – с
поражением мягких тканей передней поверхно-
сти шеи, назад – с переходом на нижний отдел
глотки и шейный отдел пищевода, латерально
– в грушевидный синус и боковую стенку глот-
ки, одну из долей щитовидной железы), считаем
целесообразным выделить пять основных видов
расширенных ларингэктомий: верхняя, нижняя,
передняя, задняя и боковая. Помимо перечислен-
ных вариантов возможны различные комбинации,
а также одномоментное сочетание с радикальным
удалением регионарных метастазов шеи. Оправ-
данность таких операций подтверждается 5-лет-
ней продолжительностью больных, которая со-
ставляет 53,6%.
4. Пачес А.И., Огольцова Е.С., Цыбырнэ Г.А. Акту-
альные вопросы хирургического лечения рака гортани.
Кишинэу, Штиинца, 1976.
5. Цыбырнэ Г.А. Лечение местно-распространен-
ного рака головы и шеи. Кишинэу, Штиинца, 1987.
84 Buletinul AȘM

6. Цыбырнэ Г.А. Клиническая онкология, Кишинэу,
издательство Универсул, 2005.
7. Billroth Th., Lusssernbauer C. Die erste durch
Th.billroth am Menschen Ausgefuhrte Kehlopfextirpation
und die Anwendung ienes Kunstlichen Kehlkopfes. - Arch.
Klin. Chir., 1874, N 17,S. 343-356.
8. Gluck Th. , Soersen S. Die Extirpation und Resection
des Kehlkopfles. – In:Handhuch des speziel-chirurgische
des Ahres und des oberen. – Luftwege, 1928, Bd. 4, S. 1-71.
9. Perier P. Extirpaition total du larynx sans tracheotomie
prealable. – referat canter.f. chirurgic., 1892, N 50, p. 1203.

CZU 616.322-002-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.12

URECHEA MEDIE LA COPII

CU PATOLOGIA MAXILO-FACIALĂ
Svetlana DIACOVA, dr. șt. med., conf. univ.
Abbas SAMAH AWAD, studentă
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
e-mail: svetlana.diacova@usmf.md

Rezumat.
Otita medie la copii provoacă scăderea auzului. Complicațiile grave, influențează negativ dezvoltare copilului. Pato-
logia maxilo-facială schimbă relații anatomice în regiunea urechii medii. Scopul lucrării a fost analiza particularităților
urechii medii la copii cu patologia maxilo-facială și optimizarea managementului otitei medii la copii din acest grup. A
fost efectuat un studiul prospectiv bazat pe monitoring-ul urechii medii la copii cu patologia maxilo-facială, examenul
detaliat complex, tratamentul corespunzător algoritmilor elaborate și monitoring-ul urechii medii post-chirurgical. Evo-
luția otitei medii la copii cu patologia maxilo-facială are particularitățile evidente: tendința spre cronizarea procesului in-
flamator purulent în urechea medie și progresare scăderii de auz. Copii cu patologia maxilo-facială necesită monitorizare
urechii medii pentru diagnosticul otitei medii la timp și efectuare tratamentului adecvat.
Cuvintele-cheie: copii cu patologia maxilo-facială, otita medie, monitoring-ul urechii medii.

Резюме. Среднее ухо у детей с челюстно-лицевой патологией.

Средний отит у детей вызывает снижение слуха, серьезные осложнения, негативно сказывается на развитии
ребенка. Патология челюстно-лицевой области изменяет анатомические взаимоотношения в области среднего уха.
Целью статьи был анализ особенностей среднего уха у детей с челюстно-лицевой патологией и оптимизация лече-
ния среднего отита у детей этой группы. Проведено проспективное исследование на основе мониторинга среднего
уха у детей с челюстно-лицевой патологией, комплексного детального обследования, лечения по разработанным
алгоритмам и мониторинга состояния среднего уха после операции. Эволюция среднего отита у детей с челюст-
но-лицевой патологией имеет явные особенности: склонность к хроническому гнойно-воспалительному процессу
в среднем ухе и прогрессирование потери слуха. Детям с челюстно-лицевой патологией требуется наблюдение за
средним ухом для своевременной диагностики среднего отита и проведения соответствующего лечения.
Ключевые слова: дети с челюстно-лицевой патологией, средний отит, мониторинг среднего уха.

Summary. Middle ear in children with maxillo-facial pathology.

Otitis media in children causes hearing loss, serious complications, negatively affects the child's development. Max-
illo-facial pathology changes anatomical relationships in the region of the middle ear. The aim of the paper was to analyze
the peculiarities of the middle ear in children with maxillofacial pathology and to optimize the management of otitis me-
dia in children in this group. A prospective study was performed based on middle ear monitoring in children with maxil-
lofacial pathology, complex detailed examination, treatment according to developed algorithms and post-surgical middle
ear monitoring. The evolution of otitis media in children with maxillofacial pathology has obvious features: the tendency
to chronic purulent inflammatory process in middle ear and progression of hearing loss. Children with maxillo-facial pa-
thology require monitoring of the middle ear for early diagnosis of otitis media and appropriate treatment.
Key-words: children with maxillo-facial pathology, otitis media, monitoring of the middle ear.
Științe Medicale
Introducere. Procesul inflamator în urechea me-
die (UM) a copilului provoacă scăderea auzului şi fa-
vorizează dezvoltarea complicațiilor, inclusiv a celor
intracraniene. Hipoacuzia şi surditatea, care apare la
copiii cu otită medie (OM), influențează dezvoltarea
vorbirii şi intelectului copilului. Complicațiile vitale
grave pe fon de OM necesită tratamentul intensiv ur-
gent, inclusiv chirurgical. Recidivarea şi cronicizarea
proceselor patologice în UM afectează calitatea vieţii
pacientului [1, 2, 3]. Scăderea auzului, caracteristică
pentru OM, nu este evidentă pentru părinții copilu-
lui mic din cauza particularităților de vârstă. Nedi-
agnosticată la timp şi netratată adecvat, surditatea
progresează, devine stabilă şi ireversibilă, provocând
retardul dezvoltării vorbirii şi maturizării psihoemoţi-
onale. Otita medie la copii, anume formele recidivan-
tă şi persistentă, necesită tratamente multiple comple-
xe medicale și chirurgicale [1-6].
Factorii de dezvoltare a unui proces inflamator în
urechea medie la copil sunt multipli. Particularităţile
anatomiei urechii medii, şi anume a trompei Eusta-
chio la copiii mici stau la baza incidenţei înalte a oti-
telor medii. Patologia maxilo-facială (MF) schimbă
relații anatomice în regiunea UM [2-5]. Contactarea
UM prin trompa Eustachio cu rinofaringele şi farin-
gele face posibilă pătrunderea conținutului faringian
în urechea medie (reflux) şi a microorganismelor din
inelul limfatic faringoamigdalian. Deci, în dezvolta-
rea inflamaţiei urechii medii la copii cu patologia ma-
xilo-facială există un lanţ complex etiopatogenetic,
care predispune la dezvoltarea patologiei auriculare
la copiii de vârstă mică [2, 5].
Scopul lucrării a fost analiza particularităților
urechii medii la copii cu malformații congenitale ma-
xilo-faciale și optimizarea managementului otitei me-
dii recidivante şi persistente la copii din acest grup.
Material şi metode. A fost efectuat un studiul
prospectiv bazat pe monitoring-ul UM pe parcursul 3
ani în grupul de 30 copii în vârstă de 1-7 ani cu pato-
logia maxilo-facială (grup MF). Grupul de control a
constituit 30 de copii practic sănătoși (grup S).
Protocolul monitoring-ului. Schema monito-
ring-ului prevede examinări–screening care se efectu-
ează de 4 ori pe an [3-6]. Metodele-screening constă
în screening–impedansmetria şi screening-otoscopia.
Analiza rezultatelor screening-ului se efectuează
conform algoritmilor elaborate. Rezultatele sunt po-
zitive pentru suspiciune de patologie inflamatorie în
urechea medie dacă cu ajutorul screening-impedans-
metrie şi screening-otoscopie s-a înregistrat timpa-
nograma de tip B sau C2 şi/sau semnele otoscopice
minimale caracteristice pentru OM – lipsa conului de
lumină, dereglări de transparență, opacifiere şi schim-
bări în coloraţie ale membranei timpanice. Dacă scre-
85
ening-ul a demonstrat rezultate pozitive (suspiciune
la dezvoltare OM), copilul se examinează complet în
Clinica ORL Pediatrică: examenul clinic ORL gene-
ral, otomicroscopia, impedansmetria, examenul au-
diologic, se stabilește și diferențiază forma de OM.
Examenul microbiologic faringian, examenul imuno-
logic și imagistic (radiografia sinusurilor paranazali,
TC a urechilor afectate) se efectuează pentru carac-
teristica detaliată a proceselor patologice în regiunea
urechii medii. Analiza calității vieții (CV) și stării
generale (SG) a copilului permite evaluare efectelor
negative asupra vieții copilului. Se indică tratamentul
corespunzător, copilul continua participare în monito-
ring-ul UM, se precizează diagnosticul, se efectuează
tratamentului chirurgical cu monitoring-ul post-chi-
rurgical [2-8].
Rezultate și discuții. Toți copii din grup MF au
avut OM pe parcursul anului (30-100%). Diferența în
comparație cu 3 copii (10%) din grup S este semni-
ficativă. Diferențiere primară în grup MF a clasificat
OM la 9 copii ca otita medie exsudativă (OME), la
21 copii otita medie acută (OMA). Pe parcursul 6-
12 luni diagnosticul a fost precizat: OME persistentă
(OMEP) la 6 copii și OMA recidivantă (OMAR) la
24 copii, ce diferă de la copii din grup S unde OM a
fost clasificată ca OMA la 1 copil, OME la 1 copil și
OMEP la 1 copil. Manifestările clinice la copii din
grup MF au inclus otalgie la 10% de copii, eliminări
auriculare la 70%, scădere de auz evidentă pentru pă-
rinți la 33% din cazuri, ce diferă de la datele din grup
S, 3%, 0%, 3%, corespunzător.
Monitorizare UM care a inclus examenul audio-
logic, impedansmetria și otomicroscopia în grup MF
s-au evidențiat formare procesului recidivant care
evoluează în otita medie cronică supurativă (OMCS)
cu scădere de auz mai progresivă și formare perfora-
ției cronice a membranei timpanice.
Examenul microbiologic și imunologic au de-
monstrat prezența grup A Strep beta-hemolyticus
(GASBH), ridicare probelor reumatice la majoritate
de copii (80%), ce diferă de la grup S, unde aceste in-
dicatorii au fost negative. Examenul radiologic a evi-
dențiat afectare sinusurilor la 90% de copii din grup
MF și la 10% din grup S.
Tratament chirurgical modificat (metoda proprie)
[7] – miringotomie cu timpanostomia și adenotomia
a fost efectuat la toți copii cu OMAR și OMEP. Pre-
zența amigdalitei cronice în grup MF a fost indicație
pentru amigdalectomia la 80% de copii. Intraoperator
prezența semnelor de OMCS cu colesteatom diagnos-
ticată la 40% de copii din grup MF.
Monitoring-ul urechii medii post-chirurgical pe
parcursul 2 ani a demonstrat lipsa complicațiilor sto-
pare evoluției nefavorabile ale otitei medii. Analiza
86 Buletinul AȘM

comparativă a indicilor CV și SG la copii cu OM și Concluzii

patologia maxilo-facială a demonstrat influența nega-
tivă a patologiei auriculare cu ameliorare după trata-
mentul chirurgical.
Deci, evoluția OM la copii cu patologia MF are
particularitățile evidente: tendința spre cronizare pro-
cesului inflamator purulent în UM cu formare coles-
teatomului și progresarea scăderii de auz. [2, 8, 9].
Tratamentul OM la copii cu patologia MF este eta-
pizat, îndelungat, include tratamentul complex medi-
camentos și chirurgical.
Copii cu patologia maxilo-facială necesită moni-
torizare urechii medii pentru diagnosticul otitei medii
la timp și efectuare tratamentului adecvat. Manage-
mentul otitelor medii la copii cu patologia maxilo-fa-
cială se bazează pe diagnosticul complet și tratamen-
tul etapizat, intensiv medicamentos și chirurgical.
Monitoring-ul urechii medii în dinamică la copii cu
patologia maxilo-facială permite profilaxia compli-
cațiilor și evoluției nefavorabile ale otitei medii la
aceasta categoria de pacienți.

Bibliografie
1. Vetricean S. Maladia urechii operate. Monogra-
fia. Centrul Editorial-Poligrafic Medicina. Chișinău, Mol-
dova. 2018. 150 p.
2. Diacova S. Evoluția otitei medii la copii. Mono-
grafia. Centrul Editorial-Poligrafic Medicina. Chișinău,
Moldova. 2019. 160 p.
3. Diacova S. Electrophysiology characteristics of
middle ear in understanding of otitis media development in
early childhood. 2017, Proceedings E-Health and Bioengi-
neering Conference (EHB), 2017, 22-24 June, p.377-381.
4. Diacova S, McDonald T, Ababii I. Clinical, func-
tional, and surgical findings in chronic bilateral otitis me-
dia with effusion in childhood. Ear Nose Throat J, 2016,
v.95, Nr. 8:E31 – E 38.
5. Diacova S. Electro-acoustical examination in
noninvasive monitoring as a basis for treatment selection.
IFMBE Proceedings of the 4th International Conference on
Nanotechnologies and Biomedical Engineering; 2019 Sep
18-21; Chisinau, Moldova. Cham: Springer; 2020. p. 627-
631.
6. Diacova S., McDonald T. A Comparison of Out-
comes following Tympanostomy Tube Placement or Con-
servative measures for Management of Otitis Media with
Effusion. Ear Nose Throat J, 2007,86(9):552-554.
7. Diacova S., Ababii I. Metoda de tratament al oti-
tei medii exudative la copii. Brevet de invenţie MD 674Y.
BOPI, 2013-09-30, p. 24-25.
8. Diacova S. Effectiveness of modified miniinvasive
otomicrosurgery in recurrent and persistent otitis media in
children. 2017, Proceedings E-Health and Bioengineering
Conference (EHB), 2017, 22-24 June, p.386-390.
9. Diacova S. Post-surgical noninvasive monitoring
of middle ear in otitis media prolonged forms. În: Mold
Med J. Chişinău, Moldova, 2020; 3(63), p.11-15.

CZU:618.19-006-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.13

TUMORILE GLANDELOR MAMARE LA MINORE:

METODOLOGIE ȘI CLINICĂ
1,2
Ion MEREUȚĂ, dr. în șt. med., prof. univ.,
3
Veronica ȘVEȚ, asist. univ.,
1
Institutul de Fiziologie și Sanocreatologie,
2
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”
3
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, Catedra Oncologie
e-mail: ion.mereuta@usmf.md
Rezumat.
În acest articol se examinează aspectele clinice și metodologice ale cancerului mamar la adolescente și se bazează
pe un studiu realizat în perioada anilor 2013-2020 la Clinica universitară din secția de Oncologie pediatrică a INSP IO.
Scopul acestui studiu a fost de a confirma incidența fibroadenomului și a tumorilor filode.
Cuvinte-cheie: glandă mamară, adolescent, tumori, metodologie, clasificare.
Summary. Breast cancer at minors: methodology and clinical.
This article highlights the importance of clinical and methodological aspects of the mammary gland tumors of the
girls, and it is based on the study conducted between 2013-2020 in the University Clinic and Pediatric Oncology Depart-
ment of the INSP IO. The stake of this study was to argue the frequency of the fibroadenomas and phylloid tumors.
Key-words: mammary gland, minor, tumors, methodology, classification.
Științe Medicale
Резюме. Опухоли молочной железы у несовершеннолетних: методология и клиника.
В данной статье рассматриваются клинические и методологические аспекты опухоли молочной железы у
девочек, и оно основано на исследовании, проведенной между 2013-2020 в университетской клинике в отделении
детской онкологии INSP IO. Цель данного исследования было подтвердить частоту фиброаденомы и филоидных
опухолях.
Ключевые слова: молочная железа, подросток, опухоли, методология, классификация.
Introducere. Glandele mamare sunt o parte a sis-
temului reproductiv a femeii care diferă de alte orga-
ne prin unele particularități. Ca organ reproductiv sâ-
nul este foarte sensibil la acțiunea diferitor schimbări
hormonale în organismul feminin, care au loc chiar și
la fiecare ciclu menstrual. Astfel glanda mamară este
unul dintre cele mai vulnerabile organe din corpul fe-
meii din punct de vedere oncologic. Este necesar de
menționat, că creșterea celulară și dezvoltarea tuturor
organelor are loc accelerat în perioada dezvoltării ac-
celerate a organismului cum ar fi dezvoltarea în peri-
oada embrionară, apoi în perioada dezvoltării intrau-
terine, apoi în perioada nou-născutului etc., pe când
în această perioadă dezvoltarea glandelor mamare
este nesemnificativă. Creșterea accelerată, dezvolta-
rea și formarea glandelor mamare ca organ începe în
adolescență și relativ tardiv, când se apropie perioada
fiziologică de alăptare. Prin acest fapt se lămurește
dezvoltarea proceselor tumorale ale sânului, inclusiv
și a celor maligne, la femei și astfel se explică apariția
excepțional de rar a patologiei maligne a glandelor
mamare la minore.
Diminuarea importanței depistării precoce și tra-
tamentului patologiei mamare la minore și adolescen-
te majorează riscul de stări proliferative într-un stadiu
incipient. Totodată majoritatea cercetătorilor confir-
mă faptul că formele proliferative de mastopatie difu-
ză, fibro-chistică, au un înalt nivel de malignizare [9].
Cancerul de sân se depistează de 3-5 ori mai frecvent
pe fondalul patologiei mamare benigne și de 30-40 de
ori mai frecvent pe fondalul mastopatiilor nodulare
cu proliferarea epitelială a glandelor mamare [8]. Este
de menționat faptul, că diferite stadii de dezvoltare a
procesului tumoral a glandei mamare poate fi eviden-
țiat substanțial în timp.
Din datele statistice a diferitor centre oncologice
procesele maligne a glandelor mamare la minore se
întâlnesc nu mai frecvent de 0,04% [1, 11]. Pentru
Republica Moldova cancerul mamar la fetițe până
la 18 ani este o cazuistică, însă procesele tumorale
benigne, care chiar provoacă mutilarea glandei ma-
mare se întâlnesc destul de frecvent [10].
Clasificarea. Conform clasificării curente pato-
logia glandei mamare la minore și adolescente poate
fi divizată în anomalii, tulburări de dezvoltare, boli
non-tumorale, tumori benigne și tumori maligne ale
glandei mamare. Evaluarea clinică a diferitor forme
87
de anomalii și malformații ale glandelor mamare în
mare măsură este de natură subiectivă și nu este la
moment complet formată.
Luând în considerare că la copii se întâlnesc mai
frecvent procesele tumorale benigne [2], este necesar
de prezentat clasificarea proceselor benigne utilizată
de oncologii din Republica Moldova.
Clasificarea histologică a proceselor benigne ale
glandei mamare (Clasificarea Internațională N2, Edi-
ția II, Geneva, 1984) [9]:
I. Tumorile benigne epiteliale: papilom intraduc-
tal; adenomul mamelonului; adenomul (tubular; cu
semne de lactație).
II. Tumorile fibrocelulare și epiteliale: fibroade-
nomul; tumoare filodă (chistosarcom filod).
III. Alte tipuri de tumori: tumorile țesuturilor moi;
tumorile pielii; tumorile țesutului hematopoietic și
limfoid.
IV. Tumorile neclasificate
V. Displazia glandei mamare / maladia fibro-
chistică
VI. Afecțiunile pseudotumorale: ectazia ductală
(este o componentă structurală a maladiei fibrochis-
tice); pseudotumorile inflamatorii; hamartomul; gine-
comastia.
În unele centre științifice oncologice şi clinici
universitare a fost elaborată o clasificare clinică de
stări patologice ale glandelor mamare la minore și
adolescente, care servesc drept suport metodologic
medicilor în utilizarea terminologiei corecte în acti-
vitatea zilnică.
Clasificarea clinică de stări patologice a glandelor
mamare la copii și adolescenți [8, 9]:
1. Glande mamare sănătoase: telarhe (de la 8 ani
la fete).
2. Devieri temporare de la starea normală a glan-
dei mamare: îngroșarea nodulară, fiziologică, a glan-
delor mamare la nou-născuți; telarhe prematura izola-
tă; ginecomastie juvenilă; galactoree.
3. Malformații: atrofia; atelia; amastia; polythe-
lia; polimastya; asimetria sânilor (până la 100 ml și
mai mult de 100 ml diferenţă); macromastia; mikro-
mastia; coilomastia.
4. Stări patologice: telarhe premature; ginecomas-
tia; mastalgia; mastopatia; chisturile mamare (până la
0,5 cm și BO Leah 0,5 cm); fibroadenoma; patologie
intraductală; infecții și inflamații; patologie mamelo-
88
nului (Milium, aterom, telită); transformarea chistică
a țesuturilor; stări posttraumatice etc.
Aspecte de normă. Până la vârsta de pubertate
glandele mamare la băieți și fete este la fel și sunt for-
mate din mamelon și areolă. Dezvoltarea sânului este
primul semn al debutului pubertății la minore. Apro-
ximativ cu 6 luni înainte de menarhă, se observă in-
tensificarea creșterii glandei mamare. Creșterea glan-
dei mamare începe de obicei la 11-12 ani, dar poate
să apară mai devreme sau mai târziu (se consideră
norma de la 8 până la 13-14 ani). Această intensifi-
care de creștere de țesutului glandular sub mamelon
se numește – telarhe. În primele luni de la începerea
acestui fenomen se poate observă o asimetrie a crește-
rii glandelor mamare (cu durata de până la 3 luni), de
multe ori în primul rând începe să se dezvolte sânul
stâng, iar sânul drept poate să întârzie și se dezvoltă
mai târziu. Sensibilitatea mameloanelor și a glandelor
mamare în această perioadă este o variantă a normei
[3, 4, 5].
Abateri temporare de la starea normală. În-
groșarea fiziologică a glandelor mamare apare la 60%
nou-născuți, egal frecvent la băieți și fete din prime-
le săptămâni de viață. Această stare este cauzată de
particularitățile fiziologice ale sistemului endocrin
al nou-născutului și influența hormonilor materni
care pătrund în sângele copilului din laptele matern.
Această stare trece în câteva săptămâni, sânii revin
spontan la dimensiunile inițiale, deși în 1,5-2% îngro-
șarea poate dura până la 8-10 luni [6].
Telarheea prematură izolată se întâlnește la fete
de la 6 luni la 7 ani și se manifestă printr-o creștere
a glandelor mamare. Procesul poate fi pe una sau pe
ambele părți. În acel moment nu se depistează alte
semne de pubertate.
Ginecomastie juvenilă – mărirea sânilor la băieți.
Apare în timpul pubertății active (vârsta 12-17 ani).
Aproximativ 30% din mărirea sânilor la băieți este
clasificată ca ginecomastie juvenilă. Această stare
este cauzată de schimbările hormonale semnificative
care pot apărea la această vârstă.
Galactoree – prezența eliminării lactiforme din
mamelon. La nou-născuți este un simptom rar, pot
apărea în primele săptămâni după naștere. Eliminări-
le lactiforme apar ca urmare a concentrației crescute
în sânge de hormoni hipofizari (prolactina, hormonul
tireotrop, hormon adrenocorticotrop, hormon de creș-
tere), ce este tipic perioadei de nou-născut.
Dezvoltarea anormală a glandei mamare. Atro-
fia glandei mamare (hipomastia) – apare ca urmare a
pierderii de țesut adipos și a țesutului conjunctiv de
menținere, poate fi din cauza absenței congenitale sau
subdezvoltarea țesutului glandular, sau a tulburărilor
sistemice (de exemplu, tulburări de alimentație, boala
Buletinul AȘM
Crohn), pe fond de radioterapie, disfuncției conge-
nitale a suprarenalelor, disgenesiei gonadelor, hipo-
gonadism hipogonadotropic etc. Cele mai frecvente
cauze – deficitul de greutate corporală. Nutriția adec-
vată contribuie la o creștere a sânului [7].
Atelia – lipsa mamelonului. Necesită corecție
chirurgicală plastică de mamelon care se recomandă
după vârsta de 18 ani pentru a evita destrucția țesutu-
lui glandular.
Amastia – absența completă a țesutului glandu-
lar, este parte a sindromului înnăscut Poland. Acest
sindrom a fost descris pentru prima dată de Alfred
Poland în 1841 și include o absență parțială sau com-
pletă a mușchiului pectoral asociată cu anomalia
membrului superior pe aceeași parte.
Politelia – numărul crescut de mameloane, care
sunt situate pe linia mamară embrionară situată de la
linia medioclaviculară (axilară) până la mijlocul pli-
cii inghinale. Această patologie este adesea asociată
cu malformații congenitale de cord sau cu anomaliile
renale. Politelia provoacă disconfort în perioada alăp-
tării. Acestă patologie nu necesită tratament activ. În
unele cazuri se recurge la corecție cosmetică. Riscul
de a dezvolta cancer de sân la pacientele cu politelie
este același cu cel a femeilor cu glande normale.
Polimastia – apare la 5% din femei. Aceasta se
caracterizează prin focare situate anormal de țesut
glandular care pot forma tumefieri suplimentare în
peretele toracic, de multe ori în fosa axilară. Adesea
primele plângeri apar în aceste zone în timpul sarcinii
sau alăptării. Politelia și polimastia sunt mai frecven-
te decât atelia și amastia.
Asimetria sânilor (de la 100 ml diferență). Acestă
stare se poate dezvolta ca urmare a unor leziuni de
sân în copilărie, deși în multe cazuri cauzele asime-
triei nu pot fi stabilite. În final, evaluarea asimetriei
glandelor mamare se va efectua la sfârșitul pubertă-
ții. La volumul mediu a glandelor mamare de 500 ml
cel mai frecvent se depistează o asimetrie a glandelor
mamare în volum de 50-60 ml. Diferența de 100 ml
este considerată evidentă. Interesant că în 73% din
cazuri este mai mare sânul stâng. La o asimetrie sem-
nificativă poate fi efectuată corectarea cosmetică chi-
rurgicală la finalizarea dezvoltării sexuale.
Macromastia – glanda mamară de dimensiuni
mari. Dimensiunea normală de sân este dificil de a
fi determinată din cauza atitudinii societății și crite-
riilor de modă. În medie în grupul de femei cu vârsta
de 25-45 ani, volumul sânului este de aproximativ
500 mm3. În mod ideal, volumul glandei mamare este
de 250-300 mm3. Volumul de 400-600 mm3 este con-
siderat hipertrofia moderată, 600-800 mm3 – hiper-
trofia pronunțată, 800-1000 mm3 – hipertrofia sem-
nificativă, iar >1500 mm3 – gigantomastia. În plus
Științe Medicale
se depistează o corelare strânsă dintre macromastie
și anamneza familiară. La aproximativ 80% dintre
fetițe macromastia începe în perioada de pubertate.
Glanda mamară în cazul macromastiei este de obicei
mobilă, cu infiltrații difuze, fără o diferențiere clară
de țesut adipos adiacent, pot apărea infiltrații fuzifor-
me. Fetele cu macromastie frecvent acuză dureri în
piept, umăr, spate. Uneori adolescentele și părințiilor
în mod greșit asociază aceste dureri cu efectul de dis-
confort psihologic. Macromastia se poate dezvolta ra-
pid în câteva luni sau se manifestă prin creșterea trep-
tată pe parcursul a mai multor ani. Corelație directă
dintre macromastie și statusul hormonal, inclusiv
sensibilitatea eronată a receptorilor glandei mamare
către hormoni nu a fost depistată. Macromastia poate
fi atât bilaterală, cât și unilaterală, deși, de obicei se
manifestă o creștere simetrică a sânilor. Examenul pa-
tomorfologic descrie țesut a glandei mamare în stare
de dezvoltare normală. Examenul sonografic prezintă
țesutul glandular și adipos [7, 9].
În unele cazuri de macromastie poate fi indicat
un tratament chirurgical de obicei după perioada de
pubertate, în volumul de mamoplastie de reducere. În
unele cazuri este indicat tratament hormonal. Se de-
scrie scheme de tratament hormonal eficient. Macro-
mastia poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru
dezvoltarea mastopatiilor.
Coilomastia – este un defect anatomic care se ma-
nifestă prin retracția mameloanelor. Frecvența de apa-
riție în populație este de aproximativ 10%. Frecvent
generează disconfort psihologic. Provoacă dificultăți
de alăptare. Principala cauză sunt ducturile lactate
scurte (ce este predispoziție genetică), cu formarea de
benzi fibroase (posibil după inflamație). Metoda de
bază de tratament este conservativă. Majoritatea me-
todelor de tratament chirurgical provoacă distrugerea
ducturilor lactate. Coilomastia poate fi unilaterală sau
bilaterală și se depistează în aproximativ 2-4% din
adolescente.
Micromastia – nu este o patologie severă care ar
provoca dificultăţi de alăptare. Starea în cauză are o
predispunere constituţional-ereditară. După alăpta-
re sau pe fonul maturizării, pe fonul adăugării ma-
sei ponderale dimensiunile glandelor mamare se pot
normaliza. Cu scop curativ se poate aplica stimularea
fiziologică sau limfatică a sânilor pentru o perioadă
de 3-6 luni. Corecția cosmetică chirurgicală se reco-
mandă după alăptarea la necesitate.
Stări patologice ale sânului. Telarhee prema-
tură este o stare când se determină telarhie la fetițe
sub vârsta de 8 ani, pe fondul apariției părului pubian
(adrenarche) și depistării dezvoltării sexuale accele-
rate. Necesită o examinare mai detaliată pentru a con-
firma sau exclude pubertatea precoce.
89
Ginecomastia – în copilărie și adolescență este
o patologie relativ rară nu depășește 5-8% din toate
cazurile de ginecomastie în această vârstă. În caz de
sensibilitate crescută a țesutului mamar la estrogeni
aceste caracteristici conduc la proliferare de țesut de
suport a glandelor mamare. Boala este cauzată de me-
tabolismul vicios al hormonilor sexuali.
Mastalgia – (cu dependență de ciclu menstrual și
fără). Mastalgia fără modificări morfologice a glandei
mamare apare frecvent la adolescente (aproximativ
65%) durerile au natură ciclică, înainte de menstrua-
ție apar pe ambele părți, fără o localizare clară și poa-
te radia în umăr sau braț.
Mastopatia – conform definiției OMS (1984),
mastopatia – boala fibrochistică, prezintă procese
complexe caracterizate printr-un spectru larg de mo-
dificări proliferative și regresive în țesutul mamar cu
formarea anormală de epiteliu și țesut conjunctiv și
cu formarea modificărilor fibroase la sân, cu formarea
structurilor chistice și structurilor cu natura prolifera-
tivă. Nivelul de proliferare a țesutului mamar, inclusiv
epiteliul, structurile alveolare, stroma. Progesteronul,
dimpotrivă, inhibă aceste procese proliferative și re-
duce numărul de mitoze. Procesele proliferative sunt
individuale și sunt asociate cu vârsta. La adolescente
și femeile tinere proliferările fibroase sunt minime, și
implică mai frecvent cadranul superior exterior.
Chist de sân (0,5 cm și mai mult) – apare la apro-
ximativ 6% din fete în perioada de pubertate. Unii
autori presupun că chistul este rezultatul de malab-
sorbție de secreție a glandelor postnatale. Dimensiu-
nile chisturilor variază de la câțiva milimetri până la
câțiva centimetri. În absența inflamației în chisturi,
copiii și adolescenții nu simt această patologie. Une-
ori formațiunea chistică poate fi însoțită de extinde-
re la nivelul mamelonului. Localizarea chisturilor la
copii este întotdeauna în regiunea sub- sau periare-
olară [8, 9].
Fibroadenom – o tumoare benignă a sânului.
Modificările în glanda mamară în acest caz constă
din două componente: stromale și epiteliale. Leziu-
nile fibro-epiteliale pot fi apreciate ca hiperplastice
(fibroadenoame și hiperplazie fibroadenomatoase)
sau neoplazice (tumoare filodă). Boala este dia-
gnosticată foarte frecvent mai ales la vârsta de 15-
25 ani. Clinic, acestea sunt formațiuni rotunjite cu
contururi clare, mobile, nedureroase. Dimensiuni
diferite. Există patru tipuri de fibroadenoame: gene-
rale, gigante, juvenile, tumoare filodă. Adolescenții
adesea depistează fibroadenomul în timpul băii sau
autopalpare.
Diagnosticul complex al fibroadenomului inclu-
de examenul clinic, ecografia, biopsia cu ac subțire,
examen citologic. Se recurge la tratament chirurgical
90 Buletinul AȘM

în dependență de mărimea nodului, vârsta pacientu-
lui, precum și de familia adolescentei. În majoritatea
cazurilor se operează formațiuni de la 1 cm. Interven-
ția se petrece cu protecția anesteziei locale, cu unele
excepții individuale, cu păstrarea maximal posibilă
a țesutului glandei mamare sănătoase. Cu anestezie
generală se înlătură fibroadenoame de dimensiuni
mari sau fibroadenoame localizate profund. La ado-
lescente fibroadenomul este mai frecvent în grupul de
16-18 ani. Prezența fibroadenomului mărește riscul
de cancer mamar de 2 ori.
Tumoarea filodă la adolescenți se depistează în
0,4% din cazuri. Ea poate avea până la 20 cm, con-
tururi clare, dense, este mobilă. Tumoarea mare oferă
schimbări ale pielii, ale venelor și provoacă asimetria
mamelonului. Tumoarea filodă se manifestă clinic ca
formațiune tumorală neomogenă, densă, uneori fixa-
tă de piele. Din cauza dimensiunii mari și hiperex-
tensiei a pielii poate deteriora ducturile lactice, pot
fi eliminări hemoragice la nivelul mamelonului. Cel
mai frecvent tumoarea filodă este benignă, însă sunt
descrise cazuri de tumoare filodă malignă la adoles-
cenți. Extrem de rar în tumorile filode pot fi detectate
focare de cancer non-invaziv (in situ) sau focare de
cancer ductal invaziv sau cancer lobular. Tumorile
filode benigne se deosebesc de fibroadenoame prin
schimbări fibrozante și hiperplastice a stromei.
Patologie intraductală a glandelor mamare – papi-
lomul intraductal al glandei mamare, precum cancer
intraduct. Din cauza dimensiunilor mici, acest tip de
patologie nu este posibil de depistat la examenul eco-
grafic sau mamografie. Primul simptom sunt elimină-
rile patologice din mamelon.
Cancerul de sân la copii – este o patologie extrem
de rară. Sunt descrise cazurile de apariție a cancerului
mamar la adolescente. Cancerul de sân se întâlnește
la 0,04% din toate tumorile maligne la copii. Cance-
rul mamar la copii are următoarele particularități: grad
mai puțin pronunțat de malignitate; metastazează în
organele la distanță mult mai târziu comparativ cu ma-
turii; debutul bolii la copii a cancerului de sân începe
cu simptomatica generală (ale întregului organism) și
după o perioadă relativ îndelungată apare simptomati-
ca locală; țesutul tumoral al cancerului de sân la copii
puțin diferă de țesutul adiacent sănătos din care este
format. Acesta este un criteriu de diagnostic favorabil.
La copii, cancerul de sân poate să se dezvolte atât
la fetițe, cât și la băieți. Apariția tumorii, în majori-
tatea cazurilor, la vârsta de 12 ani, se datorează fap-
tului că în această perioadă se depistează modificări
hormonale ale întregului organism. Părinții ar trebui
sa acorde o atenție deosebită la apariția în regiunea
sânului a unei ulcerații, eroziuni, deformarea glandei
mamare, apariția căror-va noduli sau retracții a pielii
sânului, la apariția eliminărilor din mamelon. Dese-
ori, la locul tumorii se poate schimba pielea. Pielea
poate fi retrasă, să aibă aspectul coajei de portocală,
riduri și alte defecte. Copiii mai mari pot prezenta,
de asemenea, semne de boală inflamatorie a sânului.
Scopul studiului a fost studierea tumorilor glandelor
mamare la minore.
Rezultate și discuții. În perioada 2013-2020 au
fost înregistrate 97 (100%) cazuri de tumori: benigne
– 94 (96,9%) și cancer – 3 (3,0%). Fibroadenomul a
fost identificat în 44 (45,2%) cazuri, tumorile filode
– 20 (20,3%), adenomul – 11 (11,3%), chistadenopa-
pilomul – 4 (4,1%) (Tabelul 1).
La minorele cu vârsta de 16-17 ani a fost stabi-
lit diagnosticul de fibroadenomatoză, ce corelează
cu procesele proliferative fiziologice. S-au depis-

Tabelul 1
Tipul tumorilor mamare la adolescente
Chistade-
Fibroade- Tumoare Fibroade-
Total Adenom nopapi- Cancer
Anul nom filodă nomatoza
lom
c.a. % c.a. % c.a. % c.a. % c.a. % c.a. % c.a. %
2013 11 11,3 7 63,6 2 18,2 0 0 1 9,0 0 0 1 9,1
2014 28 28,8 22 78,5 2 7,1 1 3,8 0 0 3 10,7 0 0
2015 7 7,3 6 85,7 1 14,3 0 0 0 0 0 0 0 0
2016 10 10,3 3 30 4 40 0 0 1 10 1 10 1 10
2017 17 17,5 1 5,9 7 41,1 1 17,5 2 11,7 6 35,3 0 0
2018 11 11,3 2 18,1 2 18,1 2 18,1 0 0 4 36,4 1 9,0
2019 7 7,3 2 28,5 1 14,3 3 42,8 0 0 2 28,5 0 0
2020 6 6,2 1 16,6 1 16,6 4 66,6 0 0 0 0 0 0
Total pe
97 100 44 452 20 20,3 11 11,3 4 4,1 16 16,4 3 3,0
toți anii
Științe Medicale 91

tat preponderent tumorile la adolescentele cu vârsta
cuprinsă între 15-17 ani (86,9%). După locul de trai
au prevalat tumorile la minorele din sectorul rural –
65%. Fibroadenomul intracanalicular a fost depistat
histologic în 55 (56,7%) din cazuri.
Concluzii
1. Tumorile glandelor mamare la minore repre-
zintă o problemă actuală atât din punct de vedere me-
dical, cât și social.
2. În baza semnelor clinice, examinarea glandelor
mamare cu prezența tumorii palpabile, investigațiilor
necesare poate fi stabilit diagnosticul de tumoare a
glandelor mamare, cu aprecierea ulterioară a metodei
de tratament.
3. Pe parcursul anilor 2013-2020 s-au înregis-
trat 97(100%) cazuri de tumori ale glandelor ma-
mare, cele mai răspândite fiind fibroadenoamele
(44 (45,2%) cazuri), urmate de tumori filoide
(20 (20,3%) cazuri). În 86,9% din cazuri erau mino-
rele cu vârsta de 15-18 ani. Indicii confirmă influența
estrogenică asupra apariției tumorilor mamare la ado-
lescente, în special a fibroadenomului. După mediul de
trai a dominat mediul rural (65%), ce denotă faptul că
la minorele din localitățile rurale nu se efectuează scre-
ening-ul tumorilor glandelor mamare, având acces mai
limitat la specialiști pentru evaluare și diagnostic.
4. Pe parcursul anilor 2013-2020 s-au înregistrat
3 cazuri de cancer (vârsta 16-17 ani).
5. Tumorile la sân în rândul minorelor crește,
ce argumentează adresarea precoce la medicul spe-
cialist. Sunt argumentate măsurile de monitorizare a
adolescenților în școli și licee.

Bibliografie
1. Breast cancer highlights from ASCO 2004
(conference report). Int J Fertil Womens Med. 2004;
49(5): 239-40.
2. Buţureanu Şt. Patologie ginecologică benignă.
Ed. Institutul European, 2004. 42.
3. Chang D.S., McGrath M.H., Management of be-
nign tumors of the adolescent breast, Plast Reconstr Surg.
2007 Jul; 120(1): 13e-19e.
4. Copeland, Larry J.: Textbook of Gynecology, W.B.
Saunders Company, 1999.
5. De Vitta V., Hellman S., Rosenberg S.A. Princi-
ples and practice of oncology, Jones and Bartlett publish-
ers, 2003.
6. Diaconu C., Chifu C., Iftime C., Iftime I., Miron L.,
Carasevici E., Ferariu D., Cobzeanu C., Crumpei F. Bilateral
breast cancer (BBC). Considerations on a series of 20 cases.
Rev Med Chir Soc Med Nat Iasi. 2006; 110(4): 867-73.
7. Greydanus D.E., Parks D.S., Farrell E.G: Breast
disorders in children and adolescents. Pediatric Clin North
Am 1989; 36:601.
8. Mereuţă I., Cernat V., Vozian I. Tumorile la copii.
Managementul clinic al cancerelor ereditare. Ch.: Tipogr.
„Print-Caro”, 2012, 72 p.
9. Mereuță I., Gațcan S. Mastopatiile difuze. Ch.:
Print-Caro, 2012. – 151 p.
10. Ţîbîrnă Gh. Ghid clinic de Oncologie. Chişinău:
Univers, 2003, 828 p.
11. Oкулов А.Б., Адамян Л.В., Бровин Д.Н., Богда-
нова Е.А. Молочные железы и их заболевания у детей.
М.: МИА, 2010. 160 с.

CZU: 616.831-006-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.14

THE MANAGEMENT OF BRAIN TUMORS AT CHILDREN

Angela LEANCĂ
Children Clinical Hospital „V. Ignatenco”, Chisinau, the Republic of Moldova
e-mail: leanca.angela@mail.ru

Summary.
Background: Brain tumors are a severe form of pathologies, that are more common in children and it is associated
with hydrocephali. The long term effects of central nervous system therapy for children with brain tumors have been the
subject of research since the 1970. Many studies have demonstrated that children treated for brain tumors with surgery
and standard radiation therapy have developed intellectual decline which is progressive over at least a decade.
Risk factors for the cognitive deterioration have been identified and include: perioperative complications, hydroceph-
alus, high radiation dose, large volume radiation, chemotherapy (especially methotrexate), vasculopaty and young age at
the time of treatment.
The purpose of research: Study of surgical treatment applied to children with brain tumors hydrocephalus by imple-
menting and perfecting the surgical treatment.
92 Buletinul AȘM

Material and methods: We used data of 2018-2019 period, in the Children Clinical Hospital „V. Ignatenco”, of the
Republic of Moldova, which shows the structure of morbidity through malign and benign tumors with associated hydro-
cephalus at prematures population.
Results: Since 2018-2019 were diagnosed 13 children. The average age was: 1 child(0,76 %) 0-1 years old, 5 children
(38,46 %) 2-5 years old, 2 children (15,38 %) 6-10 years old and 5 children (38,46 %)11-17 years old. From 13 children, 2 chil-
dren (15,38 %) were inoperable. The incidence was 10 boys (76,92%) and 3 girls (23,07%). There were complications: malign
hipertermia, anemia, cranial nerves damages (facial asymmetry, palpebral ptosis), hemiparesis, intraventricular bleeding.
Conclusions: The morbidity was common in boys, average age was 2-5 and 11-17 years old. Chidrenswere operated
in two ways. There were complications since intraoperatory and postoperatory period.
Key-words: tumor, obstructive hydrocephalus, morbidity structure, сomplications

Rezumat. Managementul copiilor cu tumori intracerebrale.

Fundal: Tumorile intracerebrale – reprezintă o nosologie gravă, cu incidență înaltă în rândul copiilor și, deseori,
clinica este determinată de apariția hidrocefaliei, cu stoparea pasajului lichidului cefalorahidian de la nivelul formării
acestuia până în spațiul subarahnoidian. Rezultatele tratamentului tumorilor sistemului nervos central la copiii au fost
obiectul cercetărilor încă din 1970. Multe studii au demonstrat că copiii tratați pentru tumorile cerebrale prin intervenție
chirurgicală și radioterapie au dezvoltat tulburări cognitiv-intelectuale, cu evoluție progresivă cel puțin într-un un de-
ceniu. Au fost identificați factori de risc pentru deteriorarea cognitivă și includ: complicații perioperatorii, hidrocefalia,
doză mare de radiații, radiații de volum mare, chimioterapia (în special metotrexatul), vasculopatia și vârsta fragedă la
momentul tratamentului.
Materiale și metode: Pentru acest studiu retrospectiv s-au folosit datele din fișele medicale ale pacienților care au
beneficiat de tratament chirurgical pentru tumori Intracerebrale și Hidrocefalie Obstructivă pe perioada 2018-2019, în
cadrul Spitalului Clinic Municipal de Copii „V. Ignatenco” din Chișinău, Republica Moldova, care va determina structura
morbidității la copii cu tumori benigne și maligne.
Rezultate: Structura morbidității prin tumori ale sistemului nervos central la copii a fost repartizată în felul următor:
0-1 ani (1 copil – 0,76%), 2-5 ani (5 copii – 38,46%), 6-10 ani (2 copii – 15,38%), 11-17 ani (5 copii – 38,46%). Din
toți 13 copii, 2 copii au fost inoperabili. Repartizarea după sexul copilului a înregistrat următoarea structură, 10 băieței
(76,92%) și 3 fete (23,07).
Concluzii: Tumorile sistemului nervos central au o prevalență la genul masculin și cu vârsta medie 1-5 ani și 10-17
ani. Toți copiii cu tumori și hidrocefalie obstructivă au beneficiat de tratament în două etape: ca primă etapă se rezolvă
hidrocefalia obstructivă prin ventriculocisternostomie endoscopică, ulterior după câteva zile se efectuează ablația tumorii.
Complicații intra și postoperatorii au fost: anemie, hipertermie malignă, pareza nervilor cranieni(asimetrie facială, ptoză
palpebrală), hemipareză, hemoragie intraoperatorie.
Cuvinte-cheie: tumoră, hidrocefalie obstructivă, tratament pe etape, structura morbidității.

Резюме. Оценка хирургического лечения детей с внутричерепными опухолями .

Актуальность темы: Внутричерепные опухоли - представляют собой серьезную нозологию, с высокой за-
болеваемостью среди детей. Клиника обусловлена появлением гидроцефалии, останавливающей прохождение
спинномозговой жидкости от ее образования в субарахноидальное пространство. Результаты лечения опухолей
центральной нервной системы у детей являются предметом исследований с 1970 года. Многие исследования
показали, что у детей, в послеоперативном периоде развиваются когнитивно-интеллектуальные расстройства,
которые прогрессируют не менее десяти лет. Факторы риска когнитивных нарушений были идентифицированы и
включают: периоперационные осложнения, гидроцефалию, высокую дозу облучения, высокую дозу облучения,
химиотерапию (особенно метотрексат), васкулопатию и ранний возраст начала лечения.
Материалы и методы: Для этого ретроспективного исследования использовались данные из медицинских
карт пациентов, которые прошли хирургическое лечение по поводу внутричерепных опухолей в течение 2018-
2019 в городской детской клинической больнице имени «В. Игнатенко» в Кишиневе, Республика Молдова. По-
лученные результаты определяют структуру заболеваемости детей с доброкачественными и злокачественными
новообразованиями.
Результаты. Средний возраст был определён с помощи скрининга: в раннем возрасте 0-1 лет было (1 ре-
бенок – 0,76%), 2-5 лет (5 детей – 38,46%), 6-10 лет (2 детей – 15,38%), 11-17 лет (5 детей – 38,46%). Из всех
13 детей, двое были неоперабельными. Распределение ребенка по полу зарегистрировало следующую структуру:
10 мальчиков (76,92%) и 3 девочки (23,07%).
Выводы. Опухоли центральной нервной системы чаще встречаются у мальчиков, их средний возраст состав-
ляет 1-5 лет и 10-17 лет. Всем детям с опухолями и обструктивной гидроцефалией лечение проводилось в два
этапа: первый этап был выполнен эндоскопически, затем через несколько дней удаляется опухоль. Интраопера-
ционные и послеоперационные осложнения: анемия, злокачественная гипертермия, парез центральных нервов
(асимметрия лица, птоз век), гемипарез, интраоперационное кровотечение.
Ключевые слова: опухоль, обструктивная гидроцефалия, этапное лечение, структура заболеваемости.
Științe Medicale
Introducere. Hidrocefalia obstructivă în cadrul
tumorilor cerebrale reprezintă una din cele mai com-
plexe nozologii, determinată de prezența a două pa-
tologii concomitente, care necesită a fi abordate in-
dividual, astfel ca rezultatul actului chirurgical să fie
direct proporțional cu beneficiul pacientului.
Fiind ținta cercetărilor de către medicii medi-
evali Hippocrates, Galen, Avicenna, Hammurabi,
Aristotel începând cu anii 1930, având drept sursă,
celebrele papirusuri medicale, sensul patofiziologic
al hidrocefaliei, acumularea anormală a lichidului în
structurile cerebrale, a fost propagat științei actuale.
Datele statistice actuale stabilesc, la un nivel destul
de performant, mecanismele producerii hidrocefali-
ei. Progresul tehnico-științific a făcut posibilă deter-
minarea diagnosticului corect şi a cauzelor instalării
hidrocefaliei, însă metodele actuale de tratament ră-
mân a fi paleative. Tumorile intracerebrale asociate
de hidrocefalie obstructivă, sunt entităţi nozologice
cu o pondere înaltă la copii. Cele mai frecvente ca-
uze, care au ca rezultat dereglarea pasajului lichi-
dului cefalorahidian, sunt reprezentate de prezenţa
tumorilor intracerebrale. Structura proporţională a
acestor indicatori la copii în Republica Moldova ne-
cesită a fi stabilită, fiind o sursă importantă pentru
viitoarele cercetări științifice. Obstrucția căilor de
circulaţie a lichidului cerebrospinal la copii apare
cel mai frecvent la nivelul ventriculelor sau a cana-
lelor de comunicație înguste, ce conectează cei patru
ventriculi între ei, fie în oricare loc de unde LCR pă-
răseşte ventriculul IV şi trece în spațiul subarahnoi-
dian. Datorită structurii sale fiziologice, apeductul
Sylvius este vulnerabil la blocaje. Tratamentul atât
al tumorii, cât şi al hidrocefaliei obstructive pune
în faţa neurochirurgului opţiuni greu de realizat, de
aceea este necesară evaluarea, pe perioada postope-
ratorie îndelungată, a metodelor de tratament aplica-
te acestor copii, pentru stabilirea metodei raționale
şi sigure, care ar da minimum de complicaţii, dar
mai ales ar perturba calitatea vieţii.
Tumorile intracraniene pot proveni, teoretic, din
orice structură: creier, meninge, glanda hipofizară,
craniu, eventual ţesut embrionar rezidual. Majori-
tatea tumorilor intracerebrale la copii sunt situate
intraventricular, la nivelul fosei posterioare și sunt
asociate de o hidrocefalie secundară, obstructivă
[5-8, 30]. La baza acestei afirmații stă un principiu
patofiziologic de amplasare predominantă a tumo-
rilor intracerebrale la copii, care nu este cunoscut.
Conform literaturii de specialitate, incidența majo-
ră la copii o reprezintă tumorile de fosă posterioa-
ră (aproape jumătate din toate tumorile), tumorile
ventriculare, tumorile pineale și chisturile agresive
intracerebrale [9-12], 80% fiind localizate intrace-
93
rebral (dintre acestea, 50-60% sunt glioame difuze)
şi 20% la nivelul măduvei. În Moldova, în structura
cauzelor mortalităţii prin tumori maligne la popu-
laţia minorilor, locul I îl ocupă tumorile organelor
hemopoetice şi sistemului limfoid (53,5%), apoi
tumorile creierului şi oaselor (14,0%), neuroblas-
tome (7,4-8,0%) [30]. Incidenţa este de 4-5 ca-
zuri/100 000 locuitori/an), Incidența totală anuală a
neoplasmelor cerebrale primare este de 9,5 cazuri/
100 000 de locuitori [30]. De asemenea hidrocefalia
e determinată de producerea excesivă a lichidului
cefalorahidian (obstrucție relativă) în cadrul papi-
loamelor de plex coroidian, hipertrofia vilozităților.
Odată cu creșterea morbidității și a numărului
de persoane cu dizabilități neurologice, neurochi-
rurgii din întreaga lume acordă o mare atenție tu-
morilor intracerebrale și hidrocefaliei obstructive,
în special sunt axați pe metodele noi de diagnos-
tic și tratament: folosirea laserului, ghidajului so-
nografic, monitoring-ul intraoperator. Rezultatele
intervențiilor chirurgicale pentru hidrocefalia ob-
structivă, secundară tumorilor intracerebrale la co-
pii în Republica Moldova, nu sunt suficient studia-
te, de aceea actualitatea acestei teme este pe deplin
justificată.
Tratamentul chirurgical al hidrocefaliei obstruc-
tive presupune redirecționarea lichidului cefalorahi-
dian din cavitățile ventriculare în spațiul extracere-
bral și ablația procesului tumoral. Consecutivitatea
raţională a acestor etape importante este neelucidată
ştiinţific. Intervențiile chirurgicale sunt considerate
universale, dar gradul de eficacitate terapeutică nu
este stabilit. În literatura internațională în ultimii
2 ani s-au stabilit complicații postoperatorii deter-
minate de tratamentul hidrocefaliei ca: migrarea to-
racică [11], formarea hydrotoracelui [14], tromboza
venoasă cerebrală [19], chist abdominal [16], perfo-
rarea capătului distal al șuntului și meningita [18],
metastazare a unei tumori de ventricul III (teratom)
în cavitatea peritoneală [17] și migrare a capătului
distal în cord [14]. În Republica Moldova s-au deter-
minat complicații mecanice (infecția, obstrucția sau
ruperea șuntului), dar și ca rezultat al alegerii tacticii
de tratament [1].
În prezent, în literatura noastră de specialitate
lipsesc studii științifice, care ar reflecta rezultatele
tratamentului chirurgical şi prognosticul copiilor cu
tumori intracerebrale asociate de hidrocefalie ob-
structivă.
Odată cu dezvoltarea neuroimagisticii și meto-
delor de investigații performante, a crescut numă-
rul de copii diagnosticați cu tumori intracerebrale.
Astfel, la momentul actual este posibil de determi-
nat substratul histologic al procesului tumoral prin
94 Buletinul AȘM

metodele imunohistochimice. Tactica de tratament:
prelevarea materialului biologic pentru examenul
imunohistochimic sau ablația totală a tumorii este
determinată de caracterul tumorii. Alteori, deriva-
rea lichidului cefalorahidian ar fi o metodă paliativă
pentru ameliorarea suferinței cerebrale şi calității
vieţii copilului.
Deși s-au efectuat multiple realizări pe plan in-
ternațional [6-9] și naţional [1, 2] în scopul determi-
nării mecanismelor etiopatogenetice și stabilirii unui
tratament corect, complicațiile ce duc la apariția
deficitelor neurologice majore și la invalidizări de
grad înalt, sunt frecvente. La rezolvarea cazului este
necesară participarea unui grup multidisciplinar, al-
cătuit din pediatru, oncolog, imagist, neurochirurg,
neurolog, psiholog. Scopul tuturor neurochirurgi-
lor, în aplicarea tratamentului chirurgical copiilor
cu tumori intracerebrale și hidrocefalie obstructivă,
este prelungirea perioadei de supraviețuire și ușura-
rea suferinței copilului [3, 4]. Strategia chirurgicală
pentru tratamentul acestor nozologii, dar şi rezulta-
tele tratamentului efectuat, până în prezent rămâne
nedeterminat și controversat [3, 14]. Evaluarea hi-
drocefaliei, secundare tumorilor intracerebrale, în

Tabelul 1
Repartizarea pe sex

Tabelul 2
Repartizarea pe grupe de vârste
Științe Medicale
Domeniul geografic
perioada pre şi postoperatorie, asupra indicatorilor
de supravieţuire la copii, serveşte temei de cercetare.
Scopul studiului. Scopul cercetării este analiza
clinică retrospectivă a copiilor interveniţi chirurgical
pentru tumori intracerebrale şi formularea algoritmu-
lui adaptat de tratament chirurgical.
Obiectivele studiului:
Stabilirea diagnosticului copiilor cu tumori intra-
cerebrale în baza manifestărilor clinice specifice şi
rezultatelor investigaţiilor instrumentale.
Elaborarea unui algoritm de tratament chirurgical
în dependenţă de rezultatele investigaţiilor imagistice
(localizarea tumorii, gradul de infiltrare a structurilor
de importanţă vitală, prezența hidrocefaliei).
Materiale și metode. Fișele medicale de stațio-
nar au servit ca surse pentru cercetare. Au fost incluși
în studiu copiii cuprinși între vârstele 0-17 ani, care
au suportat tratament chirurgical pentru tumori ale
sistemului nervos central pe perioada 2018-2019.
Rezultate. Structura pacienților incluși în stu-
diu au constituit: în total au fost tratați chirurgical
13 copii. Copiii au fost repartizați după următoarele
criterii:
Bibliografie
1. Revista română de pediatrie – vol. LVI, nr. 4, an.
2007
2. Blaney S.M., Larry E.K., Hunter J. et al – Tu-
mors of the central nervous system. In: Pizzo P A, Poplack
DG (eds) Principles and practice of Pediatric Oncology
(5 thedn) Philadelphia, PA: JB Lippincott, 786- 864, 2006.
95
Tabelul 3
- Sexul copilului (Tab. 1);
- Perioadele de vârstă (Tab. 2);
- Domeniul geografic (Tab. 3).
Concluzii
Numărul copiilor diagnosticați cu tumori ale
sistemului nervos central este în creștere, luând
în considerație numărul total pentru anul 2017
(9 copii).
Intervențiile chirurgicale sunt considerate uni-
versale, dar gradul de efectivitate terapeutică şi
complicațiile apărute sunt motivate de mai mulți
factori: internarea tardivă a pacienților în staționa-
rul cu profil specializat, alegerea timpului optim a
volumului de intervenție, volumul rezecției tumora-
le, dar şi de particularitățile histologice ale tumorii,
prezența hidrocefaliei şi a epilepsiei.
Neoplaziile cerebrale la copii reprezintă un factor
prognostic important, așa cum majoritatea tumorilor
cerebrale diseminează pe căile lichidiene.
Copiii cu tumorile intracerebrale necesită a fi dis-
pensarizați pe o perioadă îndelungată de timp.
3. Cohen M.E., Duffner P.K. (eds) – Brain Tumors
in Children. Principles of Diagnosis and Treatment (2nd
edn) New York: Raven Press, 1994, 127-46,177-201, 219-
39, 445-481
4. Dufner PK, Korowitz ME, Krischer JP et al. –
The treatment of malignant brain tumors in infants and
96 Buletinul AȘM

very young children: an update of the Pediatric Oncology
Group experience. Neurooncology, 1999, 1, 152-161.
5. Freemen C.R., Taylor R.E., Kortmann R.D., Car-
rie C. – Radiotherapy for medulloblastoma in children: a
perspective on current international clinical research ef-
forts. Med Pedatr. Oncol, 2002, 39, 99-108
6. Gotzer M.A., Janss A.J., Fung K.M. et al – TrkC ex-
pression predicts good clinical outcome in primitive neuroec-
todermal brain tumors. J Clin Oncol, 2000, 18, 1027-1035.
7. Herms J., Neidt I., Luscher B. et al – c-myc ex-
pression in meduloblastoma and his prognostic value. Int J
Cancer, 2000, 395-402
8. Pomeroy S.L., Tamayo P., Gaasenbeck M. et al.
– Prediction of central nervous system embrional tumor
outcome based on gene expression. Nature, 2002, 415,
436-442
9. Heckl, Aschoff A., Kunze S. – Radiation-induced
cavernous hemangiomas of the brain: a late effect predom-
inantly in children. Cancer, 2002, 94, 3285-3291.
10. Kleihues P., Cavenee W.K. (eds) – Pathology and
genetics of tumors of the Nervous System. Lyon: IARC (2000).
11. Ko J.K., Cha S.H., Choi B.K., Lee J.I., Yun E.Y.,
Choi C.H. „Hemorrhage Rates Associated with Two Meth-
ods of Ventriculostomy: External Ventricular Drainage vs
Ventriculoperitoneal shunt procedure”. Neurol Med Chir
(Tokyo).2014 Feb10.  20. Radcliffe J., Bunin G.R., Sutton L.N. et al. – Cog-
12. Lo W.B., Ramirez R., Rodrigues D., Solanki G.A.
„Ventriculoperitoneal shunt disconnection associated with
spontaneous knot formation in the peritoneal catheter”.
BMJ Case Rep. 2013 May
13. Kortmann R.D., Kuhl J., Timmermann B. et al. –
Current and futures strategies in interdisciplinary treatment
of medulloblastoma, supratentorial PNET (primitive neu-
roectoderman tumors) and intracranial germ cell tumors in
childhood. Strahlenther Onkol, 2001, 177, 447-461.
14. Mandiwanza T., Kaliaperumal C., Caird J. „Cen-
tral brain herniation in shunted Dandy Walker cyst”.
Childs Nerv Syst. 2013 Jun;
15. Mattei T.A., Salma A., Lin J.J. „Spontaneous
bowel perforation from distal catheter leading to
meningitis: a rare but frequently overlooked compli-
cation of ventriculoperitoneal shunts”. Pediatr Neu-
rol. 2013 Jun
16. Matsubara T., Ayuzawa S., Aoki T., Ikeda G.,
Shiigai M., Matsumura A. Neurol Med Chir (Tokyo).
„Cerebral venous thrombosis after ventriculoperitone-
al shunting: a case report”. Neurol Med Chir (Tokyo).
2013 Nov 20.
17. Meier U., Stengel D., Müller C., Fritsch M.J.,
Kehler U., Langer N., Kiefer M., Eymann R., Schuh-
mann M.U., Speil A., Weber F., Remenez V., Rohde
V,. Ludwig H.C., Lemcke „Predictors of subsequent
overdrainage and clinical outcomes after ventriculo-
peritoneal shunting for idiopathic normal pressure
hydrocephalus. J. Neurosurgery. 2013 Dec;73(6):
1054-1060. 
18. Michaelis J., Kaletsch U., Kaatsch P. – Epide-
miology of childhood brain tumour. ZentralblNeurochir,
2000, 61, 80-87.
19. Mulhern R.K., Reddick W.E., Palmer S.L. et al. –
Neurocognitive deficits in medulloblastoma survivors and
white matter loss. Ann Neurol, 1999, 46, 834-841.
nitive deficits in long term survivors of childhood medullo-
blastoma and other non-cortical tumors: age dependent ef-
fects of whole brain irradiation. Int J Dev Neurosci, 1994,
12, 327-334
21. Siffert J., Allen J.K. – Late effects of therapy of
thalamic and hypothalamic tumors in childhood: vascu-
lar, neurobehavioural and neoplastic. Pediatr. Neurosurg,
2000, 33, 105-111.
22. Гогорян С. Ф. и др. Опухоли головного мозга,
сочетающиеся с гидроцефалией. В: Журнал Вопросы
нейрохирургии им. Н.Н. Бурденко, 2008, № 4, с. 39-42.
23. Wikipedia search.

CZU: 616.441-006-089.819
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.15

ROLUL CHIRURGIEI MINIINVAZIVE ÎN TRATAMENTUL

CANCERULUI TIROIDIAN INCIPIENT
Andrei ȚÎBÎRNĂ, dr. șt. med., conf. univ., Gheorghe CIGOREANU
Universitatea de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”
e-mail: andrei.tibirna@usmf.md

Rezumat.
Chirurgia miniinvazivă tiroidiană este o ramură relativ nouă care a început să se dezvolte începând cu anii 90 ai
secolului trecut, ea vine ca un răspuns la o creștere a incidenței tumorilor tiroidiene ca cancere și adenoame în ultimele
decenii. Chirurgia miniinvazivă tiroidiană are 2 direcții principale: cu și fără abord în regiunea gâtului, iar cele cu abord
la nivelul gâtului se împart în endoscopice și non endoscopice. Intervențiile mininvazive au o serie de avantaje față de
cele clasice ca reducere a sindromului algic postoperator și respectiv a consumului de analgezice, timpul de staționare
scăzut și rezultate cosmetice mult mai bune. Nu toți pacienții cu tumori tiroidiene pot fi operați miniinvaziv, există o serie
de criterii de selecție: stadiul incipient al cancerului tiroidian primar sau adenoame mai mici de 3,5 cm în diametru, fără
Științe Medicale 97

pentrarea capsulei sau metastaze, volumul glandei nu trebuie să depășească 50-60 ml nu sunt admiși pacienții suprapon-
derali, pacienții cu morbidității cronice severe, pacienții cu istoric chirurgical la nivelul gâtului, pacienții cu cât scurt, nu
sunt admiși copii și bătrânii.
Cuvinte-cheie: cancer, glanda tiroidă, chirurgia miniinvazivă.

Summary. The role of miniinvasive surgery in the treatment of early thyroid cancer.
Minimally invasive thyroid surgery is a relatively new branch that has begun to develop since the 1990s, it comes in
response to an increasing incidence in recent decades of thyroid tumors such as cancers and adenomas. Thin minimally
invasive thyroid surgery has 2 main directions: with and without approach in the neck region, and those with approach
at the neck are divided into endoscopic and non-endoscopic. Miniinvasive interventions have a number of advantages
over the classic ones such as reduction of postoperative pain syndrome and analgesic consumption, respectively, shorter
residence time and much better cosmetic results. Not all patients with thyroid tumors can be operated minimally inva-
sively, there are a number of selection criteria: early stage of primary thyroid cancer or adenomas smaller than 3.5 cm in
diameter, without capsule penetration or metastases, the volume of the gland should not exceed 50 -60 ml are not allowed
overweight patients, patients with severe chronic morbidity, patients with a history of surgery on the neck, patients as
short as possible, children and the elderly are not allowed too.
Key-words: cancer, thyroid gland, minimal invasive surgery.

Резюме. Роль малоинвазивной хирургии в лечении раннего рака щитовидной железы.

Малоинвазивная хирургия щитовидной железы – относительно новая область, которая начала развиваться в
90-х годах прошлого века, она возникла в ответ на увеличение в последние десятилетия случаев рака щитовидной
железы. Тонкая малоинвазивная хирургия щитовидной железы имеет 2 основных направления: с доступом и без
доступа в области шеи, а операции с доступом в области шеи делятся на эндоскопические и не эндоскопические.
Малоинвазивные вмешательства имеют ряд преимуществ по сравнению с классическими, такие как уменьшение
послеоперационного болевого синдрома и потребления анальгетиков, соответственно, более короткое время пре-
бывания и гораздо лучшие косметические результаты. Не все пациенты с опухолями щитовидной железы могут
быть прооперированы малоинвазивно, существует ряд критериев отбора: ранняя стадия первичного рака щито-
видной железы или аденомы менее 3,5 см в диаметре, без проникновения капсулы и метастазов, объем железы не
должен превышать 50-60 мл не допускаются пациенты с избыточным весом, пациенты с тяжелыми хроническими
заболеваниями, пациенты с операциями на шее в анамнезе, пациенты минимального возраста, дети и пожилые
люди не допускаются.
Ключевые слова: рак, щитовидной железы, малоинвазивная хирургия.

Introducere. Mai multe studii atât locale, cât și
internaționale demonstrează o creștere a incidenței
tumorilor tiroidiene, acest lucru se datorează creș-
terii fondului de radiații în special după catastro-
fa de la Cernobîl, poluarea ridicată a mediului și
creșterii accesibilității metodelor de examinare a
tiroidei, unele studii arată o creștere a tumorilor
tiroidiene cu 310% în ultimii 50 de ani, Vaccarella
și colaboratorii [6] relatează că în mai multe ra-
poarte se arată o creștere substanțială a incidenței
cancerului tiroidian, în special microcarcinoamele
papilare, pe când mortalitatea rămâne nu a crescut
substanțial. Rapoartele din ultimii ani relatează o
schimbare a tipului morfologic al cancerului tiroi-
dian, are loc o creștere a incidentelor tipului papi-
lar la peste 85% și o scădere a celui folicular sub
10-12 %, formele medulare 4-7% și cele nediferen-
țiate 2% au rămas la același nivel. Scăderea for-
melor foliculare se datorează corectării deficitului
de iod în rândul populației prin suplinirea diferitor
alimente de bază cu iod. Din cauza ameliorării me-
todelor de diagnostic se atestă o creștere a micro-
carcinoamelor.
Toate aceste schimbări au determinat ca începând
cu anii ’90 ai secolului trecut să se înceapă elaborarea
unor noi metode operatorii care să ofere aceeași per-
formanță ca și tehnica clasică prin abordul Kocher,
dar cu avantajele unei intervenții miniinvazive. Gag-
ner, Miccoli, Ferzli și Hüscher sunt printre primii care
au efectuat operații miniinvazive tiroidiene [5].
Materiale și metode
A fost efectuat un studiu observațional retrospec-
tiv comparativ pe pacienți operați în perioada 2010-
2017 prin 2 tehnici chirurgicale: tehnica clasică prin
abordul Kocher și cea miniinvazivă endoscopică, re-
zultatele cărora vor fi comparate. Lotul de studiu a
fost din 60 de pacienți diagnosticați cu cancer tiroi-
dian incipient sau adenom cu dimensiunile de până
la 3,5 cm.
Criteriile de selecție pentru intervenția miniinva-
zivă au fost următoarele:
Stadiul incipient al cancerului tiroidian T1N0M0,
T2N0M0.
Mărimea, numărul și localizarea nodulilor tiroi-
dieni – nodulul tiroidian trebuie să fie solitar sau mai
mulți de dimensiuni foarte mici ce nu interacționea-
98
Figura 1. Repartizarea pacienților în funcție de anul intervenției.
ză cu capsula, iar mărimea nodulului nu trebuie să
depășească 3,5 cm, afectarea unui singur lob, lipsa
metastazelor regionale, capsula nu trebuie să fie pe-
netrată, volumul total al glandei tiroide nu trebuie să
depășească 50-60 ml, se exclud pacienții cu forme de
cancer medular sau nediferențiate, pacienții supra-
ponderali, pacienții cu intervenții chirurgicale prece-
dente sau tratament radioterapeutic la nivelul gâtului.
Se examinează morfologia gâtului – cu cât gâtul
este mai lung, cu atât este mai ușor de a efectua inter-
vențiile miniinvazive, pacienții cu gât scurt, diferite
patologii, cicatrici, etc., sunt excluși.
Din studiu vor fi excluși bătrânii și copii.
Rezultatele intra și postoperatorii vor fi compara-
te după următoarele criterii:
Durata intervențiilor. Va fi calculat timpul me-
diu al intervențiilor. Mărimea plăgii incizionale. Va
Figura 2. Repartizarea bolnavilor în funcție de categoriile de vârstă
Buletinul AȘM
fi calculată mărimea medie a inciziei pentru fiecare
tehnică.
Durerea postoperatorie măsurată prin intermediul
scalei VAS.
Complicațiile postoperatorii.
Tipul de staționare în spital postoperator.
Rezultate
Din lotul de 60 de pacienți 23 au fost diagnosticați
cu cancer tiroidian incipient dintre care 20 aveau for-
ma foliculară, iar 3 – cea papilară, iar 37 cu adenom.
Pacienții aveau vârste cuprinse între 19 și 53 de ani, cu
cea mai mare pondere între intervalele de 31-40 de ani.
Au fost efectuate 6 lobectomii, 13 hemitiroidec-
tomii, 29 rezecții subtotale și 12 tiroidectomii.
Din lotul de 60 de pacienți 45 au fost operați prin
metoda clasică iar 15 prin cea miniinvazivă. Rezulta-
tele intra și postoperatorii fiind următoarele:
Științe Medicale 99

Figura 3. Reprezentarea grafică a bolnavilor în funcție tipul intervenției și morfologia tumorii.

Tabelul 1
Reprezentarea grafică a volumului operator
Tehnica clasică prin Tehnica miniinvazivă
Criteriile de comparare
abordul Kocher non endoscopică
Durata medie (ore și minute) 1 oră 15 minute 2 ore
Mărimea incizie medie (cm) 7 cm 3.3 cm
Durerea medie (scala VAS) 6 4
Complicațiile (%) 0% 0%
Timpul de staționare mediu (zile) 7 zile 4 zile

În majoritatea cazurilor volumul tratamentului clasic, timpul de staționare postoperator este

chirurgical care a fost aplicat pacienților din lotul de
studiu a fost au fost rezecții subtotale:
Din rezultatele obținute se remarcă o serie
de avantaje a tehnicii miniinvazive față de cea
clasică: durerea postoperatorie este mai mică la
pacienții operați miniinvaziv față de cei operați
mult mai mic la cei operați miniinvaziv, mărimea
inciziei este mai mică la cei operați miniinvaziv,
rata complicațiilor în ambele cazuri este de 0%,
singurul dezavantaj ar fi că timpul de operare
este mai mare în cazul pacienților operați mini-
invaziv.

Figura 4. Reprezentarea grafică a volumului operator

100
Concluzii
În urma cercetărilor s-a determinat totuși că chi-
rurgia miniinvazivă față de cea clasică este o metodă
nouă. Prin metoda miniinvazivă în cancerul tiroidian
incipient s-a determinat că această metodă câștigă te-
ren față de chirurgia clasică.
Bibliografie
1. Mogoş Voichiţa, Mogoş Simona. Clasic și I
modern în cancerul tiroidian diferențiat. In Jurnalul de
Chirurgie, Iaşi, 2010, Vol. 6, Nr. 2 [ISSN 1584 – 9341].
pp. 97-103
2. Ţîbîrnă Gh. Ghid clinic de oncologie, Editura
Universul, Chişinău, 2003, 828 pag.
3. Ţâbârnă A. Aspecte epidemiologice ale morbidi-
tății prin adenom, tiroidită autoimună și cancer tiroidian
în Republica Moldova. In Buletinul Academiei de Ştiinţe a
Moldovei. Ştiinţe Medical. Numărul 5(19) / 2008 / ISSN
1857-0011. pp. 282-285.
4. Fík Zdenjk, Jaromír Astl, Michal Zábrodský, Petr
Lukeš, Ilja Merunka, Jan Betka,and Martin Chovanec.
Minimally Invasive Video-Assisted versus Minimally Inva-
sive Nonendoscopic Thyroidectomy. In BioMed Research
International 2014, Article ID 450170.
5. Velişcu I., Vasilescu A., Dănilă N., Bradea C., Co-
tea E., Târcoveanu E. Tiroidectomia minim invazivă actua-
lități. Jurnalul de Chirurgie 2012, Vol. 8, Nr. 1.
6. Vaccarella Salvatore, Silvia Franceschi, Freddie
Bray, Christopher P. Wild, Martyn Plummer, and Luigino
Dal Maso. Worldwide Thyroid-Cancer Epidemic? The In-
creasing Impact of Over diagnosis. In The New England
Journal of Medicine 2016.
7. Țîbîrnă A., „Cancerul glandei tiroide. Editura
„Universul”, Chișinău 2017.
8. Sencu Eusebiu, Eduard Cernolev, Ruslan Eşanu,
Natalia Sclifos, Nina Capitan, Andrei Panfil, Cezara An-
dreev. Particularitățile clinico-anatomice și de diagnos-
tic a glandei tiroide. In Analele Ştiinţifice ale USMF „N.
Testemiţanu” Numărul 4(11) / 2010 / ISSN 1857-1719.
9. Stenson Gustav, Inga-Lena Nilsson, Ninni Mu,
Catharina Larsson, Catharina Ihre Lundgren C. Christo-
Buletinul AȘM
Rezultatele au adus la avantajele certe ale chi-
rurgiei miniinvazive prin: siguranța intraoperatorie,
rata joasă a complicațiilor intraoperatorie și postope-
ratorie sub 1%, timpul de spitalizare fiind redus de
2-4 zile, reducerea sindromului algic semnificativ și
avantajul cosmetic al inciziei mici fiind evidentă.
pher Juhlin, Anders Hoog , Jan Zedenius. Minimally inva-
sive follicular thyroid carcinomas: prognostic factors. In
Endocrine Journal 2013 Vol 60.
10. Russell Jonathon O., Salem I. Noureldine, Mai
G. Al Khadem, Ralph P. Tufano. Minimally Invasive and
Remote-Access Thyroid Surgery in the Era of the 2015
American Thyroid Association Guidelines. In Laryngo-
scope Investigative Otolaryngology 2016. DOI: 10.1002/
lio2.36.
11. Hotineanu V., „Chirurgie: Curs selectiv”, Chişi-
nău, 2008.
12. Țâbârnă Andrei, Dumitru Sofroni, Tudor Rotaru,
Mariana Vârlan, Cristina Cocieru, Veronica Șveț, Oxana
Odobescu, Veronica Macovei. Cancerul glandei tiroide și
sarcina. In Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Nu-
mărul 4(64) / 2019 / ISSN 1857-0011.
13. Ţîbîrnă Andrei. Chirurgia miniinvazivă în trata-
mentul patologiilor nodulare și cancerului tiroidian incipi-
ent. In Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Numă-
rul 4(40) / 2013 / ISSN 1857-0011.
14. Messenbäck Franz G., Michael Weitzendorfer,
Cornelia Kaminski, Kai Witze. Minimally invasive endo-
scopic thyroid surgery using a collar access: experience in
246 cases with the CEViTS technique. In Surgical Endos-
copy 14.09.2017. DOI 10.1007/s00464-017-5783-7.
15. Mader Alexander, Oscar Maximilian Mader, Dan-
iel Gröner, Yücel Korkusuz, Shadi Ahmad, Frank Grün-
wald, W. Tilman Kranert & Christian Happel. Minimally
invasive local ablative therapies in combination with ra-
dioiodine therapy in benign thyroid disease: preparation,
feasibility and efficiency – preliminary results. In Interna-
tional Journal of Hyperthermia 05 Mai 2017.
Științe Medicale 101

CZU: 618.11-006.6-07-08
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.16

PARTICULARITĂȚI DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT ALE

TUMORILOR OVARIENE MUCINOASE
Tudor ROTARU, 2Ludmila ROTARU, 1Daniela MOCAN, 1Nicu BALAN
1

¹Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” Catedra oncologie,

²Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”,
Catedra biologie moleculară și genetică umană
e-mail: tudor.rotaru@usmf.md

Rezumat.
Introducere. Tumorile ovariene ocupă un loc aparte în patologia ginecologică prin marea lor diversitate, prin dificul-
tățile de diagnostic, precizarea caracterului lor evolutiv, stabilirea prognosticului și a tratamentului. Tumorile mucinoase
ovariene reprezintă un grup de formațiuni rare, cu o celulă de origine încă nedefinită, dar cu o progresie aparentă de la
benignă la limită și la carcinom. Tratamentul unei tumori ovariene benigne este chirurgical.
Material și metode. Cercetarea în cauză a fost efectuată pe un lot de 50 paciente, care au fost tratate în secția Gine-
cologie a IMSP Institutul Oncologic din Republica Moldova, cu diagnosticul de tumori ovariene mucinoase.
Rezultate. În studiu au fost analizate date referitoare la diagnosticul și tratamentul tumorilor ovariene mucinoase. Dia-
gnosticul clinic a evidențiat o afectare ovariană unilaterală în 41 de cazuri (82%) față de cea bilaterală înregistrată la 9 pacien-
te (18%). Toate tumorile au fost de dimensiuni mari și cu forme neregulate. În cazul diagnosticului de laborator în aprecierea
potențialului tumoral de tip benign sau malign s-a efectuat markerul tumoral CA-125, la 41 paciente indicele a fost în limitele
normei de la 0-35U/ml și numai în 9 cazuri s-au evidențiat majorări nesemnificative de la 50-100U/ml. Diagnosticul ultraso-
nografic este o metodă importantă în depistarea tumorilor ovariene mucinoase. Tratamentul pacientelor este chirurgical și, în
dependență de aspectul tumorii intraoperator și vârstă, au avut un caracter radical sau mai puțin radical.
Concluzii. Cele mai frecvente semne clinice apărute au fost senzație de plenitudine în pelvis, disurie, dureri în regi-
unea lombară sau sacrală. Ca de obicei tumorile ovariene mucinoase sunt de dimensiuni mari. Markerul tumoral CA-125
în majoritatea cazurilor a fost în limitele normei. Investigațiile imagistice sunt informative și unele din ele aplicate la toate
pacientele din studiu. Metodele endoscopice de diagnostic sunt mai puțin informative în tumorile ovariene mucinoase
din cauza formațiunilor voluminoase și riscului de revărsare în cavitatea abdominală a mucinei. Tratamentul tumorilor
ovariene mucinoase este exclusiv chirurgical unde vârsta a dictat volumul operator.
Cuvinte-cheie: tumoare ovariană mucinoasă, diagnostic diferențiat, marker tumoral, tratament chirurgical.

Summary. Diagnosis and treatment characteristics of mucinous ovarian tumors.

Introduction: Ovarian tumors occupy a special place in gynecological pathology due to their great diversity, di-
agnostic difficulties, specifying their evolutionary nature, establishing the prognosis and treatment. Ovarian mucinous
tumors are a group of rare formations, with a cell of as yet undefined origin, but with an apparent progression from benign
to borderline and carcinoma. The treatment of a benign ovarian tumor is surgical.
Material and methods. The research in question was performed on a group of 50 patients, who were treated in the
gynecology department of the IMSP Oncological Institute of the Republic of Moldova, with the diagnosis of mucinous
ovarian tumors.
Results. The study analyzed data on the diagnosis and treatment of mucinous ovarian tumors. The clinical diagnosis
showed a unilateral ovarian involvement in 41 cases (82%) compared to the bilateral one registered in 9 patients (18%).
All tumors were large and irregularly shaped. In the case of laboratory diagnosis in assessing the benign or malignant
tumor potential, the tumor marker CA-125 was performed, in 41 patients the index was within the norm range from 0-35U
/ ml and only in 9 cases were there insignificant increases of 50-100U / ml. Ultrasonographic diagnosis is an important
method in detecting mucinous ovarian tumors. The treatment of patients is surgical and, depending on the appearance of
the tumor intraoperatively and age, they had a radical or less radical character.
Conclusions. The most common clinical signs were fullness in the pelvis, dysuria, pain in the lumbar or sacral region.
As usual, the mucous ovarian tumors are large. The CA-125 tumor marker was in most cases within the normal range.
Imaging investigations are informative and some of them applied to all patients in the study. Endoscopic diagnostic meth-
ods are less informative in mucinous ovarian tumors due to bulky formations and the risk of effusion of the mucin into
the abdominal cavity.
Key-words: mucinous ovarian tumor, differential diagnosis, tumor marker, surgical treatment

Резюме. Особенности диагностики и лечения муцинозных опухолей яичников.

Введение. Опухоли яичников занимают особое место в гинекологической патологии из-за их большого раз-
нообразия, трудностей диагностики, уточнения их эволюционного характера, установления прогноза и лечения.
102 Buletinul AȘM

Муцинозные опухоли яичников представляют собой группу редких образований с клетками, происхождение ко-
торых еще не определено, но с очевидным прогрессированием от доброкачественных к пограничным и карцино-
мам. Лечение доброкачественной опухоли яичника хирургическое.
Материал и методы. Данное исследование проводилось на группе из 50 пациентов, которые лечились в ги-
некологическом отделении Института онкологии IMSP Республики Молдова, с диагнозом муцинозные опухоли
яичников.
Результаты. В исследовании проанализированы данные по диагностике и лечению муцинозных опухолей
яичников. При клиническом диагнозе выявлено что одностороннее поражение яичников чаще в 41 случае, что
составило 82% по сравнению с двусторонним поражением у 9 пациентами в 18%. Все опухоли большие и не-
правильной формы. В случае лабораторной диагностики при оценке возможности доброкачественной или зло-
качественной опухоли онкомаркер СА-125 был в пределах нормы от 0-35 Ед / мл у 41 пациенток (82%), и только
в 9 случаях был повышен с 50 -100 Ед/мл. УЗИ диагностика важный метод выявления муцинозных опухолей
яичников. Лечение больных хирургическое и в зависимости от возраста и опухоли во время операции решается
вопрос об радикальности.
Выводы. Наиболее частыми клиническими признаками были ощущение полноты в тазу, дизурия, боли
в поясничной или крестцовой области. Как правило, муцинозные опухоли яичников имеют большие разме-
ры. Онкомаркер СА-125 в большинстве случаев был в пределах нормы. Рентгенологические исследования ин-
формативны, и некоторые из них применимы ко всем пациентам в исследовании. Эндоскопические методы
диагностики менее информативны при муцинозных опухолях яичников из-за объемных образований и риска
попадания муцина в брюшную полость. Лечение муцинозных опухолей яичников является исключительно хи-
рургическим и возраст имеет значение в определение объема операции.
Ключевые слова: муцинозная опухоль яичника, дифференцированный диагноз, онкомаркер, хирургическое
лечение.

Introducere. Problema formațiunilor tumorale
ovariene benigne mucinoase, în timpul de față, au o
actualitate din cauza morbidității în creștere în popu-
lație, importanță social-economică și scăderea poten-
țialului de reproducere [8, 9]. După datele diferitor
autori, în structura tumorilor organelor genitale femi-
nine, frecvența tumorilor ovariene a crescut în timp
de 10 ani de la 6-11% până la 19-25% cu o creștere
anuală în mediu de 5,0% [2, 6]. Din tumorile ovariene
75% sunt benigne [8]. Tumorile mucinoase ovariene
reprezintă un grup de formațiuni rare, cu o celulă de
origine încă nedefinită, dar cu o progresie aparentă de
la benignă la limită și la carcinom.
Tumorile benigne ovariene se întâlnesc în
75-82,3% cazuri [4] și pot să se dezvolte în orice pe-
rioadă a vieții [4] dar, mai des între menarhă și me-
nopauză, deci la femeile în perioada reproductivă
care determină un grad înalt de dereglări în sănătatea
reproductivă [1, 9]. După unii autori [9] în perioada
reproductivă au fost înregistrate de la 48-64% cazuri.
Problema tumorilor benigne ovariene și studierea lor
este importantă prin faptul că ele se pot maligniza
[6, 7]. Tratamentul unei tumori ovariene este chirur-
gicală și este indicată pentru înlăturarea tumorilor
ovariene. Riscul de malignitate pentru toate forma-
țiunile tumorale ovariene fiind între 15 și 25%, iar în
cazul femeilor în postmenopauză procentul chiar este
mai mare [4, 11, 13].
Deoarece probabilitatea de malignitate este mai
mare în tumorile solide față de cele chistice, unii autori
preferă să opereze pacientele cu tumori solide chiar
dacă sunt mai mici de 7 cm [5]. În cazul apariției tumo-
rilor ovariene la vârsta după 50 ani, în postmenopauză
nu poate fi aplicat planul de observație și urmărire, dar
o explorare chirurgicală. Probabilitatea de maligniza-
re crește brusc și de aceea, toate formațiunile ovarie-
ne mai mari de 5 cm trebuie investigate chirurgical [3,
10]. Tratamentul chirurgical constă în excizia leziunii
tumorale cu conservarea restului ovarului în cazul pa-
cientelor tinere, sau anexectomie unilaterală, anexecto-
mie bilaterală cu histerectomie în cazul pacientelor în
premenopauză sau postmenopauză [3, 12].
Material și metode. Cercetarea în cadrul tezei a
fost efectuată pe un lot de 50 paciente, care au fost
tratate în secția Ginecologie a IMSP Institutul Onco-
logic din Republica Moldova, cu diagnosticul de tu-
mori ovariene mucinoase în perioada 2010-2021. Pa-
cientele au fost supuse examenului clinic de laborator
evaluarea marcherul tumoral specific pentru ovare
CA-125 și examenul histopatologic care a determinat
diagnosticul diferențial dintre tumorile benigne sau
origine malignă. Ultrasonografia organelor bazinu-
lui mic și organelor cavității abdominale, radiografia
cutiei toracice, CT și a RMN-lui au fost examinările
imagistice importante. La excluderea pratologiilor
din partea organelor vecine au fost efectuate RRS și
cistoscopia.
Rezultate și discuții. În urma studiului efectuat
la 50 paciente cu tumori ovariene mucinoase cele mai
multe cazuri au fost în grupele de vârstă de la 51-60
ani și 61-70 ani câte 16 paciente ce constituie 32% în
ambele grupe.
Științe Medicale
Volumul intervențiilor chirurgicale efectuate la pacientele cu tumori ovariene mucinoase.
Vârsta
Volumul 31-40 41-50
intervenției chirurgicale
Anexectomie pe stânga 2(4%) 3(6%)
Anexectomie pe dreapta 3(6%) - -
Histerectomie totală cu anexele pe
- 1(2%)
stânga
Histerectomie totală cu anexele pe
- 1(2%)
dreapta
Histerectomie totală cu anexele
- 2(4%)
bilateral
Histerectomie totală cu anexele
- -
bilateral + RO
Total 5(10%) 7(14%)
Mediul de proveniență a pacientelor cu tumori
ovariene mucinoase benigne a prevalat mediul rural
față de cel urban. Din mediul rural au fost înregistrate
29 paciente cu 58% și din mediul urban 21 de cazuri
ceea ce constituie 42%. Conform afectării ovarelor s-a
demonstrat că la majoritatea pacientelor a fost afectat
un singur ovar. Afectarea ovarului stâng s-a depistat la
22 paciente cu 44% iar cel drept în 19 cazuri ceea ce
constituie 38%. Afectarea bilaterală au fost în cele mai
puține cazuri și e constituit din 9 paciente cu 18%.
Caracteristic pentru tumorile ovariene mucinoase
sunt dimensiunile mai mari de 10-14 cm și cele mai
multe paciente sau înregistrat cu dimensiuni de la
30-40 cm fiind din grupele de vârstă 51-60 ani și re-
spectiv în grupa de la 61 la 70 ani câte 6 cazuri cu 12%.
Cele mai frecvente semne clinice apărute la aceste
paciente sunt sub formă de senzație de plenitudine în
pelvis la 41 paciente ce constituie 82%, urmată de di-
zurie în 35 cazuri cu 70% și dureri în regiunea lombară
sau sacrală la 34 paciente ceea ce a constituit 68%.
La ultrasonografie caracteristic pentru formațiu-
nile mucinoase ovariene a fost conținut mucinos în
50 cazuri cu 100% și pereții îngroșați la toate pa-
cientele în 100% cazuri și au fost multicamerale la
36 paciente și a constituit 72%.
În examinarea paraclinică o deosebită importanță
o au marcherii tumorali ovarieni unde indicii ne su-
gerează o formațiune benignă sau poate fi cu poten-
țial malign. Marcherul tumoral specific pentru ovare
CA-125 a fost examinat în toate 100% cazuri cu re-
zultatele majorate la 9 paciente ce a constituit 18%.
În 7 cazuri cu 14% indicele a constituit de la 36 la
50 U/ml și la 2 paciente (4%) a fost în limitele de la
51 la 100 U/ml. Examinarea imagistică este impor-
tantă în aprecierea tumorilor ovariene mucinoase și a
fost aplicată în majoritatea cazurilor. Ultrasonografia
103
Tabelul 1
51-60 61-70 71-80 Total
- - - 5(10%)
- - 3(6%)
- - - 1(2%)
- - - 1(2%)
13(26%) 13(26%) 4(8%) 32(64%)
3(6%) 3(6%) 2(4%) 8(16%)
16(32%) 16(32%) 6(12%) 50(100%)
și radiografia cutiei toracice a fost efectuată la toate
pacientele în 100% cazuri. Tomografia Computeriza-
tă a fost aplicată în 11 cazuri cu 22% și doar la 3 pa-
ciente s-a aplicat Rezonanța Magnetică Nucleară ceea
ce a constituit 6%.
Tratamentul pacientelor cu tumori ovariene mu-
cinoase constă în aplicarea metodei chirurgicale. În
dependență de aspectul tumorii intraoperator și vâr-
sta pacientelor s-au efectuat intervenții chirurgicale
în volum de anexectomii unilaterale în 8 cazuri cu
16%. Histerectomiile totale cu înlăturarea unei anexe
pe dreapta sau pe stânga s-au efectuat în 2 cazuri și a
constituit 4%. La 32 paciente ce a constituit 64% s-a
efectuat Histerectomie totală cu anexectomie bilate-
rală și în 8 cazuri cu 16% cu înlăturarea omentului, pe
motiv de o eventuală tumoră malignă.
Tumorile ovariene în plan de diagnostic dife-
rențial dintre cele benigne, la limita malignității sau
maligne sunt supuse examinării histopatologice și s-a
demonstrat că majoritatea tumorilor au avut structură
histologică de chistadenom mucinos multicameral cu
semne de necroză în 26 cazuri cu 52%, chistsdenom-
ucinos papilar 18 paciente ceea ce a constituit 16% și
6 cazuri cu 12% cu chistadenom mucinos cu pseudo-
miomatoza omentului.
Concluzii
1. Cele mai frecvente semne clinice apărute sunt
sub formă de senzație de plenitudine în pelvis la 41
paciente ce constituie 82%, urmată de dizurie în 35
cazuri cu 70% și dureri în regiunea lombară sau sa-
crală în 34 paciente ceea ce a constituit 68%. Tumo-
rile ovariene mucinoase sunt de dimensiuni mari care
depășesc 10 cm și au fost la 39 paciente cu 78%.
2. Din investigațiile de laborator în diagnostic dife-
rențial al tumorilor ovariene mucinoase a fost efectuat
104 Buletinul AȘM

CA-125 unde la 41 paciente a fost în limitele normei și
numai la 9 paciente majorat până la 100 U/ml. Din me-
todele imagistice cele mai informative au fost ultrasono-
grafia și rentgenografia cutiei toracice efectuate în 100%
cazuri. RMN și TC efectuate în 14 cazuri cu 28%.
3. Metodele endoscopice de diagnostic sunt mai
puțin informative în aprecierea tumorilor ovariene
mucinoase din cauza formațiunilor voluminoase și
riscul de revărsare în cavitatea abdominală a mucinei.
4. Tratamentul tumorilor ovariene mucinoase
este exclusiv chirurgicală unde în dependență de
vârstă a prevalat volumul de Histerectomie totală
cu anexectomie bilaterală la 32 paciente ce a con-
stituit 64%.

Bibliografie
1. Amini A., Masoumi-Moghaddam S., Ehteda A.,
Morris D. Secreted mucins in pseudomyxoma peritonei:
pathophysiological significance and potential therapeutic
prospects. In: Orphanet J Rare Dis. 2014 May 5; 9:71. doi:
10.1186/1750-1172-9-71.
2. Alobaid A., Elamir H., Abuzaid M., Abu-Zaid A.
An Extremely Giant Ovarian Mucinous Cystadenoma. In:
Gulf J Oncolog. 2019 Jan; 1(29):83-86. PMID: 30956200.
3. Abbas A., Amin M. Brenner’s tumor associated with
ovarian mucinous cystadenoma reaching a huge size in
postmenopausal woman. In: J Cancer Res Ther. 2015 Oct-
Dec; 11(4):1030. doi: 10.4103/0973-1482.151858.
4. Agostinho L. Benign ovarian lesions with restricted di-
ffusion In: Radiol Bras. Cunha 2019. Vol. 52, N. 2. P. 106-111.
5. Brown J., Frumovitz M. Mucinous tumors of the
ovary: Current thoughts on diagnosis and management.
In: Curr Oncol Rep. 2014;16(6):389.
6. Vang R., Gown A., Zhao C. et al. Ovarian muci-
nous tumors associated with mature cystic teratomas.
Morphologic and immunohistochemical analysis identifies
a subset of potential teratomatous origin that shares fea-
tures of lower gastrointestinal tract mucinous tumors more
commonly encountered as secondary tumors in the ovary.
In: Am J Surg Pathol. 2007; 31:854–869. doi: 10.1097/
PAS.0b013e31802efb45.
7. Desai A., Xu J., Aysola K., et al. Epithelial ovar-
ian cancer: An overview. In: World J Transl Med. 2014,
3(1):1–8.
8. Jones DR, Vasilakis A, Pillai L, Timberlake GA.
Giant, benign, mucinous cystadenoma of the ovary: case
study and literature review. In: Am Surg. 1992 Jul; 58(7),
400-3. PMID: 1616184.
9. Limaiem F, Lekkala MR, Mlika M. Ovarian Cys-
tadenoma. 2021 Feb 22. In: StatPearls [Internet]. Treasure
Island (FL): Stat Pearls Publishing; 2021 Jan–. PMID:
30725635.
10. Mills Anne M.; Shanes E. Mucinous Ovarian Tu-
mors. In: Surgical Pathology Clinics. 2019. 12(2), 565–
585. doi:10.1016/j. path. 2019.01.008
11. Hart WR. Mucinous tumors of the ovary: a review.
In: J Gynecol Pathol. 2005 Jan; 24 (1), p. 4-25. PMID:
15626914
12. Лаурель А. Айлен Тур-Каспа. УЗ-диагностика
в репродуктивной медицине. Перевод с английского
под редакцией профессора А.И. Гуса. B: Гоэтар-Ме-
диа. Москва. 2017.
13. Нейштадт Э. Ожиганова И. Опухоли яичника. B:
издательство "Фолиант". Санкт-Петербург. 2017.

CZU: 616.715.3-006.441-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.17

LIMFOMUL PRIMAR NON-HODGKIN

AL OSULUI TEMPORAL
Lucian DANILOV, dr. hab. șt. med., prof. univ., 1,3Polina ABABII, dr. șt. med., conf. univ.,
1

1,3
Alexandru DIDENCU, doctorand, 1,3Vladimir SMETANCA, doctorand, 1,3Valeriu FORTUNA, doctorand,
2
Silvia RAILEAN, dr. șt. med., conf. univ., 1Mihail MANIUC, dr. hab. șt. med., prof. univ.,
1,3
Vasile GAVRILUȚA, dr. șt. med., conf. univ., 1Daniela BOTNARU, medic rezident
1
Catedra de otorinolaringologie,
2
Catedra de chirurgie oro-maxilo-facială pediatrică și pedodonție ,,Ion Lupan”,
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemiţanu”
3
IMSP IM și C Clinica „Emilian Coțaga”
e-mail: metanca_vova@mail.ru
Rezumat.
Prezentăm un copil în vârstă de 6 ani, internat în IMSP IM și C Clinica ,,Emilian Coțaga”, Departamentul Otorino-
laringologie Pediatrică, Chișinău, Republica Moldova diagnosticat cu Limfom primar non-Hodgkin al osului temporal,
cu pareza nervului facial.
Cuvintele-cheie: limfom, os temporal, copil.
Științe Medicale 105

Summary. Primary non-hodgkin’s lymphoma of the temporal bone.

We present a 6-year-old child, hospitalized in MSPI Institute of Mother and Child, Emilian Coţaga Clinic, Pediatric
Otorhinolaryngology Department, Chisinau, Republic of Moldova, with primary non-Hodgkin’s lymphoma (NHL) of the
temporal bone, with paresis of facial nerve.
Key-words: lymphoma, temporal bone, children;

Резюме. Первичная неходжкинская лимфома височной кости.

Представляем 6-летнего ребенка, госпитализированного в ЛОР – клинику «Эмилиан Коцага» Центра Матери
и Ребенка, Кишинёв, Республика Молдова, с первичной неходжкинской лимфомой (НХЛ) височной кости, с па-
резом лицевого нерва.
Ключевые слова: лимфома, височная кости, ребёнок

Introducere. Tumorile maligne ale osului tem-
poral sunt rare, cu o incidență la maturi mai puțin de
0,2% printre toate cancerele de cap și gât. Limfoame-
le reprezintă a doua cea mai frecventa tumoră malig-
nă în regiunea capului și gâtului [1, 2], după carcinom
cu celule scuamoase [3]. Limfoamele non-Hodgkin
se prezintă cu afectarea ganglionilor limfatici cervi-
cali, dar în 40% poate fi implicare primară extragan-
glionară: nazofaringele, sacul lacrimal, osul temporal
sau celelalte zone [3].
Implicarea osului temporal ca parte a limfomului
generalizat a fost raportată, cu toate acestea, implica-
rea primară a temporalului fără implicare sistemică
este rară [1-3].
Prezentare de caz: Pacientul P.C. masculin în
vârstă de 6 ani la data de 07.08.2019 este internat în
mod planic, în IM și C Clinica ORL „Em. Coțaga” cu
acuze la: respirație nazală dificilă eliminări auriculare
periodice din urechea stângă, prezența unei formați-
uni în canalul auditiv extern pe stânga, scăderea mo-
derată a uzului pe stânga.
Statusul ORL: Rinofaringoscopic: vegetații
adenoide roz-pale ce blochează mai mult de 75%
din coane; Orofaringoscopic: mucoasa roză, curată,

Figura 1
106
fără ulceraţii, amigdalele palatine hipertrofie gr II-III.
Otoscopic: AD – canalul auditiv extern larg, liber, cu-
rat. Membrana timpanică integră, injectată, mată, ni-
velată, reflexul luminos slab vizibil. AS – CAE blocat
de o formațiune polipoasa roz-pală, cu secreții muco-
purulente neînsemnate.
Examenului CT a oaselor temporale: opacifierea
celulelor mastoidiene și a canalului auditiv extern pe
stânga, opacifierea a mai mult de 2/3 al nazofaringe-
lui (Fig. 1).
S-a stabilit D-za: Hipertrofie adenoamigdalară
gr II-III; Epitimpanită cronică supurată cu polip ob-
turant al conductului auditiv extern pe stânga.
La data de 08.08.2019 a fost efectuat intervenția
chirurgicală: Adenoamigdalotomie. Ablația polipului
conductului auditiv extern pe stânga cu miringotomie
și explorarea cavității timpanice unde s-a determinat
mucoasa îngroșată, polipos schimbată, secreții muco-
purulente scunde.
La data de 10.08.2019 în stare generală satisfăcă-
toare este externat la domiciliu cu recomandări.
Pe data de 20.08.19 internat în mod urgent în Cli-
nica ORL „Em. Coțaga” cu acuze la: asimetria feței,
lipsa mimicei pe hemifața stângă, otodinie nesemnifi-
cativă pe stânga cu accentuare la percuția mastoidei,
hipoacuzie urechea stângă, eliminări purulente nesem-
nificative la nivelul urechii stângi, cefalee periodică.
Din spusele mamei la data de 19.08.19 seara au
apărut otodinia pronunțată și pareza de nerv facial pe
stânga. După administrarea unei doze de ibuprofen
durerile și pareza au cedat semnificativ. În dimineața
zilei de 20.08.19 pareza de nerv facial s-a accentuat.
Obiectiv: retroauricular pe stânga se determină o
ușoară tumefacție cu hiperemie, sensibilă la palpare.
Otoscopic: US – CAE blocat de o formațiune poli-
poasă, secreții mucopurulente moderate. Alte organe
ORL fără modificări patologice.
S-a stabilit D-za: Mastoidită acută pe stânga. Epi-
timpanită cronică supurată pe stânga. Pareză de nerv
facial pe stânga. Examen paraclinic 20.08.2019 He-
moleucograma: Hb 116.0 g/l; Er. 3.9 106/uL; IC 0.89;
Leuc. 6.8 109/L; Neseg 4%; Seg. 61; Eoz. 1%; Limf.
33%; Mon. 1 %; Tr. 382.0 109/L; VSH 7 mm/h;
Figura 2
Buletinul AȘM
Analiza biochimică: ALAT 18.0 U/L; ASAT
37·U/L; Bilirubina totala 9.0 mcmol/l; Fibrinogen
3.55 g/l; Glucoza 5.0; Protrombin 100 %; Ureea 4,8
mmol/l;
Analiza generală a urinei: Cantitate 80.0 ml;
culoare – galben deschisă; densitate 1025; reacția –
acidă; transparența; glucoza-abs; proteine – negativ;
Epiteliu 2-4; Leuccocite 2-4.
La data de 20.08.2019 a fost efectuată interven-
ția chirurgicală Aticoantromastoiditomia pe stânga.
Intraoperator celulele mastoidiene, antrumul, aditus
adantrum plin cu țesut patologic mucoasa polipos
schimbată, mase cazeoase și purulente care au fost
înlăturate, prelevate pentru examen histologic. Cavi-
tatea timpanică plină cu țesut polipos și mase cazeoa-
se și purulente care au fost înlăturate. Lanţul osicular
distrus. Cavitatea de evidare deschisă, cu suturarea
ulterioară a plăgii după 7 zile. Postoperator pareza de
nerv facial pe stânga se menține.
Examen paraclinic 23.08.2019 Hemoleucogra-
ma: Hb 115.0 g/l; Er. 3.84 106/uL; IC 0.89; Leuc.
6.1 109/L; Neseg 5 %; Seg.77; Eoz.1 %; Limf. 16 %;
Mon. 2 %; VSH 27 mm/h;
Examen RMN cerebral la data de 23.08.2019:
formațiuni de volum intracerebrale absente.
Concluzia examenului histologic 01.09.2019:
Proces inflamator granulomatous și polimorfocelular
cu aspecte de granulații, unele fragmente parțial tape-
tate cu epiteliu scoamos.
A urmat tratament conservativ, pareza nervului
facial a cedat semnificativ, pacientul este externat la
domiciliu cu recomandări.
Peste 10 zile se prezintă la consultație postopera-
torie. Starea generală a copilului gravă, cu acuze la:
cefalee pronunțată permanentă, slăbiciune generală,
apatie, somnolență, otodinie nesemnificativă pe stân-
ga, hipoacuzie urechea stângă, eliminări purulente
nesemnificative la nivelul urechii stângi, 1-2 episoade
de vomă pe zi de 7 zile, pe care mama le-a considerat
reacție la administrarea medicamentelor, și nu a so-
licitat asistența medicală. Obiectiv: semne de pareză
de nervului facial nu se determină. Semne meningie-
ne absente. Tegumentele roz palide, curate. Ganglio-
Științe Medicale 107

Figura 3
108
nii limfatici occipitali posteriori de dimensiuni 0.4 x
0.4 cm, neaderenți, nedureroși la palpare, consistenţă
elastică. Copilul este internat în secția de reanimare.
S-a efectuat RMN Cerebrală cu contrast.
13.09.2019 Concluzie: Date pentru component tisular
patologic 46*44*43 mm aspect malign la nivelul ce-
lulelor aerate mastoidiene și urechii medii pe stânga.
Extindere cu efect compresiv asupra lobului temporal
stânga și emisfera cerebrală stângă fară semne certe de
invadare. Invadarea sinusului transvers stâng Fig. 2.
Ținând cont de starea generală gravă, rezultatele
investigației imagistice la data de 13.09.2019 a fost
efectuată intervenția chirurgicală: Evidare petromas-
toidiană totală pe stânga. Se pune în evidență cavitatea
de evidare pietromastoidiană, cu conținut patologic
tumoral, prelevat pentru examinare histopatologică,
conținut purulent absent. Sub ghidaj microscopic s-a
înlăturat conținutul patologic. S-a depistat defect în
fosa cerebrală medie 0,6*0,8cm, fosa cerebrală pos-
terioară 1*0,5cm. S-a efectuat evidarea pietromastoi-
diană totală, cu meatoplastie lărgită.
Concluzia examenului histologic 17.09.2019:
Țesuturile examinate sunt constituite din fragmente
de ţesut osos fibrilar, musculare și limfocelulare su-
gestive pentru limfom, cu particularități de infiltrație
limfocelulară malignă în plastele musculare. Pentru
concretizarea tipului este necesară investigația imu-
nohistochimică.
La data de 23.09.2019 a fost inițiat tratamentul
chimio-terapeutic în cadrul Institutului Oncologic din
Republica Moldova, Secția Oncohematologie Pedia-
trică cu continuarea tratamentului în clinica de On-
cohematologie din Italia, Verona.
În perioada 27.02-03.03.20 efectuarea chimiotera-
piei conform ciclului BB protocol AIEOP LNH: Meto-
trexate, Citarabina, Metilprednisolone, Rituximab, Vin-
cristina, Ciclofosfamide, Metotrexate, Doxorubicina.
Internare în Oncohematologie Pediatrică 24.03-
29.03.20 efectuarea chimioterapiei conform protoco-
lului AIEOP LNH CC: Rituximiib, Citarabina, Meti-
lprednisolone, Vindesina, Citarabina, Ecoppside.
Ulterioarele internări în Oncohematologie Pe-
diatrică din Italia, Verona în perioada 13.04-15.04,
20.04-22.04, 05.05-09.05, 18.05-20.05 pentru a efec-
tua a 3-a, 4-a, 5-a și a 6-a doză de Rituximab, con-
form protocolului AIEOP LNH.
Ultimele investigații ale pacientului nu prezintă
un metabolism patologic în zonele examinate ale cor-
pului, semne de reapariție tumorală Fig.3.
Bibliografie
1. Sanjay Vaid, Jyoti Jadhav, Aparna Chandorkar,
and Neelam Vaid „Bilateral Non-Hodgkin’s Lymphoma
of the Temporal Bone: A Rare and Unusual Presentation”
Buletinul AȘM
Discuții. Limfoamele non-Hodgkin la copii sunt
agresive din punct de vedere histologic, cu grad mare
de malignizare. Din start se prezintă ca boală sistemică,
nelocalizată cu implicare primară la nivelul mediasti-
nului, capului și gâtului. LNH primar al oaselor la copii
este rar, în literatura de specialitate sunt descrise două
cazuri de LNH primar al osului temporal, adesea este
un stadiu incipient, limfom cu celule mari, care se su-
pune tratamentului chimio și radioterapeutic local [4].
Rata tratamentului de succes fiind 90% din numă-
rul de 31 de cazuri raportate în revistele de specialitate
[5]. Prezentarea clinică este foarte specifică, frecvent
se manifestă cu simptome similare patologii benigne
ale urechii medii, pe măsură ce leziunea crește, există
o senzație de ureche blocată, pierderea auzului, dure-
re auriculară, uneori fără otoree sau otoragii.
Paralizia nervului facial este rară în limfom, deoa-
rece teaca nervoasă este rezistentă la invazia tumorii.
Paralizia apare atunci când canalul facialului este dis-
trus [6]. Aceasta este de obicei observată în segmentul
timpanic și regiunea ganglionului geniculat [7].
Diagnosticul diferențial la copii cu leziuni distruc-
tive la nivelul osului temporal trebuie efectuat cu pro-
cese infecțioase și inflamatorii: otita externă malignă,
otomastoidita, colesteatomul și tuberculoza [8].
Examinările imagistice joacă un rol important în
diagnosticarea, stadializarea, monitorizarea LNH pri-
mar [1], dar acesta poate fi de nedestins la etapa iniți-
ală, de aceea examinarea clinică în dinamică, biopsia
țesuturilor cu examinare histologică și imunohisto-
chimică trebuie efectuat în paralel pentru a confirma
diagnosticul.
Concluzie.
Deoarece LNH primar al oaselor la copii este rar, di-
agnosticarea este dificilă, dar numai depistarea precoce
face posibilă obținerea rezultatelor bune ale tratamen-
tului. Diagnosticul tumorilor merită o atenție specială
și necesită vigilența medicilor diferitor specialități și o
abordare personalizată. Persistența și severitatea unui
simptom, trebuie considerată ca prezentare malignă.
Lipsa standardelor de tratament și sensibilitate di-
ferită a LNH la terapie necesită studii suplimentare și
dezvoltarea de noi abordări ale tratamentului.
Astfel, dacă se suspectează limfom osos, pacien-
tul ar trebui examinat folosind toate metodele moderne
de cercetare disponibile pentru a determina amploarea
procesului tumoral, inclusiv examinarea PET. Biopsia
obligatorie a tumorii cu un studiu imunohistochimic.
Hindawi Publishing Corporation Case Reports in Otolaryn-
gology Volume 2016, Article ID 2641876, 5 pages
2. Moody S. A., Hirsch B. E., Myers E. N., “Squa-
Științe Medicale 109

mous cell carcinoma of the external auditory canal: an
evaluation of a staging system, ”American Journal of On-
tology, 2000, vol. 21, no. 4, pp. 582–588.
3. Ogawa S., Tawara I., Ueno S. et al., “De novo
CD5-positive diffuse large B-cell lymphoma of the tempo-
ral bone presenting with an external auditory canal tumor,”
Internal Medicine, 2006, vol.45, no. 11, pp. 733–737.
4. Комратова К.А., Абугова Ю.Г., Озеров С.С. др.
,,Первичная диффузная В-крупноклеточная лимфома
центральной нервной системы (клинический случай и
обзор литературы)” ONCOHEMATOLOGY 1’ 2017.
VOL. 12 pp 10-16
5. Suryanarayan K, Shuster JJ, Donaldson SS,
Hutchison RE, Murphy SB, Link MP. Treatment of local-
ized primary Non-Hodgkin’s lymphoma of bone in chil-
dren: a pediatric oncology group study. J Clin Oncol 1999;
17: 456– 9.
6. Tucci D. L., Lambert P. R., Innes D. J. Jr., “Primary
lymphoma of the temporal bone,” Archives of Otolaryngolo-
gy— Head and Neck Surgery, 1992. vol. 118, no. 1, pp. 83–85.
7. Saito H., Chinzei K., Furuta M., “Pathological
features of peripheral facial paralysis caused by malignant
tumour,” Acta Oto-Laryngologica. Supplementum, 1988,
vol. 446, pp. 165–171.
8. Korgün Koral, John G Curran, Alexis Thomp-
son “Primary non-Hodgkin’s lymphoma of the tempo-
ral bone. CT findings” Clinical imaging Nov-Dec 2003;
27(6):386-8.

CZU: 616.716.4-006.443
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.18

GRANULOM CENTRIC GIGANTO-CELULAR LA MANDIBULĂ:

STUDIU CLINIC, RADIOLOGIC ȘI HISTOPATOLOGIC
LA 2 CAZURI CLINICE
Gheorghe ȚÎBÎRNĂ, acad. prof. univ., 1Silvia RAILEAN, dr. șt. med., conf. univ.,
1

1
Egor POROSENCOV, asist. univ., 2Tatiana POROSENCOVA, dr. șt. med., conf. univ.,
1
Roman LUPAN, asist. univ.
Catedra de Chirurgie oro-maxilo-facială pediatrică și pedodonție „Ion Lupan”
1

2
Catedra de propedeutică stomatologică „Pavel Godoroja”
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
e-mail: egor.porosencov@usmf.md, gh_tsibirna@yahoo.com, silvia.railean@usmf.md

Programul de Stat: „Chirurgia modernă personalizată în diagnosticul și tratamentul complex al tumorilor la

copii” cu cifrul: 20.80009.8007.06 – conducător prof. univ. Gh. Țîbîrnă
Rezumat.
Granulomul centric giganto-celular (GCGC) este o leziune, benignă și proliferativă a maxilarului, cu o etiologie
necunoscută. Este considerată pe scară largă a fi o leziune neoplazică. Etiologia actuală a GCGC este încă neclară, deși
au fost sugerate inflamații, hemoragii și traume locale. Comportamentul biologic al CGCG al maxilarului variază de la
repaus la agresiv cu expansiune distructivă.
Incidența în populația generală este foarte scăzută, iar pacienții sunt în general mai mici de 30 de ani și de gen femi-
nin. În acest studiu, raportăm două cazuri de GCGC la pacienți de 8 ani și de 13ani de gen femenin tratate chirurgical.
Cuvinte-cheie: granulomul centric giganto-celular, aspecte clinice, aspecte radiologice, aspecte histo-patologice.

Summary: Central giant cell granuloma in the mandibula: clinical, radiological and histopathological study
in 2 clinical cases.
Central giant cell granuloma (CGCG) is a benign and proliferative lesion of the jaw, with an unknown etiology. It is
widely considered to be a neoplastic lesion. The current etiology of GCGC is still unclear, although local inflammation,
bleeding, and trauma have been suggested. The biological behavior of CGCG of the jaw varies from resting to aggressive
with destructive expansion. The incidence in the general population is very low, and patients are generally under 30 years
of age females. In this study, we report two cases of GCGC in 8-year-old and 13 year old girls treated surgically.
Key-words: central giant cell granuloma, clinical aspects, radiological aspects, histopathological aspects.

Резюме: Гиганто-клеточная центральная гранулома нижней челюсти: клиническое, радиологическое

и гистопатологическое исследование в 2 клинических случаях.
Гиганто-клеточная центрическая гранулема (GCGC) – доброкачественное и пролиферативное поражение че-
люсти неизвестной этиологии. Считается неопластическим поражением. Текущая этиология GCGC все еще не
110 Buletinul AȘM

ясна, хотя предполагалось местное воспаление, кровотечение и травма. Биологическое поведение CGCG челюсти
варьируется от состояния покоя до агрессивного с деструктивным расширением. Заболеваемость среди населе-
ния в целом очень низкая, и пациенты, как правило, моложе 30 лет женского пола. В этом исследовании мы сооб-
щаем о двух случаях GCGC женского пола 8-летней и 13-летней пациенток вылеченных хирургически.
Ключевые слова: гиганто-клеточная центрическая гранулема, клинические аспекты, радиологические
аспекты, гистопатологические аспекты.

Introducere. Granulomul centric giganto-celular
(GCGC) se definește conform Organizației Mondiale
a Sănătății (OMS) drept maladie rar întâlnită ce constă
predominant din celule gigante care cauzează destruc-
ție osoasă. Este o tumoare benignă ce constă din țesut
celular fibros ce conținea multipli focare de hemoragie,
agregări de celule gigante multinucleate și ocazional
trabecule de țesut osos. Etiologia GCGC este neclară
dar sunt presupuneri că se formează după o inflamație,
hemoragie și traumă locală. Pentru prima dată această
tumoare a fost descrisă de Jaffe în 1953 [1-3]. GCGC
este un proces patologic relativ neobișnuit, reprezen-
tând <7% din toate leziunile benigne ale maxilarelor.
După Neville și colab. sunt trei teorii controversate a
naturii acestei leziuni: este reactivitatea, o anomalie de
dezvoltare sau neoplasmul benign [4].
Incidența GCGC în populația generală este esti-
mată a fi de 0,0001%, 60% din cazuri apărând înainte
de vârsta de 30 de ani. Rapoartele de predilecție de
gen sunt variabile, dar majoritatea acestora apar la fe-
mei cu un raport femeie/bărbat = 2:1. Cel mai des este
afectată mandibula [5].
Comportamentul biologic al CGCG al maxila-
relor variază de la repaus la agresiv cu expansiune
distructivă [3].
În majoritatea cazurilor, leziunea se prezintă ca
o tumefacție nedureroasă, cu creștere lentă a ma-
xilarului. Intraoral, se poate observa tumefierea
cu decolorare maro-albăstruie. Cele mai frecvente
acuze sunt durerea, parestezia și deplasarea dinți-
lor, ceea ce duce frecvent la malocluzie. Tumefie-
rea duce ca rezultat la asimetria feței și dificultăți
în masticație [6-8].
Material și metode. Caz clinic nr 1. S-a adresat
pacienta de 8 ani cu acuze la o formațiune în regiunea
mandibulei, erupția dificilă a dinților în zona dată și
mobilitatea dinților prezenți. Din anamneză s-a ob-
servat creșterea formațiunii cu un an în urmă; nu s-au
adresat la medic, în ultima lună s-a evidențiat o creș-
tere mai rapidă a formațiunii.
Examen Local: Asimetrie facială în etajul inferior
al feței cauzată de deformarea mandibulei în regiunea
mentonieră, o proeminență, tegumentele acoperite nu
sunt schimbate în culoare, palpator regiunea este in-
doloră. În cavitatea bucală se atestă lipsa erupției din-
ților 32, 42, dinții 41, 31 prezintă o mobilitate sporită
de gradul I, indolori la percuție, palpator formațiu-
nea elastică, mucoasa acoperită nu este schimbată în
culoare, puțin violacee. Formațiunea se extinde de la
dintele 84 până la dintele 32 (Fig. 1, 2).
Radiologic la CBCT are contur bine con turat cu
extinderea în aspect vestibular și lingual de la dintele
33 până la dintele 43 de consistență asemănătoare la
țesuturile moi (Fig. 3, 4).
În urma biopsiei s-a diagnosticat formațiunea his-
topatologică: Granulom giganto-celular, placa osoasă
cu aspect de normă cu focare de proliferare a oste-
oblastelor (Fig. 5, 6).
În urma rezultatului histopatologic cu diagnosti-
carea a GCGC și luând în considerație creșterea rapi-
dă a formațiunii s-a luat decizia de a înlătura tumorul
sub protecție de anestezie generală cu acces endo-oral
prin incizia mucoperiostului transulcular și vestibular
de la d 44 până la d 34. Odată cu delimitarea tumoru-
lui s-au înlăturat și doi incisivi centrali cu localizarea
intra-tumorală (Fig. 7, 8).

Figura 1 Figura 2
Științe Medicale
Figura 3
Caz clinic nr 2. Pacienta de 13 ani s-a adresat cu
dureri în regiunea mandibulei și febră până la 38°C,
la locul de trai inițial a fost tratată ca proces infla-
mator, însă după periostomie s-a luat biopsia și a
fost îndreptată la tratament în staționar. La momen-
tul adresării la examen obiectiv se atestă asimetrie a
Figura 5
Figura 7 Aspect intraoperator a tumorii
111
Figura 4
etajului inferior a feței în regiunea mentonieră, tegu-
mentele acoperitoare ușor tensionate fără modificări
patologice. Intraoral mucoasa hiperemiată, tensio-
nată în regiunea dinților 31-43 vestibular și lingu-
al, palpator se atesta o tumefiere semidură, doloră.
Radiologic se atestă o formațiune cu marginile bine
Figura 6
Figura 8 Tumorul și dinții implicați
112 Buletinul AȘM

Figura 9 OPG

limitate în regiunea dinților 43-44 cu extinderea în
regiunea dinților 32-42, marginile nedeterminate cu
extindere spre regiunea mentonieră, dinții 32-44 im-
plicați în formațiune deplasați (Fig. 9, 10).
S-a luat decizia de înlăturarea radicală a formațiu-
nii cu acces exo-oral sub protecție de anestezie gene-
rală organomenajant cu păstrarea marginii inferioare
a mandibulei (Fig. 11, 12.).
Tumorul cu component tisular de 7 cm în dia-
metru și dinții implicați, etapa de suturarea plăgii
(Fig. 13, 14).
Rezultate. Diagnosticul primului caz clinic a fost
confirmat repetat histopatologic: Tumoare benignă
giganto-celulară a mandibulei. Periferic se atestă fo-
care mici de trabecule osoase hemosiderofagi solitari
(Fig. 15, 16).
La distanță de un an postoperator în urma examină-
rilor clinice și CBCT nu s-a depistat recidivă (Fig. 17).
Pacienta urmează tratament de reabilitare ortodontic.
Diagnosticul la al doilea caz clinic a fost con-
firmat, rezultatul microscopic și concluzia histo-
patologică: Tumoare Giganto-celulara Osteogenă
predominant osteoclastogenă (celule gigante cu
un număr mare de nuclee care sunt agregate cen-
tral asemănătoare osteoclastului) distribuite între
celulele stromale monocitare (rotunde, ovale sau

Figura 10 CBCT

Figura 11 Formațiunea expusă Figura 12 Păstrarea marginii mandibulei

Științe Medicale 113

Figura 13 Figura 14

Figura 15 Figura 16

Figura 17
114
Figura 18
poligonale). Arii de necroza cu formare de cavități
chistice și hemoragie intratumorală. Tumoarea este
cert delimitată prin țesut fibros (Fig. 18, 19). În de-
curs de 6 luni recidivă nu a fost depistată, continuă
reabilitarea.
Discuții. Conform datelor din literatura de
specialitate, GCGC este mai răspândit în segmen-
tele anterioare ale maxilarelor decât în cele pos-
terioare, traversând deseori linia mediană (50%).
Mandibula este mai frecvent afectată decât maxi-
larul superior și se limitează la zonele maxilarelor
[3, 5, 7]. În cazurile prezentate de noi, GCGC im-
plică zona dentară a mandibulei în regiunea lini-
ei mediane. Alte studii, realizate de De Lange și
colab. (2007), Kamble și colab. (2016) raportează
implicări pe partea dreaptă a mandibulei [3, 6].
Managementul GCGC rămâne o problemă difici-
lă și frustrantă pentru chirurgii OMF. Deși aceste
tumori rareori se metastazează, sunt agresive și
distructive la nivel local și au o rată de recuren-
Bibliografie
1. Jaffe H.L. Giant-cell reparative granuloma, trau-
matic bone cyst, and fibrous (fibro-osseous) dysplasia of
the jawbones. Oral Surgery, Oral Med. Oral Pathol., 1953;
6(1):159–175.
2. Bredell M., Rordorf T., Kroiss S. et al. Denos-
umab as a Treatment Alternative for Central Giant Cell
Granuloma: A Long-Term Retrospective Cohort Study. J.
Oral Maxillofac. Surg., 2018; 76(4):775–784.
3. Kamble K., Guddad S., Lingappa A. Central gi-
ant cell granuloma: A case report with review of literature.
J. Indian Acad. Oral Med. Radiol., 2016; 28(1):98.
4. Neville C., Brad W., Damm D., Allen M., Oral
and Maxillofacial Pathology, 2016; 4th edition: 584-587.
Buletinul AȘM
Figura 19
ță ridicată. Mai mult, nu există markeri biologici
disponibili pentru a prezice comportamentul cli-
nic, iar tehnicile histologice standard nu ajută cli-
nicianul să determine prognosticul [9].
Concluzii
GCGC constituie tumori benigne, dar ocazional
pot fi leziuni agresive care se dezvoltă la nivelul
maxilarelor. Deși chiuretajul simplu este eficient în
tratamentul majorității GCGC a maxilarelor, leziu-
nile agresive trebuie tratate prin rezecție chirurgi-
cală împreună cu chiuretaj. Paralel cu intervenția
chirurgicală, o abordare nouă o constituie terapia
cu corticosteroizi intralezionali. Necătând la faptul
că GCGC constituie o maladie rar întâlnită, consi-
derăm oportun încurajarea unor studii suplimentare
pentru a clarifica etiopatogeneza bolii și a diferite-
lor modalități de tratament și, de asemenea, pentru
a crea conștientizare în rândul colegilor noștri pro-
fesioniști.
5. Jadu F., Pharoah M., Lee L et al. Central giant
cell granuloma of the mandibular condyle: A case report
and review of the literature. Dentomaxillofacial Radiol.,
2011; 40(1):60–64.
6. De Lange J., Van den Akker H., Van den Berg H., Cen-
tral giant cell granuloma of the jaw: a review of the literature
with emphasis on therapy options. Oral Surgery, Oral Med. Oral
Pathol. Oral Radiol. Endodontology, 2007; 104(5): pp. 603–615.
7. Kruse-Lösler B., Diallo R., Gaertner C. et al. Cen-
tral giant cell granuloma of the jaws: A clinical, radio-
logic, and histopathologic study of 26 cases. Oral Surgery,
Oral Med. Oral Pathol. Oral Radiol. Endodontology. 2006;
101(3): 346–354.
Științe Medicale 115

8. Rawashdeh M., Bataineh A., Al-Khateeb T. Long- 9. Kaban L., Troulis M., Ebb D. et al. Antian-
term clinical and radiological outcomes of surgical man- giogenic therapy with interferon alpha for giant cell
agement of central giant cell granuloma of the maxilla. lesions of the jaws. J. Oral Maxillofac. Surg., 2002;
Int. J. Oral Maxillofac. Surg., 2006; 35(1):60–66. 60(10):1103–1111.

CZU: 616.831-006.483-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.19

EPENDIMOM ANAPLAZIC
(Caz clinic)
Anatolii LITOVCENCO, dr. hab. în biologie,
1

2
Ala BAJUREA, conf. univ., dr. șt. med., 1Maxim SULA
1
IMSP Institutul Mamei şi Copilului, șef secției Neurochirurgie,
2
Catedra Neurochirurgie Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
e-mail: ala.bajurea@usmf.md
Proiectul „Chirurgia modernă personalizată în diagnosticul şi tratamentul complex al tumorilor la copii”.

Rezumat.
Autorii prezintă un caz clinic de ependimom anaplazic la un copil de 6 ani cu clinica de sindrom de hipertensiune
intracraniană cu hidrocefalie evolutivă şi sindrom cerebelos-atactic. Investigația prin CT şi RMN cerebral cât şi a histo-
logiei au avut importantă esențială în stabilirea tratamentului multimodal.
Cuvinte-cheie: ependimom anaplazic, hidrocefalie, histologie, tratamentul multimodal.

Summary. Anaplastic ependymoma

The authors present a clinical case of anaplastic ependymoma in a 6-year-old child with the clinical manifestations of
intracranial hypertension syndrome with evolutionary hydrocephaly and cerebellar-atactic syndrome. CT and brain MRI
investigation as well as histology were essential in establishing multimodal treatment. 11 references, 3 pictures.
Key-words: anaplastic ependymoma, hydrocephaly, histology, multimodal treatment.

Резюме. Aнапластическая эпендимома.

Авторы представляют клинический случай анапластической эпендимомы у 6-летнего ребенка с клиникой
синдрома внутричерепной гипертензии с прогрессирующей гидроцефалией и мозжечково-атактическим синдро-
мом. Исследование с помощью КТ и МРТ головного мозга и гистологии имело большое значение при установле-
нии мультимодального лечения. Библ. – 11, картин. – 3.
Ключевые слова: анапластическая эпендимома, гидроцефалия, гистология, мультимодальное лечение.

Introducere. Tumorile cerebrale ale sistemului
nervos central constituie 2,5-3,5 la 100 000 de copii
anual şi, prin urmare, contribuie la o parte majoră
a practicii zilnice în oncologie pediatrică [2]. După
leucemiile acute limfoblaste, tumorile primare ale
sistemului nervos central ocupă locul 2 ca frecvenţă
a malignităţilor în pediatrie [3]. Tumorile cerebrale
sunt extrem de heterogene în ceea ce priveşte țesu-
tul, localizarea, modul de răspândire, manifestări
clinice şi vârsta apariției (de la perioada neonatală
până la adolescență). Frecvența tumorilor intracere-
brale la copii în spațiul post-sovietic, s-a mărit con-
siderabil după catastrofa de la Cernobîl, Ucraina, de
la 3,7o/oooo până la 4,1o/oooo [10]. O creștere ușoară a
frecvenței tumorilor cerebrale la copii se raportează
şi de alte ţări. Italia de la 2,0 până la 5,0 o/oooo [5]. În
Anglia, Germania, Elveţia şi în alte ţări ale Euro-
pei de Vest de la 2.4-4.0o/oooo [9]. În SUA anual sunt
diagnosticate în jur de 1100-2000 cazuri de tumori
primare intracerebrale la copii, ce corespunde cu
2,3-2,7o/oooo [8].
Raportăm tumorile cerebrale internate în cli-
nica noastră în perioada 2010-2018 cu clasificarea
descriptivă bazată pe examenul histopatologic, care
este elementul de bază pentru gestionarea adecvată
a tumorilor intracerebrale la copii. Meduloblastoame
116
Figura 1 (a, b). CT – cerebral.
34 pacienți, ependimoame 25, oligodendroglioame 9,
astrocitoame 16.
Indiferent de gradul de malignitate, tumora se
poate transforma, trecând de la un grad scăzut de
malignitate la un grad ridicat. Față de tumorile adul-
ților prevalează localizarea la nivelul fosei posteri-
oare, aproape jumătate din tumorile pediatrice sunt
localizate la acest nivel. Chirurgia radicală nu este
posibilă în majoritatea cazurilor din cauza limitelor
tumorale difuze. Rezecția tumorală extinsă este utilă
pentru reducerea volumului tumorii în spații limita-
te, îmbunătățirea calității vieții, creșterea duratei re-
misiei și contribuie substanțial la creşterea speranței
de viață.
Caz clinic. Prezentăm un caz de ependimom
anaplazic – varianta malignă, cu celule imature, mi-
toze multiple, proliferare vasculară, creştere rapidă
Figura 2 (a, b, c). IRM cerebral cu substanţă de contrast, preoperator
Buletinul AȘM
şi comportament agresiv, acestea constituie 25% din
toate ependimoamele ce pot maligniza pe calea lichi-
dului cefalo-rahidian.
Pacient M., vârsta de 6 ani, din mediul rural, in-
ternat în Secția de Neurochirurgie a IMSP Institutul
Mamei și Copilului cu acuze la cefalee pronunțată,
dereglări de mers, vome repetate, slăbiciune gene-
rala, poziţie vicioasa a capului. Din istoricul bolii
(conform spuselor mamei) copilul pe parcursul ulti-
melor trei săptămâni a devenit agitat, prezenta cefa-
lee periodică. Cu două zile înainte de spitalizare în
clinica noastră s-au asociat vome repetate, poziţie
vicioasă a capului.
Examenul neurologic ne pune în evidentă hipo-
tonie marcată în membre, sindrom bulbar, ataxie ce-
rebeloasă, dereglări de mers. ROT D=S diminuate,
meningism moderat.
Științe Medicale
Figura 3. (a, b). IRM cu substanţă de contrast – 3 luni postoperator.
Examenul CT – cerebral a evidenţiat un proces
expansiv la nivelul fosei cerebrale posterioare (Fig.1).
Pentru stabilirea diagnosticului și tacticii de tra-
tament se investighează şi prin IRM cerebral cu sub-
stanţă de contrast. Date IRM sugestive pentru proces
expansiv (tumoare) de fosă cerebrală posterioară la
nivelul ventricolului IV cu compresia asupra medu-
lei oblongata până la nivel C2, vermisului cerebelos,
emisferelor cerebeloase. Hidrocefalie obstructivă tri-
ventriculară (Fig. 2).
După confirmarea diagnosticului de proces ex-
pansiv (tumoare) intracranian de fosă cerebrală pos-
terioară la nivelul ventricolului IV. Hidrocefalie ob-
structivă triventriculară. Sindrom cerebelos-atactic
pronunţat, s-a intervenit chirurgical în 2 etape unimo-
mentan: drenajul ventricular extern şi ablaţia tumorii
prin abord suboccipital median.
Evoluția pacientului postoperator a fost stabilă,
fără complicaţii. Cu cicatrizare primară a plăgii, co-
pilul a fost transferat la IMSP Institutul Oncologic în
secţia de Oncopediatrie, urmând tratament prin radio-
terapie în doze țintite asupra fosei cerebrale posteri-
oare în doza sumară de 59,4 Gray.
La 3 luni după intervenţie obținem un rezultat
imagistic satisfăcător, în care nu se evidențiază urme
de tumoră restantă sau recidivantă (Fig. 3).
Bibliografie
1. Battistella P. A., Ruffilli R., Viero F. et al. Brain
tumors: classification and clinical aspects// Pediatr. Med.
Chir.- 1990. – V.12.-P.33-39.
2. Cohen M.E., Duffner P.K. (eds). Brain Tumors in
children. Principles of diagnosis and treatment. (2nd edn).
New York: Raven Press. 1994; P. 127-46.
117
Discuţii. Deoarece manifestările clinice a tumo-
rilor la copii apar destul de tardiv din cauza plasti-
cității sistemului nervos care maschează semnele de
localizare, diagnosticarea precoce a tumorii este mai
dificilă. Semnele de focar sunt mascate şi de hidro-
cefalie evolutivă, ce se manifestă prin sindrom de hi-
pertensiune intracraniană. Va fi suspectată o tumoare
cerebrală şi indicată investigarea imagistică prin CT
sau RMN cerebral, când un copil prezintă vomismen-
te provocate sau accentuate de mobilizarea capului,
poziție vicioasă a capului sau tulburări de mers și sta-
tică. Diagnosticul definitiv al tumorilor este exame-
nul histologic, iar metoda de tratament rămâne a fi
extirparea chirurgicală totală microscopic a tumorii,
urmată de radioterapie şi tratament adjuvant.
Concluzii
Conduita medicală modernă şi personalizată faţă
de aceste tumori este cheia succesului şi prognosticu-
lului favorabil.
Reieșind din experiența practică, abordarea ana-
litică a planificării intervenției chirurgicale şi me-
todologiei ei de desfăşurare, bazată pe aprecierea
complexă a factorilor clinico-diagnostici caracteris-
tici pentru ependimoame, permite sporirea eficacită-
ţii tratamentului chirurgical şi îmbunătăţirea calităţii
vieţii pacienţilor.
3. Heideman R.L., Packer R.J., Albright L.A et
al.Tumors of the central nervous system. In: „Priciples and
practice of pediatric oncology”. /Eds. P.A. Pizzo,D.G.Po-
plack.- J.B.Lippincott,1989.-P.505-553.
4. Michaelis J., Kaletsch U., Kaatsch P. Epidemiology of
childhood brain tumour. Zentralbl. Neurochir. 2000; 61:80-7.
118 Buletinul AȘM

5. Özek M.M., Cinalli G., Maixner W., Sainte-Rose
C. Posterior fossa tumors at children. Springer. Int. Pub.
Swit. 2015. P. 813-4.
6. Pollack I.F. Brain tumors. N. Engl. J. Med. 1994.
331:1500-7.
7. Popeia D. Tumors of central nervous system at
child and teenager. Rom. Pediat. J. 2009; 2:64.
8. Ries L.A.G., Eisner M.P., Kosary C.L. et al. SEER
cancer statistics review. 1975-2000.// Bethesda , National
Cancer Institute, 2000. 224p.
9. Stiller C.A., Bunch K.J., Brain and spi-
nal tumors in children eged two years incidence and
survival in Britain, 1971-85 // Br. J. Cancer.-1992.
–V.66.-P.550-553.
10. Зозуля Ю.А., Розуменко В.Д., Лисяный Н.И.
Проблемы современной нейроонкологии. Журн. АМН
Украiни. 1999. Т.5, N 3/ C.426-441.
11. Зозуля Ю.А. Глиомы головного мозга- К.
УИПК „ЕксОб”-2007-636 с.

УДК: 616.31-006.2-089-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.20

ЛЕЧЕНИЕ ФОЛЛИКУЛЯРНОЙ КИСТЫ

У ДЕТЕЙ ПУТЕМ ДЕКОМПРЕССИИ
(Клинический случай)
О. И. ГОДОВАНЕЦ, д.м.н., профессор, Т. И. МУРЫНЮК ассистент кафедры

Буковинский государственный медицинский университет

(г. Черновцы, Украина)
e-mail: godovaneс.oksana@bsmu.edu.ua, murynjuk@gmail.com

Резюме.
Среди кист воспалительного происхождения чаще всего встречаются у детей радикулярные и фолликуляр-
ные. Фолликулярные кисты обнаруживают с частотой 35,5-42 % среди всех одонтогенных кист в возрасте от 7 до
14 лет. Установлено, что локализация фолликулярной кисты зависит от возраста: у детей чаще причинными есть
нижние премоляры (20,8%) и верхние клыки (10%), у взрослых – нижние третьи моляры (23,3%) и верхние клыки
(18,3%). Достаточно редкими являются кисты из зачатков временных зубов.
Ключевые слова: фолликулярная киста, ребенок, развитие, ретенция.

Rezumat. Tratamentul chistului folicular la copii prin decomprimare (caz clinic).

Dintre chisturile de origine inflamatorie, chisturile radiculare și foliculare se găsesc cel mai adesea la copii. Chisturile
foliculare se găsesc cu o frecvență de 35,5-42% în rândul tuturor chisturilor odontogene cu vârste cuprinse între 7 și 14
ani. S-a constatat că localizarea chistului folicular depinde de vârstă: la copii, premolarii inferiori (20,8%) și caninii su-
periori (10%) sunt mai des cauzali, la adulți – molarii treimi inferiori (23,3%) și caninii superiori (18,3%). Chisturile din
rudimentele dinților primari sunt destul de rare.
Cuvinte-cheie: chist folicular, copil, dezvoltare, retenție.

Summary. Treatment of follicular cyst in children by decompression (clinical case).

Among cysts of inflammatory origin, radicular and follicular cysts are most often found in children. Follicular cysts
are found with a frequency of 35.5-42% among all odontogenic cysts between the ages of 7 and 14 years. It was found that
the localization of the follicular cyst depends on age: in children, the lower premolars (20.8%) and upper canines (10%)
are more often causal, in adults, the lower third molars (23.3%) and upper canines (18.3 %). Cysts from the rudiments of
deciduous teeth are quite rare [1].
Key-words: follicular cyst, child, development, retention.
Științe Medicale
Введение: Не останавливаясь на обще-
известных особенностях микроскопического
строения фолликулярной кисты, отметим, что
истинная фолликулярная киста является след-
ствием нарушения нормального развития и про-
резывания зубного зачатка и связана с зубной
ретенцией [2].
По статистике, около 10 % зубов, что не проре-
зались, могут быть причиной возникновения фолли-
кулярных кист. Источником их роста является часть
зубного зачатка. Маленькие кисты, расположенные
между коронкой зуба и капсулой фолликула, кото-
рые при физиологических условиях принимают
участие в формировании зуба и лишь способствуют
прорезыванию. Если с любой из причин прорезы-
вание задерживается, то эти маленькие кисты могут
достичь больших размеров [3].
Существует мнение, что фолликулярной ки-
сты является следствием попадания инфекции
из кариозных временных зубов и миндалин в
фолликул постоянного зуба. В их этиологии
значительную роль играет и наследственность
как физиологический фон, на котором транс-
формируются влияния эндо- и экзогенных
факторов [1]. Способствующими факторами
возникновения фолликулярных кист являются
травма, воспаление, переохлаждение, что нару-
шают нормальное формирование зуба. В период
полового созревания возможное ускорение ро-
ста этих кист [3].
Подавляющее большинство кист обнаружива-
ется случайно, когда берутся рентгенограмы для
исследования затрудненного прорезывания или
Рис. 1
119
дистопированого зуба [4]. В большинстве случаев
диагностика фолликулярных кист проста. Однако
дифференциальный диагноз должен проводить-
ся с такими заболеваниями как кистозная форма
амелобластомы, фиброзная дисплазия, одонтоген-
ной фибромы и мягкой одонтомы [5].
Многие авторы, такие как, Агапов Н.И, Бер-
надский Ю.Й. относят зубосодержащую кисту к
разновидности фолликулярной кисты. В связи со
взглядами на происхождение, термином «фол-
ликулярные кисты» следует называть две груп-
пы кист. Первая группа характеризуется нали-
чием признаков длительного или сравнительно
интенсивного хронического воспаления вокруг
корней молочных, иногда постоянных зубов, что
прорезаются. Такое воспаление является причи-
ной длительного раздражения расположенного
рядом фолликула постоянного зуба, у которого
и возникает киста. Другая группа – собственно
фолликулярные кисты, в которых всегда есть
нормальный или сверхкомплектный зуб, кото-
рый полностью или частично закончил свое фор-
мирование и располагается в толще челюсти [6].
Лечение фолликулярных кист хирургиче-
ское. Объем оперативного вмешательства дол-
жен планироваться индивидуально и зависит от
природы кисты, ее локализации, наличии нагно-
ения, перспектив прорезывания ретенированно-
го зуба, а также от размера кисты, степени по-
ражения челюсти и возможности репаративного
остеогенеза. Хирургическое лечение обычно
включает энуклеацию очага поражения вместе с
удалением связанных зубов [4, 7]. Этот подход
120
предоставляет преимущество в случаях, когда
поражения одного зуба, например, третьего мо-
ляра в взрослом возрасте, который не выполняет
никакой функции; однако это редко соответству-
ет интересам пациента.
Удаление причинных зубов у детей может
иметь функциональные, эстетические и психо-
логические последствия. Таким образом, для
пациентов в детском возрасте лучше консер-
вативный хирургический подход, который за-
ключается в удалении одного молочного зуба
и биопсии для гистологического исследова-
ния, которая считается необходимой для под-
тверждения диагноза. Многие авторы отмечали
на важности искусственного сохранения отвер-
стия между костью и полостью рта не только
для заживления кистозного поражения, но и для
предотвращения образованию фиброзного руб-
ца, который может ухудшить ход прорезывания
пораженных зубов [8, 9, 10].
Клиническая ситуация. Родители ребенка
возрастом 9 лет обратились с жалобами на асим-
метрию лица и припухлость в области тела ниж-
ней челюсти справа, подвижность и боль при над-
кусывании на 8,5 зуб.
Соматическое состояние без особенностей.
Объективно: лицо асимметричное за счет при-
пухлости тела нижней челюсти справа. Региональ-
ные лимфоузлы мягкие, безболезненные, подвиж-
ные, правый подчелюстной увеличен. Открывание
рта свободное, безболезненное. Зуб 8,5 подвижный,
II степень, коронковая часть покрыта на ¾ компо-
зитной реставрацией. Альвеолярный отросток в
Рис. 2
Buletinul AȘM
области 4.4, 8.5, 4.6 буллезно расширен. Слизистая
оболочка истончена розово-желтого цвета. Пере-
ходная складка сглажена. Пальпация слабоболез-
нена, определяется симптом Дюпюитрена. Невро-
логических симптомов не обнаружено.
На ортопантомограмме (рис. 1) в области
тела нижней челюсти с права наблюдается раз-
режение костной ткани элипсообразной формы
с коронковой частью зачатка 4.5 зуба в сере-
дине. Базальный край челюсти истонченный к
нижнему кортикального слоя, медиально зуб 4.4
наклонен в дистальном направлении, а медиаль-
ный корень 4.6 зуба образует дистальный край
костного дефекта. Верхний край кости не визу-
ализируется.
На основании жалоб, данных объективного
обследования и рентгенографии нами установле-
но окончательный диагноз: фолликулярная киста
от 4.5 зуба.
Лечебная тактика: учитывая высокую веро-
ятность нагноения принято решение удалить 8.5
зуб, провести забор кистозной жидкости и фраг-
мента оболочки для гистологического исследова-
ния. Промыта полость кисты раствором Декасан
0,02% количеством 20 мл и физиологическим рас-
твором 10 мл.
На ортопантомограмме проведенной на сле-
дующий день визуализируется большой дефект
костной ткани в области 4.4, 8.5, 4.6 зубов, сме-
щение зачатка 4.5 до нижнего кортикального края
челюсти.
Учитывая опасность травмирования нижне-
альвеолярной ветви тройничного нерва и веро-
Științe Medicale 121

Рис. 3

ятность потери зачатка 4.5 принято решение о На ортопантомограмме через 4 месяца

консервативном лечении, включающем Амоксил
250 мг 2 раза в сутки на протяжении 7 дней, флу-
коназол по 100 мг однократно на 3 сутки, дезло-
ратадин в сиропе по 2,5 мл в сутки на протяжении
7 дней. Местно промывание раствором Декасан
0,02% 20 мл и физиологическим раствором 10 мл
ежедневно на протяжении 14 дней.
На ортопантомограмме (рис. 2) через
20 дней наблюдается утолщение нижнего ко-
тикального края челюсти и поднятие зачатка
4.5 зуба, а также уменьшение контрастности гра-
ниц кисты.
(рис. 3) наблюдается заметное удлинение корня
4.5 зуба, визуализация правого нижнеальвео-
лярного канала, появление костного рисунка на
фоне кисты.
На ортопантомограмме через 6 месяцев
(рис. 4) заметное продолжение формирования
корня 4.5 зуба. Полное восстановление альвео-
лярного края у медиального корня 4.6 зуба и дис-
тального края корня 4.4 зуба.
Ортопантомограмма через 11 месяцев (рис. 5).
Положение зачатка 4.5 зуба симметричное, со-
ответствует возрастным параметрам. Пациент и

Рис.4
122
Рис.5
дальше находится под диспансерным наблюдени-
ем и начато ортодонтическое лечение.
Вывод. Этот клинический случай под-
тверждает гипотезу о том, что простая декомпрес-
Литература
1. Токарева Е.В, Донский Г.И, Василенко И.В, Вин-
ников Ю.М. Фолликулярные кисты и одонтогенные ке-
ратокисты челюстей. - Севастополь-Донецк. - 2003.
- 127с.
2. Ткаченко П.И, Белоконь С.О, Гуржий О.В. и со-
авт. Челюстные кости: попытка обобщения литера-
турных данных и собственных наблюдений. // Стома-
толог. - 2005. №11 (91) . - С. 17-23.
3. Ткаченко П.И, Белоконь С.О, Гуржий О.В, Бе-
локонь Я.П. Хронический гранулематозный периодон-
тит и кисты челюстей. - Полтава, 2006. - 54 с.
4. Aher V, Chander P, Chikkalingaiah R, Ali F. Den-
tigerous cysts in four quadrants: a rare and first report-
ed case. - Journal of Surgical Technique and Case Report,
2013. - vol. 5, №1, pp. 21-26.
5. Zhang LL, Yang R, Zhang L, Li W, MacDonald-Jan-
kowski D, Poh CF. Dentigerous cyst: a retrospective clini-
copathological analysis of 2082 dentigerous cysts in British
Columbia, Canada. - International Journal of Oral & Maxil-
lofacial Surgery. - 2010. - vol. 39, № 9, pp. 878-882.
Buletinul AȘM
сия кисты и дальнейшее развитие корня позволит
самостоятельно прорезаться причинному зубу и
способствует образованию костной ткани.
6. Аветиков Д.С, Яценко И.В, Ахмеров В.Д.
В одонтогенные и неодонтогенные кисты челюстей. -
Полтава. - 2012. - С. 23.
7. Delbem ACB, Cunha RF, Afonso RL, Bianco KG,
Idem AP. Dentigerous cysts in primary dentition: report of
two cases. Pediatr Dent. 2006; 28: 269-72.
8. Murakami A, Kawabata K, Suzuki A, Murakami S,
Ooshima T. Eruption of an impacted second premolar after
marsupialization of a large dentigerous cyst: case report.
Pediatr Dent. 1995; 17: 372-4.
9. Miyawaki S, Hyomoto M, Tsubouchi J, Kirita
T, Sugimura M. Eruption speed and rate of angulation
change of a cyst-associated mandibular second premolar
after marsupialization of a dentigerous cyst. Am J Orthd
Dentofacial Orthop. 1999; 116: 578-84.
10. Prabhu NT, Rebecca J, Munish AK. Dentigerous
cyst with inflammatory etiology from a deciduous prede-
cessor - report of a case. J Indian Soc Pedod Prev Dent.
1996; 14 : 49-51.
Științe Medicale 123

CZU: 616.13/.14-006-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.21

ANALIZA BIBLIOGRAFICA A TUMORILOR

VASCULARE LA COPII
Sergiu CIUPAC, asist. univ., Vladimir SIMINOVICI, dr. șt. med., conf. univ., Egor POROSENCOV, asist. univ.,
Ghenadie MÂNĂSCURTĂ, asist. univ., Corina ARAPU, medic rezident, Dănis URSU, medic rezident.
Catedra de Chirurgie OMF pediatrică și Pedodonție „Ion Lupan”,
USMF „Nicolae Testemițanu”
e-mail: sergiu.ciupac@usmf.md

Rezumat.
În prezent, multe persoane din lumea întreagă suferă de cel puțin o maladie vasculară, una din aceste maladii este
hemangiomul. Hemangiomul este o tumoare vasculară care, de multe ori, necesită intervenţie chirurgicală. Aproximativ
30% din toate heamangioamele sunt vizibile la naştere. Ele apar de 5 ori mai des la femei decât la bărbaţi, 83% apar în
regiunea capului şi a gâtului, restul 17% apar pe întreg corpul, pe suprafața externă, dar şi pe organele interne. Cea mai
mare problemă rămâne a fi, totuşi, originea acestei tumori. Dacă am putea înţelege cum se formează un hemangiom, am
putea accelera dispariția lui, sau măcar am putea preveni creșterea sa.
Cuvinte-cheie: clasificare, hemangiom congenital, hemangiom, hemangiom infantil, malformație vasculară.

Summary. Bibliography analysis of vascular tumors in children.

Today, many people worldwide suffer from at least one vascular disease, one of these diseases is the hemangioma.
A hemangioma is a vascular tumor which, in many cases, requires surgical intervention. Approximatively 30% of all
hemangiomas are visible at birth. It occurs 5 time more often in females than in males, 83% occur on the head and neck
area, the remaining 17 % appear throughout to the rest of the body, externally and internally. The biggest problem is the
origin of this tumor. Could we understand how a hemangioma forms, we should be able to accelerate its disappearance,
or prevent its growth in the first place.
Key-words: Classification, congenital hemangioma, hemangioma, infantile hemangioma, vascular malformation

Резюме. Библиографический анализ сосудистых опухолей у детей.

Сегодня многие люди во всем мире страдают сосудистым заболеванием, одно из таких заболеваний – геман-
гиома. Гемангиома – сосудистая опухоль, которая часто требует хирургического вмешательства. Около 30% всех
гемангиом видны при рождении. У женщин они возникают в 5 раз чаще, чем у мужчин, 83% возникают в области
головы и шеи, остальные 17% возникают на всем теле, на внешней поверхности, а также на внутренних органах.
Однако самой большой проблемой остается появление этой опухоли. Если бы мы могли понять, как формируется
гемангиома, мы могли бы ускорить ее или, по крайней мере, предотвратить ее рост.
Ключевые слова: классификация, врожденная гемангиома, гемангиома, инфантильная гемангиома, пороки
развития сосудов.

Introducere. Tumorile cele mai frecvente ale
copilăriei fac parte din categoria tumorilor țesutu-
rilor moi cu derivație mezenchimală, în contrast cu
adultul, la care cele mai multe tumori, benigne sau
maligne, au origine epitelială [1]. Există două tipuri
de anomalii vasculare: tumorile vasculare și malfor-
mațiile vasculare (sau hamartoamele) [2, 3]. Tumorile
vasculare sunt dificil de clasificat clinic și histologic;
cele mai comune tipuri de tumori vasculare sunt he-
mangioamele infantile (constituie 7% din toate tu-
morile benigne ale copilului mic) [2]. Tipul principal
localizat la nivelul pielii este reprezentat de heman-
gioamele capilare, dar există și alte tipuri de tumori
vasculare mai rare (care pot apare atât la copii, cât și
la adulți), uneori diagnosticul diferențial față de mal-
formațiile vasculare este dificil de formulat [3].
Hemangioamele la copii sunt localizate în majori-
tatea cazurilor pe pielea feței și a scalpului, unde apar
ca mase tumorale roșii-albăstrui, neregulate, netede
sau ușor elevate. Proliferarea celulelor endoteliale,
care intră în componența peretelui vaselor sangvine,
conduce la formarea acestor tumori.
Cuvântul hemangioma, provine din grecescul ,,hae-
ma” – sânge, și din cuvântul „angeio” care înseamnă
vas de sânge și terminația „oma” – tumoră. Privitor la
aspectul histologic, hemangioamele sunt reprezentate de
spații vasculare bine formate și pline cu hematii/sânge,
spații delimitate de celule endoteliale benigne [2]. Creș-
terea tumorilor vasculare se produce pe seama proliferă-
rii celulelor endoteliale, numită hiperplazie; putem vor-
bi despre defecte localizate ale morfogenezei vasculare,
cauzate probabil de disfuncții la nivelul căilor de reglare
a embriogenezei și vasculogenezei. Dar hemangioamele
nu au un determinism genetic.
O clasificare simplificată a hemangioamelor este
următoarea: după localizare (externe, la nivel cutanat
124 Buletinul AȘM

Figura 1. Hemangiom unic, localizat

A – hemangiom facial (naso-labial), B – Hemangiom tuberos frontal, C – Hemangiom extern al nasului la un nou-născut
(fotografii din fototeca catedrei de Chirurgie OMF pediatrică și Pedodonție „Ion Lupan”)

sau interne, la nivelul diferitelor organe), după număr
(unice (Figura 1) sau multiple, prezența a peste 4-5
hemangioame (Figura 2) la aceeași persoană purtând
numele de hemangiomatoză) și după evoluție (benig-
ne, regresând spontan, sau cu evoluție îndelungată
sau chiar fără tendință de involuție, rareori chiar cu
transformare malignă).
Fiind cele mai comune tumori ale copilăriei, ele
ocupă un loc important în patologia respectivă. Ar-
hitectural hemangioamele nu diferă de cele întâlnite
la adulți. Se pot întâlni ambele forme, cavernoase
și capilare. La copii, cele mai multe sunt localizate
la nivel cutanat, în mod particular la nivelul feței și
scalpului, unde produc o masă plată sau elevată, ro-
șie-albăstruie, neregulată. Hemangioamele pot creș-
te odată cu creșterea copilului, dar cele mai multe
involuează spontan înainte sau la pubertate [3]. Spre
deosebire de acestea, malformațiile vasculare nu in-
voluează niciodată spontan, persistând de-a lungul
întregii vieți.
Hemangioamele cu localizare externă, pot fi iden-
tificate încă de la naștere (în cazul prezenței lor), fie
de către părinții copilului, fie de către personalul me-
dical specializat, nepunând probleme de diagnostic;
uneori poate fi necesară confirmarea histopatologică
a acestora [3].
Cauzele care duc la apariția acestei tumori încă
nu sunt pe deplin elucidate, însă se propun câteva
teorii. Astfel, nu a fost descris nici un model de
transmitere familială sau genetică, există studii care
demonstrează prezența hemangiomului la femei din
trei generații succesive. Unii autori consideră că
prezența tumorii la sexul feminin poate fi determi-
nată de expresia unei gene specifice sau de sinteza
hormonală crescută. Au fost raportate şi la femei în-
sărcinate care au beneficiat de tratament de stimu-
lare ovariană cu gonadotropină corionică umană. O
altă teorie susţine că terapia cu steroizi estrogeni şi
sarcina pot determina creşterea tumorii preexistente.
De asemenea, se suspectează că ar fi vorba şi de in-
fluența mediului ambiant, şi anume, gradul de polu-
are a aerului, utilizarea pesticidelor, un mod de viaţă
nesănătos. Însă aceste idei deocamdată rămân doar
la etapa de suspiciuni.

Figura 2. Multiple hemangioame, cu diferite localizări (faciale, scalp și periorbital)

(fotografii din fototeca catedrei de Chirurgie OMF pediatrică și Pedodonție „Ion Lupan”)
Științe Medicale
Anomaliile congenitale vasculare reprezintă una
din cele mai frecvente tumori în cadrul patologiei chi-
rurgicale a sugarului şi copilului mic. Într-o proporţie
mică se întâlnesc şi la vârstnici. Conform datelor sta-
tistice contemporane, anomaliile vasculare sunt în con-
tinuă creştere afectând în mediu 10% din toţi sugarii
[1, 2, 3]. Ponderea acestor afecţiuni în tumorile pielii
şi a țesuturilor moi, constituie 45,7% [4, 9]. Patoge-
nia, tratamentul şi profilaxia recidivelor malformaţii-
lor vasculare sunt încă subiecte de dispută. Există date
concludente, că tratamentul hemangioamelor este nu
numai apanajul chirurgical. Atitudinea terapeutică este
eclectică, şi numeroşi autori consideră că un tratament
medical (terapia cu laser, diatermocoagulare, scleroza-
rea etc.), cu o indicaţie corectă şi bine condusă, poate
vindeca această afecţiune malformativă vasculară în
proporţie simulară chirurgiei. Studiile geneticii mole-
culare relevă că în etiopatogenia afecţiunilor vascula-
re, factorii ereditari nu predomină, îndeosebi în cazul
hemangioamelor [3, 4]. Totodată, pentru malformaţiile
vasculare din cadrul unor sindroame complexe, a fost
confirmat rolul factorilor genetici, astfel că, în trans-
miterea autosomal dominantă a malformaţiilor venoa-
se mucoase şi cutanate la 3 generaţii în familie, a fost
determinat locul genei defecte pe cromozomul 9p, iar
pentru anomaliile venoase intracraniene – pe 7q [2, 3].
Apartenența la sexul feminin, etnia caucaziană, alături
de factorii extragenetici, pot favoriza apariţia şi dez-
voltarea tumorilor vasculare, preponderent a hemangi-
oamelor la copii [5, 9].
Virchov şi Wagner în secolul XIX au clasificat le-
ziunile vasculare după criteriile aspectului microsco-
pic în hemangioane, venoame, limfangioame (simple,
cavernoase, cirsoide). Histopatologia secolului XII a
admis terminologia populară, introducând noțiunea
de tipul tumoră zmeurie, strawberry.
Mulliken şi Glovack (1982), au propus o clasificare
pe larg acceptată, care a devenit cea de bază a Societă-
ţii Internaționale pentru studiul Anomaliilor Vasculare
(ISSVA) [3, 4, 6], având la bază drept criterii, corelarea
particularităţilor clinice, modul de evoluţie şi cinetica
celulară: I. Hemangioamele: în faza proliferativă; în
faza involutivă II. Malformaţii vasculare: capilare; ve-
noase; arteriale; limfatice; combinate.
Hemangioamele sunt tumori vasculare benigne, ca
rezultat al proliferării celulare endoteliale, caracteriza-
te prin evoluţie progresivă pe parcursul primului an de
viaţă, urmate uneori de o involuţie lentă după vârsta
de 2-3 ani. [1, 3, 5, 10]. Malformaţiile vasculare, au
la bază o morfogeneză eronată, cu originea din vase
capilare, arteriale, limfatice sau combinate, prezente la
naştere cu un ciclu de dezvoltare neschimbat. MV sunt
divizate în cele cu flux rapid şi cu flux lent [2, 4, 5].
Hemangioamele se dezvoltă începând cu primele săp-
125
tămâni de viaţă, rareori sunt prezente de la naştere,
pe când malformaţiile vasculare, sunt prezente de la
naştere, şi cresc proporţional cu copilul, nu involuează
[5, 9]. Morfopatologic, în hemangioame se constată o
proliferare a celulelor endoteliale însoțite de multila-
menarea membranei bazale şi acumulării elementelor
celulare, inclusiv a mastocitelor. La unii copii, creşte-
rea iniţială rapidă pe parcursul primului an de viaţă,
este deseori urmată de o involuţie lentă. Studiile din
ultimii ani [2, 3, 4, 7, 8], denotă că au fost identificaţi
un şir de factori angiogenici şi inhibitori ai angiogene-
zei cât şi celulele progenitoare circulante endoteliale,
în calitate de celule vasculare stem, cu capacitatea de a
contribui la dezvoltarea vasculară postnatală [5, 7, 9].
Cu toate că cea mai frecventă localizare o constituie
tegumentele din zona cervico-facială, extremitățile,
peretele toraco-abdominal, anomaliile vasculare se
pot localiza în orice sistem şi organ, parenchimatos
sau cavitar, encefal. Fiind iniţial, un defect mai mult
cosmetic, evolutiv se pot complica cu ulceraţie, he-
moragie, efect de masă cu dereglări funcţionale grave,
obstrucţie vizuală şi auditivă, insuficienţă respiratorie
sau chiar insuficienţă cardiacă congestivă, sindromul
Kasabach-Merritt [3, 5].
În peste 90% cazuri, diagnosticul şi tipul heman-
gioamelor şi al MV poate fi stabilit în baza datelor
anamnestice, examenului clinic [2, 4], excepţie pot
face numai afecţiunile cu localizare profundă. Copii
cu mai multe hemangioame pot fi suspectaţi ca având
şi hemangioame viscerale (ficat, plămân etc.). Clinic,
hemangioamele pot fi prezente la naştere în forma
unei insulițe tisulare modificate, care apare ca o pată
maculară eritematoasă sau o teleangiectazie localiza-
tă, înconjurată de un halou de paloare, care treptat îşi
dublează dimensiunile mai frecvent în primele 2-3
săptămâni de viaţă [1, 3, 4, 7, 9]. Aspectul macrosco-
pic depinde de tipul tumorii.
Ternovschii (1959), clasifica hemangioamele în
simple sau capilare, cavernoase, mixte şi combina-
te [2, 4, 7]. Hemangiomul simplu are aspectul de
tumoră roşie închisă, situată pe tegument, afectând
superficial şi ţesutul adipos având o suprafaţă nete-
dă şi la presiunea digitală devine palid. Hemangio-
mul cavernos se localizează sub piele, în derm sub
aspectul unui nodul, tapetat de tegumente intacte
puţin sinilii, iar la compresie se aplatişează şi te-
gumentul devine palid. Hemangioamele combinate
includ ambele tipuri de localizare. În 80% din ca-
zuri hemangiomul afectează tegumentele regiunii
cervico-faciale, partea piloasă a capului, membre-
lor având o localizare preponderent pe tegumente,
dar poate afecta şi muşchii, organele viscerale (fi-
cat, intestin, spaţiul retroperitoneal, plămân, etc.)
[2, 3, 7].
126
Metodele de investigare sunt preponderent cele
clinice, deseori fiind completate de ecografie Doppler,
rezonanță magnetică, scintigrafie computerizată, to-
mografie computerizată, angiografie. Până în prezent,
tratamentul hemangioamelor şi al malformaţiilor vas-
culare reprezintă o problemă multilaterală, ce induce
un şir de controverse şi rămâne un domeniu vast de
cercetare. Resursele contemporane terapeutice repre-
zintă o gamă variată de metode abordate individual
de la caz la caz, de la neglijarea tratamentului până
la intervenţii chirurgicale complicate [3, 14]. Acestea
includ terapia medicamentoasă sistemică, tratamentul
local hormonal și sclerozant, metode endovasculare,
laser, crioterapie și chirurgicale [2, 5, 7, 10, 15]. Reie-
șind din evoluţia acestora, hemangioamele, deşi au un
caracter benign, deseori evoluează cu invadare agresi-
vă în țesuturile adiacente, producând efect de masă şi
dereglări funcționale grave, mai ales în cazul localiză-
rii periorbitale, paraauriculare, cervicale, perineale, a
organelor cervicale, etc. [1, 4, 5]. În acest caz, conform
unor studii [6, 7], speranța în regresia spontană a aces-
tor tumori, are loc numai în 7-8% cazuri, tărăgănarea
tratamentului înrăutăţeşte rezultatele acestuia [6, 7, 9].
Până la ora actuală, nu există o tactică unică în
managementul hemangioamelor. Tratamentul de re-
gulă este abordat în complex cu un şir de alți factori ca
vârsta pacientului, localizarea și multitudinea heman-
gioamelor, subtipul și faza evoluţiei [1, 7, 12]. Există
controverse referitor la alegerea unei anumite tehnici
terapeutice, mai ales în cazul tehnicilor chirurgicale,
radioterapeutice și sclerozante [2, 4]. Rezecţia chi-
rurgicală a hemangiomului este indicată mai frecvent
pentru hemangioamele profunde, cu înlăturarea totală
sau subtotală a tumorii, în limita ţesuturilor intacte
sau când nu pot fi acceptate alte metode de tratament
[3, 5]. Intervenţia la etape iniţiale este binevenită în
cazul hemangioamelor majore perioculare, paraauri-
culare, perineale şi este dependentă de dimensiunile
tumorii, localizarea, posibilitatea exciziei și recon-
strucției ţesuturilor adiacente [7, 8].
Radioterapia este indicată în cazul hemangioa-
mele cu localizare dificil anatomică, profunde cu o
suprafaţă mare, electrocoagularea – în hemangiome-
Bibliografie
1. Hart Isaacs, Jr. Tumors of the Fetus and Infant. An
Atlas. Springer-Verlag New York Inc., 2002. Chapter 3-
Soft tissue tumors. pp. 37-109.
2. Kumar Vinay: Robbins and Coltran pathologic ba-
sis of disease 7th. pp. 545-547 Philadelphia: Saunders El-
sevier, 2005.
3. Mulliken JB, Glowacki J. Hemangiomas and vascu-
lar malformations in infants and children: a classification
based on endothelial characteristics. Plast Reconstr Surg
1982;69(3):412-22.
Buletinul AȘM
le mici, punctiforme, cu hemoragii și localizare su-
perficială [7, 8], scleroterapia cu utilizarea diferitor
substanţe sclerozante – în tumorile mici, cu localizare
profundă, preponderent în regiunea feței și a nasului,
neajunsul ultimei metode fiind durata îndelungată a
tratamentului și procedurile dureroase.
O metodă pe larg acceptată și utilizată în trata-
mentul hemangioamelor este terapia hormonală [8-
10]. Aceasta poate fi sistemică sau topică, prin admi-
nistrare de dexametasonă sau prednizolonă (2-4 mg/
kg/zi 21 zile) în dependenţă de vârsta pacientului.
Răspunsul la tratamentul cortizonic [3, 5, 7], este o
stopare a procesului, ștergerea culorii, încetinirea
creșterii, iar în aproximativ 30 % nu se înregistrează
nici o modificare.
Crioterapia prin utilizarea temperaturilor joase
este indicată în tumorile mici, cu localizare superfi-
cială. În tratamentul hemangioamelor agresive sunt
utile şi un şir de metode conservative [5, 7].
Eficienţa tratamentului anomalilor vasculare
este în dependenţă de corectitudinea diagnosticului,
vârsta copilului, localizare și etapele evoluţiei tumo-
rului [2, 5-7].
Concluzii
Liniile directoare terapeutice, gestionarea și ur-
mărirea hemangioamelor și malformațiilor vascula-
re diferă. O bună clasificare este importantă pentru
catalogarea informațiilor, înregistrarea datelor, co-
municarea corectă, ghidarea planurilor de tratament,
obținerea informațiilor prognostice și ar trebui să fie
ușor de înțeles și aplicat de către medici. Este de
datoria noastră să fim consecvenți în terminologia
și clasificarea leziunilor vasculare în toate scrierile
și prezentările noastre științifice, pentru a comuni-
ca eficient, a înțelege fiziopatologia ei, a promova
cercetarea și a dezvolta noi terapii. Termenii care
trebuie evitați atunci când se descriu aceste leziuni
includ angiom, semne de naștere, hemangiom ca-
pilar, hemangiom cavernos, hemangiom juvenil și
utilizarea neadecvată a termenilor de hemangiom și
malformație vasculară.
4. Haggstrom AN, Drolet BA, Baselga E, et al. Pro-
spective study of infantile hemangiomas: clinical charac-
teristics predicting complications and treatment. Pediatrics
2006;118(3):882-7.
5. Sheilagh M. Maguiness, MD and Ilona J. Frie-
den,MD. Current Management of Infantile hemangiomas.
Elsevier Inc., Seminars in cutaneous medicine and sur-
gery. 2010.
6. Hunzeker C, Geronemus R. Treatment of Su-
perficial Infantile Hemangiomas of the Eyelid Us-
Științe Medicale 127

ing the 595-nm Pulsed Dye Laser. Dermatol Surg
2010;36(5):590-7.
7. Hogeling M, Adams S, Wargon O. A randomized
controlled trial of propranolol for infantile hemangiomas.
Pediatrics 2011;128(2):e259-66.
8. Guo S, Ni N. Topical treatment for capillary heman-
gioma of the eyelid using beta-blocker solution. Arch Oph-
thalmol 2010;128(2):255-6.
9. Pope E, Chakkittakandiyil A. Topical timolol gel
for infantile hemangiomas: a pilot study. Arch Dermatol
2010;146(5):564-5.
10. Morelli JG. Vascular Disorders. In: Kliegman RM,
Behrman RE, Jenson HB, Stanton BF, eds. Nelson Text-
book of Pediatrics. 19th ed. Philadelphia, Pa: Saunders El-
sevier; 2011,642.
11. Wilson MW, Hoehn ME, Haik BG, Rieman M,
Reiss U. Low-dose cyclophosphamid and interferon Alfa
2a for the treatment of capillary hemangioma of the orbit.
Ophthalmology 2007;114(5):1007-11.
12. Minirth F, Meier P. The Complete Life Encyclope-
dia of Minirth Meier New Life Family Resource. Thomas
Nelson Publishers, 1995. pp 82,105,106,197, 243,494.
13. Scripcaru G, Ciucă A, Astărăstoae V. Bioetica, şti-
inţele vieţii şi drepturile omului. Polirom, 2002.
14. Angelescu N., Tratat de patologie chirurgicală,
Editura Medicală, Bucureşti, 2001
15. Grigorescu M., Tratat de hepatologie, Editura Me-
dicală Naţională, Bucureşti, 2004
16. Popescu I., Chirurgia ficatului, vol. I, Editura Uni-
versitară „Carol Davila”, Bucureşti, 2004
17. Popescu I., Bertan M., Manual de chirurgie, vol. I,
Editura Universitară “Carol Davila”, Bucureşti, 2007
18. Tehnici de chirurgie vasculară, Editura Medicală
Bucureşti, 2002

CZU: 616.24-008.444-07-08-053.2
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.22

СИНДРОМ ДЕТСКОГО ОБСТРУКТИВНОГО АПНОЭ СНА.

КЛИНИЧЕСКАЯ КАРТИНА, ДИАГНОСТИКА, ЛЕЧЕНИЕ
(Обзор литературы)
Татьяна ИЩЕНКО, 2Михаил ПОЛУЭКТОВ
1

3
Михаил ПОСТНИКОВ, д.м.н., доцент, 4Елена БУЛЫЧЕВА
ООО «Дентале», 119192, Москва, Российская Федерация
1

2
ФГАОУ ВО Первый МГМУ им. И.М. Сеченова Минздрава России (Сеченовский Университет),
119992, Москва, Российская Федерация.
3
Кафедра стоматологии ИПО СамГМУ, Самара
4
Первый Санкт-Петербургский государственный медицинский университет им. акад. И.П. Павлова,
197022, Санкт-Петербург, Российская Федерация.
e-mail: dr.bulycheva.elena@gmail.com

Резюме.
Синдром обструктивного апноэ сна (СОАС) является нередкой и в то же время недооценённой патологией в
детском возрасте, последствия которой могут вести к сердечно-сосудистым дисфункциям, когнитивным и обмен-
ным нарушениям. Своевременное обнаружение развития заболевания у юного пациента позволит предупредить
осложнения и улучшить качество жизни.
Ключевые слова: синдром обструктивного апноэ сна (СОАС), полисомнография (ПСГ), кардиореспиратор-
ное мониторирование (КРМ)

Rezumat. Sindromul de apnee obstructivă de somn pentru copii. Imagine clinică, diagnostic, tratament (revi-
zuirea literaturii.
Sindromul de apnee obstructivă de somn (OSA) este o patologie frecventă și în același timp subestimată în copilărie,
consecințele cărora pot duce la disfuncții cardiovasculare, tulburări cognitive și metabolice. Detectarea în timp util a dez-
voltării bolii la un pacient tânăr va preveni complicațiile și va îmbunătăți calitatea vieții.
Cuvinte-cheie: sindromul de apnee obstructivă în somn (OSA), polisomnografie (PSG), monitorizare cardiorespira-
torie (CRM)
128
Summary. Pediatric obstructive sleep apnea syndrome. Clinical pattern, diagnostics, treatment (literature
review).
Pediatric obstructive sleep apnea syndrome (OSAS) is an uncommon and underestimated pathology in childhood,
whose consequences can lead to cardiovascular dysfunctions, cognitive and metabolic disorders. Timely detection of the
development of the disease in a young patient will prevent complications and improve the quality of life.
Key-words: pediatric obstructive sleep apnea syndrome (OSAS), polysomnography (PSG), cardiorespiratory mon-
itoring (CRM)
Введение. Синдром обструктивного апноэ
сна в детском возрасте (СОАС) – прекращение
лёгочной вентиляции во время сна более чем на
10 секунд. Чаще его продолжительность 20-30
секунд, в тяжёлых случаях может достигать 2-3
минут и занимать до 60 % общего времени ноч-
ного сна (обычно не менее 10-15 остановок ды-
хания в течение часа), с нарушением структуры
сна и дневной сонливостью, ухудшением памяти
и интеллекта, жалобами на снижение работо-
способности и постоянную усталость [1]. Доля
детей с синдромом обструктивного апноэ варьи-
рует от 1,2% до 5,7%, при этом пик распростра-
нённости приходится на возраст от 2 до 8 лет [2].
Материалы и методы. Обзор литературы
был проведён с использованием поисковой систе-
мы PubMed в электронных базах данных Scopus и
Medline по февраль 2021 г.
Результаты
Клиническая картина
Одним из характерных симптомов СОАС у
детей является храп, в особенности, во время сна
на спине, когда, наиболее вероятно, происходит
обструкция верхних дыхательных путей (ВДП)
[2]. Ребёнок самостоятельно не может предъявить
жалобы на храп, поэтому необходимо наблюдение
родителей за сном ребёнка и его самочувствием в
дневное время. Дети с СОАС могут иметь разные
клинические проявления, включая гиперактив-
ность или дневную сонливость [3]. Беспокойный
сон, частые ночные позывы к мочеиспусканию и
изменения в поведении также являются характер-
ными симптомами.
Для диагностики расстройств дыхания во
сне у детей используется опросник Pediatric
Sleep Questionnaire (PSQ), а также Q6 (Set of
6 hierarchically arranged questions) [4]. Вопросы
касаются как качества сна ребёнка (дневная сон-
ливость, усталость), так и других ярких клиниче-
ских проявлений заболевания (храп, ротовое ды-
хание, головные боли, лишний вес и др.).
С помощью классификации верхних дыха-
тельных путей по Mallampati (метод прогнози-
рования трудной интубации) интерпретируют
степень визуализации мягкого нёба и ротоглотки
при широко открытом рте. В ходе исследования
Buletinul AȘM
с применением шкалы Mallampati было доказано,
что при увеличении показателя на 1 балл, вероят-
ность наличия СОАС увеличивается более чем в
шесть раз [5].
Подтверждение уменьшения объёма ВДП мож-
но получить с помощью конусно-лучевой компью-
терной томографии (КЛКТ). Данное исследование
применяют при диагностике патологических со-
стояний челюстно-лицевой области (ЧЛО). Объ-
ём дыхательных путей в программе Anatomage In
Vivo Dental рассчитывают от анатомической точки
PNS (Posterior Nasal Spine – задняя носовая ость)
до надгортанника [6]. В проведённых исследова-
ниях у детей с наличием СОАС сужение объёма
ВДП фиксируется на уровне ротоглотки в области
нёбной занавески и нёбного язычка.
Диагностика
«Золотым стандартом» для постановки диа-
гноза нарушений сна является полисомнография
(ПСГ). В основе лежит регистрация показателей
жизнедеятельности во время сна: биоэлектриче-
ской активности мозга (электороэнцефалография,
ЭЭГ), движений глаз (электроокулограмма, ЭОГ),
активности мышц подбородка (электромио-
графия, ЭМГ), электрокардиограммы (ЭКГ) и
движений конечностей. Обязательна регистрация
потока воздуха и дыхательных усилий, сатурации
крови кислородом, звуковых феноменов (храп) и
положения тела в постели.
Кардиореспираторное мониторирование
(КРМ) является более доступной и удобной аль-
тернативой ПСГ. Метод обычно включает в себя:
регистрацию дыхательного потока и дыхательных
усилий, сатурации крови кислородом и ЭКГ. В
отличие от ПСГ, при этом исследовании не оце-
нивают критерии самого сна, поэтому возможна
недооценка тяжести дыхательных нарушений при
включении в анализ длительных периодов бодр-
ствования. Несмотря на простоту и возможность
использования КРМ в домашних условиях, этот
метод используют, в основном, для выявления
детей с высоким риском СОАС. Доля удачных
исследований достигает 83% при индексе апноэ/
гипопное (ИАГ) ≥3 эпиз./ч., что соответствует
лёгкой форме СОАС (лёгкая форма 1-5 эпизода
апноэ/гипопное, средняя 5-10, тяжёлая ≥10) [2, 7].
Științe Medicale
Методы лечения СОАС у детей
В случаях, когда основной причиной развития
СОАС является гипертрофия миндалин, хирурги-
ческое лечение, такое как аденотонзиллэктомия,
используется наиболее часто. Данный метод ре-
комендован Американской академией педиатрии
(American Academy of Pediatrics/AAP) для лечения
апноэ у детей [2]. В последнее время набирает по-
пулярность метод тонзиллотомии. Меньший объ-
ём хирургического вмешательства при частичном
удалении гиперплазированной лимфоидной ткани
несёт меньший риск кровотечения и обеспечивает
более быстрое постоперационное восстановле-
ние. По данным мета-анализа, не было выявлено
никаких существенных различий в показателях
облегчения симптомов апноэ, качества жизни или
в изменениях иммунной функции в зависимости
от типа проведённой операции [8]. Тем не менее,
тонзиллотомия показала гораздо более высокий
риск (более чем в 3 раза) рецидива СОАС по срав-
нению с тонзиллэктомией. Кроме того, рецидивы
СОАС часто встречаются у детей младшего воз-
раста и могут потребовать повторной операции в
течение двух лет после аденотонзиллотомии [9].
Уменьшение массы тела положительно влия-
ет на проявления СОАС у детей. По данным ис-
следования M.L. Alonso-Álvarez, J. Terán-Santos,
A.I. Navazo-Egüia et al., в 2015 году детям с из-
быточным весом и с лёгкой степенью СОАС, не
имеющим физических признаков гипертрофии
аденоидной ткани, проводили коррекцию диеты,
направленную на ускорение снижения веса. Ре-
Литература
1. American Academy of Sleep Medicine. In-
ternational Classification of Sleep Disorders, 3rd ed.;
American Academy of Sleep Medicine: Darien, IL,
USA. 2014.
2. Marcus C. L., Brooks L. J., Draper K. A., Gozal
D., Halbower A. C. [et al.]. Diagnosis and management of
childhood obstructive sleep apnea syndrome. Pediatrics.
2012; Sep;130(3):714-55. https://doi.org/10.1542/peds.
2012-1672.
3. Wu Y., Feng G., Xu Z., Li X., Zheng L. [et
al.]. Identification of different clinical faces of obstruc-
tive sleep apnea in children. Int. J. Pediatr. Otorhino-
laryngol. 2019;127:109621. https://doi.org/10.1016/j.
ijporl.2019.109621.
4. Masoud A. I., Adavadkar P. A., Park C., Gowharji
L. F., Alwadei A. H., Carley D. W. Comparing two pediatric
sleep questionnaires: The Pediatric Sleep Questionnaire (PSQ)
and a set of 6 hierarchically arranged questions (6Q). Cranio.
2020;1-10. https://doi.org/10.1080/08869634.2020.1792221.
5. Kumar H. V., Schroeder J. W., Gang Z., Sheldon
S. H. Mallampati score and pediatric obstructive sleep ap-
129
зультаты показали, что у половины испытуемых,
которые следовали рекомендациям, симптомы
СОАС регрессировали [10].
Высокое распространение получила тера-
пия постоянным положительным давлением
(Continuous Positive Airway Pressure (CPAP)) для
лечения детей со средней или тяжёлой степенью
СОАС. Чрезмасочная вентиляция постоянным по-
ложительным давлением (СиПАП-терапия) реко-
мендована для лечения детей, у которых наблюда-
ется средняя или тяжёлая степень СОАС. Метод
основан на создании во время сна «пневматиче-
ской шины», не позволяющей спадаться стенкам
глотки при вдохе. На фоне СиПАП-терапии у де-
тей с СОАС отмечается улучшение когнитивных и
поведенческих показателей, уменьшается сонли-
вость и повышается качество жизни [11].
Обсуждение и выводы. Проблемы диагно-
стики СОАС у детей в большинстве случаев об-
условлены недостаточной осведомлённостью
практикующих врачей о расстройствах сна. Из-
менение поведения ребёнка, дневная гиперактив-
ность и плохая успеваемость воспринимаются как
неотъемлемая часть взросления и не рассматри-
ваются как симптомы развивающегося заболе-
вания. Главной жалобой, которая должна насто-
рожить врача, является храп. Многопрофильный
комплексный подход к распознаванию симптома-
тики и к диагностике СОАС позволит обеспечить
своевременную профилактику и повышение каче-
ства лечения, а также скорректировать процессы
роста и развития организма ребёнка.
nea. J. Clin. Sleep Med. 2014; 10 (9):985-990. https://doi.
org/10.5664/jcsm.4032.
6. Hatcher D. C. Cone beam computed tomogra-
phy: craniofacial and airway analysis. Dent. Clin. North
Am. 2012; 56 (2) p. 343-357. https://doi.org/10.1016/j.
cden.2012.02.002.
7. Ikizoglu N. B., Kiyan E., Polat B., Ay P., Karadag
B., Ersu R. Are home sleep studies useful in diagnosing
obstructive sleep apnea in children with down syndrome?
Pediatr. Pulmonol. 2019; 54 (10) p. 1541-1546. https://doi.
org/10.1002/ppul.24440.
8. Ericsson E., Graf J., Lundeborg-Hammarstrom I.,
Hultcrantz E. Tonsillotomy versus tonsillectomy on young
children: 2  year post surgery follow-up. J. Otolaryngol
Head Neck Surg. 2014;43(1):26. https://doi.org/10.1186/
s40463-014-0026-6.
9. Wang H., Fu Y., Feng Y., Guan J., Yin S. Tonsillec-
tomy versus tonsillotomy for sleep-disordered breathing in
children: a meta-analysis. PLoS One. 2015; 10 (3):0121500.
https://doi.org/10.1371/journal.pone.0121500.
130
10. Alonso-Álvarez M. L., Terán-Santos J., Navazo-
Egüia A. I., Martinez M. G., Jurado-Luque M. J. [et
al.]. Treatment outcomes of obstructive sleep apnoea
in obese community-dwelling children: the NANOS
study. Eur. Respir. J. 2015;46(3):717-727. https://doi.
org/10.1183/09031936.00013815.
Buletinul AȘM
11. Lynch M. K., Elliott L. C., Avis K. T., Schwebel
D. C., Goodin B. R. Quality of Life in Youth With Obstruc-
tive Sleep Apnea Syndrome (OSAS) Treated With Contin-
uous Positive Airway Pressure (CPAP) Therapy. Behav.
Sleep Med. 2019; 17 (3) p. 238-245. https://doi.org/10.108
0/15402002.2017.1326918.
Științe Medicale 131

VARIA

CZU: 618.5-089.888.61
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.23

CONCEPTUL OPERAȚIEI CEZARIENE

ÎN ULTIMII 10 ANI
1
Olga CERNEȚCHI, 1Oleg POTACEVSCHI, 2Zoreana CAZACU
1
Departamentul de obstetrică și ginecologie,
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
2
IMSP Spitalul Clinic Municipal „Gheorghe Paladi”
e-mail: olga.cernetchi@usmf.md

Rezumat.
Lucrarea abordează o perioadă de 10 ani din punct de vedere al evoluției numărului și procentului de operații ce-
zariene din totalul nașterilor și a impactului acestora asupra rezultatelor perinatale. Rezultatele studiului au demonstrat
cu certitudine că lărgirea indicațiilor către nașteri abdominale cu sporirea incidenței acestora contribuie la îmbunătățirea
indicatorilor mortalității perinatale.
Cuvinte-cheie: operație cezariană, frecvența operațiilor cezariene, mortalitatea perinatală.

Summary. The concept of cesarean section in the last 10 years.

The paper addresses a period of 10 years in terms of the evolution of the number and percentage of cesarean operations
in total births and their impact on perinatal outcomes. The results of the study showed with certainty that the widening of
indications for abdominal births with increasing their incidence contributes to improving indicators of perinatal mortality.
Key-words: cesarean operation, frequency cesarean operations, perinatal mortality.

Резюме. Концепция кесарева сечения за последние 10 лет.

В статье рассматривается 10-летний период с точки зрения эволюции количества и частоты операций кесаре-
ва сечения в общем числе родов и их влияния на перинатальные исходы. Результаты исследования показали, что
расширение показаний к абдоминальным родам с увеличением их частоты способствует улучшению показателей
перинатальной смертности.
Ключевые слова: кесарево сечение, частота кесарева сечения, перинатальная смертность.

Introducere: Pe parcursul ultimului deceniu se dis-
cută pe larg despre frecvența optimă a operației cezarie-
ne, care ar însemna indici perinatali satisfăcători la o in-
cidență minimă a complicațiilor postoperatorii la mamă.
Operația cezariană reprezintă cea mai frecventă
intervenție chirurgicală abdominală de pe glob. Ase-
menea oricărei intervenții, operația cezariană prezintă
indicații, beneficii, dar și riscuri. În ultimul timp, în
majoritatea țărilor se apreciază o creștere vertiginoa-
să a incidenței operațiilor cezariene, necătând la re-
comandările OMS de 15% [7]. Creșterea numărului
de nașteri prin operație cezariană în ultimul deceniu
constituie sursa unor importante controverse atât în
țară, cât și peste hotare. Strategia OMS față de tipul
de naștere este enunțată astfel: „Trebuie depuse toate
eforturile pentru ca operația cezariană să fie oferită
femeilor care o necesită, pentru a nu se ajunge la o
rată crescută a mortalității” [13].
Pe plan mondial, frecvența operației cezariene va-
riază în limite foarte mari: în 47,2% din țări incidența
operațiilor cezariene cu mult depășește 15%. Astfel,
în Rusia aceasta constituie 23% [2], Marea Britanie
– 25% [6], în SUA – 30% [6], Germania – 30,3%, Ro-
mânia – 30,4%, Ungaria – 32,5%, în țările Americii
Latine – mai mult de 50% [7] ,Republica Dominicană
– 58,1%. La polul opus, există țări care respectă reco-
mandările OMS și au rate optime ale nașterilor prin
operație cezariană. Printre acestea se numără Finlan-
da, cu o incidență de 16,1%, Norvegia – 17,3%, Cro-
ația – 18,7%, respectiv. În țările în curs de dezvoltare,
cum sunt Africa Centrală și de Vest, frecvența opera-
țiilor cezariene constituie cca 4 % [12].
Frecvența, din ce în ce mai crescută, a nașterilor
abdominale are o cauzalitate complexă, o îmbinare a
unor factori obiectivi, dar și subiectivi, care concură
la acest fenomen privit de unii obstetricieni cu îngri-
jorare, iar de alții cu resemnare [11].
O analiză a acestor cauze trebuie să pornească de
la constatarea că în ultimele două decenii, apariția con-
ceptului de „fătul ca pacient“, a condus la o schimbare
132
radicală a atitudinii obstetricienilor. O serie de riscuri
fetale considerate a fi „acceptabile“ în trecut, au deve-
nit, în ziua de azi, total inacceptabile. Astfel, aplicarea
operației cezariene după indicații fetale a contribuit la
ameliorarea indicatorilor morbidității și mortalității pe-
rinatale în situațiile de bazin clinic și anatomic strâm-
tat, prezentație pelvină, prolabarea cordonului ombili-
cal, fetopatia diabetică, retardul fetal sever, patologia
placentară, suferința fetală (examen Doppler), incom-
patibilitate feto-maternă după Rh-factor, placenta prae-
via, abruptioplacentae, hipertensiune gestațională, pa-
tologia anexelor fetale, infecții materne cu transmitere
materno-fetală etc. [5, 11].
În obstetrica contemporană este majorată lista de
indicații către rezolvarea nașterii pe cale abdominală,
aceasta fiind determinată în mare parte de modificări
socio-economice și culturale prin care trec țările eu-
ropene, dar și țara noastră, în care un procent din ce
în ce mai mare de femei reproductiv active se con-
centrează pe cariera profesională, și tot mai multe
cupluri își programează nașterea primului copil după
atingerea unor obiective de standard economic, astfel,
se apreciază ponderea înaltă a tehnologiilor de repro-
ducere asistată, pacientelor primipare vârstnice, pa-
cientelor cu infertilitate și cu patologii extragenitale
severe [5].
Pe aceeași linie se plasează și „succesul“ politi-
cilor de planificare familială și contracepție, menite
inițial de a scădea numărul mare de avorturi volunta-
re, și care reprezintă un instrument fiabil de amânare
a primei nașteri pentru o pătură din ce în ce mai con-
sistentă, a femeilor axate pe cariera profesională și
proiecte socio-economice. Astfel, nașterea primului
copil devine, din ce în ce mai frecvent, realizarea unui
„proiect“ al copilului planificat, și nu pur și simplu,
o întâmplare biologică, pe de o parte, cu extinderea
limitei de vârstă la prima naștere, dincolo de 30 de
ani, pe de altă parte [11].
Frecvent, în obstetrică contemporană, predo-
mină indicații non-obstetricale, în special, operația
cezariană la cerere, care rămâne o indicație discu-
tabilă. În anul 2011 în China,38% dintre operațiile
cezariene au fost catalogate ca fiind la cererea ma-
mei,fără indicații medicale [12]. Aceasta este re-
prezentată de ideea preconcepută despre o naștere
în „mod elegant“, cezariană fiind o alternativă pre-
ferabilă la o naștere naturală lungă, chinuitoare și
nesigură. Frica de durerea nașterii și de suferință are
origine religioasă și poate fi regăsită în Vechiul Tes-
tament, unde femeia este condamnată „să-și nască
pruncii în durere” [11].
O altă motivație pentru care multe femei optează
pentru naștere abdominală, este dorința de a-și păstra
o viață sexuală nealterată după naștere, considerând
Buletinul AȘM
că nașterea naturală poate produce modificări grave
ireversibile ale organelor genitale, ce va influența
negativ viața lor sexuală în tot restul vieții, această
motivație fiind, în opinia unei proporții importante
de femei, un standard cultural, economic și social, un
drept care nu poate fi înstrăinat [11].
Cca 98% de gravide doresc să finiseze naștere pe
cale abdominală [6]. Frecvent, această dorință este
susținută de medici obstetricieni-ginecologi, în lipsa
indicațiilor medicale certe pentru aceasta [6].
Timpul reprezintă un factor important pentru care
unii obstetricieni optează pentru naștere abdominală,
prin secțiune cezariană rapidă, previzibilă și progra-
mată, ca o alternativă la o naștere naturală lungă, im-
previzibilă și trenantă. Astfel, unii obstetricieni pre-
feră o naștere abdominală programată efectuată pe
parcursul zilei, când echipa de medici obstetricieni,
anesteziologi, neonatologi este completă, din punct
de vedere al siguranței pentru mamă și făt, vis-a-vis
de o naștere naturală în timpul nopții, cu o echipă me-
dicală incompletă, și, în mod evident, împovărată de
somn și oboseală [11].
Un alt factor, care determină sporirea inciden-
ței operațiilor cezariene, ține de aptitudinile pro-
fesionale ale obstetricianului în conduita nașteri-
lor naturale complicate, ce necesită aplicarea unor
manevre obstetricale speciale, cum sunt versiunile,
aplicarea de forceps și vacuum- extractor, asistența
în nașterile pelvine și sarcini multiple, însoțite de
un risc înalt de morbiditate și mortalitate perina-
tală. Astfel, ultimele generații de obstetricieni, în
fața oricărei complicații survenite în naștere, fac
ceea ce știu a face – operație cezariană – ceea ce e
mai bine pentru mamă și făt, și cu rezultate perina-
tale mai bune, decât să facă ceea ce nu știu sau nu
au experiență [11].
Totodată, creșterea incidenței nașterilor pe cale
abdominală în ultimul deceniu, creează o problemă
evidentă pentru obstetrică – creșterea numărului de
operații cezariene repetate la femeile cu cicatriciu pe
uter. Uterul cicatricial la moment predomină ca in-
dicație principală către operații cezariene efectuate.
În prezent, cicatriciu pe uter prezintă 4-8% de gra-
vide și parturiente [3], iar fiecare a treia operație ce-
zariană este repetată. Regula, formulată de Cragine
(USA, 1916), „O dată cezariană, mereu cezariană”,
a fost utilă pentru toate cazurile de operații cezariene
corporale anterioare (operații clasice), dat fiind faptul
că o altă tehnică de realizare a cezarienelor nu a fost
cunoscută.
Pe de altă parte, orice naștere abdominală pre-
supune expunerea mamei la riscuri și complicații
intra- și postoperatorii precoce sau la distanță.
Rata de succes al realizării operației cezariene, în
Științe Medicale
Figura 1. Evoluția numărului de operații cezariene vs nașteri în perioada anilor 2010-2020 (abs)
special ce ține de apariția complicațiilor, depinde
de profesionalismul echipei medicale implicate
în procesul chirurgical, momentul realizării in-
tervenției chirurgicale (urgentă/programată, ziua/
noaptea), statutul premorbid al pacientei. Studiile
de specialitate relatează, că operațiile cezariene
urgente și efectuate în orele de gardă prezintă o
frecvență mai înaltă de dezvoltare a complicații-
lor intra-/postoperatorii, cu un impact semnificativ
asupra sănătății materne.
Scopul studiului. Analiza sporirii incidenței și
indicațiilor pentru operație cezariană și rolul acesteia
în îmbunătățirea indicilor perinatali.
Material și metode
Pentru realizarea scopului propus, în cadrul Cen-
trului Perinatologic IMSP SCM „Gheorghe Paladi”
din mun. Chișinău a fost realizat un studiu retrospec-
Figura 2. Evoluția frecvenței operațiilor cezariene în perioada anilor 2010-2020 (%)
133
tiv de comparare a indicatorilor de bază cu referire la
nașterile abdominale și a mortalității perinatale pe par-
cursul anilor 2010-2020.
Rezultate și discuții
În perioada anilor 2010-2020 în cadrul Centru-
lui Perinatologic IMSP SCM „Gheorghe Paladi” din
mun. Chișinău au avut loc 86346 de nașteri, dintre
care 15037 (17,4%) s-au rezolvat prin operație ceza-
riană (Figura 1).
Ponderea nașterilor abdominale a variat pe par-
cursul perioadei incluse în studiu între 14,3% și
19,7%, cu o tendință de creștere anuală în dinamică
(Figura 2).
Conform datelor analizate, se constată, atât o
creștere semnificativă a numărului total de opera-
ții cezariene, cât și o creștere – și mai pregnantă a
procentului de nașteri abdominale, prin scăderea nu-
134 Buletinul AȘM

Tabelul 1.
Incidența operațiilor cezariene IMSP SCM „Gheorghe Paladi”, mun. Chișinău, anii 2010-2020 (abs., %)
Operații cezariene Urgente Planice O.C. repetate
Anul
absolut % absolut % absolut % absolut %
2010 1190 14,3 638 53,6 552 46,4 301 25,3
2011 1295 15,7 714 55,1 581 44,9 311 24,0
2012 1309 15,7 685 52,3 624 47,7 330 25,2
2013 1408 16,9 657 53,3 751 46,7 321 22,8
2014 1425 16,9 773 53,2 652 45,8 387 27,2
2015 1425 17,3 790 55,4 635 44,6 434 30,5
2016 1617 18,6 933 57,7 684 42,3 552 34,3
2017 1403 18,8 817 58,2 586 41,8 477 34
2018 1316 19,5 741 56,3 575 43,7 463 35,2
2019 1346 19,7 812 60,3 534 39,6 468 34,7
2020 1303 19,4 845 64,8 458 35,2 521 39,9

mărului total de nașteri, de la 1190 și 14,3% în anul
2010, la 1303 și 19,4% în anul 2020.
Evaluând structura operațiilor cezariene, am de-
terminat o creștere a incidenței operațiilor realizate în
mod urgent, comparativ cu cele planice, de la 53,6%
și 46,4%, respectiv, în anul 2010 la 64,8% și 35,2% în
anul 2020 (Tabelul 1).
Conform rezultatelor obținute, pe parcursul ultimu-
lui deceniu, a crescut semnificativ ponderea operațiilor
cezariene repetate din motivul cicatriciului pe uter, de la
301 (25,3%) în anul 2010 la 521 (39,9%) în anul 2020.
Privitor la alte indicații ale operațiilor cezariene,
s-a constatat creșterea unor indicații „moderne“, cum
sunt „sarcina obținută prin FIV“, „sarcina obținută
după tratamentul îndelungat al infertilității“, „primi-
pară în vârstă“. Notabile sunt creșterile numărului de
operații cezariene pentru feți macrosomi. Totodată,
ponderea rezolvării pe cale abdominală a sarcinilor
multiple și a prezentației pelvine determină o stabili-
zare pe parcursul ultimului deceniu (Figura 3).
Unul din cei mai importanți indicatori ai efici-
enței rezolvării sarcinii prin operație cezariană, este
mortalitatea perinatală.
Rezultatele studiului au demonstrat că lărgirea in-
dicațiilor către operații cezariene cu sporirea inciden-
ței acestora pe parcursul ultimului deceniu a condus
la îmbunătățirea indicatorilor mortalității perinatale-
de la 10,1‰ în anul 2010 la 8,1‰ în anul 2020, în

Figura 3. Evoluția indicațiilor către operații cezariene în perioada anilor 2010-2020

Științe Medicale 135

Figura 4. Indicii mortalității perinatale în perioada anilor 2010-2020 (‰)

special din contul micșorării mortalității neonatale
precoce în perioada menționată (Figura 4).
Studiind evoluția complicațiilor˝septico-purulen-
te postoperatorii după operația cezariană pe parcursul
ultimului deceniu, s-a apreciat majorarea acestora, de
la 9,1% în anul 2010 la 25,8% în anul 2020 (din tota-
lul complicațiilor puerperale) (Figura 5).
Aceasta poate fi determinat de ponderea înaltă a
operațiilor cezariene repetate, care sunt mai dificile
tehnic de efectuat și, astfel, sunt însoțite de frecvența
sporită a complicațiilor septico-purulente în perioada
puerperală și de o morbiditate maternă sporită prin:
proces aderențial intraabdominal, leziuni a organelor
abdominale, infecții postoperatorii, hemoragii, histe-
rectomii etc.
Concluzii
Studiul realizat a confirmat tendința contempora-
nă către sporirea nașterilor abdominale vis-a-vis de
nașteri vaginale, în scopul acordării siguranței mamei

Figura 5. Complicații septico-purulente după operație cezariană din numărul total de complicații puerperale 2010-2020 (%)
136
și fătului. Astfel, pe parcursul ultimului deceniu inci-
dența operațiilor cezariene a crescut de la 14,3% în
2010 la 19,7% în 2020.
Rezultatele studiului au demonstrat cu certitudi-
ne că lărgirea indicațiilor către operațiile cezariene
cu sporirea incidenței acestora pe parcursul ulti-
mului deceniu au contribuit la îmbunătățirea indi-
catorilor mortalității perinatale de la 10,1‰ în anul
2010 la 8,1‰ în anul 2020, în special din contul
micșorării mortalității neonatale precoce în perioada
menționată.
Bibliografie
1. Краснопольский В.И., Буянова С.Н., Щукина
Н.А., Логутова Л.С. Несостоятельность шва (рубца)
на матке после кесарева сечения: проблемы и решения
// Российский вестник акушера-гинеколога. 2015. Т. 15.
№ 3. С. 4-8.
2. Краснопольский В.И., Логутова Л.С. Совре-
менная концепция родоразрешения и перинатальная
смертность // Медицинский совет. 2014. № 9. С. 54-58.
3. Акушерство: Национальное руководство /
Под ред. Э.К. Айламазяна, В.И. Кулакова, В.Е. Радзин-
ского, Г.М. Савельевой. М., 2009. С. 1025-1035.
4. Иванова О.Г., Шалина Р.И., Курцер М.А. и др.
- Акушерство и гинекология, 2003, №2, с. 29-32.
5. Радзинский В.Е. Акушерская агрессия. М.;
2011. 679.
6. Степанова Р.Н. Проблемы родоразрешения
женщин после предшествующего кесарева сечения.
Ульяновский медико-биологический журнал. 2018.
№ 3. С. 19-28.
7. Boatin A., Schlotheuber A., Betran A.P. Within
country inequalities in cesarean section rates: observa-
tionalstudy of 72 low and middle in come countries. Ob-
stet. Gynecol. Surv. 2018; 73 (6): 333-334.
Buletinul AȘM
Semnificativ s-a majorat numărul de operații ce-
zariene repetate, ce prezintă un risc sporit atât pentru
complicații intra- și postoperatorii, cât și pentru mor-
biditatea maternă.
În pofida aplicării tehnicilor chirurgicale optime și
standardizate în efectuarea secțiilor cezariene, se atestă
creșterea incidenței complicațiilor septico-purulente posto-
peratorii, posibil din contul operațiilor cezariene multiple.
Este necesară o analiză atentă a indicațiilor pentru
operație cezariană primară cu determinarea unor solu-
ții pentru reducerea numărului de nașteri abdominale.
8. Spong C.Y., Landon M.B., Gilbert S., Rouse D.J.
Risk of uterine rupture and adverse perinatal outcome at
term after cesarean delivery. Obstet. Gynecol. 2007; 110
(4): 801-807.
9. Lydon-Rochelle M.T., Cahill A.G., Spong C.Y.
Birth after previous cesarean delivery: short-term mater-
nal outcomes. Semin Perinatol. 2010; 34 (4): 258-266.
10. Munro S., Kornelsen J., Corbett K. Do wom-
enhave a choice? Care providers and decision makers.
Perspectives on barriers toaccess of health services
for birth after a previous cesarean. Birth. 2017; 44 (2):
153-160.
11. Chitulea P., Galeș C., Popa I-C. Conceptul cezari-
enei în ultimii douăzeci de ani. Materialele Congresului al
XV-lea Național de Obstetrică și Ginecologie. București,
2010, p. 48-56.
12. Wang X., Hellerstein S., Hou L., Zou L., Ruan Y.,
Shang W. Caeserean deliveries in China. BMC pregnancy
and chil birth 2017.17 (1):54.
13. Betran A.P., Torloni M.R., Zhang J.J., Gulmezoglu
A.M. Section WHOWGoC: WHO Statement on Cesarean
Section Rates. BJOG: An international journal of obstetrics
and gynecology 2016, 123(5): 667-670.
Științe Medicale 137

УДК: [616.98:578.834.1]-008.9:577.112.37
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.24

ОСОБЕННОСТИ МЕТАБОЛИЗМА ГЛУТАТИОНА ПРИ COVID-19

И.Е. МЕРЕУЦЭ, др. хаб. мед. наук, проф., 1Ф.А. СТРУТИНСКИЙ, др. хаб. биол. наук, доцент,
1,2

2
Н.И. БОДРУГ, др. хаб. мед. наук, проф., 1Л.Д. ПОЛЯКОВА, др. биол. наук,
1
В.Ф. КАРАУШ, др. биол. наук, 1А.Я. ЧЕБОТАРЬ, науч. сотр.
1
Институт Физиологии и санокреатологии,
2
Государственный университет медицины и фармакологии имени Николая Тестемицану
e-mail: ion.mereuta@usmf.md

Резюме.
В работе приведены результаты исследований по влиянию коронавирусной инфекции на метаболизм глутати-
она и серосодержащих аминокислот у пациентов с COVID-19. Поражение легочной системы вирусом COVID-19
сопровождается гипоксией, которая провоцирует повышенную выведение цистина с мочой, что может служить
причиной напряжения в метаболизме серосодержащих аминокислот и глутатиона. Расширены представления о
механизмах влияния вируса COVID-19 на метаболические процессы в организме.
Ключевые слова: метаболизм, глутатион, аминокислоты, цистеин, цистин, метионин, коронавирус,
COVID-19.

Rezumat. Particularitățile metabolismului glutationului în infecția COVID-19.

În lucrare sunt prezentate rezultatele studiilor privind influența infecției cu coronavirus asupra metabolismului glu-
tationului și aminoacizilor ce conțin sulf la pacienții cu COVID-19. Afectarea sistemului pulmonar de către virusul CO-
VID-19 este însoțită de hipoxie, care provoacă excreție sporită de cistină prin urină, care poate fi cauza stresului în
metabolismul aminoacizilor ce conțin sulf și al glutationului. Sunt extinse mecanismele influenței virusului COVID-19
asupra proceselor metabolice din organism.
Cuvinte-cheie: metabolism, glutation, aminoacizi, cisteină, cistină, metionină, coronavirus, COVID-19.

Summary. Peculiarities of glutathione metabolism in COVID-19.

The article presents the results of studies on the effect of coronavirus infection on the metabolism of glutathione and
sulfur-containing amino acids in patients with COVID-19. The defeat of the pulmonary system by the COVID-19 virus is
accompanied by hypoxia, which provokes an increased excretion of cystine in the urine, which can cause tension in the
metabolism of sulfur-containing amino acids and glutathione. The understanding of the mechanisms of influence of the
COVID-19 virus on metabolic processes in the body has been expanded.
Key-words: metabolism, glutathione, amino acids, cysteine, cystine, methionine, coronavirus, COVID-19.

Введение. Известно, что глутатион представ-
ляет собой трипептид, природный антиоксидант,
синтезирующийся в организме при условии по-
ступления с пищей (как правило, растительного
происхождения) его аминокислот – предшествен-
ников (цистеина, глицина и глутаминовой кис-
лоты). Поддержание высоких концентраций вос-
становленного глутатиона в большинстве типов
клеток подчеркивает его жизненно важную роль
в организме. Глутатион защищает органы и ткани
от повреждения окислительным стрессом, пода-
вляет репликацию различных вирусов, вовлечен
в регуляцию клеточного иммунитета, регулиру-
ет синтез и восстановление А, С и Д, участвует
в контроле процессов клеточной пролиферации и
апоптоза, а также многих других биологических
процессах [4].
Многочисленные литературные источники
[6, 7, 8] отмечают тот факт, что окислительный
стресс и потенцируемое им воспаление состав-
ляют основу патогенеза различных хронических
заболеваний, отягощающих течение коронави-
русной инфекции COVID-19 (сахарный диабет,
тяжелые формы ожирения, бронхолегочные бо-
лезни, сердечно-сосудистые заболевания, рак, бо-
лезни почек и печени). Причиной окислительного
стресса является нарушение баланса в системе
редокс-гомеостаза, характеризующегося избы-
точной продукцией реактивных форм кислорода
и недостаточной активностью системы антиокси-
дантной защиты.
Среди всех потенциальных антиоксидантов
в организме именно глутатион обеспечивает
устойчивые условия для эффективного функцио-
нирования антиоксидантной системы и его дефи-
цит может быть причиной нарушений различных
органов и систем. В последнее время, многие
специалисты высказывают мнение, что дефицит
глутатиона является наиболее вероятным объяс-
нением отягощающего влияния факторов риска
138
на клиническое течение инфекции COVID-19 [4,
6, 7]. Дефицит эндогенного глутатиона сопрово-
ждает многие хронические заболевания, ухуд-
шающие прогноз COVID-19. Снижение уровня
глутатиона у таких пациентов уже само по себе
сопровождается окислительным стрессом, тем
самым, потенцируя воспалительные изменения в
легких, что в конечном итоге, приводит к разви-
тию острого респираторного дистрессиндрома,
полиорганной недостаточности и витальному
исходу.
Полоников А. [4], на основании собствен-
ных наблюдений пациентов COVID-19, пришел
к выводу, что причиной тяжелых проявлений и
смерти больных является эндогенный дефицит
глутатиона.
Следует отметить, что эндогенный дефицит
глутатиона является характерной особенностью
людей пожилого возраста. Исследования на лю-
дях и животных указывают на то, что уровень эн-
догенного глутатиона прогрессивно снижается с
возрастом, что делает клетки пожилых людей бо-
лее восприимчивыми, чем у молодых, к окисли-
тельному повреждению, вызванному различными
факторами окружающей среды, включая вирус-
ные инфекции [4].
Многочисленные зарубежные публикации
указывают на то, что поддержание глутатиона на
высоком уровне обеспечивает надежную неспе-
цифическую противовирусную защиту вне зави-
симости от вида вируса и демонстрирует имму-
номодулирующие свойства. Есть доказательства
того, что глутатион ингибирует репликацию раз-
личных типов вирусов на разных этапах их жиз-
ненного цикла, тем самым, снижая вирусную на-
грузку на организм и предотвращая массивный
выброс воспалительных клеток в легких, в том
числе и благодаря собственным противовоспали-
тельным свойствам глутатиона.
Есть гипотеза, что вирус SARS-CoV-2 пред-
ставляет опасность только для людей с эндо-
генным дефицитом глутатиона, независимо от
того, что стало причиной дефицита – старение
Показатели метаболизма глутатиона в эритроцитах крови у пациентов с коронавирусной
инфекцией COVID-19 (мкМ/100мг)
Аминокислоты
49,40±23,57
Цистеин 2,30±0,63
Глицин 38,82±8,94
Глутаминовая кислота 20,76±5,49
Метионин 1,55±0,43
Buletinul AȘM
организма, хронические болезни или другие
факторы [4].
Целью настоящего исследования явилось из-
учение влияния коронавирусной инфекции на об-
мен глутатиона, цистеина, глицина, глутаминовой
кислоты и метионина у пациентов с COVID-19.
Материалы и методы. Анализ содержа-
ния окисленного глутатиона, цистеина, гли-
цина, глутаминовой кислоты и метионина в
эритроцитах крови пациентов с коронавирус-
ной инфекцией COVID-19, осуществляли на
анализаторе аминокислот ААА-339М методом
ионообменной хроматографии [2]. Получен-
ные результаты обработаны статистически по
методу Стьюдента.
Результаты и их обсуждения. В настоящее
время в отношении более чем 60 заболеваний вы-
явлена патогенетическая связь с оксидативным
стрессом. Болезни инфекционного характера и
большинство патологий метаболического син-
дрома сопровождаются массивным образованием
свободных радикалов [1].
Принимая во внимание значимость глута-
тиона в формировании антиоксидантного по-
тенциала организма и поддержании функцио-
нального тонуса иммунной системы в активном
состоянии, нами было изучено влияние корона-
вирусной инфекции COVID-19 на метаболизм
глутатиона. Чтобы раскрыть метаболизма глу-
татиона и его составных компонентов (цисте-
ин, глицин и глутаминовая кислота), следует
обратиться к их биохимическим особенностям
и факторам, влияющим на обменные процессы.
С биохимической точки зрения, особую акту-
альность представляет цистеин, поскольку он
является носителем (-SH-) сульфгидрильной
группы, которая играет разнообразную функ-
цию в организме и в частности является мише-
нью для улавливания свободных радикалов и
токсических метаболитов. Эти особенности мо-
лекулы цистеина делают её активным центром
по защите клеточных структур от избытка сво-
бодных радикалов, формируют антиоксидант-
Таблица 1
Уровень окисленного глутатиона
50,95±2,19 52,50±19,00
2,34±0,05 2,38±0,44
38,06±1,07 37,30±6,33
19,16±2,20 17,57±5,73
1,52±0,04 1,49±0,29
Științe Medicale
ный потенциал организма и выполняют важную
детоксификационную функцию.
Глутатион, благодаря своей способности
борьбы со свободными радикалами, играет также
важную роль в поддержании иммунной системы
в активном состоянии. Активность иммунной
системы зависит от состояния Т-лимфоцитов,
которые первыми распознают чужеродных для
организма токсических агентов по принципу
«свой-чужой» и передают полный набор этой
информации другим структурам иммунной си-
стемы для выработки соответствующих анти-
тел. Насколько быстро они выявят чужеродных
агентов и насколько полно и объективно будет
считана с них информация и передана последу-
ющим структурам иммунной системы для при-
нятия мер, зависит от состояния рецепторов
Т-лимфоцитов, насколько они чисты от свобод-
ных радикалов. И здесь ведущая роль отводится
глутатиону. К тому же в синтезе Т-лимфоцитов
принимает участие цистеин и является его неза-
менимым компонентом.
Глутатион участвует в многочисленных био-
химических процессах организма, в частности бо-
рется с мутагенными явлениями. Отмеченная зна-
чимость глутатиона обязывает обратить внимание
на его метаболизм с целью его поддержания в оп-
тимальных лимитах. О влиянии коронавирусной
инфекции COVID-19 на состояние метаболизма
глутатиона и его составных компонентов, судили
по показателям эритроцитов пациентов болею-
щих COVID-19. Результаты исследований пред-
ставлены в таблице 1.
Приведенные в таблице результаты отража-
ют особенности метаболизма глутатиона при ко-
ронавирусной инфекции. Прежде всего, следует
отметить высокий уровень окисленного глутати-
она, который колеблется от 49,40±23,57 до 52,50±
±19,00 мкМ/100мг, что свидетельствует об интен-
сивных антиоксидантных процессах в организме.
Сложившаяся ситуация обусловлена высокой кон-
центрацией свободных радикалов, которые явля-
ются следствием деятельности вируса COVID-19
и активное противостояние им имеющихся резер-
вов глутатиона.
Глутатион существует в организме в двух фор-
мах: окисленной (неактивной) и восстановленной
(активной). Соотношение концентраций вос-
становленного и окисленного глутатиона в нор-
ме составляет 10/1, а уменьшение соотношения
является маркером оксидативного стресса. При
избыточной продукции свободных радикалов на-
блюдается резкое истощение запасов восстанов-
ленного глутатиона. Наличие достаточной кон-
139
центрации восстановленного глутатиона является
важным фактором выживания клеток в условиях
оксидантного стресса [1].
Аминокислоты цистеин, глицин и глутамино-
вая кислота, которые составляют основу глута-
тиона, отвечают за его синтез и восстановление.
Аминокислоты входящие в состав глутатиона
относятся к заменимым, однако их реакция на
метаболические процессы проявляется по-раз-
ному. С увеличением уровня окисленного глута-
тиона возрастает концентрация, а следователь-
но, и потребность в цистеине с 2,30±0,63 до 2,38±
±0,44 мкМ/100мг. Это демонстрирует тот факт,
что с возрастанием окисленного глутатиона
возрастает потребность в цистеине как един-
ственному носителю (-SH-) сульфгидрильной
группы. То есть между этими показателями
наблюдаем положительную корреляцию – с
возрастанием окисленного глутатиона возрас-
тает концентрация цистеина. Сульфгидрильная
группа является основным активным центром
глутатиона в реализации антиоксидантного и
детоксикационного действия – используется
как донор электрона в антиоксидантных реак-
циях [3].
Интенсивная работа глутатиона по нейтра-
лизации свободных радикалов и токсических
продуктов метаболизма, нуждается в повышен-
ных количествах цистеина, в первую очередь,
для синтеза и репаративных процессов соб-
ственной молекулы. Клетки пораженные виру-
сом, для собственной безопасности вынуждены
синтезировать повышенное количество глута-
тиона, что также увеличивает потребность в
цистеине.
Как источник сульфгидрильной группы, в ци-
стеине, нуждаются и целый ряд других метаболи-
ческих реакций. В связи с этим, вопрос обеспе-
чения организма в цистеине приобретает особую
актуальность.
Обратная корреляция наблюдается между
уровнем окисленного глутатиона и концентра-
цией глицина и глутаминовой кислоты. Так, с
возрастанием окисленного глутатиона количе-
ство глицина снижается с 38,82±8,94 до 37,30±
±6,33 мкМ/100мг, а глутаминовой кислоты с
20,76±5,49 до 17,57±5,73 мкМ/100мг.
Неодинаковая роль аминокислот входящих в
состав глутатиона, обязывает рассмотреть вопрос
об источниках их покрытия и в первую очередь
цистеина, потребность которого возрастает по
мере роста окисленного глутатиона. Анализ полу-
ченных данных, дает основания заключить, что на
обмен серосодержащих аминокислот и глутатио-
140
на оказывают влияние их уровень поступления с
принимаемой диетой, а также особенностями ме-
таболизма, обусловленными влиянием коронави-
русной инфекцией COVID-19.
Результаты анализа, приведенные в таблице,
демонстрируют, что с возрастанием уровня окис-
ленного глутатиона и возрастания потребности в
цистеине, снижается концентрация метионина
с 1,55±0,43 до 1,49±0,29 мкМ/100 мг. Таким об-
разом, становится очевидным, что повышенная
потребность в цистеине компенсируется за счет
метионина, которая является серосодержащей
и незаменимой аминокислотой. Использование
метионина в качестве источника (-SH-) сульфги-
дрильной группы, возможно, с биохимической
точки зрения, однако является довольно затрат-
ным исключительным, к тому же это может со-
здать дополнительный дефицит метионина. По-
лучение цистеина из метионина требует долгого
превращения при условии достаточного количе-
ства витаминов группы В и специализированных
ферментов. На скорость этого процесса оказыва-
ет влияние состояние метаболизма, наличие со-
путствующих заболеваний, в том числе болезни
печени.
Сам цистеин относится к группе заменимых
аминокислот и может быть синтезирован более
эффективным путем через восстановление ци-
стина. Следовательно, следующим более про-
стым, путем получения цистеина в организме
является восстановления молекулы цистина
путем присоединения двух атомов водорода.
При этом из одной молекулы цистина образу-
ется две молекулы цистеина, однако как демон-
стрируют полученные данные этот вариант не
является доминирующим, поскольку в мета-
болизм глутатиона вовлекается метионин [5].
Заменимые аминокислоты поэтому и называют
заменимыми, потому что принято считать, что
не существует дефицита с их поступлением с
продуктами питания и синтеза в организме пу-
тем переаминирования. Недостаток цистина и
цистеина в организме возникает очень редко
ввиду его достаточной естественной выработке
в организме и способности взаимозаменяемо-
сти. С возрастом (старше 60 лет), при интен-
сивных физических нагрузках и патологиях,
концентрация глутатиона, цистина, цистеина
и метионина снижается, а их дефицит приво-
дит к снижению защитных свойств иммунной
системы и повышенной восприимчивости к
различным инфекциям, что требует дополни-
тельного поступления. Бытующее мнение, что
заменимые аминокислоты не могут создавать
Buletinul AȘM
проблемы в метаболических процессах, не со-
всем оправдано. Имеются доказательства [3]
что образование глутатиона в печени тесно
связано с питанием, особенно с содержанием в
диете цистеина. Уровень глутатиона в печени
уменьшается почти в 2 раза при голодании и
восстанавливается после еды.
Этот факт обязывает обратить особое вни-
мание на сбалансированность принимаемого
рациона и обеспеченность его серосодержащи-
ми аминокислотами, и в первую очередь ци-
стеином, цистином и метионином, особенно в
период пандемии COVID-19. Лучшими источ-
никами серосодержащими аминокислотами для
синтеза глутатиона являются: рыба (особенно
лосось), соя, овес и овсяные хлопья, пшеница,
чеснок, лук, яйца, орех, мука, свинина, кури-
ца, кукурузная мука, сладкий перец, брокколи,
брюссельская капуста.
С точки зрения опасности неконтролируемого
развития свободнорадикальных процессов, нуж-
но стремиться избегать истощения глутатиона и
цистеина, их предшественников – метионина и
цистина, и всего пула антиоксидантов, функцио-
нирующих в составе физиологической антиокси-
дантной системы организма.
Особенности метаболизма глутатиона об-
условлены характером воздействия вируса
COVID-19 на организм, когда быстро и оператив-
но возникает потребность в больших количествах
глутатиона и его предшественников.
Как свидетельствуют полученные данные,
окислительный стресс приводит к существенному
накоплению окисленного глутатиона в организме
и его выбросу в кровь.
Повышенное содержание окисленного глута-
тиона в плазме крови, в свою очередь, может вы-
звать окисление тиоловых групп белков плазмы и
белков базолатеральных мембран клеток ткани и
их активацию [8].
В связи с этим, особое биологическое значение
приобретает процесс катаболизации и удаления
из циркуляции крови окисленного глутатиона при
его чрезмерной аккумуляции. Помимо участия
почек и поджелудочной железы предполагается
регуляция уровней окисленного и восстановлен-
ного глутатиона путем тиосульфидного обмена
с цистеином [3]. Не исключено, что напряжение
в метаболизме глутатиона, возможно, кроется в
специфике и агрессивности воздействии корона-
вируса в первую очередь, на легочную систему.
Поражение легочной системы вирусом COVID-19
вызывает явление гипоксии или аноксемии в ор-
ганизме, которое сопровождается недостатком
Științe Medicale
кислорода в крови пациентов. Гипоксия в свою
очередь является причиной аминоацидурии, ко-
торая сопровождается повышенным выделением
цистина с мочой, что может служить источником
его дефицита в организме для образования цисте-
ина. При тяжелых случаях с мочой может выде-
ляться до 2 граммов цистина в сутки [5]. Источ-
ником цистина в моче при цистинурии является
не пищевой цистин (поступающей с пищей), а ци-
стин, образующийся из других серосодержащих
аминокислот – цистеина и метионина, что может
служить еще одним очагом напряжения в обмен-
ных процессах глутатиона.
Интенсивное участие (-SH-) сульфгидрильной
группы в антиоксидантных и детоксикационных
процессах приводит к повышенной экскреции из
организма продуктов распада цистеина, что также
может провоцировать его дефицит в организме.
Выявленные особенности влияния коронави-
руса COVID-19 на метаболизм глутатиона и ци-
стеина могут служить причиной осложнений в
почках и печени, как во время болезни, так и про-
явиться в последующий период в виде побочных
эффектов.
Активное участие глутатиона в нейтрализации
оксидативного стресса вызванного коронавирус-
ной инфекцией, увеличивает его объем в катабо-
лических процессах. В условиях низкой физиче-
ской нагрузки, 80-90% глутатиона захватывается
и расщепляется почками вследствие высокой ак-
тивности в них гамма-глутамилтранспептидазы,
что служит источником повышенного накопления
в них цистина [3].
Избыточное выделение цистина с мочой со-
провождается еще одним негативным явлением.
Имеется в виду, тот факт, что цистин плохо рас-
творяется в воде и при несвоевременном удале-
нии выпадает в осадок и служит источником об-
разования цистиновых камней в почках, мочевом
пузыре и мочеточниках [5].
Образование осадков и цистиновых образова-
ний может служить причиной воспалительных и
других патологических процессах в почках и мо-
чевом пузыре.
Избыточное использование незаменимой
аминокислоты метионина для образования ци-
стеина может обострить её дефицит, что нега-
тивно проявится в целом ряде биохимических
процессах, в том числе и на работе печени, где
она играет важную роль. Поскольку печень яв-
ляется метаболически активным органом, де-
токсикационной «лабораторией» организма и
основным местом синтеза белков, в том числе
глутатиона, липопротеинов и других важных
141
веществ, где протекает множество окислитель-
но-восстановительных реакций, оксидативный
стресс сопровождает практически любую пато-
логию, становясь одним из основных факторов
нарушения ее функции. Печень обеспечивает
около 90% всего циркулирующего глутатиона в
плазме крови.
Таким образом, результаты проведенных ис-
следований позволили изучить особенности вли-
яния коронавирусной инфекции COVID-19 на
метаболизм глутатиона – главного компонента
антиоксидантной системы организма. Получен-
ные сведения дают основание более обоснованно,
подойти к организации профилактических, лечеб-
ных и реабилитационных мероприятий при коро-
навирусной инфекции COVID-19.
Проведенные исследования позволяют сде-
лать следующие заключения.
1. Высокий уровень окисленного глутатиона
(49,40±23,57–52,50±19,00 мкМ/100мг), у паци-
ентов с вирусом COVID-19, демонстрирует, что
коронавирусная инфекция является источником
чрезмерного оксидативного стресса, который
порождает нарушение баланса окислительных и
восстановительных реакций в организме, в сто-
рону избыточного образования свободных ради-
калов, которые являются сильными окислителями
способные повреждать жизненно важные органы
и физиологические системы человека.
2. С увеличением окисленного глутатиона
с 49,40±23,57 до 52,50±19,00 мкМ/100мг, кон-
центрация цистеина возрастает с 2,30±0,63 до
2,38±0,44 мкМ/100 мг, количество глицина сни-
жается с 38,82±8,94 до 37,30±6,33 мкМ/100мг,
глутаминовой кислоты с 20,76±5,49 до 17,57±
±5,73 мкМ/100мг, а метионина с 1,55±0,43 до
1,49±0,29 мкМ/100мг.
3. Выявлена взаимозависимость между цисте-
ином и метионином в метаболизме глутатиона, в
период коронавирусной инфекции. С увеличени-
ем цистеина в эритроцитах с 2,30±0,63 до 2,38±
±0,44 мкМ/100мг, концентрация метионина сни-
жается с 1,55±0,43 до 1,49±0,29 мкМ/100 мг, что
указывает на то, что потребность организма в ци-
стеине частично покрывается за счет метионина.
4. Установлена взаимосвязь между обменом
глутатиона и серусодержащих аминокислот ци-
стеином и метионином при COVID-19, что обязы-
вает обеспечить их оптимальный уровень в при-
нимаемой диете, в период пандемии.
5. Для снижения нагрузки на глутатион и ак-
тивацию иммунной системы, особое внимание
142
следует уделить обеспеченности рациона питания
витаминами в том числе С и Е которые проявля-
ют иммуномодулирующие свойства и активируют
Т-лимфоциты.
6. Активно использовать нутрицевтики и
биологически активные добавки с антивирусной
и иммуностимулирующей активностью, обла-
дающие повышенной антиоксидантной способ-
ностью и обеспечивающие адекватный уровень
глутатиона.
7. Из особенностей влияния коронавирусной
инфекцииCOVID-19 на метаболические процес-
сы следует выделить следующие:
а) поражение легочной системы вызывает ги-
поксию, которая провоцирует повышенное выде-
ление цистина с мочой;
б) цистин плохо растворяется в воде и при
несвоевременном удалении выпадает в осадок,-
Литература.
1. Бабак О.Я. Глутатион в норме и при патоло-
гии: биологическая роль и возможности клинического
применения. //Здоровье Украины. №1, 2015, с. 32-37.
2. Гараева С.Н., Редкозубова Г.В., Постолати Г.В. Ами-
нокислоты в живом организме. Кишинев, 2009. 550 с.
3. Мазо В.К. Глутатион как компонент антиок-
сидантной системы желудочно-кишечного тракта.
URL: http//gastroportal.ru
4. Полоников А. Эндогенная недостаточность
глутатиона как наиболее вероятная причина серьез-
ных манифестаций и смерти пациентов с COVID-19.
URL: https//stopcovid19.com.ru.
Buletinul AȘM
может служить источником образования цистино-
вых камней в почках, а также в мочевом пузыре
и стать причиной воспалительных процессов и
других патологий в этих органах;
в) нейтрализация и катаболизация из цирку-
ляции крови окисленного глутатиона, на 80-90%
осуществляется почками, что является еще од-
ним источником чрезмерной аккумуляции в них
цистина;
г) чрезмерное удаление цистина из циркуля-
ции организма создает напряжение в процессах
синтеза цистеина и вовлечение в его образование
незаменимой аминокислоты метионина;
8. Дефицит цистеина при CARS-CoV-2 мо-
жет стать лимитирующим фактором в формиро-
вании антиоксидантного потенциала организма
и поддержании иммунной системы в активном
состоянии, что негативно отразится на здоровье
пациентов.
5. Фердман Д.Л. Биохимия. Высшая школа.
М.,1962, с. 615.
6. Ghezzi P. Role of glutathione in immunity and in-
flammation in the lung. //Int J Gen Med. 2011 Jan 25,
4.105-13.
7. Pfcht E.R., Timerman A.P., Lykens M.G., Merola
A.J. Deficiency of alveolar fluid glutathione in patients
with sepsis and the adult respiratory distress syndrome. //
Chest. 1991 Nov, 100 (5): 1397-403.
8. Ziegler D.M. Role of reversible oxidation-reduction
of enzyme thiols-disulfides in metabolic regulation. //Annu.
Rev. Biochem. Vol. 54, 1985. p. 305-329.
Științe Medicale 143

CZU: 618.19-006.443-07-08
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.25

LIPOGRANULOAMELE GLANDELOR MAMARE:

DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT
Natalia CARA, studentă anul VI,
1

1
Veronica ŞVEŢ, asist. univ., 1,2Ion MEREUŢĂ, dr. hab. în şt. med., prof. univ.
1
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”,
Catedra de Oncologie,
2
Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie
e-mail: veronicashvet@gmail.com, ion.mereuta@usmf.md

Rezumat.
Steatonecroza a glandei mamare este necroza țesutului său adipos, urmată de înlocuirea cu țesutul cicatricial. Lipo-
granulomul este cunoscut sub numele de proces inflamator benign, necroza grăsimii mamare apare datorită traumatismu-
lui mamar iatrogen. Cel mai adesea, necroza grasă se observă la femeile cu sâni mari – la femeile cu sâni mici, se dezvoltă
mult mai rar. Este importantă diagnosticarea lipogranuloamelor, deoarece poate imita adesea carcinomul sânului. Necroza
grasă la sân este o afecțiune patologică obișnuită, cu o mare varietate de prezentări pe mamografie, ultrasunete și RMN.
Incidența necrozei grase a sânului este estimată la 0,6%, reprezentând 2,75% din toate leziunile mamare.
Cuvinte-cheie: glanda mamară, lipogranulom, carcinom, necroză.

Резюме. Липогранулемы молочных желез: диагностика и лечение.

Стеатонекроз молочной железы – это некроз ее жировой ткани с последующим заживлением рубцовой тка-
нью. Липогранулема – это доброкачественный воспалительный процесс, некроз жира груди происходит из-за
ятрогенной травмы груди. Чаще всего жировой некроз наблюдается у женщин с большой грудью – у женщин с
маленькой грудью он развивается значительно реже. Важно диагностировать липогранулемы, потому что они ча-
сто могут имитировать рак груди. Жировой некроз груди – распространенное патологическое состояние, которое
проявляется в большом количестве при маммографии, УЗИ и МРТ. Частота жирового некроза груди оценивается
в 0,6%, что составляет 2,75% от всех поражений груди.
Ключевые слова: молочная железа, липогранулема, карцинома, некроз.

Summary. Lipogranulomas of the mammary glands: diagnosis and treatment.

Steatonecrosis of the mammary gland is necrosis of its adipose tissue, followed by replacement with scar tissue.
Lipogranuloma is known as a benign inflammatory process, necrosis of breast fat occurs due to iatrogenic breast trauma.
Most often, fatty necrosis is seen in women with large breasts – in women with small breasts, it develops much less often.
It is important to diagnose lipogranulomas because it can often mimic breast cancer. Fat necrosis of the breast is a com-
mon pathological condition, with a wide variety of presentations on mammography, ultrasound and MRI. The incidence
of fatty necrosis of the breast is estimated at 0.6%, representing 2.75% of all breast lesions.
Key-words: mammary gland, lipogranuloma, carcinoma, necrosis.

Actualitatea. Lipogranulomul glandei mamare este
o necroză focală aseptică a țesutului gras al glandei ma-
mare cu înlocuirea sa cu țesut cicatricial. Această boală
are mai multe denumiri – steatogranulom, lipogranu-
lom, oleogranulom sau necroza grasă a glandei mama-
re. Boala se referă la necroza neenzimatică, care este de
obicei cauzată de diverse leziuni toracice. Cel mai ade-
sea, necroza grasă se observă la femeile cu sâni mari – la
femeile cu sâni mici, se dezvoltă mult mai rar [1, 5.]
Este importantă diagnosticarea lipogranuloame-
lor, deoarece poate imita adesea carcinomul sânului.
Necroza grasă la sân este o afecțiune patologică obiș-
nuită, cu o mare varietate de prezentări pe mamogra-
fie, ultrasunete și RMN.
Incidența necrozei grase a sânului este estimată la
0,6%, reprezentând 2,75% din toate leziunile mama-
re. Se constată că necroza grăsimilor reprezintă 0,8%
din tumorile mamare și 1% din cazurile cu mamo-
plastie de reducere a sânilor în antecedente. Vârsta
medie a pacienților este de 50 de ani [11, 23].
Necroza grăsimilor este cel mai frecvent rezul-
tatul traumei la nivelul sânului (21-70%), radiote-
rapie, anticoagulare (warfarină), aspirația chistului,
biopsie, tumorectomie, mamoplastie de reduce-
re, îndepărtarea implantului, reconstrucția sânilor
cu transfer tisular. Alte cauze rare pentru necroza
grăsimilor includ poliarterita nodoză, boala We-
ber-Christian și angiopanniculita granulomatoasă.
144
La unii pacienți, cauza necrozei grăsimilor este ne-
cunoscută [15, 18].
Colectarea minuțioasă a anamnezei este esențială
pentru diagnosticarea necrozei grăsimii mamare. Deși
malignitatea ar trebui să fie întotdeauna diferențiată,
ar trebui depuse eforturi pentru a scuti pacientul de
sarcina emoțională și financiară inutilă a procedurilor
inutile. În plus, prelucrarea invazivă, cum ar fi biopsia
de bază, poate fi în detrimentul unor pacienți, cum ar
fi cei cu sân iradiat, unde se poate dezvolta o rană care
nu se vindecă [23, 25].
Caracteristicile asociate necrozei grăsimii mama-
re includ o masă neregulată a sânului, fixată de obi-
cei pe derm, cu posibilă legare a pielii și/sau retracția
mamelonului ca urmare a benzilor fibrotice dintre țe-
sutul necrotic și piele. Aceleași caracteristici pot fi,
de asemenea, constatări distinctive ale malignității,
făcând astfel esențială luarea în considerare a tuturor
factorilor. Odată ce chirurgul găsește o masa tumo-
rala trebuie să efectueze o evaluare suplimentară. În
esență, scopul este de a exclude cancerul de sân [4, 9].
Aspectul mamografic al necrozei de grăsime in-
clude aspect normal, chist discret cu ulei radiolucent
rotund sau oval cu capsulă subțire, îngroșare și de-
formare a pielii și a țesutului subcutanat, masă focală
și masă spiculată deficitară. De asemenea, pot exista
mai multe microcalcificări pleomorfe grupate sus-
pecte de malignitate. Cele mai frecvente descoperiri
mamografice sunt calcificările distrofice, urmate de
chisturile uleiului radiolucent [10].
La ultrasonografie sunt vizualizate masele solide
se caracterizează prin margini bine circumscrise și
pot distorsiona parenchimul mamar. Aspectul necro-
zei grase variază de la mase complexe intra-chistice
la noduli solizi. Chistul uleios este asociat cu leziu-
nea rotundă și perete calcifiat. În unele cazuri rare,
masele hiperecogene pot reprezenta malignitate. As-
pectul sonografic al unui chist uleios ar putea deter-
mina cu ușurință ce fel de chisturi mamare sunt. În
unele cazuri, atunci când apariția chistului uleios este
îngrijorător, ar trebui făcută o aspirație cu ac pentru
testarea conținutului chistic [3, 14]. La RMN este
utilizat pentru a diferenția necroza grăsimii mamare
de carcinom atunci când există fibroză pronunțată, iar
leziunea se prezintă ca o masă infiltrativă spiculată cu
sau fără microcalcificare. S-a raportat că RMN are o
valoare predictivă negativă care se apropie de 100%
la pacienții cu antecedente de intervenții chirurgicale
la sân. Cea mai frecventă constatare RMN în necroza
grăsimii este o masă hipointensă rotundă sau ovală
pe semnalul ponderat T1 pe imaginile de saturație a
grăsimilor, confirmând prezența unui chist uleios [16,
20]. Scanarea CT este capabilă să arate zone de ne-
croză a grăsimii. Poate permite cercetătorilor să evite
Buletinul AȘM
orice neînțelegere a constatărilor. CT se bazează pe
fibroză, grăsimi lichefiate și inflamații. Aceste com-
ponente sunt observate în principal în necroza gră-
similor. Grăsimea lichefiată se manifestă la scanarea
CT ca fiind coeficienți scăzuți de atenuare, în timp ce
fibroza este reprezentată ca coeficienți ai țesuturilor
moi. Necroza grasă imită apariția cancerului de sân la
RMN, care apare ca o intensificare spiculată sau ca o
leziune chistică. CT poate ajuta cumva la identifica-
rea recurenței locale, deși nu este o metodă recoman-
dată. Este esențial să se ia în considerare rezultatele
histologice împreună cu rezultatele clinice și imagis-
tice. Mai mult, o echipă multidisciplinară trebuie să
fie implicată în acest proces [6, 19].
Aspirarea cu ac fin are o sensibilitate și specifi-
citate ridicată în diagnosticarea necrozei grăsimilor,
oferind o alternativă la biopsie. Citologia variază de
la lobulele grase aglomerate cu citoplasmă opacă la
aspirat necrotic cu celule opace de grăsime dispersa-
te, macrofage spumoase, celule gigant multinucleate,
limfocite și neutrofile. Cu toate acestea, eroarea de
eșantionare și biopsia incompletă pot fi o problemă,
ducând la încercări repetate. În combinație cu un is-
toric de încredere, cum ar fi traume sau intervenții
chirurgicale recente și o monitorizare clinică atentă,
aspirarea cu ac fin este o opțiune bună [8, 14].
Biopsia de bază este mai sensibilă decât aspirarea
cu ac fin, iar acuratețea unei biopsii de bază cu alezaj
mare se spune că este comparabilă cu biopsia exci-
zională pentru diagnosticarea necrozei de grăsime la
pacienții cu risc scăzut. Cu toate acestea, dacă consta-
tările imagistice susțin puternic necroza grăsimilor,
atunci biopsia poate fi evitată cu totul. S-a demonstrat
că biopsia de bază are o rată ușor mai mare de rezul-
tate fals negative la pacienții cu risc ridicat și poate
fi necesară o biopsie excizională pentru a confirma
necroza grăsimii [17].
Terapia bolii se efectuează exclusiv prin interven-
ție chirurgicală. Acest lucru se datorează faptului că
în glandă au loc procesele ireversibile de necroză. În
astfel de cazuri, intervenția radicală se efectuează ca
o rezecție sectorială, atunci când chirurgul îndepăr-
tează anumite părți (sectoare) ale sânului [12].
Intervenția de îndepărtare a lipogranuloamelor
implică anestezie generală. Anestezistul evaluează
preliminar dacă pacientul are reacții alergice și boli
cronice ale sistemului cardiovascular. În timpul in-
tervenției chirurgicale, pacientul se află în decubit
dorsal. Chirurgul folosește un marker pentru a desena
contururile viitoarelor incizii ale pielii. Acest lucru
permite specialistului să crească eficiența operației
și să îmbunătățească rezultatul cosmetic. Incizia cu-
tanată este de obicei eliptică. După aceea, chirurgul
excizează toate țesuturile necrotice cu o suprafață de
Științe Medicale
Figura 1. Ponderea pacientelor cu Lipogranuloame care au realizat tratament chirurgical
din perioada anilor 2015-2020, %
rezervă de 1-3 cm pe structurile sănătoase ale sânului.
Această operație este considerată o procedură chirur-
gicală minim invazivă [24, 25].
La sfârșitul operației, toate țesuturile îndepărtate
trebuie trimise pentru analiză histologică. Acest lucru
este necesar pentru a exclude posibila origine onco-
logică a bolii [6]. Dacă necroza are un stadiu avansat
și este afectată o mare parte a glandei, atunci aceasta
poate fi îndepărtată complet [2].
Material şi metode. Unitatea de studiu a consti-
tuit analiza retrospectivă-descriptivă a documentației
primare a 78 de paciente cu Lipogranuloame al glan-
delor mamare care au suportat tratament chirurgical
în volum de rezecție sectorială a glandelor mamare
în perioada anilor 2015-2020, din cadrul Institutului
Oncologic din Republica Moldova.
Rezultate şi discuţii. Potrivit perioadei de stu-
diu 2015-2020 am determinat că în secțiile Mamo-
logie 1 şi 2 din IMSPIO au fost realizate 78 de in-
tervenții chirurgicale pe motive de lipogranuloame
a glandelor mamare. Conform anilor de studiu, am
determinat că cele mai multe intervenții chirurgica-
le pe motive de lipogranuloame au fost realizate în
anul 2018 şi a alcătuit 17 (22%) din paciente, urmat
de anul 2019 – 15 (19%), iar cele mai puţine cazuri
au fost detectate în anul 2016 şi a alcătuit 7 (10%)
din paciente (Figura 1).
Toate pacientele din studiu au fost supuse exame-
nului clinic, de laborator, imagistic și de confirmare,
care au fost și stabilit de determinare a localizării to-
pografice a tumorii, a sediului tumorii, a dimensiunii
tumorii primare și evaluării ganglionilor limfatici re-
gionali, aprecierii stadiului bolii și respective a trata-
mentului specific oncologic. Pacientele incluse în stu-
diu în totalitate 78 (100%) au fost supuse examenului
145
fizic așa ca inspecția și palparea glandelor mamare
și a ganglionilor limfatici regionali, examenului de
laborator prin care s-a realizat analiza generală a sân-
gelui, analiza biochimică a sângelui, cuagulograma
și analiza generală a urinei. Din metodele imagisti-
ce la toate pacientele au fost realizate ultrasonografia
și mamografia, cu aprecierea dimensiunii, localizării
tumorii și a sediului tumorii, starea ganglionilor lim-
fatici regionali. Din metodele de confirmare, exame-
nul citologic a fost efectuat la 78 (100%) paciente cu
CGM, din care la 21 (26,9%) s-a realizat și Trepano-
biopsia tumorii, iar la 37 (47,4%) diagnosticul a fost
stabilit după rezecția sectorială a glandei mamare cu
histologie de urgență (Figura 2).
Cele mai frecvent, lipogranuloamele glandelor
mamare, la pacientele din studiu, au fost în special
după tratament chirurgical, şi a alcătuit 36 (47%) din
cazuri, urmate de pacientele care au efectuat radiote-
rapie 27 (34%), după trauma 11 (14%), şi de etiologie
necunoscută 4 (5%) cazuri (Figura 3).
Toate pacientele diagnosticate cu lipogranuloa-
me, au primit tratament chirurgical în volum de Ex-
cizia tumorii, cu anestezie generală în 78 (100%) ca-
zuri. Recidivele după aceste tipuri de intervenții nu
s-au determinat. La fel tratamentul a fost combinat cu
tratament antibacterial postoperator, analgetice.
Concluzii şi discuţii. Lipogranuloamele glan-
delor mamare sunt puţin studiate în literatură, foarte
puţine studii indica incidența acestora în lume. În Re-
publica Moldova în perioada de cercetare 2015-2020,
s-au determinat 78 (100%) cazuri de lipogranuloame,
cu o frecvenţă maxima în anul 2018 – 17 (22%) ca-
zuri, iar cele mai puţine în anul 2016 – 7 (10%) ca-
zuri. Cauzele cele mai frecvente a apariției lipoganu-
loamelor au fost intervențiile chirurgicale anterioare
146 Buletinul AȘM

Figura 2. Metode de diagnostic realizate la pacientele incluse în studiu, %

Figura 3. Factorii de risc în apariția lipogranloamelor glandelor mamare la pacientele din studiu (2015-2020), %

la nivelul glandelor mamare alcătuind 36 (47%) din
cazuri, urmate de pacientele care au efectuat radiote-
rapie 27 (34%), după trauma 11 (14%), şi de etiologie
necunoscută 4 (5%) cazuri. Toate pacientele din stu-
diu au trecut un diagnostic riguros al glandelor ma-
mare ce a inclus în 100% cazuri USG, Mamografia,
analizele de laborator, şi metodele de confirmare exa-
menul citologic a fost efectuat la 78 (100%) paciente
cu CGM, din care la 21 (26,9%) s-a realizat și Tre-
panobiopsia tumorii, iar la 37 (47,4%) diagnosticul a
fost stabilit după rezecția sectorială a glandei mamare
cu histologie de urgență.

Bibliografie
1. International Agency for Research on Cancer. 3. Kuerer H.M., Smith B.D., Chavez-MacGregor
GLOBOCAN 2018: Estimated Cancer Incidence, Mortality
M., et al. DCIS Margins and Breast Conservation: MD An-
and Prevalence Worldwide in 2018. [accesat la 2.08.2019].
2. Protocolul Clinic Național PCN-102 „Cancerul derson Cancer Center Multidisciplinary Practice Guide-
glandei mamare” din 23.01.2020. lines and Outcomes. J Cancer. 2017;8(14):2653-2662.
Științe Medicale
4. NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology
(NCCN Guidelines®) – Breast Cancer. Version 3.2018 —
October 25, 2018.
5. Mereuță I., Gațcan Șt. Mastopațiile difuze. Chiși-
nău. Print-Caro; 2012.
6. Peltecu Gh. Cancer mamar. Ghid clinic pentru
Obstetrică şi Ginecologie. Societatea de Obstetrică şi Gi-
necologie din România. Colegiul Medicilor din România.
Tipografia AuroPrint; 2019.
7. Sayed A.H., Edi B., Frederick C., Korner P., Peter
R. Rosen’s Breast Pathology. Fourth Edition. New York.
HC-Printed Cover; 2014.
8. Abu-Helalah M.A., Alshraideh H.A., Al-Serhan
A.A., et al. Knowledge, barriers and attitudes towards
breast cancer mamography screening in jordan. Asian Pac
J Cancer Prev. 2015; 16: 3981-90.
9. Autier P., Boniol M., Koechlin A., Pizot C., Boni-
ol M. Effectiveness of and overdiagnosis from mammogra-
phy screening in the Netherlands: population based study.
BMJ. 2017; 359: 5224.
10. Bakker M.F., De Lange S.V., Pijnappel R.M. et al.
The DENSE Trial Study Group. Supplemental MRI screen-
ing for women with extremely dense breast tissue. N Engl J
Med. 2019; 381(22): 2091-2102.
11. Berg W.A., Zhang Z., Lehrer D. et al. For the
ACRIN 6666 Investigators. Detection of breast cancer with
addition of annual screening ultrasound or a single screen-
ing MRI to mammography in women with elevated breast
cancer risk. JAMA. 2012; 307(13): 1394-404.
12. Bernardi D., Macaskill P., Pellegrini M. et al.
Breast cancer screening with tomosynthesis (3D mammog-
raphy) with acquired or synthetic 2D mammography com-
pared with 2D mammography alone (STORM-2): a popu-
lation-based prospective study. Lancet Oncol. 2016; 17(8):
1105-13.
13. Bolejko A., Hagell P., Wann-Hansson C., Zackris-
son S. Prevalence, long-term development, and predictors
of psychosocial consequences of false-positive mammogra-
phy among women attending population-based screening.
Cancer Epidemiol Biomarkers Prev. 2015; 24(9): 1388-97.
14. Botnariuc N. Factorii de pronostic în tratamentul
cancerului glandei mamare în stadiul I. Teză de doctor în
ştiinţe medicale. 2010; 112.
147
15. Chiarelli A.M., Prummel M.V., Muradali D. et al.
Effectiveness of screening with annual magnetic resonance
imaging and mammography: results of the initial screen
from the Ontario High Risk Breast Screening Program. J
Clin Oncol. 2014;32(21):2224-30.
16. Choi B.H., Choi N., Kim M.Y., Yang J.H., Yoo Y.B.,
Jung H.K. Usefulness of abbreviated breast MRI screening
for women with a history of breast cancer surgery. Breast
Cancer Res Treat. 2018; 167(2): 495-502.
17. Cotruţă A. Particularități clinico-biologice ale
cancerului glandei mamare la bolnavele în menopauză.
Teză de doctor în ştiinţe medicale. Chişinău. 2013; 173.
18. Duric N., Boyd N., Littrup P. et al. Breast density
measurements with ultrasound tomography: a compari-
son with film and digital mammography. Med Phys. 2013;
40(1): 013501.
19. Ghidirim N., Sofroni L., Bacalîm L., Corobcean O.,
Tcaciuc D. Investigaţiile clinico-morfologice şi imunohis-
tochimice ale bolnavilor de cancer mamar faza reproduc-
tivă în perioada preoperatorie. Arta. 2015; 3(56): 157-158.
20. Sofroni L. Cancerul glandei mamare – maladia
întregii civilizații. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldo-
vei. 2018; 2-3(59-60): 132-137.
21. Chiaburu S. Aprecierea tacticii de tratament in-
traoperator al carcinomului neinvaziv mamar în depen-
dent de datele clinice, imagistice şi morfologice. Buletinul
Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 2013; 4(40): 73-76.
22. Sofroni L., Tcaciuc D., Badan A., Jovmir V., Ma-
chidon V., Cotruţa A., et al. Conduita preoperatorie la
pacientele cu cancer a glandei mamare şi diabet zaharat
tip 2. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 2015;
3(48): 178-182.
23. Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament
Dr. Victor Babes. Mamografia. Disponibil la: https://
www.cdt-babes.ro/articole/mamografia.php [accesat la
12.06.2019].
24. ESMO GHID. Cancerul Mamar. Disponibil la: htt-
ps://www.esmo.org/content/download/300499/5990632/1/
RO-Cancerul-de-San-Ghid-pentru-Pacienti.pdf [accesat la
05.02.2018].
25. Protocolul Clinic Național. PCN-102 Cancerul
glandei mamare 2019. Disponibil la: https://msmps.gov.
md/wp-content/uploads/2020/07/11860-tfjfggg.pdf [acce-
sat la 03.05.2020].
148 Buletinul AȘM

CZU: 616.216.1-002-02:616-006
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.26

SINUZITA MAXILARĂ DE ORIGINE TUMORALĂ

Dumitru HÎȚU, dr. şt. med., conf. univ., 1Nicolae CHELE, dr. hab. şt. med., conf. univ.,
1

1
Dumitru ȘCERBATIUC, dr. hab. şt. med., prof. univ., 2Vasile CABAC, dr. şt. med., conf. univ.,
1
Lilia BĂDĂRĂU, 1 Maria MOGÎLDEA, studente, anul IV
1
Catedra de chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie orală „Arsenie Guțan”,
2
Catedra de Otorinolaringologie, IP USMF „N. Testemiţanu”
e-mail: dhatu@mail.ru

Rezumat.
Prezentăm un studiu retrospectiv, care a fost efectuat pe un lot de 177 pacienți diagnosticați cu sinuzită maxilară, se-
lectați din numărul total de pacienți cu afecțiuni OMF pe parcursul anilor 2017-2018. Pacienții au fost examinați și tratați
la Departamentul de Chirurgie oro-maxilo-facială a Institutului de Medicină de Urgență, Chișinău. Lucrarea dată conține
date statistice referitor la sinuzita maxilară și anume repartizarea după: vârstă, sex, profesie, etiologie, adresabilitate, locul
de trai, spitalizare, dinte cauzal și metode de tratament.
Rezultate: Din numărul total de 3227 pacienți cu afecțiuni OMF, la 177 pacienți s-a stabilit sinuzita maxilară (5,48%).
Majoritatea pacienților 52,54% sunt din Chișinău. Cel mai des afectați sunt pacienții din grupul de vârsta 31-40 ani, con-
stituind 26,56%, majoritatea fiind persoane de gen masculin 63,27%. Adresarea de sine stătător la instituția medicală a
prevalat – 74,01% din cazuri, iar asigurarea medicală a fost prezentată în 77,97%.Spitalizarea pacienților a variat între1-5
zile la 55,35%. Frecvența dinților implicați în procesele inflamatorii ale sinusului a fost în 41,78% cazuri, dintre care
dintele 6 prevalează cu 23,16%, astfel fiind factor etiologic. Ca tratament chirurgical al sinuzitei maxilare în secția de
chirurgie oro-maxilo-facială este folosită cura radicală în 58,75% cazuri.
Cuvinte-cheie: sinus maxila, frecvență, infecție, tratament chirurgical.

Summary. Maxillary sinusitis of tumoral origin.

We present a retrospective study, which was performed on a batch of 177 patients diagnosed with maxillary sinus-
itis, selected from the total number of patients with OMF disorders during 2017-2018. The patients were examined and
treated at the Department of Emergency Medicine of the Institute of Emergency Medicine, Chisinau. The article contains
statistical data on maxillary sinusitis and the breakdown by age, sex, profession, etiology, addressability, place of life,
hospitalization, causal tooth and treatment methods.
Results: Out of the total number of 3227 patients with OMF, maxillary sinusitis (5.48%) was established for 177
patients. The majority of the patients 52.54% are from Chisinau. The most affected are the patients aged 31-40 years,
constituting 26.56%, the majority being male persons 63.27%. Admission by itself to the medical institution prevailed
for 74.01% of the cases by itself, and the medical insurance was presented for 77.97%. Hospitalization of patients ranged
from 1-5 days for 55.35%. The frequency of teeth involved in the inflammatory processes of the sinus was 41.78% cases,
of which 1st molar prevails with 23.16%, thus being an etiological factor. As a surgical treatment of maxillary sinusitis in
the section of oro-maxillo-facial surgery, radical cure is used for 58.75% cases.
Key-words: maxillary sinus, frequency, infection, surgical treatment.

Резюме. Гайморит опухолевого происхождения.

Мы представляем ретроспективное исследование, которое было выполнено на группе из 177 пациентов с диа-
гнозом cинуcита,выбранных из общего числа пациентов с заболеваниями OMF в течение 2017-2018 годов. Паци-
енты прошли обследование и лечение в отделении челюстно-лицевой хирургии Института неотложной медицины
г. Кишинева. В статье приведены статистические данные о cинуcитe, а именно распределение по возрасту, полу,
профессии, этиологии, обращения в лечебные учреждения, месту жительства, госпитализации, причинному зубу
и методам лечения. Результаты. Из общего числа 3227 пациентов с ЧЛО cинуcит установлен у 177 пациентов
(5,48%). Большинство пациентов – 52,54% ‒ из Кишинева. Чаще всего страдают пациенты в возрастной группе
31-40 лет, что составляет 26,56%, большинство из них – 63,27% мужчин. Преобладали самостоятельные обраще-
ния в лечебные учреждения – 74,01% случаев, а медицинское страхование было представлено в 77,97%. Госпита-
лизация больных составила от 1-5 дней до 55,35%. Частота поражения зубов воспалительными процессами пазу-
хи составила 41,78% случаев, из которых 6 зуб преобладает на 23,16%, что является этиологическим фактором.
Радикальное излечение применяется в качестве хирургического лечения cинуcита в отделении челюстно-лицевой
хирургии в 58,75% случаев.
Ключевые слова: cинуcит, частота, инфекция, хирургическое лечение.
Științe Medicale
Introducere. Sinuzitele maxilare de origine post-
tumorală sunt destul de frecvente la adulți și bătrâni,
fiind mai rar întâlnite la copii și tineri. Acest fapt se
explică prin raporturile anatomice strânse care există
între sinus și sistemul dentar. O parte importantă a
patologiei sinusului maxilar este legată de afecțiunile
periapicale ale dinților, de manevrele tratamentului
endodontic, precum și de traumatizarea planșeului în
timpul şi după diverse manipulații chirurgicale asupra
dinţilor arcadei superioare [1, 2].
Tumorile nasului și sinusurilor paranazale consti-
tuie 1-1,4% din tumorile regiunii capului și gâtului.
În Republica Moldova incidența cancerului de aceas-
tă localizare e de 1,2% sau 92 cazuri primare anual.
Afectează mai mult oamenii după 40 ani. Tumorile
maligne se dezvoltă mai frecvent în sinusul Hygmori
(50-70%) [28].
Conform datelor prezentate de Hîțu D., din anul
2008, sinuzita odontogenă constituie 2% din numărul
total al pacienților cu afecțiuni inflamatorii tratați în
secția de chirurgie oro-maxilo-facială [18]. Banuh I.
(2010) ne relatează în urma unui studiul realizat în
2008, că din numărul total de pacienți tratați în sec-
ția de chirurgie oro-maxilo-facială din cadrul CNȘP-
MU, pacienții cu procese inflamatorii și trumaticeale
sinusului maxilar au constituit 1,83% [3]. În 2018
Ryan E., afirmă că 10% din numărul total al pacien-
ților cu afecțiuni inflamatorii oro-maxilo-faciale din
SUA îl constituie sinuzita de natură odontogenă, iar
în urma unui studiu realizat pe 674 pacienți care au
fost diagnosticați cu sinuzită maxilară a demonstrat
că în 65,7% din cazuri factorul etiologic a fost cel
odontogen [26].
Scopul studiului: Analiza statistică a pacienților
cu sinuzită maxilară pe parcursul anilor 2017-2018.
Material şi metode: Metoda de studiu utilizată a
fost cea clinico-statistică, retrospectivă, bazată pe o
cercetare mixtă analitică şi descriptivă, utilizând ar-
ticole la tema dată disponibile în bazele de căutare a
informației medicale: PubMed, PMC, Hinari, Cyber-
leninka precum și cărți de specialitate, în total au fost
analizate 135 articole, dintre care s-au selectat 36. De
asemenea, în vederea atingerii scopului de bază, s-au
supus examinării un lot de pacienți în număr de 177
diagnosticați cu sinuzită maxilară. S-a urmat protoco-
lul standard de includere în lot, având ca reper fișele
medicale, care au cuprins: etiologia sinuzitei maxila-
re, vârsta, sexul, locul de trai, profesia, tipul asigurării
medicale, îndreptarea la instituția medicală, câte zile
pacientul a fost spitalizat, diagnosticul, tipul aneste-
ziei și tratamentul. Statistica: t-Student. Pacienții au
fost selectați din numărul total al pacienților cu afecți-
uni OMF pe parcursul anilor 2017-2018, care au fost
examinați și tratați la Departamentul de Chirurgie
149
maxilo-facială a Institutului de Medicină Urgentă,
Chișinău.
Rezultate și discuții. Pe parcursul a 2 ani în De-
partamentul de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială s-au tra-
tat 3227 pacienți, dintre care diagnosticați cu sinuzită
maxilară a constituit 177, constituind 5,48% din nu-
mărul total de pacienți (Tab.1). Deoarece numărul de
paturi din secție a rămas același, iar numărul popula-
ţiei şi natalitatea e în descreștere, la fel și numărul de
pacienţi a scăzut de la 1748 pacienţi în 2017 la 1479
pacienţi în 2018 cu 269 pacienţi ce constituie 8,33%.
Conform datelor reprezentate numărul pacienţilor cu
sinuzită maxilară e în scădere de la 95 pacienți în 2017
la 82 pacienți în anul 2018, deci numărul acestora s-a
micșorat cu 13 pacienţi.
Conform studiului realizat de către Banuh I., din
numărul total de bolnavi tratați în secția de chirur-
gie oro-maxilo-facială din cadrul CNSPMU, în anul
2008 pacienții cu procese inflamatorii și traumatice
ale sinusului maxilar au constituit 1,83% [3].
Mortuaire G. în urma unui studiu din anul 2017
efectuat pe perioada a 6 ani precizează că numărul
pacienților cu sinuzită maxilară odontogenă a crescut
cu 1,7% – de la 32% în anul 2007 până la 43% în anul
2013 [22]. Din datele statistice analizate și datele pre-
lucrate în studiu observăm o variabilitate a procenta-
jului de sinuzită maxilară, frecvența exactă rămâne a
fi incertă.
În rezultatul prelucrării datelor din lotul de paci-
enți, aceștia au fost distribuiți conform genului fiind
112 bărbați, ceea ce reprezintă 63,27%, și 65 de fe-
mei, care au constituit 36,73%. Din datele statisti-
ce se observă că bărbații au o predispunere evident
mai mare către patologia sinuzală, raportul fiind de
26,5% (Fig.1).
Observăm prevalenţa bărbaților şi în cercetările
efectuate de Hîţu I., pentru anul 2015, care a realizat
un studiu pe 93 pacienți cu sinuzită maxilară. Acesta
relatează că persoanele de sex masculin dețin 55,9%,
iar cele de sex feminin 44,1% [19].
Conform datelor Ryan E., pentru anul 2018 cel
mai des pacienții de gen feminin suferă de sinuzită cu
o ușoara predominanță 50,3% [26].
Probabil predispunerea este datorată particulari-
tăților anatomice diferite în dependență de gen și anu-
me s-au constatat dimensiunile sinusurilor maxilare
mai mici la bărbaţi decât la femei, iar sinusul stâng
mai mare decât cel drept. Alt factor cauzal ar putea fi
condițiile de muncă, tabagismul [6, 8].
În urma studiului retrospectiv efectuat pentru
anii 2017-2018, s-a constatat că cel mai mare nu-
măr de pacienți aparțin grupului de vârstă 31-40 ani
care constituie 47 pacienți (26,56%), urmați de paci-
enții cu vârsta cuprinsă între 51-60 ani, în număr de
150
Numărul pacienților cu sinuzită spitalizați în perioada studiului
2017
Total % Total
Total pacienţi
1748 100%
Sinuzită 95 5,43
37 persoane (19,21%). Observăm că numărul pacien-
ților cu alte vârste nu variază considerabil, excepție
fiind pacienții până la 20 ani înregistrați cu 4 cazuri
de sinuzită maxilară (Tab.2).
Burlibașa C. în literatura de specialitate susține
că, în funcție de repartiției pe vârste a pacienților cu
sinuzita odontogenă,a fost întâlnită o frecvență cres-
cută pentru pacienții cu vârsta cuprinsă între 26 și 40
ani (53,4%) [5].
La fel susține Șcerbatiuc D.,în studiul realizat, și
anume că vârsta medie a pacienților cu sinuzită maxi-
lară este cuprinsă între 30-50 ani [3, 36].
Conform studiului din 2017-2018, cel mai des
afectați de sinuzita maxilară odontogenă au fost paci-
enții cu intervalul de vârstă 31-40 ani, numărul fiind
de 47 pacienți (Tab. 2).
Conform mediului de proveniență (Fig.2), în lo-
tul de studiu prevalează mediul urban cu 134 pacienți
(75,70%), după care urmează mediul rural, cu 43 pa-
cienți (24,30%).
Amărăscu M., relevă date similare în studiul re-
alizat în 2014, și anume că majoritatea bolnavilor cu
afecțiuni sinuzale sunt din mediul urban – 54,33%,
iar din mediul rural – 45,67% pacienți [8].
Conform datelor Nimish A., pentru anul 2012,
cele mai frecvente adresări au fost din partea pacienți-
lor din mediul urban 53,6%, dat fiind faptul că mediul
Bărbați
63,27%
Figura.1. Repartizarea pacienților după gen
Buletinul AȘM
Tabelul 1
2018 Total %
%
3227 100%
1479 100%
82 5,54 177 5,48
urban este comparativ mai poluat ca cel rural, după
cum menționează și acesta [24].
Analizând datele din tabelul 3,conform asigurării
medicale, observăm faptul că pacienții asigurați al-
cătuiesc majoritatea – 77,97%, iar cei contra plată –
22,03%.
Studiul efectuat de Cazacu C., și colaboratorii
pentru anul 2015 oferă date precum că persoanele
cu asigurare medicală obligatorie sunt 68,8%, contra
plată – 27,95%, iar persoanele social vulnerabile –
3,2% [7].
Conform adresării pentru asistența medicală pe
parcursul anilor 2017-2018, în lotul de studiu obser-
văm pacienți care s-au adresat desinestătător la insti-
tuția medical – 131 (74,01%), urmați de cei cu în-
dreptare – 29 (16,38%), iar transportați cu ambulanța
au fost 17 (9,61%) pacienți (Fig.3).
După datele relatate de Е. Кучерова, numărul pa-
cienților care s-au adresat desinestătător la instituția
medicală pentru anii 2006-2007 au fost 70,3%, cu în-
dreptare – 23,5%, iar cei transportați cu ambulanța
– 6,2% pacienți [30].
Date similare au fost obţinute și în alt studiu efec-
tuat de M. Maniuc, unde adresarea pacienților desine-
stătător a fost 57%, cu îndreptare – 35,5%, iar trans-
portarea cu ambulanța – 6,5% pacienți [35].
Femei
36,73%
Științe Medicale 151

Tabelul 2
Analiza în funcţie de vârstă
2017 2018 Total %
Anii
Total % Total %
...20 4 2,26%
1 1,05% 3 3,66%
21 – 30 15 15,8% 12 14,63% 27 15,25%
31-40 30 31,6% 17 20,73% 47 26,56%
41-50 22 23,15% 15 18,3% 37 20,9%
51-60 13 13,7% 21 25,61% 34 19,21%
61... 14 14,7% 14 17,07% 28 15,82%

De asemenea, datele studiului relevă că numă-
rul optim de pacienți care s-au adresat și au fost spi-
talizați pentru 1-5 zile a fost în 98 (55,37%) cazuri
pentru formele de sinuzite mai puțin complicate, iar
pacienții ce s-au tratat de la 6 la 10 zile au constituit
64 (36,16%), urmați de cei care au fost spitalizați pe
o perioadă de 11-15 zile – 10 (5,65%).
Datele oferite de Epure V., și coautorii, pentru
anul 2014 relatează faptul că numărul major de distri-
buiri conform zilelor de spitalizare îl constituie cel de
5 zile (57,3%) [8].
Pe parcursul anilor 2017-2018 observăm preva-
lenţa muncitorilor, care constituie în medie 49,72%,
urmați de șomeri – 33,9%, studenţi – 2,26%, pensio-
nari – 10,17% şi invalizi – 3,95%. lor 40,38%, chist odontogenic – 6,66%,complicații
Date similare au fost obţinute şi în cercetările
efectuate de D. Hîțu și coautorii pentru anul 2009.
Distribuţia pe categorii sociale a fost următoarea:
muncitori – 47,3%, urmaţi de șomeri – 31,2%, stu-
denţi – 2,2%, pensionari – 8,6% și invalizi cu 10,8%
din cazuri [17].
Conform studiului deducem că o cauză principală
a sinuzitelor maxilare o reprezintă afecțiunile tumo-
rale 8,47%, urmate de sinuzita fungică cu 5,64% și
sinuzita postimplantară cu 4,51% din cazuri (Tab.5).
Figura 2. Distribuția conform mediului de proveniență
La fel găsim și în lucrarea lui Hîțu D., unde fac-
torul tumoral este cauza sinuzitelor în 18,5% cazuri,
deținând primul loc [16].
Puglisi S., în urma studiului efectuat pe parcursul
a 3 ani a constatat: din 59 pacienți cu sinuzită maxilară
cronică, 47 erau cu sinuzită de origine neodontogenă,
iar 12 cu sinuzită de origine odontogenă, menționând
că în majoritatea cazurilor sinuzita neodontogenă a
avut origine polimicrobiană (75%) [27].
În urma unei analize realizate de către Arias O., în
anul 2010 referitor la 41 articole ce includ 770 cazuri
din anii 1986-2007, s-a constat etiologia sinuzitelor
ca fiind cauza iatrogenă, cu o frecvență de 55,79%
din cazuri, ce include: complicații ale periodontite-
în urma extracțiilor dentare – 47,56%, comunicările
oro-sinuzale – 19,72%, extruzia materialelor de obtu-
rație în sinus – 22,27%, apicoectomiile în 5,33% din
cazuri, sinuzită postimplantară – 4,17%, iar sinuzita
în urma migrărilor implanților în sinus în 0,92% din
cazuri [25].
Conform studiului retrospectiv pe parcursul a doi
ani, deducem că cel mai des implicat ca dinte cauzal
este primul molar superior – în 23,16% din cazuri,
molarul doi superior – în 7,90% cazuri, premolarul
unu – în 3,95% cazuri, premolarul doi – în 4,01% ca-
zuri și al 3 molar – 0,56% cazuri (Fig. 5).
Studiul realizat de Mighic A., pe un lot de
27 pacienți diagnosticați cu sinuzită maxilară
odontogenă relatează că cel mai des dinte cauzal
implicat a fost primul molar superior – în 17 ca-
zuri (47%), molarul doi – în 8 cazuri (22%), pri-
mul premolar – în 5 cazuri (14%), și molarul trei
într-un caz (3%) [21].
Studiul realizat pentru anul 2013 pe un lot de pa-
cienți diagnosticați cu sinuzită maxilară odontogenă
relatează că, din punct de vedere al dinților implicați
în procesul patologic sinuzal pe primul loc se află mo-
larul 1, cu o incidență de 55,12%, pe locul doi se află
molarul 2, cu o incidență 32,28%, urmat de premo-
lari, cu 25,98 [7].
152 Buletinul AȘM

Tabelul 3
Distribuția conform asigurării medicale

2017 2018 Total %

Total % Total %
Asigurat 138 77,97
75 78,95 63 76,83
Contra plată 20 21,05 19 23,17 39 22,03

Tabelul 4
Distribuția conform zilelor de spitalizare
2017 2018 Total %
Total % Total %
98 55,37%
1-5 55 57,89% 43 52,44%
6-10 33 34,74% 31 37,8% 64 36,16%
11-15 4 4,21% 6 7,32% 10 5,65%
16... 3 3,16% 2 2,44% 5 2,82%

Figura 3. Distribuția conform adresării pentru asistență medicală

Figura 4. Distribuția conform profesiei

Științe Medicale 153

Figura 5. Distribuția conform dintelui cauzal Figura 6. Conform tratamentului chirurgical aplicat

Tabelul 5
Repartizarea sinuzitelor conform factorului etiologic
2017 2018
Total %
Total % Total %
Sinuzită tumorală 11 11,57 6 7,31 15 8,47
Sinuzită fungică 4 4,21 6 7,31 10 5,64
Postimplantară 2 2,1 6 7,31 8 4,51
Material de obturare 4 4,21 6 7,31 10 5,64
Resturi radiculare 3 3,15 4 4,87 7 3,9

Conform studiului, rezultă că metoda de tratament
chirurgical în sinuzita maxilară odontogenă cel mai
des aplicată este procedeul Caldwell-Luc – în 58,75%
din cazuri, urmată de plastia COS – în 40,67% cazuri
și tratamentul endoscopic – în 15,81% (Fig.6).
Conform datelor relatate de Ryan E. Little și cola-
boratorii în 2018, metoda de tratament utilizată pen-
tru tratamentul sinuzitei maxilare a fost cea endosco-
pică – în 14% din cazuri [26].
Însă Guțan A., în studiul realizat pe 70 pacienți,
dintre care 39 pacienți cu prezența fistulei oro-antrale
din urma extracțiilor dentare, afirmă că accesul extern
nu este necesar odată ce are loc înlăturarea factorului
cauzal [10, 11].
Hernando J., consideră că mucoasa sinuzală
după un proces inflamator cronic de cauză denta-
ră nu mai este tratabilă, fapt pentru care propune
în calitate de tratament cura radicală ca fiind mai
eficientă [12].
Mighic A., în urma analizei a unui lot de 27 paci-
enți, a stabilit o rată de succes de 80% începând tra-
tamentul cu înlăturarea factorului cauzal al sinuzitei
odontogene, ca mai apoi la necesitate să fie aplicat
tratamentul chirurgical [21].
Chiar dacă tehnica abordării endoscopice în
comparaţie cu cea clasică ne bucură cu rezultate
mult mai impunătoare, îndeosebi din punct de ve-
dere al exprimării gradului de durere şi edemului
postoperator, este abordată diferit de către speci-
aliști [33], astfel în urma informației studiate și a
studiului retrospectiv afirmăm că sinuzita maxilară
odontogenă ca etiologie este multifactorială și tre-
buie abordată individual pentru fiecare caz pentru
rezultate de succes.
Concluzii
Pe parcursul a 2 ani sinuzita maxilară a constituit
5,48% din numărul total.
Etiologia tumorală a constituit 8,47% din numă-
rul total de pacienți cu sinuzita maxilară.
Tratamentul chirurgical este procedeul Cal-
dwell-Luc în 58,75% din cazuri.
154
Bibliografie
1. Ababii I., Popa V., Maniuc M. et al. Otorinolarin-
gologie. Centrul Editorial Poligrafic de Medicină al USMF.
Chişinău, 2000, 340 pag.
2. Albu, S. Chirurgia funcțională a foselor nazale /
S.Albu. - Cluj-Napoca, 2001. - P. 45-58.
3. Banuh I., D. Hîțu, D. et al. Actualități în leziunile
traumatice și infecțioase ale sinusului maxilar. Anale Ști-
ințifice ale Universității de Stat de Medicină și Farmacie
„Nicolae Testemițanu”, Ediția a XI-a, Volumul 4. Problem
clinic – chirurgicale. Zilele Universității consacrate celor
65 ani ai învățământului superior medical din Republica
Moldova. 13-15 octombrie, Chișinău 2010, pag. 475-479.
4. Bădărău L., Chilari D,, Munteanu E. Leziunile si-
nusului maxilar de origine odontogenă, aspecte statistice
pe anul 2018. Culegere de rezumate științifice ale studen-
ților, rezidenților și tinerilor cercetători. Chișinău, 2019,
pag. 275.
5. Burlibaşa C. Chirurgie orală şi maxilo-facială.
Editura medicală, Bucureşti, 2007.
6. Cabac V., Сastraveț P. et al. Incidența sinuzitelor
cronice. Anale Științifice ale Universității de Stat de Me-
dicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Ediția a XII-a,
Volumul 4. Probleme clinico-chirurgicale. Zilele Universi-
tății. 19-21 octombrie, Chișinău 2011, pag. 285-289.
7. Cazacu C., Cebotari M. et al. Diagnosticare tim-
purie şi tratamentul comunicării oro-sinusale. Analele ști-
ințifice, Ediția XIII-a, Volumul 4, Probleme clinico-chi-
rurgicale. Zilele Universității, 16-18 octombrie, Chișinău,
2013, pag. 466-469.
8. Epure V., Dan Cristian Gheorghe. Rinosinuzita
maxiloetmoidala. Cronica, 2014 Editura Pro Universitaria;
pag. 183.
9. Ghicavîi, V., Sârbu S. et al. Farmacoterapia afec-
ţiunilor stomatologice: Ghid. Ediția a 2-a revăzută şi com-
pletată. Chişinău, 2002, pag. 342-344.
10. Guţan A. Prelegerea pe tema „Sinusita odontoge-
nă”. Chişinău, 1989, pag. 18.
11. Guţan A. şi colaboratorii catedrei, Chirurgia sto-
matologică. Chişinău. 1999. Partea I, II, III, pag. 51-57.
12. Hernando J., Gallego, L. et al. Oro antral commu-
nications. A retrospective analise. Mad. Oral. Patol. Oral
Cir Bucal. 2010 May 1:5 (3): pag. 499-503.
13. Hîţu D. Comunicare oro-antrală (Curs teoretic).
Medicina Stomatologică. Nr. 3(32), Chişinău, 2014, pag.
103-107.
14. Hîţu D. Diagnosticul sinusitei odontogene (Curs
teoretic). Medicina stomatologică. Nr. 2, 2007, pag. 3-35.
15. Hîţu D. Sinuzita maxilară odontogenă perfora-
tivă (Curs teoretic). Medicina Stomatologică. Nr. 4(33),
Chişinău, 2014, pag. 20-26.
16. Hîţu D. Tratamentul sinuzitei odontogene (Curs
teoretic). Medicina stomatologică. Nr. 2(16), 2008,
p. 243-247.
17. Hîţu D.,Cocier G., Vlas V. Metode de trata-
ment a sinuzitei. Anale Științifice ale Universității de Stat
de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Volu-
mul Probleme clinico-chirurgicale. Zilele Universității.
21-23 octombrie, ediția a X-a, Chișinău 2009, pag. 512-517.
Buletinul AȘM
18. Hîţu I., Gasițina A., Hîțu D. Traumatismul asociat
al feței și leziunile sinusale, caz clinic. Student 2014, The
13th edition of international congress of dentistry for stu-
dents and young doctors. pag. 29-30.
19. Hîțu I., Hîțu D., Pancenco A. et al. Evoluția leziu-
nilor sinusale perforative. Medicina Stomatologică. Chiși-
nău. 2015, Nr. 4 (37), pag. 42-45.
20. Kim SJ, JS. Park, HT. Kim, CH. Lee, YH. Park,
JH. Bae. Clinical features and treatment outcomes of den-
tal implant-related paranasal sinusitis: A 2-year prospec-
tive observational study. Clinical Oral Implants research
2016; 27:100-104.
21. Mighic A. Tratamentul sinuzitei maxilare de ori-
gine odontogenă. Medicina stomatologică. 2019, vol. 4
(53), 36-46. ISSN 1857-1328.
22. Mortuaire T.O., D. Theis, R. Chevalier, I. Gen-
gler. Cost-effectiveness assessment in outpatient sinonasal
surgery. Lille France, 2017, pag. 1-17.
23. Mуковозов Н. И. Дифференциальная диагно-
стика ХЗЧЛО. Ленинград «Медицина». 1982. 105-112.
24. Nimish A., Patel, Ferguson, Berrylin J. Odonto-
genic Sinusitis: anancient but-appreciated cause of max-
illary sinusitis. Current Opinion in Otolaryngology and
Head Nesk Sugery. February 2012 20:24-28.
25. Arias-Irimia O., Barona-Dorado C., Santos-Mari-
no J.A., Martinez-Rodriguez N., Mertinez-Gonzalez J.M.
Meta-analysis of the etiology of odontogenic maxillary si-
nusitis. Med Oral Patol Oral Cir Bucal 2010; 15:70-73.
26. Ryan E. Little, Christopher M. Long, Todd A.
Loehrl, Dvid M. Poetker. „Odontogenic sinusitis Laryngo-
scope Investig Otolaryngol. 2018 Apr, 3(2); pag.110-114.
27. Puglisi S., Privitera S., Maiolino L., et al. Bacte-
riological findings and antimicrobial resistance in odon-
togenic and non-odontogenic chronic maxillary sinusitis‘.
Journal of Medical Microbiology. 2011; 60: 1353-1359.
28. Țîbîrna Gh. Ghid clinic de oncologie. Chișinău
2003, pag. 826.
29. Гуцан А. Е., И. Бернадский, П. Годорожа, Д.
Щербатюк. Справочник челюстно-лицевых операций.
Кишинев, 2001. – стр. 46-49.
30. Кучерова Е. В. „Заболеваемость синуситами
среди населения Магадана” 2008, ГУЗ «Магаданская
областная больница», стр.7.
31. Рабухина Н.А., Аржанцев А.П. Одонтогенные
заболевания верхнечелюстных пазух. Рентгенодиагно-
стика в стоматологии. М. 2003, 371-380 стр.
32. Робустова Т.Г. Хирургическая стоматология.
Москва: Медицина, 2003. - стр. 359-479.
33. Фех А.Р., Робустова Т.Г. Эндохирургические
доступы к верхнечелюстным пазухам в эксперименте.
Стоматология, 3, Москва 2001, стр. 4-6.
34. Шаргородский А.Г. Воспалительные заболева-
ния ЧЛО и шеи. Москва 1985. 268-283.
35. Шеврыгина Б.В., Манюк М.К. Внутриносовая
хирургия. – Кишинёв: Штиинца, 1981. - стр. 43-49.
36. Щербатюк Д.И. Профилактика и лечение вос-
палительных заболеваний челюстно-лицевой области.
Кишинев: Штиинца, 1987,cтр. 3-34.
Științe Medicale 155

CZU: 618.19-089.873
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.27

OPERAȚIILE ORGANOMENAJANTE ÎN CANCERUL MAMAR:

INDICAȚII, CONTRAINDICAȚII ŞI RECIDIVE
Ana COJOCARU, studentă,
coordonator Veronica ŞVEŢ, asist. univ.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Catedra de Oncologie
e-mail: veronicashvet@gmail.com

Rezumat.
Operațiile organomenajante includ efectuarea rezecțiilor sectoriale lărgite cu limfadenectomie regională. În cazul
acestor intervenții se va efectua obligatoriu verificarea histologică extemporanee a marginilor de securitate și a zonei
subareolare. Tactici excesiv de econome sunt asociate cu riscul de recidive a Cancerul glandei mamare (CGM). Operațiile
organomenjate ale glandei mamare, completate de radioterapie, sunt o alternativă sigură la mastectomie cu selectarea
corectă a pacientelor cu forme timpurii de CGM.
Cuvinte-cheie: glanda mamară, operație organomenajantă, rezecție sectorală, limfadenectomie regional, recidiv.

Summary. Organ-сonserving operations in breast cancer: indication, contraindication and recurrent.

Organ-сonserving operations in breast cancer include performing extended sectoral resections with regional lymph-
adenectomy. In the case of these interventions, immediate histological examination of the safe margins and subareolar
area will be mandatory. Overly economical tactics are associated with the risk of breast cancer recurrence. Organ-pre-
serving breast cancer surgeries, supplemented with radiation therapy, are a safe alternative to mastectomy with the correct
selection of patients with early forms.
Key-words: mammary gland, organ surgery, sectoral resection, regional lymphadenectomy, recurrence.

Резюме. Органосохраняюшие операции при раке груди: показания, противопоказания и рецидивы.

Органносохраняюшие операции включают выполнение расширенных секторальных резекций с регионарной
лимфаденэктомией. В случае этих вмешательств, немедленная гистологическая проверка безопасных краев и су-
бареолярной области будет обязательной. Чрезмерно экономичная тактика связана с риском рецидива рака молоч-
ной железы. Органносохраняюшие операции рака молочной железы, дополненные лучевой терапией, являются
безопасной альтернативой мастэктомии с правильным отбором пациентов с ранними формами.
Ключевые слова: молочная железа, органная хирургия, секторальная резекция, регионарная лимфаденэкто-
мия, рецидив.

Introducere. În ultimii ani, au existat unele mo-
dificări pozitive în tratamentul chirurgical al canceru-
lui CGM, introducerea operaţiilor econome numite şi
operaţii organomenajante sau mastectomii econome ce
includ diverse rezecții mamare lărgite cu limfadenecto-
mie radicală axilară [4]. Operațiile organomenajante a
glandei mamare este una dintre realizările remarcabile
ale oncologiei din ultimele decenii, care a salvat sute
de mii de femei de la suferința fizică și, parțial, de la
suferința morală [11, 12]. Există 3 tipuri de operațiile
econome sau organomenajante se impart [15]:
1. Quadraptectomia + Limfadenectomie radicală
axilară, ce implică îndepărtarea cuadrantului sânului
împreună cu tumora, o parte a fasciei mușchiului to-
racic mare, a ganglionilor limfatici axilari într-o sin-
gură unitate sau separat. În timpul acestei operații,
cel puțin 1/4 sau 1/3 din sân este îndepărtat, retră-
gându-se la 3-3,5 cm de marginea palpată a tumorii.
Când tumora este localizată în cadrane diferite sau
îndepărtate ale sânului, operația poate fi efectuată din
două incizii ale pielii – pe sân și în axilă.
2. Lampectomie (rezecție sectorială) + Limfade-
nectomie radicală axilară. Această tehnică a fost popu-
larizată de Fisher și constă în îndepărtarea tumorii și un
volum mic de țesut înconjurător şi a ganglionilor limfa-
tici axilari. Lampectomie oferă cele mai bune rezultate
cosmetice datorită numărului mic de țesuturi îndepărtat.
3. Rezecția segmentară + Limfadenectomie ra-
dicală axilară. Ea ocupă o poziție intermediară între
quadrantectomie și rezecția sectorială (lampectomie).
Segmentul sânului este îndepărtat la fascia mușchiu-
lui toracic mare, retrăgându-se de la marginile tumo-
rii de cel puțin 10 mm. Pielea de deasupra acestei
zone a glandei este, de asemenea excizată. În timpul
acestei operații, un volum mai mic de țesuturi este
îndepărtat în comparație cu un quadrantectomie și, în
consecință, dă rezultate cosmetice mai bune. Rezecția
segmentară, care a fost descrisă de Aspegren și este o
operație de alegere în majoritatea țărilor Scandinave
și Europa, este utilizată pe scară largă în Statele Uni-
te, unde radioterapia postoperatorie este obligatorie
în conformitate cu standardele OMS.
156
Potrivit unor autori indicaţiile prioritare în rea-
lizarea operaţiilor organomenajante au fost stabilite
conform următoarelor criterii- contururi clare ale tu-
morii primare și dimensiuni de până la 3 cm; cu o
natură monocentrică a nodului tumoral; cu un tip lent
de creștere a tumorii; cu absența sau metastazele soli-
tare în ganglionii limfatici regionali; cu absența unei
componente intraductale de fond extinse; cu un ra-
port favorabil de mărimea sânului și a tumorii pentru
a obține un rezultat cosmetic bun, fiind realizabile în
stadiile I-II A [1, 10].
Ca contraindicaţie absolute în realizarea unei
operaţii organomenajante a pacientelor cu CGM au
fost – localizarea centrală a tumorii, multicentricita-
tea acesteia, precum și prezența unei tumori mari în
dimensiuni mici ale sânilor, recidive locale [6, 12].
Potrivit Protocolului Naţional de tratament al
CGM în Republica Moldova, operaţia organome-
najată include rezecţia sectorului afectat la 3 cm de
la marginea tumorei, limfadenectomia ganglionilor
axilari, Rotter, subclaviculari, iar drept indicaţii sunt
nivelul tumorii T1-2 N0-1M0; T3N2M0, contraindi-
caţii fiind cancerul multicentric sau afectării central
a sânului [8]. Posibilitatea intervențiilor chirurgicale
organomenajante în CGM T1-3N0-2M0 după chimi-
oterapie neoadjuvantă eficientă este evaluată ca una
de elecție în majoritatea publicațiilor științifice con-
temporane, dar și reintervenții frecvente după astfel
de intervenții din cauza prezenței țesutului tumoral
rezidual găsite [5, 9].
Îmbunătățirea rezultatelor tratamentului pentru
pacientele cu CGM este o prioritate, astfel încât gă-
sirea modalității de optimizare a volumului de inter-
venții chirurgicale în operațiile econome conduce la o
îmbunătățire a rezultatelor cosmetice după tratament
chirurgical. Diferite tipuri de rezecții mamare cu di-
mensiuni tumorale de până la 12 cm în diametru cu
localizare în cadranul superior – exterior au fost efec-
tuate de autori individuali deja în anii ’80. Cu toate
acestea, intervențiile chirurgicale econome a GM nu
au fost utilizate pe scară largă din cauza lipsei de do-
vezi ale radicalismului tratamentului al formelor tim-
purii de CGM [2, 7].
Majoritatea autorilor descriu metoda de efectua-
re a operației sub formă de rezecție sectorială și cu
disecție limfatică axilară. Această intervenție implică
îndepărtarea unei părți a sânului și a ganglionilor lim-
fatici de nivel 1-2, urmată de radioterapie obligatorie
pentru restul sânului. Autorii cred că distanța de la tu-
moare la marginea tumorii ar trebui să fie de cel puțin
3 cm. Acest tip de operație este cel mai adesea pre-
văzut pentru localizare în cuadrantul lateral superior.
Rata de supraviețuire pe 5 ani a fost de până la 96%
[8, 13]. Alți autori sugerează o intervenție chirurgicală
Buletinul AȘM
în care îndepărtarea tumorii se efectuează în volumul
unui quadrantectomie cu dimensiunea de 2-3 cm de la
marginea tumorii și cu captarea țesutului sănătos îm-
preună cu pielea și fascia musculară subiect. Operația
în volumul de tumorectomie este desemnată ca „lam-
pectomie” (lampă-bucată) – îndepărtarea tumorii în
țesuturile sănătoase (1-2 cm de la margine) cu studiu
histologic urgent. În același timp, limfadenectomia
axilară se face printr-o incizie separată. Condiția obli-
gatorie este performanța radioterapiei postoperatorii.
Rata de supraviețuire de 5 ani a fost de 95,6% [7, 9].
Pentru a îmbunătăți rezultatele cosmetice, unii
autori recomandă să aibă o incizie a pielii în funcție
de localizarea tumorii în sân: în cuadrantul superior și
central – paralel cu marginea areolei, periareolar, în
partea inferioară – radială. La locația centrală a nodu-
lui tumoral, secțiunea centrală a glandei, care include
mamelonul și areola, trebuie îndepărtată. Unii autori
recomandă retragerea din tumora de cel puțin 1 cm.
Alți autori cred că distanța marginea tumorii ar trebui
să fie de cel puțin 3 cm [5, 14].
Există o serie de lucrări care compară două tipuri
de intervenții chirurgicale în etapele I-IIA: în volumul
rezecției sectoriale și în volumul lampectomiei mama-
re. Ei au arătat că nu a existat nici o diferență semnifi-
cativă în supraviețuirea de cinci ani și durata perioadei
non-recidive la pacienții din aceste grupuri, supuși ra-
dioterapiei postoperatorii. Diferența a fost în rezulta-
tele cosmetice mai benefice pentru lampectomie [13].
Alți cercetători din ultimii ani, printre care Calle R.,
Hellman S., care au folosit operațiuni de conservare,
au arătat că lampectomie oferă adesea rezultate ne-
satisfăcătoare. Datele privind raportul dintre numă-
rul de recidive locale la pacienții cu lampectomie și
quadrantectomie sunt 8-24 sau 33,3% și 22-342 sau,
respectiv 6,4% [11].
În ultimii ani, datorită introducerii unor metode
eficiente de tratamente radioterapeutice şi chimiote-
rapeutice s-a demonstrat caracterul adecvat al opera-
țiilor organomenajante în tratamentul complex al pa-
cientelor cu CGM cu stadiile tumorale comune II-III
A [1].
Letyagin V.P. și Volchenko A.A. au analizat expe-
riența tratamentului a 193 de paciente cu CGM T1-2
N1-2 MO și T3N1-2MO 91 în ceea ce privește trata-
mentul chirurgical în volum de operaţie organome-
najată cu limfadenectomie radicală axilară, şi la 102
paciente a fost realizată - mastectomie radicală după
Patey și Madden. Localizarea predominantă a tumorii
– cadranul superior – extern al sânului. Dimensiunea
nodulului tumoral în 55,4% nu a depășit 3 cm, 25,4%
de la 3 la 5 cm, 19,2% mai mult de 5 cm. Preoperator
autorii au folosit tratamentul de chimioterapie neoa-
djuvant, care a permis să efectueze operația economă
Științe Medicale 157

Figura 1. Repartizarea pacientelor incluse în studiu conform stadiilor și anilor de studiu, %

în volum de operaţie organomenajată cu limfadenec- de vârsta pacientei, rezultatul histologic, tratamentele

tomie radicală axilară. În operațiile organomenajan-
te, rata recidivelor și metastazelor în acest studiu au
alcătuit 11 (12%) din 91 de paciente. Astfel, autorii
ajung la concluzia că operaţiile organomenajante în
tratamentul complex al pacientelor cu CGM în sta-
diul I-III A pot fi considerate o metodă alternativă în
ceea ce privește mastectomie radicală. Autorii străini
ajung la aceleași concluzii, considerând că este per-
misă efectuarea acestei intervenții econome când sunt
metastaze în ganglionii limfatici regionali folosind
chimioterapia şi radioterapie pre- sau postoperatorie,
reducând incidența recurențelor locale [2, 10].
Au fost efectuate studii în ce privește recidiva-
rea CGM și particularitățile acestora în dependență
efectuate, a rezultatelor imunohistochimice. Un stu-
diu retrospectiv care a inclus 435 paciente, la care din
2000 la 2006 au fost efectuate operații organomena-
jante a glandei mamare pe motive de CGM la paciente
în diferite stadii: 0-5(1,1%), I- 181 (41,3%), IIA – 154
(35,3%), IIB – 44 (10%), IIIA - 51(11,6%), IIIB – 1
(0,2%), IIIC – 2 (0,5%). Tratamentul radioterapeutic
a fost realizat la 296 (67,6%) paciente. Din tratamen-
tul polichimioterapic pacientele au urmat tratament
după diverse scheme: CAF, AC, CAF2, iar numărul
de cure a fost între 4-6 în total. Apariția recidivelor
apare mai des în primii ani după tratament: potrivit
lui Bassler – la 68% dintre paciente, recidivele CGM
sunt detectate în primii 2 ani (din numărul total de

Figura 2. Repartizarea geografică a pacientelor incluse în studiu, %

158 Buletinul AȘM

Figura 3. Repartizarea pacientelor incluse în studiu potrivit mediului de proveniență, %

Figura 4. Repartizarea pacientelor cu CGM la care s-au realizat OOM cu Limfadenectomie radicală axilară
(2016-2020), %

Tabelul 1
Repartizarea pacientelor cu CGM cu OOM din perioada anilor 2016-2020, %
Vârsta Nr. paciente %
18-35 ani 12 4,5
36-45 ani 158 58,9
46-55 ani 90 33,6
56-65 ani 5 1,9
65 ani și peste 3 1,1
Total 268 100
Științe Medicale 159

Figura 5. Studiul pacientelor cu CGM cu OOM în dependență de localizarea topografică a tumorii, %

paciente cu recidive). Dintre factorii morfologici care
provoacă dezvoltarea recidivelor, cele mai importante
sunt prezența în componenta tumorală a cancerului
ductal invaziv sau componenta lobulară invazivă, la
fel şi în 19% − natura multicentrică a tumorii, gra-
dul de malignitate, și 20% − de afectarea ganglionilor
limfatici axilari. Frecvența recurențelor locale după
operaţii organomenajante ajunge la 8-39%, în timp ce
după o mastectomie radicală 1-12% [15, 16].
Material şi metode. Unitatea de studiu a consti-
tuit analiza retrospectivă-descriptivă a documentației
primare (fișe de observație clinică, fișe de ambulator,
rezultatele examenelor histopatologice) a 268 de pa-
ciente cu cancer al glandei mamare care au suportat
tratament chirurgical în volum de Operație organo-
menajată cu Limfadenectomie radicală axilară în
perioada anilor 2016-2020, care au fost realizate în
secțiile Mamologie 1 și 2 din cadrul Institutului On-
cologic din Republica Moldova.
Rezultate şi discuţii. Studiul privind stadiul tu-
morii vs de anii de studiu, am determinat că cele mai
multe cazuri de CGM care au realizat OOM cu lim-
fadenectomie au fost înregistrate în anul 2019 – 75
(27,9%) paciente, urmate de anul 2018 cu 73 (27,2%)
cazuri, în 2016 au fost înregistrate 69 (25,7%) cazuri,
și cele mai puține au fost înregistrate în anul 2020 –
15 (5,6%) cazuri (Figura 1).
Rezultatele cercetării noastre au determinat că în
anul 2016 cele mai multe operații au fost realizate la
pacientele cu CGM în stadiul IIA 26 (26%) cazuri, în
anul 2017 cele mai multe au fost operații cu paciente
în stadiul IIB 17 (21,5%) cazuri, în anul 2018 au fost

Figura 6. Studierea recidivelor CGM în dependență de rezultatul tratamentului efectuat, %

160
cele mai multe OOM în stadiul I – 30 (36,1%) cazuri,
în anul 2019 în stadiul IIA – 38 (38%) cazuri și în
anul 2020 în stadiul I – 7 (8,4%) cazuri.
Conform zonei geografice, paciente care au rea-
lizat OOM cu Limfadenectomie, au fost 90 (33,6%)
din zona Centru, urmată de zona de Nord 78 (29,1%),
zona Sud 72 (26,8%), zona de Sud-Est 28 (10,5%)
(Figura 2).
Potrivit mediului de proveniență cele mai multe
paciente au fost din mediul urban și au alcătuit 214
(79,9%) paciente, iar din mediul rural evident mai pu-
țin 54 (20,1%) paciente (Figura 3).
Studiul privind vârsta pacientelor la care s-a rea-
lizat OOM și limfadenectomie, am determinat că 158
(58,9%) au corespuns cu decada de vârstă 36-45 ani,
urmată de paciente din perioada anilor 46-55 ani și a
alcătuit 90 (33,6%) paciente. Cele mai puține pacien-
te au fost din perioada de vârstă 65 ani și peste în total
3 (1,1%). Pentru decada de vârstă 18-35 ani numărul
pacientelor au alcătuit 12 (4,5%) cazuri, iar la vârsta
de 56-65 ani a alcătuit 5 (1,9%) cazuri (Tabelul 1).
Conform examenului clinic a fost apreciat localiza-
rea topografică şi sediul tumorii primare la paciente cu
CGM la care s-a realizat OOM. Cea mai afectată a fost
glanda mamară dreaptă cu 192 (71,6%) cazuri, iar glan-
da mamară stângă a alcătuit 76 (28,4%) (Figura 4).
În urma studiului, am stabilit că tumora a fost pre-
ponderent localizată în cadranul superior lateral 263
(98,1%), urmat de cadranul inferior lateral 5 (1,9%),
în alte cadrane nu a fost depistată la pacientele din
studiu. În lobii accesori tumora nu a fost depistată la
nici o participantă în studiu (Figura 5).
Am determinat și rata recidivelor în dependență de
tipul tratamentului aplicat postoperator unde am deter-
minat că apariția recidivelor după radioterapie postope-
ratorie a alcătuit 10 (31,2%) cazuri, după polichimiote-
rapie – 9 (28,1%) cazuri, după radio/polichimioterapie 5
(15,6%) cazuri și după hormonoterapie 3 (9,3%) cazuri,
iar fără nici un tratament 5 (15,6%) (Figura 6).
Bibliografie
1. International Agency for Research on Cancer.
GLOBOCAN 2018: Estimated Cancer Incidence, Mortality
and Prevalence Worldwide in 2018. [accesat la 2.08.2019].
2. Howlader N, Noone AM, Krapcho M, et al. SEER
Cancer Statistics Review,1975–2016. Bethesda, MD: Na-
tional Cancer Institute. 2018: 126-142.
3. Cancer Registru Național, IMSP Institutul Onco-
logic, [accesat la 2.08.2020].
4. Protocolul Clinic Național PCN-102 “Cancerul
glandei mamare” din 23.01.2020.
5. Krop I, Ismaila N,Andre F et al. Use of biomark-
ers to guide decisions on adjuvant systemic therapy for
women with early‐stage invasive breast cancer: American
Society of Clinical Oncology Clinical Practice Guideline
focused update.J ClinmOncol 2019;35:2838–2847.
Buletinul AȘM
Toate pacientele la care s-a determinat recidive,
au fost efectuate Mastectomie radicală, cu protecția
anesteziei generale la toate 32 de paciente din stu-
diu. La fel aceste paciente au fost consultate în con-
diții de ambulator de Consiliu a 3 specialiști (chimi-
oterapeut, radioterapeut și de chirurgul mamolog),
care au stabilit și tactica de tratament ulterior.
Concluzii
Numărul total al pacientelor cu CGM primar,
fără tratament neoadjuvant, la care s-a realizat OOM
cu limfadenectomie radicală axilară, pentru peri-
oada anilor 2016-2020, a alcătuit 268 paciente, din
care 122 (45,5%) paciente au fost operate în secția
Mamologia 2 și 146 (54,5%) paciente operate în sec-
ția Mamologia 1, din cadrul IMSP Institutul Onco-
logic. Cele mai multe intervenții au fost realizate în
anul 2019 – 75 (27,9%) paciente, iar potrivit zonei
geografice cele mai multe paciente au fost din zona de
Centru 90 (33,6%), cu vârsta cuprinsă între 36-45 ani
158 (58,9%) cazuri. Potrivit localizării topografice
cea mai afectată a fost glanda mamară dreaptă cu 192
(71,6%) cazuri, cu sediul în cadranul superior lateral
263 (98,1%). Cele mai multe paciente la care s-a rea-
lizat OOM au fost cu stadiul IIA a CGM 100 (37,3%)
cazuri. OOM la pacientele CGM au fost realizate
conform Protocolului Clinic Național, ce au servit
drept indicații la pacientele cu CGM T1-2 N0-1M0;
T3N2M0 respectiv stadiul I-IIIA, monocentricitatea
tumorii, aspect nodular, iar contraindicații au fost
cancerul multicentric și afectării centrale a glandei
mamare. Rata recidivelor locale după OOM a alcătuit
32 (11,9%) cazuri, portivit tratamentului adjuvant cel
mai frecvent a fost după radioterapie postoperatorie
10 (31,2%) cazuri. Tratamentul chirurgical al recidi-
velor a fost Mastectomie radicală cu protecția aneste-
ziei generale.
6. Kuerer HM, Smith BD, Chavez-MacGregor M, et
al. DCIS Margins and Breast Conservation: MD Anderson
Cancer Center Multidisciplinary Practice Guidelines and
Outcomes. J Cancer. 2017;8(14):2653-2662
7. NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology
(NCCN Guidelines®) – Breast Cancer. Version 3.2018 —
October 25, 2018.
8. Senkus E, Kyriakides S, Ohno S, Penault-Llor-
ca F, Poortmans P, Rutgers E,Zackrisson S, Cardoso F;
ESMO Guidelines Committee. Primary breast cancer:ES-
MO Clinical Practice Guidelines for diagnosis, treatment
and follow-up. Ann Oncol. 2015 Sep;26 Suppl 5:v8-30.
9. Gaurav A, Gupta V, et al. Practical consensus
recommendation for Paget’s disease in breast cancer. Soth
Asian J Cancer 2018, 7(2), 83-86.
Științe Medicale 161

10. Foster RS Jr. The biologic and clinical signifi-
cance of lymphatic metastases in breast cancer. Surg Oncol
Clin N Am.;5:79–104, 2019.
11. Veronesi U, Paganelli G, Viale G, et al. Sentinel
Lymph Node Biopsy and Axillary Dissection in Breast
Cancer: Results in a Large Series. J Natl Cancer Inst.
2019;91:368–73.
12. Botnariuc N. Factorii de pronostic în tratamentul
cancerului glandei mamare în stadiul I. Teză de doctor în
ştiinţe medicale. 2010; 112.
13. Chiaburu S. Particularităţile de diagnostic,
tratament şi pronostic ale carcinomului neinvaziv al
glandei mamare. Teză de doctor în ştiinţe medicale.
2011; 123.
14. Sofroni L. Cancerul glandei mamare- maladia
întregii civilizaţii. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldo-
vei. 2018; 2-3(59-60): 132-137.
15. Chiaburu S. Aprecierea tacticii de tratament in-
traoperator al carcinomului neinvaziv mamar în depen-
dent de datele clinice, imagistice şi morfologice. Buletinul
Academiei de Ştiinţe a Moldovei. 2013; 4(40): 73-76.
16. American Cancer Society. Breast Cancer. Dispo-
nibil la: https://www.cancer.org/cancer/breast-cancer [ac-
cesat la 11.06.2020]

CZU: 618.19-006.5-07-08
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.28

CHISTADENOPAPILOAMELE INTRADUCTALE
A GLANDELOR MAMARE: DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT
Diana DANILOV, studentă, Medicina Generală, gr. 1534,
1

coautori 1Veronica ŞVEŢ, asistent universitar,

1,2
Ion MEREUŢĂ, doctor habilitat în ştiinţe medicale, profesor universitar
1
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Catedra de Oncologie,
2
Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie
e-mail: veronicashvet@gmail.com

Rezumat.
Aproximativ una din două femei prezintă simptome de existență a unei formațiuni la nivelul sânilor. Conform di-
feritor date, frecvența depistării patologiilor benigne a glandei mamare este mult mai sporită comparativ cu frecvența
adresării femeilor la medic cu aceste patologii. Tumorile benigne ale glandei mamare se caracterizează printr-o creșterea
lentă, expansivă (comprimă țesutul vecin), sunt bine incapsulate, majoritatea sunt rezultatul unor modificări hormonale
(hiperestrogenemia, hiperprolactinemia), după excizie recidivează rar, nu invadează țesuturile locale și nu metastează în
alte organe. Tratamentul de bază este chirurgical – excizia formațiunilor din sân. Recidivele apar rar, nu invadează țesu-
turile adiacente și nu metastează în alte organe [6, 8, 9].
Cuvinte-cheie: chiatadenopapiloame, tumoare, glandă mamară, patologie.

Резюме. Внутрипротоковые цистаденопапилломы молочных желез: диагностика и лечение.

Примерно каждая вторая женщина имеет симптомы образования груди. По разным данным, частота выявления
доброкачественных патологий молочной железы намного выше, чем частота обращения к врачу женщин с эти-
ми патологиями. Доброкачественные опухоли молочной железы характеризуются медленным, обширным ростом
(сдавливают соседнюю ткань), хорошо инкапсулированы, в большинстве своем являются результатом гормональ-
ных изменений (гиперэстрогенемия, гиперпролактинемия), после иссечения редко рецидивируют, не поражают
местные ткани, не метастазируют в другие органы. Основное лечение – операция – удаление образований груди.
Рецидивы возникают редко, не поражают соседние ткани и не дают метастазов в другие органы.
Ключевые слова: цистаденопапиллум, опухоль, молочная железа, патология.

Summary. Intraductal cystadenopapillomas of the mammary glands: diagnosis and treatment.

About one in two women has symptoms of breast formation. According to various data, the frequency of detection
of benign pathologies of the mammary gland is much higher compared to the frequency of referring women to the doctor
162 Buletinul AȘM

with these pathologies. Benign tumors of the mammary gland are characterized by a slow, expansive growth (compresses
the neighboring tissue), are well encapsulated, most are the result of hormonal changes (hyperestrogenemia, hyperpro-
lactinemia), after excision rarely recur, do not invade local tissues and do not metastasize to others. organs. The basic
treatment is surgery – excision of the breast formations. Recurrences rarely occur, do not invade adjacent tissues and do
not metastasize to other organs.
Key-words: cystadenopapillum, tumor, mammary gland, pathology.

Introducere. Conform statisticilor, fiecare a
zecea femeie suferă de chistadenopapilomul glan-
dei mamare. O tumoare benignă care arată ca o
mică creștere papilară care se dezvoltă din epite-
liu și crește în lumenul ductului mamar. Chista-
denopapilomul intraductal poate să se dezvolte la
orice vârstă. Atât la fetele tinere, cât și la femeile
de vârstă matură în perioada menopauzei și post-
menopauză.
În mamografie, frecvența de detectare a chistade-
nopapiloamelor este de aproximativ 10% din numărul
total de boli de sân. Chistadenopapiloamele intraduc-
tale la rândul său pot fi divizate în simple și multiple,
cele din urmă fiind mai frecvent cu risc de malignitate
[5, 8, 10].
Chistadenopapilomul intraductal a glandei ma-
mare este o proliferare unilaterală a epiteliului duc-
tului glandei mamare sub formă de papile, de origine
benignă. Cel mai des, chistadenopapilomul intraduc-
tal a glandei mamare este localizată în apropierea
mamelonului (la o adâncime de cel puțin cinci centi-
metri) și are aspectul unei suprafețe care nu depășeș-
te 2 cm a suprafeței interioare a ductului. Creșterile
epiteliale multiple în ducturile glandelor mamare sunt
considerate a fi potențial periculoase din cauza posi-
bilei malignități [1, 12].
Chistadenenopapilomul intraductal a glandei ma-
mare se caracterizează prin acumularea unui lichid
cu formarea unui fluid care poate fi de la lifatic – de
culoare galbenă, transparentă până la sângeros, care
intră în ducturi excretorii și apoi este eliberat din ma-
melon [3, 6].
În grupul de procese benigne de tumori, chis-
tadenopapilomul intraductal alcătuiește doar 10%
din numărul total de maladii benigne. Cel mai frec-
vent, este înregistrată în 35-55 de ani și poate fi di-
agnosticată la femeile fără patologie concomitentă.
Lipsa nașterii și fumatul sporesc riscul dezvoltării
chistadenopapilomului intraductal în glanda ma-
mară [2, 15].
Acestea se pot dezvolta la orice vârstă – de la
pubertate până la postmenopauză. Frecvența de
detectare a chistadenopapiloamelor în mamogra-
fie este de aproximativ 10% din numărul total de
maladii tumorale benigne ale sânului. Din punct
de vedere macroscopic, chistadenopapilomul in-
traductal al glandei mamare seamănă cu o masă
chistică cu lichid în interior care poate avea aspect
continut și culoare diferită [9, 10, 13]. Hemoragiile
și necroza sunt posibile în zona tumorii, multiple
papiloame intraductale ale glandei mamare sunt
adesea maligne [14].
Etiologia chistadenopapiloamelor intraductale
nu este pe deplin cunoscută, însă mulți experți consi-
deră că dezechilibrul hormonal și influența virusului
papilomavirus uman (HPV) sunt unii din principalii

Figura 1. Ponderea pacientelor cu chistadenopapiloame ale glandelor mamare (2017-2020), %

Științe Medicale
factori declanșatori. Glandele mamare ale tuturor
femeilor au o structură identică. Acestea constau în
țesut glandular, care este înconjurat de țesut adipos.
În acest caz, țesutul mamar este împărțit în segmente
mai mici -lobi separați de țesut conjunctiv. Fiecare
lob este împărțit în lobuli mici care conțin alveole
necesare pentru producerea laptelui matern. Alveo-
lele și ducturile sunt căptușite în interior cu un strat
epitelial. Din celulele epiteliale se formează creșteri
papilare situate în interiorul conductelor. Acestea
sunt situate pe fibre fibroase prin care trec vasele de
sanguine [7, 9].
Chistadenopapiloamele intraductale palpator
sunt destul de dense, cu limite clare, iar la compre-
sia acestuia se elimină lichid din mamelon. În forma-
țiunile papilare cu leziuni, există zone cu afectare a
circulației sanguine, iar prin ducturile excretoare ale
mamelonului pot fi secretate sânge. Adesea, papilele
formează zone cu necroză, care pot să se malignizeze
în timp [10, 11, 13].
Cele mai frecvente cauze de dezvoltare a chis-
tadenopapiloamelor intraductale, descrise de Tran
H.Z şi coautorii sunt: Trauma psihică cronică; Trau-
ma fizică a glandei mamare; Factorul genetic – pre-
zenţa cancerului la organele hormonodependente la
rudele de sânge, îndeosebi pe linia mamei; Patologia
organelor endocrine (patologia hipofizei, hipertensi-
unea intracraniană, hipotiroidia, dereglările funcţiei
ovarelor, a suprarenalelor, diabetul zaharat (DZ),
HTA etc.) sau a organismelor participante în me-
tabolismul hormonilor (patologia hepatică, renală
etc.); Toţi factorii care determină hiperestrogenemia
şi hiperprolactinemia, alte tipuri de dereglări hormo-
nale, precum şi imunodepresia; Întreruperea sarcinii
(avorturile); Factorii modului de viaţă: alimentarea
incorectă, întrebuinţarea cantităţilor mari de grăsimi
de origine animală, abuzul de alcool, fumatul; Fac-
torii profesionali şi ecologici: lucrul în câmpul de
radiaţie şi contactul cu pesticide, erbicide; Conse-
cinţele mastitelor [18].
Chistadenoapilomul intraductal poate duce la
cancer de sân, astfel încât cei care au fost dia-
gnosticați cu un сhistadenopapilom intraductal al
glandei mamare necesită doar tratament chirurgi-
cal. O parte din țesutul afectat poate fi îndepăr-
tat în timpul unei biopsii, care este o alternativă
minim invazivă de intervenție chirurgicală. Dacă
după aceea mai apar eliminările din mamelon,
este necesară intervenția chirurgicală în volum de
rezecție sectorală a glandei mamare [17]. Rezec-
ția sectorală nu duce la deformarea sânului, iar
metodele moderne de manipulare chirurgicală pe
piept își pot menține forma și dimensiunea cores-
punzătoare și pot evita complicațiile cicatriciale
163
ulterioare. Dacă chistadenopapilomul prezintă
semne de proces malign, glanda mamară afectată
trebuie excizată [13, 18].
Material şi metode. A fost efectuat o analiză re-
trospectivă-descriptivă a fișelor de observație clinică,
fișe de ambulator, rezultatele examenelor histopato-
logice, a 54 de paciente cu cancer al glandei mamare
care au suportat tratament chirurgical în volum de Re-
zecţie sectorală a glandei mamare în perioada anilor
2017-2020, care au fost realizate în secțiile Mamolo-
gie 1 și 2 din cadrul Institutului Oncologic din Repu-
blica Moldova.
Rezultate şi discuţii. În perioada anilor
2017-2020 a fost determinat 54 de paciente cu
Chistadenopapiloame intraductale ale glandelor
mamare, cu tratament chirurgical realizat în ca-
drul Institutului Oncologic. Cele mai multe paci-
ente cu chistadenopapiloame au fost determinate
în anul 2017 şi a alcătuit 19 (37%), şi în descreş-
tere anul 2018 a alcătuit 17 (33%), anul 2019 10
(18%), şi cel mai puţine cazuri în anul 2020 6
(12%) (Figura 1).
Cele mai multe paciente au fost tratate în secţia
Mamologia nr.1 – 35 (64%) şi respectiv secţia Mamo-
logia 2 în număr de 19 (35,1%).
Pacientele din studiu au fost supuse examenului
clinic, imagistic și de confirmare. Pacientele din stu-
diu 54 (100%) au realizat examenului fizic la care
s-au determinat eliminări din mamelon de culoare
maronie şi transparentă, ultrasonografia și mamo-
grafia – unde s-a determinat dimensiunea tumorii,
localizărea tumorii, starea ganglionilor limfatici re-
gionali. Din metodele de confirmare, examenul cito-
logic a fost efectuat la 54 (100%) paciente cu CGM,
iar la 42 (77,7%) diagnosticul a fost stabilit după
rezecția sectorală a glandei mamare cu histologie de
urgență/după parafină.
Pacientele la care s-a confirmat diagnosticul de
Chistadenopapilom intraductal al glandei mamare s-a
realizat în 54 (100%) cazuri tratament chirurgical în
volum de rezecţie sectorală cu histologie urgentă. Re-
cidivele după tratamentul chirurgical a fost determi-
nat doar la 3 (5,5%) paciente.
Concluzii
Chistadenopapiloamele intraductale ale glande-
lor mamare au o frecvenţă mică după număr, astfel
s-a determinat că în perioada de studiu 2017-2020 a
alcătuit 54 paciente, care au fost supuse tratamentu-
lui chirurgical în secţia Mamologia 1 şi 2 din cadrul
IMSP Institutul Oncologic. Cele mai multe paciente
cu chistadenopapiloame au fost determinate în anul
2017 şi a alcătuit 19 (37%), iar cele mai puţine cazuri
în anul 2020 – 6 (12%). Diagnosticul de Chistadeno-
164
papilom a fost stabilit în baza examenului cito/histo-
logic inclusiv după intervenţie chirurgicală în volum
de rezecţie sectorială a glandelor mamare cu histo-
logie urgentă/după parafină. Unica metodă de trata-
Bibliografie
1. Высоцкая И.В., Летягин В.П. Доброкаче-
ственные заболевания молочных желез. М.:СИМК,
2015, с. 32-67. ISBN: 599860363X.
2. Swapp RE., Glazebrook KN., Jones KN.,
Brandts HM., Reynolds C., Visscher DW, et al. Man-
agement of benign intraductal solitary papilloma di-
agnosed on core needle biopsy. Ann Surg Oncol. 2015,
20(6):1900-5. PMID: 23314624. doi: 10.1245/s10434-
012-2846-9
3. Yi W., Xu F., Zou Q., Tang Z. Completely remov-
ing solitary intraductal papillomas using the Mammotome
system guided by ultrasonography is feasible and safe.
World J Surg. 2016, 37(11):2613-7. PMID: 23942535. doi:
10.1007/s00268-013-2178-3.
4. Hawley JR., Lawther H., Erdal BS., Yildiz VO.,
Carkaci S. Outcomes of benign breast papillomas diag-
nosed at image-guided vacuum-assisted core needle biop-
sy. 2015, 39: 576-581. PMID: 25691147. doi: 10.1016/j.
clinimag.2015.01.017.
5. Nakhlis F., Ahmadiyeh N., Lester S., Raza S.,
Lotfi P., Golshan M. Papilloma on core biopsy: excision
vs. observation. Ann Surg Oncol. 2015, PMID: 25361885.
doi: 10.1245/s10434-014-4091-x.
6. Yamaguchi R., Tanaka M., Tse GM., Yamaguchi
M., Terasaki H., Hirai Y., et al. Management of breast pap-
illary lesions diagnosed in ultrasound-guided vacuum-as-
sisted and core needle biopsies. Histopathology. 2015,
66(4):565-76. PMID: 25040190. doi: 10.1111/his.12477
7. De Vries., Walter AW., Vrouenraets BC. Intra-
ductal Papilloma of the Male Breast. J Surg Case Rep.
2019, doi: 10.29289/2594539420190000448.
8. Rizzo M.,  M.J.  Lund.,  G.  Oprea.,  M.  Sch-
niederjan.,  W.  Wood.,  M.  Mosunjac Surgical follow-up
and clinical presentation of 142 breast papillary lesions
diagnosed by ultrasound-guided core-needle biopsy. Ann
Surg Oncol. 2015, pp. 1040-1047. PMID: 18204989. doi:
10.1245/s10434-007-9780-2.
9. Chang JM., Han W., Moon WK., Cho N., Noh
DY., Park IA et al. Papillary lesions initially diagnosed at
ultrasound-guided vacuum-assisted breast biopsy: Rate of
malignancy based on subsequent surgical excision.  Ann
Surg Oncol. 2018, 18: 2506-2514. PMID: 21369740. doi:
10.1245/s10434-011-1617-3.
10. Renshaw AA., Derhagopian RP., Tizol-Blanco
DM., Gould EW. Papillomas and atypical papillomas in
Buletinul AȘM
ment a fost efectuată Rezecţia sectorială, cu protecţia
anesteziei generale. Rata recidivelor după tratamentul
chirurgical a fost determinat la 3 (5,5%) paciente în
decurs de 4 ani de studiu.
breast core needle biopsy specimens: risk of carcinoma in
subsequent excision. Am J Clin Pathol. 2018, 122(2):217-
21. PMID: 15323138. doi: 10.1309/K1BN-JXET-EY3H-
06UL.
11. Lewis JT., Hartmann LC., Vierkant RA., Malo-
ney SD., Shane Pankratz V., Allers TM., et al. An analysis
of breast cancer risk in women with single, multiple, and
atypical papilloma. Am J Surg Pathol. 2015, 30(6):665-72.
PMID: 16723843. doi: 10.1097/00000478-200606000-
00001.
12. Shamonki J., Chung A., Huynh KT., Sim MS.,
Kinnaird M., Giuliano A. Management of papillary le-
sions of the breast: Can larger core needle biopsy samples
identify patients who may avoid surgical excision?  Ann
Surg Oncol. 2016, 20: 4137-4144. PMID: 23943035. doi:
10.1245/s10434-013-3191-3.
13. Tatarian T., Sokas C., Rufail M., Lazar M.,
Malhotra S., Palazzo JP et al. Intraductal Papilloma with
Benign Pathology on Breast Core Biopsy: To Excise or
Not?  Ann Surg Oncol.  2016, 23(8): 2501-2507. PMID:
26960929. doi: 10.1245/s10434-016-5182-7.
14. Tran HT., Mursleen A., Mirpour S., Ghanem
O., Farha MJ. Papillary Breast Lesions: Association with
Malignancy and Upgrade Rates on Surgical Excision. Am
Surg. 2017, 83(11): 1294-1297. PMID: 29183534.
15. Jaffer S., Bleiweiss IJ., Nagi C. Incidental in-
traductal papillomas (<2 mm) of the breast diagnosed
on needle core biopsy do not need to be excised. Breast
J.  2015, 19: 130-133. PMID:  23336823. doi:  10.1111/
tbj.12073.
16. Jung SY., Kang HS., Kwon Y., Min SY., Kim
EA., Ko KL et al. Risk factors for malignancy in benign
papillomas of the breast on core needle biopsy.  World J
Surg. 2016, 34: 261-265. PMID: 19997916. doi: 10.1007/
s00268-009-0313-y.
17. Zografos GC., Zagouri F., Sergentanis TN.,
Nonni A., Michalopoulos NV., Kontogianni P etal. Di-
agnosing papillary lesions using vacuum-assisted breast
biopsy: should conservative or surgical management fol-
low?  Onkologie.  2016, 31: 653-656. PMID: 19060502.
doi: 10.1159/000165053.
18. Yang Y, Fan Z, Liu Y, He Y, Ouyang T. Is Sur-
gical Excision Necessary in Breast Papillomas 10 mm or
Smaller at Core Biopsy.  Oncol Res Treat.  2018, 41(1-2):
29-34. ISSN: 2296-5270.
Științe Medicale 165

CZU: 616.314.165-073.75
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.29

OPTIMIZAREA DIAGNOSTICULUI RADIOLOGIC AL

AFECȚIUNILOR DISTRUCTIVE PERIAPICALE
Vasili POPOZOGLO, Vasile ZAGNAT, dr. șt. med., conf. univ.
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
e-mail: vasile.zagnat@usmf.md

Rezumat.
Metodă paraclinică de diagnostic de bază în stomatologie este examenul radiologic, acesta se folosește în permanenţă
în stomatologia terapeutică cu scop diagnostic şi în cursul tratamentului. În urma analizei a literaturii de specialitate și a
studiului comparativ, s-a ajuns la concluzie că din toate metodele de radio-diagnostic, tomografia computerizată cu fasci-
col conic (CBCT) este cea mai eficientă în determinarea afecțiunilor distructive periapicale. În acest studiu ne-am propus
să confirmăm acest moment pe baza datelor clinice proprii.
Concluzii: 1) Examenul radiologic ne oferă informație asupra formei, dimensiunilor şi structurii leziunilor periapica-
le și diferite metode de investigație ne oferă diferite grade de veridicitate a rezultatelor. 2) Analiza comparativă a eficacită-
ții metodelor de examinare radiologice a pacienților cu destrucții periapicale a arătat că CBCT-ul este cea mai informativă
metodă de examen imagistic în comparație cu ortopantografia și radiografiile periapicale.
Cuvinte-cheie: diagnostic radiologic, destrucții periapicale.

Summary. Optimization of radiological diagnosis of periapical distructive diseases

The basic paraclinical method of diagnosis in dentistry is the radiological examination. It is constantly used in ther-
apeutic dentistry – in diagnosis and in the treatment process. The analysis of the literature and comparative study have
concluded that out of all the radio-diagnostic methods, cone beam computed tomography (CBCT) is the most effective in
determining periapical destructive diseases. In this study we aimed to confirm this moment based on our own clinical data.
Conclusions: 1) The radiological examination gives us information on the shape, size and structure of periapical
lesions and different methods of investigation give us different degrees of veracity of the results. 2) The comparative anal-
ysis of the effectiveness of radiological examination methods of patients with periapical destruction showed that CBCT is
the most informative method of imaging examination compared to orthopantography and periapical radiographs.
Key-words: radiological diagnosis, periapical destruction.

Резюме. Оптимизация радиологической диагностики периапических диструктивных заболеваний.

Основным параклиническим методом диагностики в стоматологии является рентгенологическое обследова-
ние, оно постоянно используется в терапевтической стоматологии с диагностической целью и во время лечения.
В результате анализа литературы по специальности и сравнительного исследования был сделан вывод, что из всех
методов радиодиагностики компьютерная томография с коническим лучом (КЛКТ) является наиболее эффек-
тивной для определения периапикальных деструктивных заболеваний. В этом исследовании мы поставили цель
подтвердить этот момент на основе собственных клинических данных.
Выводы: 1) Радиологическое исследование дает нам информацию о форме, размере и структуре периапи-
кальных поражений, а различные методы исследования дают нам разную степень достоверности результатов.
2) Сравнительный анализ эффективности методов рентгенологического исследования пациентов с периапикаль-
ной деструкцией показал, что КЛКТ является наиболее информативным методом визуального исследования по
сравнению с ортопантографией и периапикальными рентгенограммами.
Ключевые слова: лучевая диагностика, периапикальные разрушения.

Introducere. În destrucțiile periapicale, exame- În același moment nu toate metodele de investi-

nul clinic nu este suficient pentru a obţine date ne-
cesare pentru stabilirea diagnosticului, de aceea se
folosește ca examen paraclinic examenul imagistic.
Examenul radiologic este folosit pentru determi-
narea caracterului şi răspândirii leziunii ţesuturilor
periapicale, fiind necesar pentru stabilirea diagnosti-
cului, alegerea justificată a metodei de tratament şi
prevenirea complicaţiilor.
gație imagistică ne oferă rezultate veridice despre sta-
rea țesuturilor dentare și cele adiacente dintelui.
Datorită complexității structurilor anatomice
și consecvent a proceselor patologice în regiunea
oro-maxilo-facială, a apărut necesitatea trecerii de la
imagistica 2D la cea 3D. Progresul tehnic în ultimele
2 decenii în domeniul stomatologiei a dus la dezvol-
tarea unei tehnici noi de imagistică, tomografia com-
166
puterizată cu fascicol conic (Cone-beam computed
tomography (CBCT). Aceasta tehnică nouă a permis
studierea tridimensională a parodonţiului apical, a
modificărilor de densitate osoasă, evaluarea structurii
trabeculelor periapicale şi mai ales în evaluarea pro-
gresiei sau rezoluției inflamației periapicale.
Primele cercetări şi descrieri ale acestei metode
au fost publicate în 1998 de Mozzo, în 1999 de Arai
şi 2002 de Linsenmaier. În prezent, CBCT este folosit
pe larg în medicina dentară.
În această investigație ne-am propus să analizăm ca-
zurile clinice cu suport de CBCT din arhiva catedrei de
Radiologie și imagistică și să selectăm pentru descriere
pe acelea care din punctul nostru de vedere, prin folosirea
altor metode radiologie, afecțiunea nu putea fi diagnos-
ticată ori informația imagistică ar fi fost destul de vagă
pentru a permite formularea unei concluzii argumentate.
Obiectivele lucrării:
1) Familiarizarea cu metodele radiologice utiliza-
te în diagnosticul radiologic al afecțiunilor destructi-
ve periapicale.
2) Determinarea celei mai eficace metode radi-
ologice la diagnosticul radiologic al afecţiunilor de-
structive periapicale.
Materiale şi metode de cercetare. În diagnosti-
cul radiologic al afecțiunilor destructive periapicale
se utilizează următoarele metode de diagnostic radi-
ologic utile la determinarea destrucțiilor periapicale:
a) Radiografia periapicală (tehnica bisectoarei și
tehnica planurilor paralele);
b) Radiografia panoramică;
c) Tomografia computerizată cu fascicol conic
(CBCT).
În acest studiu, tomografia computerizată cu
fascicol conic (CBCT) a fost utilizată ca metodă de
elecţie în diagnosticul afecţiunilor destructive peri-
apicale.
Caz clinic Nr. 1.
Dаtе gеnеrаlе: Numеlе, prеnumеlе: A.; Vârstа: 56 аni; Sеx: Fеmеnin; Dоmiciliul: Chişinău.
Examenul radiologic:
Figura 1. Radiograma panoramică Figura 2. Dintele 4.5 în proecţie
Buletinul AȘM
S-a studiat în special zona de interes conform in-
dicațiilor medicului stomatolog după examenul cli-
nic. Examenul inițial se efectua pe tabloul panoramic,
după care se recurgea la analiza tabloului imagistic
tomografic strat cu strat.
Rezultatele obținute și analiza lor. În urma ana-
lizei comparative a metodelor radio-diagnostice, a
fost stabilit că tomografia computerizată cu fascicol
conic (CBCT) reprezintă cea mai informativă meto-
dă, având următoarele avantaje:
1) Exactitate mai mare decât radiografiile periapicale;
2) Timpul de scanare este mai mic decât cu CT
medical (tomografia spiralată);
3) Rezoluție înaltă a imaginii;
4) Capacitatea de a dezvălui anatomia internă cu
identificarea integrității corticalei osoase, formei, di-
mensiunii șistructurii leziunii periapicale;
5) Confortabilă la realizare pentru pacient;
6) Disponibilitatea programelor performante de
vizualizare și stocare a investigațiilor.
Confirmarea avantajelor CBCT s-a efectuat pe
baza următoarelor cazuri clinice.
Caz clinic Nr. 1.
Aspecte radiologice:
1) La examenul panoramic nu s-au depistat
schimbări morfologice în zona dintelui 4.5.
2) În urma examinării cu CBCT s-a constat o ra-
diotransparenţă în regiunea periapicală a dintelui 4.5.
3) Focar de radiotransparenaţă în regiunea peria-
picală nu prezintă contur clar.
4) Se constată o radiotransparenţă pe toată grosi-
mea corticalei vestibulare cu diametrul de 5 mm.
5) Destrucția coroanei dintelui cu penetrarea ca-
merei pulpare.
6) Lărgirea spațiului periodontal.
Concluzia: Semnele radiologice detectate în pro-
cesul examinării imaginilor radiologice, sunt carac-
sagitală la CBCT.
Științe Medicale 167
Caz clinic Nr. 2.
Dаtе gеnеrаlе: Numеlе, prеnumеlе: G.; Vârstа: 42 аni; Sеx: Fеmеnin; Dоmiciliul: Chişinău.
Examenul radiologic:

Figura 3. Radiograma panoramică

Figura 4. Rădăcina mezio-vestibulară la dintele 1.6 în Figura 5. Rădăcina disto-vestibulară la dintele 1.6 în
proecţia sagitală la CBCT proecţia sagitală la CBCT

teristice pentru: Periodontita apicală cronică, forma
granulantă cu fistulă la dintele 4.5.
Caz clinic Nr. 2.
Aspect radiologic:
1) În urma examinării imaginilor radiologice
s-au constat două zone de radiotransparenţă cu con-
tururi bine definite de formă rotundă, localizate în re-
giunea apicală a rădăcinilor mezio-vestibulară şidis-
to-vestibulară a dintelui 1.6.
2) Diametrul radiotransparenţelor este de 2,1
mm la nivelul rădăcinii mezio-vestibulare si respectiv
1,8 la nivelul rădăcinii disto-vestibulare.
3) Radiologic se atestă o distrucţie coroanei din-
telui 1.6 cu implicarea camerei pulpare, oferind in-
dicaţie asupra factorilor etiologici care au provocat
aceste radiotransparenţe.
Concluzia: Semnele radiologice detectate în
procesul examinării imaginilor radiologice, sunt
caracteristice pentru: Periodontită apicală cronică
granulomatoasă la dintele 1.6 la nivelul rădacinilor
mezio-vestibular şidisto-vestibular.
Caz clinic Nr. 3.
Aspect radiologic:
1) În urma examinării imaginii panoramice şi
168
Caz clinic Nr. 3.
Dаtе gеnеrаlе: Numеlе, prеnumеlе: C.; Vârstа: 46 аni; Sеx: Masculin; Dоmiciliul: Chişinău.
Examenul radiologic:
Figura 6. Radiograma panoramică Figura 7. Dintele 1.6, 4.6
a proecţiei sagitale pe CBCT s-au determinat două
zone de radiotransparenţă cu contururi clare în regi-
unea apicală a rădăcinilor mezio-vestibulare şi dis-
to-vestibulare.
2) Pe traiectul canalelor radiculare, cât şi în re-
giunea coroanei dintelui 1.6 se observă radioopacite,
ceea ce ne dă indicaţii ca dintele 1.6 a fost supus unui
tratament endodontic cu restaurarea croanei dentare.
3) În regiunea apicală rădăcinii meziale a din-
telui 4.6 se observă o radiotransparenţă cu contu-
ruri bine definite de forma rotundă cu diametru de
3,4 mm.
4) Pe traiectul canalelor radiculare, cât şi în re-
giunea coroanei dintelui 4.6 se observă radioopacite,
ceea ce ne dă indicaţii ca dintele 4.6 a fost supus unui
tratament endodontic cu restaurarea croanei dentare.
Bibliografie
1. Danisia Haba. Tehnici imagistice de explorare a ma-
sivului facial, 2008, pag.100-110
2. Jaypee Brothers. Step by Step Oral Radiology, Me-
dical Publishers. 2011 pag. 379
3. Joen Iannucci, Laura Jansen Howerton Dental radi-
ography: principles and techniques. 2017, pag. 299
4. Rasila Sainu, Dr.R. Madhumala, Imaging Techniqu-
es in Periodontics: A Review Article. In: Journal of Bios-
Buletinul AȘM
în proecţie sagitală pe CBCT
Concluzia: Semnele radiologice detectate în pro-
cesul examinării imaginilor radiologice, sunt caracte-
ristice pentru: Periodontita apicală cronică granulantă
la dintele 1.6 şi Periodontita apicală cronică granulo-
matoasă a dintelui 4.6.
Concluzii
1) Examenul radiologic ne oferă informaţie
asupra formei, dimensiunile şi structura leziunilor pe-
riapicale și diferite metode de investigație ne oferă
diferit grad de veridicitate a rezultatelor.
2) Analiza comparativă a eficacității metodelor
de examinare radiologice a pacienților cu destrucții
periapicale a arătat că CBCT-ul este cea mai infor-
mativă metodă de examen imagistic în comparație cu
ortopantografia și radiografiile periapicale.
cienceAnd Technology, Vol 7(2), 2016, 739-747, ISSN:
0976-0172
5. Stuart C. White, Michael J. Pharoah, Oralradiolo-
gy, principles and interpretation, seventh ediotion, 2014
pag.185, 315
6. Valentina Nicolaiciuc, Gheorghe Nicolau, Corneliu
Năstase, Bazele endodontiei practice – Ch.: USMF „N.
Testemiţanu”, 2009. Pag. 36
Științe Medicale 169

CZU: 616.314.16-073.756.8
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.30

ARGUMENTAREA UTILIZĂRII EXAMENULUI CBCT

ÎN TRATAMENTUL ENDODONTIC
Victor MORARU, Vasile ZAGNAT, dr. șt. med., conf. univ.
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
e-mail: vasile.zagnat@usmf.md

Rezumat.
Scopul: de a oferi o imagine de ansamblu în optimizarea tratamentului endodontic prin utilizarea imagisticii CBCT.
Obiective:
1. Evaluarea rolului tomografiei computerizate CBCT în evaluarea pacienților cu afecțiuni endodontice.
2. Compararea protocoalelor imagistice 2D (OPG, clișee radiologice retroalveolare), calitatea imaginii, informației și
doza de radiație utilizată în mod obișnuit.
Studiind literatura de specialitate și după analiza cazurilor clinice proprii am argumentat valoarea CBCT-ului în tra-
tamentul endodontic.
Cuvinte-cheie: tomografie computerizată CBCT, tratament endodontic.

Abstract. The argumentation of the use of cbct examination in endodontic treatment.

Purpose: to provide an overview in optimizing endodontic treatment using CBCT imaging.
Objectives:
1. To evaluate the role of CBCT in the assessment of patients with periododontic disease.
2. Comparison of 2D imaging protocols (OPG, retroalveolar radiological film) image quality, information and com-
monly used radiation dose.
Studying the literature and after analyzing our own clinical cases we argued the value of CBCT in endodontic treatment.
Key-words: CBCT computed tomography, endodontic treatment.

Резюме. Аргументация использования КЛКТ в эндодонтическом лечении.

Цель: предоставить обзорную картину оптимизации эндодонтического лечения с применением КЛКТ.
Задачи:
1. Оценка роли компьютерной томографии КЛКТ в оценке пациентов с эндодонтическими заболеваниями.
2. Сравнение протоколов 2D-визуализации (OPG, ретроальвеолярные рентгенологические клише), качества
изображения, информации и обычно используемой дозы облучения.
Изучая литературу и проанализировав собственные клинические случаи, мы аргументировали ценность
КЛКТ в эндодонтическом лечении.
Ключевые слова: компьютерная томография КЛКТ, эндодонтическое лечение.

Introducere. Examenul radiologic este esențial în
diagnosticul și managementul cazurilor endodontice,
în majoritatea cazurilor fiind efectuat sub forma unei
radiografii periapicale. Limitările vizibile ale imagi-
nilor 2D precum noise-ul creat de suprapunerea struc-
turilor anatomice și prezența distorsiunilor nu oferă
garanție pentru viitorul tehnicii date în endodonție.
Astfel, apariția tehnologiei CBCT pentru utilizarea în
teritoriul maxilo-facial a fost rapid implementată în
domeniul stomatologiei.
Cone-beam computed tomography (CBCT) este
o tehnică de imagistică medicală rapidă și non-inva-
zivă ce oferă o imagine de ansamblu a zonei de inte-
res. Razele X sunt proiectate în formă conică de către
o sursă și sunt captate de un detector. Rotația fasci-
culului de raze în jurul unui punct fix obține un set
de proiecții din diferite unghiuri. Informația este pro-
cesată de algoritmul de reconstrucție într-un volum
digital ce poate fi vizualizat și manipulat cu ajutorul
aplicației specializate. Explorarea 3D, rentabilitatea
și calitatea superioară a imaginilor au interesat medi-
cii dentiști să exploreze aplicațiile practice ale tehno-
logiei CBCT.
Avantaje CBCT
Tehnologia CBCT oferă rezoluție sub-milime-
trică în timp de scanare minim (5-40 secunde), pre-
zentând doze de radiație de 15 ori mai mici ca CT-ul
convențional [2]. Abilitatea de a reduce zona iradiată
prin colimarea fasciculului primar de raze X rezul-
tă în micșorarea dozei de radiație totală, astfel pot
fi scanate doar regiuni specifice conform necesității
clinicianului. Un alt avantaj al micșorării zonei de in-
teres este scăderea numărului de raze dispersate ce ar
degrada calitatea imaginii [1].
170
Tabelul 1
Dozele efective ale diferitor tehnici de imagistică[3]
Tehnica imagistică Doza efectivă (µSv)
Radiografie intraorală <8.3
Radiografie cefalometrică 3-6
Radiografie panoramică 9-26
CBCT (dento-alveolar) 5-38
CBCT (cranio-facial) 35-388
CT 1410
Unul din cele mai importante avantaje ale CBCT
este abilitatea tehnicii de a demonstra caracteristicile
anatomice în regim 3D, ceea ce radiografia intraora-
lă, panoramică și cefalometrică nu pot realiza. Astfel,
această tehnologie oferă abilitatea de a diagnostica
mai rapid, mai exact și a de a crea un plan de tra-
tament eficient și eficace. Deoarece informația este
prezentată ca date volumetrice tridimensionale cu re-
zoluție înaltă, ea poate fi afișată sub formă de imagini
interactive. Tehnologia CBCT furnizează clinicianu-
lui o vizualizare fără precedent a relațiilor complexe
și a limitelor dinților cu patologia asociată, inclusiv a
caracteristicilor anatomice înconjurătoare. Informația
prezentată pe computerul personal poate fi orientată
și secționată multiplanar pentru sarcini specifice, iar
pacientul poate înțelege cazul său cu ajutorul medicu-
lui ce îl ghidează.
Dezavantaje CBCT
În ciuda dezvoltării rapide în domeniul stomato-
logiei, imagistica CBCT nu este lipsită de dezavanta-
Figura 1. Contur dublu provocat de mișcarea pacientului
în timpul scanării
Buletinul AȘM
je, în mare parte, acestea sunt asociate cu razele pro-
iectate în formă conică și sensibilitatea detectorului.
Claritatea imaginilor CBCT este afectată de artefacte,
noise și contrast slab al țesuturilor moi.
Artefactele sunt erori în imagini ce nu sunt asoci-
ate cu obiectul studiat. Ele subminează calitatea ima-
ginii și limitează vizualizarea adecvată a structurilor
regiunii dento-alveolare. Artefactele apar în urma in-
tensificării fasciculului, mișcărilor pacientului, tipul
scanerului (circular sau în formă de inel) și forma fas-
ciculului proiectat.
Noise-ul este provocat de volumul radiației la
zone de vizualizare mari ce interacționează cu țesu-
turile, producând dispersarea razelor și degradarea
imaginii.
Contrast slab al țesuturilor moi: unitățile CBCT
prezintă contrast mai slab al țesuturilor moi decât
CT-ul convențional. Factorii care limitează contrastul
sunt noise-ul, divergența razelor X și artefacte provo-
cate de detector.
Evaluarea periodontitei apicale
Radiografia periapicală este standardul acceptat
pentru detectarea radiologică a periodontitei apicale,
dar noise-ul anatomic poate ascunde etapele inițiale ale
destrucției osoase provocate de periodontita apicală.
Acest fapt duce la dificultate în diagnosticul eta-
pelor inițiale a maladiei periapicale, mai ales în cazuri
când semnele și simptomele clinice indică necroza
pulpară.
Este stabilit de rezultate ex vivo unde statutul pe-
riapical este cunoscut, că CBCT este mai exact decât
radiografia periapicală la detectarea periodontitei [8].
Patel et al. a detectat leziunile periapicale la 20%
(PR) și 48% (CBCT) la 123 dinți pentru tratamentul
canalului radicular [6].
Rezultatele studiilor efectuate in vivo pe câini,
au confirmat studiile clinice ex vivo menționate pre-
cedent, concluzionând că CBCT este mult mai exact
decât radiografia periapicală pentru diagnosticul pe-
riodontitei apicale la câini [5]. Aceste rezultate au
fost confirmate de Kanagasingam et al. într-un studiu
comparativ ce a utilizat cadavre umane proaspete ca
referință. Acuratețea diagnosticului CBCT a fost înal-
tă în majoritatea cazurilor de periodontită apicală la
dinții fără canale obturate [3].
Leziuni periapicale minore ce nu pot fi detectate
cu radiografia periapicală pot fi detectate cu CBCT.
Acest lucru poate avea un impact la planul de trata-
ment în cazuri de carie și/sau pulpită când e necesar de
a decide între tratamentul endodontic sau conservativ.
Aspectul radiologic al ligamentului periodontal
sănătos este diferit la examenul CBCT față de radio-
grafia periapicală., astfel periodonțiul sănătos poate fi
diagnosticat greșit  ca fiind bolnav.
Științe Medicale
Figura 2. Contrast înalt la CT medical 120 kV
Evaluarea rezultatului tratamentului endo-
dontic
Monitorizarea vindecării leziunilor apicale este
un aspect important al evaluării post-tratament, iar
calitatea obturației canalare este un factor determi-
nant al succesului endodontic.
S-a stabilit că tratamentul canalului radicular cu
semne radiologice de periodontită apicală cronică are
rezultate radiografice mai slabe decât dinții fără sem-
ne preoperatorii de periodontită apicală, prin urmare,
identificarea precoce a periodontitei apicale cu CBCT
poate rezulta în diagnosticul precoce și tratamentul
maladiei endodontice [5].
Paula-Silva et al. a publicat un studiu in 2009
despre rezultatele tratamentului endodontic la câi-
ni utilizând radiografia periapicală și CBCT. 6 luni
după tratament, rezultate favorabile au fost detectate
Figura 4. Radiografie panoramică
171
Figura 3. Contrast slab al țesuturilor moi la CBCT 110 kV
în 79% la dinți vizualizați cu radiografia periapicală
și 35% când a fost folosit CBCT. Rezultatele nefavo-
rabile s-au produs mai des într-o singură vizită decât
în două [7].
Liang et al. a stabilit calitatea radiografică a tra-
tamentului canalului radicular efectuat la dinții vitali
peste 2 ani cu RP și CBCT. În 41% din cazuri, a fost
o diferență în obturarea canalelor, CBCT arătând mai
multe obturații necalitative decât radiografia periapi-
cală [4].
Lacune în obturații au fost detectate în 16% cazuri
cu radiografia periapicală și 46% cu CBCT, respec-
tiv; majoritatea spațiilor libere vizibile la scan-urile
CBCT erau în planul buco-lingual.
• Datorită limitelor radiografiei convenționale,
mărimea leziunilor periapicale este subesti-
mată în comparație cu utilizarea CBCT.
172 Buletinul AȘM

Figura 5. Imagine CBCT a rădăcinii mediale canalul Figura 6. Imagine CBCT a rădăcinii mediale canalul
lingual al dintelui 4.6 vestibular al dintelui 4.6.

• Dovezi actuale sugerează că CBCT are o sen- noașterea morfologiei canalului radicular, evaluarea
sibilitate mai mare decât radiografia periapi- fracturilor radiculare și alveolare, analiza resorbției
cală la detectarea leziunilor periapicale. și identificarea originii patologilor non-endodontice
• CBCT poate fi indicată pentru a ajuta la di- în evaluarea pre-chirurgicală. Informația oferită duce
agnosticarea durerii odontogene când exami- la optimizarea un plan de tratament cu rezultate mai
narea clinică și radiografia convențională nu previzibile.
oferă informație clară. 2. Comparând CT-ul medical convențional cu
• CBCT poate fi luată în considerație când coa- CBCT, este verificat că acuratețea este sporită, rezo-
fajul direct/indirect sau pulpotomia este pla- luția spațială este amplificată și timpul de expunere
nificată, iar radiografia periapicală nu oferă micșorat, ceea ce rezultă în reducerea iradierii paci-
informație suficientă. entului și micșorării costului.
Discuții
La pacientul B.I., sex M, vârsta 33 ani s-a efectu-
at examenul CBCT, în Fig. 4 în regim panoramic se
vizualizează dintele 4.6 tratat endodontic cu prezența
radiotransparenței circumscrise la treimea apicală a
rădăcinii mediale. Se depistează resorbție osoasă și
îngroșarea laminei dura.
La examenul CBCT se observă forma leziunii în
planul sagital, fiind situată spre lingual. De asemenea
se vizualizează distanța până la canalul mandibular.
La examenele radiologice vizualizate se observă
semne de periodontită apicală, însă CBCT oferă in-
formație despre forma spațială a leziunii și raportul
cu formațiunile anatomice.
La radiografia periapicală după tratament se ob-
servă conturul șters al radiotransparenței periapicale
și calitatea obturației canalare.
Concluzii
1. Tehnologia CBCT are un rol important în Figura 7. Imagine retroalveolară a dintelui 4.6. după
diagnosticul patologiei endodontice, permite cu- tratamentul endodontic
Științe Medicale 173

3. În comparație cu radiografia periapicală, distorsiuni geometrice, și în consecință, o interpretare

CBCT elimină suprapunerea structurilor proximale greșită. Cu toate acestea, radiografiile 2D rămân cea
oferind informație clinică suplimentară relevantă fără mai acceptată și utilizată metodă de imagistică dentară.

Bibliografie 5. Ng Y, Mann V, Gulabivala K (2011) A prospective

1. Ching-Ching Yang; Characterization of Scattered
X-Ray Photons in Dental Cone-Beam Computed Tomog-
raphy; 2016; PLoS One.
2. Elluru Venkatesh and Snehal Venkatesh Elluru;
Cone beam computed tomography: basics and applications
in dentistry; 2017; J Istanb Univ Fac Dent.
3. Kanagasingam S, Lim C, Yong C, Mannocci F, Pa-
tel S (2017a) Diagnostic accuracy of periapical radiography
and cone beam computed tomography in detecting apical
periodontitis using histopathological findings as a reference
standard. International Endodontic Journal 50, 417-426.
4. Liang Y, Li G, Wesselink P, Wu M (2011) Endodon-
tic Outcome Predictors Identified with Periapical Radio-
graphs and Cone-beam Computed Tomography Scans.
Journal of Endodontics 37, 326-331.
study of the factors affecting outcomes of nonsurgical root
canal treatment: part 1: periapical health. International
Endodontic Journal 44, 583-609.
7. Patel S, Wilson R, Dawood A, Mannocci F (2012a)
The detection of periapical pathosis using periapical radiog-
raphy and cone beam computed tomography. Part 1: preop-
erative status. International Endodontic Journal 45, 702-710.
8. Paula-Silva F, Wu M, Leonardo M, Bezerra da Silva
L, Wesselink P (2009a) Accuracy of Periapical Radiography
and Cone-Beam Computed Tomography Scans in Diagnos-
ing Apical Periodontitis Using Histopathological Findings
as a Gold Standard. Journal of Endodontics 35, 1009-1012.
9. White, Stuart C. Oral Radiology:Principles and In-
terpretation, 6th Edition, Mosby, 2008.

CZU: 616.314-002-073.75
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.31

EVALUAREA DIAGNOSTICULUI RADIOLOGIC OPTIMAL

AL CARIEI DENTARE OCULTA
Oleg UZUNOV, Vasile ZAGNAT, dr. șt. med., conf. univ.
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
e-mail: vasile.zagnat@usmf.md

Rezumat
Caria dentară complicată ocupă primul loc printre cauzele ce duc la distrugerea și extracția dinților, de aceea este impor-
tantă diagnosticarea la timp a acestei afecțiuni. Caria dentară adesea se deosebește de alte afecțiuni prin faptul că diagnostica-
rea acesteia poate fi posibilă doar când afecțiunea necesită un tratament chirurgical. Diagnosticarea și tratarea cariei în stadiul
de maculă este întâlnită foarte rar în practică. Radiografia este o examinare paraclinică indispensabilă în cadrul depistării le-
ziunilor carioase din motivul că examenul clinic minuțios nu este posibil pentru toate suprafețele dentare. Relieful suprafețe-
lor ocluzale și accesul limitat la suprafețe proximale îngreunează depistarea leziunilor carioase în cadrul unui examen clinic.
Numeroase studii clinice arată că examenul radiologic poate decela procese carioase care în caz contrar rămân nedepistate.
Aproximativ 50% din cariile interproximale nu sunt identificate în urma examinării clinice și necesită un examen radiologic.
Cuvinte-cheie: carie dentară, diagnosticul radiologic al cariei dentare, radiografia bite-wing, radiografia retroalveo-
lară, ortopantomografie.

Summary. Evaluation of the optimal radiological diagnosis of occult dental caries

Advanced dental caries is the main cause that leads to tooth loss and extractions, therefore it is important to diagnose
and treat this condition on time. Dental caries often differs from other diseases in that it can be diagnosed only when it
requires surgical treatment. Detection and treatment of incipient carious lessions is very rare in practice. Radiography
is an indispensable paraclinical examination in the detection of carious lesions because a thorough clinical examination
is not possible for all dental surfaces. The relief of the occlusal surfaces and the limited access to the proximal surfaces
make the detection of carious lesions during a clinical examination very difficult. Numerous clinical studies have shown
that a radiological examination can reveal carious lesions that would otherwise remain undetected both in occlusal and
proximal surfaces. About 50% of interproximal carious lessions cannot be identified during clinical examination and
require radiological investigations.
Key-words: dental caries, radiologic diagnosis of dental caries, bite-wing radiography, retro-alveolar radiography,
orthopantomography.
174 Buletinul AȘM

Резюме. Оценка оптимального радиологического диагноза оккультного кариеса зубов.

Осложненный кариес зубов занимает первое место среди причин, приводящих к разрушению и удалению
зубов, поэтому важно вовремя диагностировать эту патологию. Кариес зубов часто отличается от других пора-
жений тем, что его часто можно диагностировать только тогда, когда состояние требует хирургического лечения.
Диагностика и лечение кариеса в стадии пятна на практике очень редки. Рентгенография является незаменимым
параклиническим обследованием при обнаружении кариозных поражений, поскольку тщательное клиническое
обследование невозможно для всех поверхностей зубов. Рельеф окклюзионных поверхностей и ограниченный
доступ к проксимальным поверхностям затрудняют обнаружение кариозных поражений при клиническом обсле-
довании. Многочисленные клинические исследования показывают, что радиологическое обследование позволяет
обнаружить кариозные полости, которые в противном случае остаются незамеченными. Примерно 50% межзуб-
ного кариеса не выявляется после клинического обследования и требует рентгенологического исследования.
Ключевые слова: кариес зубов, лучевая диагностика кариеса зубов, рентгенография прикуса, ретроальвео-
лярная рентгенография, ортопантомография.

Introducere. Boala carioasă reprezintă o pro-
blemă importantă a sănătății orale atât în întreaga
lume, cât și în Republica Moldova. Caria dentară
reprezintă cea mai frecventă afecțiune întâlnită la
nivelul cavității bucale, care afectează 95% din po-
pulație. Printre microorganismele decelate cel mai
frecvent în etiologia și patogenia cariei se numără
în primul rând Streptococcus Mutans, S.Sobrinus,
S.rattus, S.cricetus și S.Downei [5] Conform date-
lor Organizației Mondiale a Sănătății, caria afec-
tează circa 60-90 % din persoane cu vârsta până la
18 ani [2].
Mulți autori definesc procesul carios în mod di-
ferit, însă cea mai acceptată definiție a fost propusă
de Fejerskov 1997 și Pitts 2017. Conform opiniei
acestor autori, caria dentară reprezintă o maladie
infecțioasă multifactorială, mediată de placă bacte-
riană și caracterul alimentației, transmisibilă cu ca-
racter distructiv, care se caracterizează prin pierderi
de țesut dentar dur. Acest proces este determinat de
factori biologici, comportamentali, psihosociali și
de mediu. Ca consecință a acestui proces apar lezi-
uni carioase [6].
Caria dentară este o maladie cronică care se dez-
voltă în rezultatul dereglării echilibrului dinamic
dintre puterile biologice antagoniste: macro- și mi-
croorganisme. Având o dinamică progresivă, inițial
asimptomatică, caria dentară se caracterizează prin
etapizarea proceselor distructive [7].
Caria dentară se poate dezvolta pe orice su-
prafață dentară, nu există o parte a dintelui „mai
rezistentă” sau „mai puțin susceptibilă” la apari-
ția cariei. Caria se dezvoltă în zone „ascunse” ale
dinților, unde biofilmul dentar se acumulează și se
maturizează în timp. Aceste locuri includ în special
gropițe, șanțuri și fisuri ale suprafețelor ocluzale
și suprafețele aproximale. Aceste zone sunt rela-
tiv protejate de acțiunea factorilor mecanici, astfel
dezvoltarea leziunilor este mai probabilă din moti-
vul că biofilmul stagnează și se maturizează perioa-
de prelungite de timp [2].
Până în prezent, caria dentară rămâne o maladie
frecventă care afectează miliarde de persoane la nivel
mondial. Având în vedere utilizarea pe scară largă a
procedeelor profilactice, rata cariei a scăzut semnifi-
cativ, însă mai mult de 90% din întreaga populația
SUA și mai mult de 2/3 din numărul copiilor în SUA
sunt afectați de caria dentară [1].
Procesul carios constă în interacțiunea dintre
biofilmul plăcii și țesuturile dentare dure. Biofilmul
este format dintr-o comunitate de microorganisme
active metabolic, capabile să fermenteze carbohi-
drați, în urma acestui proces pH-ul mediului bucal
poate scădea sub 5 în doar 1-3 minute, cauzând de-
mineralizarea țesuturilor dentare dure. Acidul poate
fi neutralizat de capacitățile de tamponare a salivei
sau în urma igienizării, inițiind procesul de remine-
ralizare. Când procesele de demineralizare predo-
mină cele de remineralizare, apar leziunile carioa-
se care pot fi sau nu depistate clinic sau radiologic.
Anume echilibrul dintre procesele de re- și demine-
ralizare determină tipul leziunii, care poate fi activă
sau staționată [3].
Scopul:
Determinarea eficacității unui examen radiologic
complementar în depistarea leziunilor carioase, utili-
zând diferite metode de diagnostic.
Obiectivele:
Determinarea eficacității radiografiilor bite-wing
și radiografiei panoramice în depistarea leziunilor ca-
rioase a suprafețelor aproximale și ocluzale a grupu-
lui lateral de dinți în raport cu examinarea clinică.
Determinarea eficacității radiografiilor retroalve-
olare și ortopantomografiei în depistarea leziunilor
carioase a grupului frontal de dinți în raport cu exa-
minarea clinică.
Material și metodele de cercetare
Studiul a fost realizat în cardul unei clinici
stomatologice private din orașul Chișinău, dota-
te cu echipament radiologic. Materialul prezentei
lucrări se bazează pe examinarea clinică și radio-
logică a 36 pacienți cu vârstele cuprinse între 15
Științe Medicale
și 35 ani. Loturile de cercetare (L1-L2) au inclus 36
pacienți cu carie coronară pe cel puțin o suprafață
dentară. Lotul L1 a fost constituit din 25 pacienți
cu caria grupului lateral de dinți cu vârstă cuprin-
să între 16 și 28 ani iar lotul L2 a constituit din 11
pacienți cu carie grupului frontal cu vârstă între
15 și 35 ani.
Criteriile de includere a subiecților în cercetare:
pacienții cu procesele carioase coronare pe cel puțin
o suprafață a dintelui, care au în baza de date radio-
grafii efectuate anterior, pentru a confirma că leziu-
nea este activă. Pentru pacienți cu vârstă până la 18
ani acordul informat în formă scrisă a părinților sau
reprezentanților legali pentru participarea copiilor în
studiul.
Criteriile de excludere a pacienților din studiul
au fost lipsa acordului informat al părinților sau re-
prezentanților legali pentru participarea în studiul a
pacienților sub 18 ani, pacienți care cândva au supor-
tat tratament radioterapeutic a cancerului în regiunea
capului și gâtului și pacienți care urmează tratament
cu antibiotice un termen îndelungat.
Metodologia examinării pacienților a fost efec-
tuată după următoarea schemă: acuze și anamneza,
examenul clinic obiectiv, examene complementare.
Examenul clinic obiectiv a inclus metode specifice
de evaluare a afectării prin carie dentară: inspec-
ție, sondarea, percuție. Metode complementare au
inclus: termodiagnosticul, proba firului de mătase
pentru cariile aproximale, metoda de uscare, exami-
nare radiologică.
Pentru examinarea radiologică a pacienților a fost
utilizată metoda de radiografie intraorală Bite-wing
orizontală, radiografie retroalveolară sau radiografie
panoramică (ortopantomografie).
Pentru lotul L1 au fost efectuate examinare
clinică, radiografia panoramică și radiografia Bi-
te-wing, pentru lotul L2 s-a efectuat examinarea
clinică, radiografia retroalveolară (din motivul că
radiografie Bite-wing nu poate fi realizată la nive-
lul grupului frontal de dinți) și ortopantomografie.
Pentru determinarea gradului de afectare a dinte-
lui de proces carios pe radiograme a fost utilizată cla-
Distribuția pacienților incluși în studiul în loturi în funcție de sex.
Loturi Numărul total de pacienți = 36
de pacienți L1= 25
Sex Masculin Feminin
Nr.pacienți 14 11
Procent(%) 38,88 30,55
175
sificarea radiografică a cariilor dentare (Haugejorden
& Slack 1975):
C-1. Caria smalțului ce afectează nu mai mult de
½ din grosimea smalțului;
C-2. Caria smalțului ce afectează mai mult de ½
din grosimea smalțului;
C-3. Caria la nivelul joncțiunii amelo-dentinare;
C-4. Caria dentinei cu un strat subțire de țesuturi
dure până la camera pulpară.
În studiul dat s-au calculat următoarele variabile:
(A) Numărul cavităților carioase depistate doar
prin examinarea clinică a pacientului;
(B) Numărul cavităților carioase depistate doar
prin examinarea ortopantomogramei;
(C) Numărul cavităților carioase depistate doar
prin examinarea radiografiilor Bite-wing orizon-
tale sau radiografiilor retroalveolare ;
(D) Numărul total de cavități depistate.
Materiale utilizate pentru efectuarea radiogra-
fiilor:
1) Tomograf digital Gendex GXDP-700 3D setat
la 70kV,12mA, 16s, 136Gy*cm2 (producător
Gendex, țara: SUA);
2) Sistem radiografic intraoral KaVo Focus pentru
efectuarea radiografiilor intraorale (producător
KaVo Dental GmbH, țara: Germania);
3) Imaging Software VixWin Platinum în care s-au
examinat imaginile radiografice;
4) Echipament de protecție împotriva radiației X;
Rezultate obținute
Materialul clinic al prezentei lucrări se bazează
pe rezultatele examinării clinice și radiologice a le-
ziunilor carioase active la 36 pacienți cu vârstele cu-
prinse între 15 și 36 ani. Distribuția pacienților incluși
în studiul în loturi în funcție de sexe este reprezentată
în tabelul 1.
Din numărul total de pacienți investigați (n=36)
s-au depistat 53 de leziuni carioase active. Majo-
ritatea leziunilor au fost depistate pe suprafețele
aproximale și ocluzale ale grupului lateral de dinți
(L1) și au constituit 79,24% din numărul total de
cavități depistate (42 leziuni). Restul cavităților în
număr de 11 au fost depistate în lotul L2 și au con-
Tabelul 1
L2=11
Masculin Feminin
3 8
8,33 22,22
176 Buletinul AȘM

Tabelul 2
Distribuția leziunilor carioase depistate în funcție de localizarea procesului carios.

Nr. leziunilor Numărul total de leziuni carioase = 53

în funcție de lot L1=42 L2=11
Topografia leziunii Suprafața ocluzală Suprafețe aproximale Suprafețe aproximale Carii de colet
Nr. leziunilor 13 29 9 2
Procent % 24,52 54,71 16,98 3,77

Tabelul 3
Numărul leziunilor depistate conform metodologiei examinării și suprafețelor afectate
Metoda de examinare
Total cavități (supra-
Suprafață Radiografia bi-
Examenul clinic Ortopantomografie față)
te-wing
Aproximală 16 20 26 29
Ocluzală 9 6 10 13
Total cavități depistate
25 26 36
prin metodă

stituit 20,76%. Repartizarea leziunilor carioase în
loturi în funcție de topografie este reprezentată în
tabelul 2.
Toate leziunile carioase depistate au fost evalua-
te conform clasificării radiografice a leziunilor cari-
oase după Haugejorden & Slack 1975, de la gradul
C-1 până la C-4. Ca rezultat, 11 leziuni 20,75%) au
fost leziuni de clasa C-1, 23 leziuni (43,39%) de cla-
sa C-2, 17 leziuni de clasa C-2 (32,07 ) și 2 leziuni
(3,77%) de clasa C-4.
Lotul L1 a inclus 25 pacienți la care s-au depis-
tat 42 leziuni carioase situate pe suprafețe apro-
ximale și ocluzale a grupului lateral de dinți, la
primul lot de pacienți s-au efectuat următoarele
metode de examinare : examenul clinic endobucal
prin inspecție, sondare și percuție, termodiagnos-
ticul, metoda de uscare și proba firului de mătase
pentru cariile suprafețelor aproximale. Din metode
paraclinice s-au efectuat radiografia bite-wing și
ortopantomografie. Numărul total de leziuni depis-
tate în urma examenului clinic și radiologic în de-
pendență de suprafața afectată este reprezentat în
tabelul 3.
Conform rezultatelor obținute, pentru depis-
tarea cariilor suprafețelor aproximale a grupului
lateral de dinți cea mai eficientă metodă a fost ra-
diografia bite-wing, cu ajutorul căreia s-au decelat
89,65% din numărul total de 29 leziuni carioase
aproximale, metoda dată a depășit în eficacitatea
ortopantomografie cu 20,68% și examenul clinic
cu 34,47%. Situație a fost asemănătoare și pentru
cariile suprafețelor ocluzale, astfel prin radiografie

Figura 1. Eficacitatea examenului clinic, radiografiei panoramice și radiografiei bite-wing în depistarea leziunilor cari-
oase aproximale și ocluzale a grupului lateral de dinți (în%)
Științe Medicale 177

Tabelul 4
Numărul leziunilor depistate conform metodei de examinare și suprafețelor afectate.
Metoda de examinare
Total cavități (su-
Suprafață Examenul Radiografia retroal-
OPG prafață)
clinic veolară
Aproximală 9 6 8 9
Carie de colet 2 0 0 2
Total cavități depistate prin metodă 11 6 8

bite-wing s-au depistat 76,92% din numărul total
de 13 leziuni carioase a suprafețelor ocluzale. Ra-
diografia bite-wing a depășit în eficacitate radio-
grafia panoramică cu 30,76% și examenul clinic cu
7,68%. Eficacitatea tuturor metodelor (%) pentru
lotul L1 de pacienți pentru cariile suprafețelor apro-
ximale și ocluzale este reprezentată în Fig. 1.
În anul 2005 a fost realizat un studiu asemănător
de către Hopcraft MS și Morgan MV pe un lot de
879 de pacienți, scopul căruia era determinarea
eficacității radiografiilor bite-wing în raport cu
examen clinic, ca rezultat doar 32,9% din numărul
total de carii aproximale au fost depistate în urma
unui examen clinic și 97,1% prin radiografia bi-
te-wing [4].
În lotul L2 au fost incluși 11 pacienți la care
s-au depistat 9 leziuni carioase situate pe suprafețe-
le aproximale și 2 leziuni carioase situate la nivelul
coletului. Pentru lotul de pacienți L2 s-au efectuat
următoarele investigații clinice și paraclinice: exa-
menul clinic endobucal prin inspecție, sondare și
percuție, termodiagnosticul și metoda de uscare.
Din investigații paraclinice radiologice s-au efec-
tuat radiografia panoramică (ortopantomografie) și
radiografia retroalveolară. Numărul total de leziuni
depistate în urma examenului clinic și radiologic

Figura 2. Eficacitatea examenului clinic, radiografiei panoramice și radiografiei retroalveolare în depistarea leziunilor
carioase aproximale și de colet a grupului frontal de dinți.(%)

în raport cu suprafață afectată este reprezentat în

Figura 3. Pacientul S. M. Dintele 25 afectat de carie den-
tară, aspect în cavitatea bucală
tabelul 4.
Conform rezultatelor obținute, pentru depis-
tarea cariilor suprafețelor aproximale a gru-
pului frontal de dinți, metoda cea mai eficien-
tă a fost examinarea clinică cu ajutorul căreia
s-au depistat 100% din numărul total de leziuni
aproximale, metoda dată a depășit în eficacitate
ortopantomografia cu 33,33% și radiografia re-
troalveolară cu 11,11%. Pentru cariile de colet
a grupului frontal, diagnosticarea a fost posibilă
doar prin intermediul examenului clinic, astfel în
178
Figura 4. Pacientul S. M. Dinte 25 afectat de carie dentară pe ortopantomografie.
urma examinării clinice au fost depistate 100% de
leziuni carioase și 0% în urma examinărilor radi-
ologice prin ortopantomografie și radiografia re-
troalveolară. Eficacitatea tuturor metodelor(%) de
examinare pentru lotul L2 de pacienți pentru cari-
ile suprafețelor aproximale și carii de colet este
reprezentată în Fig. 2.
Caz clinic:
Pacientul S. M., 22 ani, examinat în cabinetul
stomatologic în cadrul unei clinici stomatologice
Figura 5. Pacientul S. M. Dinte 25 afectat de carie dentară
pe radiografie Bite-wing.
Buletinul AȘM
private din orașul Chișinău, dotate cu echipament
radiologic.
Acuze: Dureri în dinte 25 la agenți termici și la
dulciuri.
Examenul obiectiv endobucal. Mucoasa cavității
bucale de culoare roz-pală, fără modificări sau forma-
țiuni patologice. Suprafața dorsală a limbii fără depu-
neri. Arcadele dentare integre.
Concluzii.
1. Cea mai eficientă metodă de radiodiagnostic
pentru diagnosticarea cariilor aproximale și cariilor
suprafețelor ocluzale grupului lateral de dinți este radi-
ografia Bite-wing, prin intermediul căreia am reușit să
depistăm cu 11 leziuni carioase mai mult decât în urma
unui examen clinic și cu 10 leziuni carioase mai mult
decât în urma examinării radiografiilor panoramice.
2. Pentru grupul frontal de dinți metodă de elec-
ție este examinarea clinică, în urma căreia s-au depis-
tat 100% din leziuni carioase. Metodele radiologice
nu au fost atât de eficiente în diagnosticarea leziunilor
carioase, însă au permis evaluarea gradului de afecta-
re a dintelui de procesul carios.
Bibliografie
1. Andrea Ferreira Zandona, Christopher Longbottom
Detection and Assessment of Dental Caries Springer Nature
Switzerland AG 2019, ISBN 978-3-030-16967-1 249 p.
2. Edwina Kidd, Ole Fejerskov Essentials of Den-
tal Caries Fourth Edition , Oxford University Press 2016,
ISBN 978-0-19-105817-2. 196p.
3. Eric Whaites, Nicholas Drage Essentials of Den-
tal Radiography and Radiology Sixth Edition, Elsevier Li-
mited 2021, ISBN: 978-0-7020-7688-6. 1185p.
Științe Medicale 179

4. Hopcraft S. Matthew, Michael V. Morgan Com-
parison of radiographic and clinical diagnosis of appro-
ximal and ocluzal dental caries in a young adult popula-
tion Community Dentistry and Oral Epidemiology 2005,
33: 212-8, Blackwell Munskgaard 2005.
5. Stuart C. White, Michael J. Pharoah Oral Radio-
logy Principles and Interpretation , Seventh Edition, Else-
vier 2014, ISBN: 978-0-323-09633-1. 697 p.
6. Vita Makiulskiene, Gugliemo Campus, Joana
Christiana Carvalho, Irene Dige, Kim Rud Ekstrand Termi-
nology of Dental Caries and Dental Caries Management:
Consensus Report of Workshop organized by ORCA and
Cariology Research Group of IADR Caries Research 2019,
DOI: 10.1159/000503309.
7. Vladimir Okushko, Vasile Zagnat Aspecte de Fi-
ziologie a Dintelui red.șt.: Valeriu Burlacu, Chișinău 2018,
ISBN: 978-9975-3196-2-1. 122 p.

CZU: 616.314.8-002-022.7
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.32

INFLUENȚA FACTORULUI MICROBIAN ÎN APARIȚIA

PERICORONARITEI ACUTE
2
Daniela SÎRBU, studentă anul V, 2 Mihai RACOVIȚĂ, student anul V,
1
Nicolae CHELE, dr. hab. șt. med., conf. univ., 1 Gabriela MOTELICA, asist univ.
1
Catedra de chirurgie OMF și implantologie orală „A.Guțan”
a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
2
Facultatea Stomatologie, USMF „Nicolae Testemițanu”
e-mail: gabriela.motelica@usmf.md

Rezumat.
Pericronarita reprezintă o afecțiune de tip inflamator, apărută în urma erupției molarului de minte inferior, interesând
țesuturile pericoronare ale acestuia, ce are o etiologie complexă microbiană și traumatică, manifestandu-se printr-o tume-
fiere eritematoasă, hiperemie a gingiei în zona retromolară. Scopul studiului a fost stabilirea spectrului etiologic microbi-
an implicat în etiologia pericoronaritei acute, pentru evaluarea unor agenţi farmaceutici de tipul antibioticelor, antiinfla-
matorilor sau combinaţia lor în eliminarea focarului septic. În studiu au fost incluși 30 de pacienți (18 bărbați, 12 femei),
cu vârsta cuprinsă între 18 și 45 ani (media 27,8±8,2 ani) care s-au adresat cu pericoronarită acută a molarului trei inferior.
În urma studiului s-a determinat severitatea infecţiei în funcţie de semnele clinice subiective (durere) şi obiective (tume-
facţie, congestie); incidența prezenței diferitelor tipuri de streptococ și antibioticograma pentru determinarea sensibilitații
acestora; raportul culturilor unimicrobiene față de cele polimicrobiene, dinamica semnelor clinice.
Cuvinte-cheie: pericoronarită, spectru microbian, antibiotice.

Summary. Influence of the microbial factor in acute pericoronitis occurrence.

Pericoronitis is an inflammatory disease that occurs after the eruption of the lower wisdom teeth and affects the sur-
rounding tissues, with a complex microbial and traumatic etiology, manifested by an erythematous swelling and gum hy-
peremia in the retromolar area. The main goal was to determine the etiological spectrum of the microorganisms involved
in acute pericoronitis and to evaluate the antibiotics, antiinflammatory drugs effect on pericoronitis treatment. The study
included 30 patients (18 male, 12 female), aged between 18-45 years (27,8±8,2 years) with acute pericoronitis of the
lower wisdom tooth. The study determined the severity of infection related to subjective and objective clinical symptoms
(pain, swelling, congestion), the incidence of various streptococci; antibiotics resistance analysis was performed for in
order to determine the sensibility and the rate between monomicrobial and polymicrobial cultures.
14 references, 4 figures
Key-words: pericoronitis, microbial spectrum, antibiotics.

Pезюме. Влияние микробного фактора при возникновении острого перикоронарита.

Перикоронарит – воспалительное заболевание, возникающее после прорезывания нижнего третьего моляра,
поражающее окружающие ткани, имеющее сложную микробно-травматическую этиологию, проявляющееся эри-
тематозным отеком, гиперемией десны в ретромолярной области. Целью исследования было установить микроб-
ный этиологический спектр, вовлеченный в этиологию острого перикоронарита, для оценки фармацевтических
агентов, таких как антибиотики, противовоспалительные препараты или их комбинации, для устранения септи-
180 Buletinul AȘM

ческой вспышки. В исследование были включены 30 пациентов (18 мужчин, 12 женщин) в возрасте от 18 до 45
лет (в среднем 27,8±8,2 года) с острым перикоронитом нижнего третьего моляра. При исследовании определялась
тяжесть инфекции по субъективным клиническим признакам (боль) и объективным (отек, заложенность); частота
наличия разных видов стрептококков и антибиотикограмма для определения их чувствительности; соотношение
мономикробных культур к полимикробным, динамика клинических признаков.
Ключевые слова: перикроронарит, микробный спектр, антибиотики.

Introducere. Patologia erupției molarilor de min-
te se datorează condițiilor filogenetice, ontogenetice
și anatomice. Dintre toate complicațiile asociate erup-
ției sau incluziei dentare,cea mai frecventă și impor-
tantă este complicația septică [1, 2]. A fost estimat, că
în 23,64% cazuri, patologia molarului de minte este
cauza principală a diferitor procese inflamatorii din
teritoriul OMF [3].
Pericoronarita acută reprezintă o afecțiune stoma-
tologică, de tip inflamator, cu evoluție acută, ce apare
ca și complicație a procesului de erupție a molaru-
lui de minte inferior, interesând țesutul pericoronar.
Aceasta apare la adolescenți și adulții tineri, repre-
zentându-se ca o tumefiere eritematoasă, sensibilă a
gingiei pe tuberozitatea retromolară [3]. Cauza apari-
ției pericoronaritei, se consideră îmbinarea factorului
microbian și a celui traumatic, datorat erupției parți-
ale. Studierea acestor factori etiologici și patogene-
tici este esențială pentru stabilirea unor principii de
tratament.
Este cunoscut faptul că infecțiile odontogene nu
sunt cauzate de un singur microorganism. Infecțiile
polimicrobiene sunt frecvent întâlnite în regiunea ma-
xilo-facială, iar în unele cazuri au fost izolate chiar și
până la 6 specii diferite [3-6].
Microflora bacteriană normală a cavității orale
cuprinde în mare parte bacterii anaerobe. Prin urma-
re, nu este surprinzător că studiile despre infecțiile
odontogene relevă faptul că numărul bacteriilor anae-
robe crește semnificativ în procesele infecțioase acute
din regiunea orală [7, 8].
În unele cazuri, prescrierea de antibiotice este
empirică și se bazează pe starea clinică a pacientului.
Ca urmare, tratamentul este adesea inadecvat și duce
la dezvoltarea rezistenței bacteriene și a rezistenței
chiar multiple a macroorganismului [14].
Tratamentul stomatologic al pericoronaritei acute
variază, în funcție de tipul și stadiul de avansare a
infecției: congestiv sau purulent. În urma considera-
țiilor chirurgicale de a evita extracția „la cald”, tra-
tamentul radical, în cazul pericoronaritei acute, este
deseori ocolit, prevalent fiind cel conservativ, cu sco-
pul de a remite fenomenele inflamatorii acute. Acest
scop poate fi atins datorită tratamentului medicamen-
tos, atât local, cât și general.
Cunoașterea particularităților de etiologie, pato-
genie și evoluție ale acestei maladii, precum și cu-
noaşterea problemelor de microbiologie orală este de
mare importanţă şi stringentă actualitate pentru me-
dicul stomatolog în stabilirea planului de tratament
și controlul mai eficient a măsurilor de prevenție a
infecțiilor.
În acest studiu s-a urmărit:
Determinarea legăturii dintre apariția patologi-
ei in erupția molarului trei inferior (pericoronarita),
vârsta și sexul pacienților, poziția dintelui de minte și
dacă aceste particularități influențează simptomatolo-
gia și dezvoltarea acestei afecțiuni septice în cadrul
erupției.
1. Analiza spectrului microbian implicat în in-
ducerea pericoronaritei şi studierea antibioterapiei
elective prin proba indirectă a antibiogramei.
2. Familiarizarea cu substanțele medicamen-
toase utilizate în procesul inflamator și proprietățile
acestora, stabilind valoarea antibioticelor, antiinfla-
matoriilor sau combinaţia lor cu rol în eliminarea fo-
carului septic.
Materiale si metode. Studiu clinic prospectiv a
fost realizat pe 30 de pacienți cu incluzia molarului
de minte inferior, care s-au adresat pentru efectuarea
tratamentului chirurgical.
Din punct de vedere clinic selecţia cazurilor s-a
realizat în raport cu adresabilitatea pacienţilor pe pe-
rioada desfăşurării studiului.
Criteriile de includere au fost: pacienți cu vârsta
de peste 18 ani până la 45 ani, pacienți cu molarul trei
mandibular afectat de una din formele de pericorona-
rită acută.
La cei 30 de pacienţi s-a realizat intervenţii de
extracție dentară a molarului trei inferior afectat de
pericoronarită, precedată de administrarea unor an-
tiseptice orale,antibiotic, analgetice sau combinaţia
metodelor.
Variabilele de studiului au fost constituite de:
- Determinarea microbiotei prelevate;
- Determinarea agenților antimicrobieni suscepti-
bili microbiotei analizate;
- Determinarea incidenței pericoronaritei în core-
lație cu indicii de: durere / scor de comfort, trismus,
prezența sau nu a supurației, edemul facial.
Examenul clinic al pacienţilor s-a efectuat con-
form schemei stabilite: examenul subiectiv şi obiectiv
(exobucal și endobucal), urmat de examenul paracli-
nic.
Științe Medicale
Figura 1. Baghetă cu tampon steril
Din metodele paraclinice s-a recurs la ortopanto-
mografie și examenul bacteriologic.
O direcţie importantă a cercetării a fost – în cadrul
lotului de 30 de pacienţi, identificarea spectrului etio-
logic al agenţilor microbieni implicaţi din prelevatele
din colecţiile seroase sau purulente, de aceea, exame-
nul bacteriologic posedă, indubitabil, o importanță
majoră în atingerea scopului propus. Recoltarea s-a
realizat cu un tampon steril, cu mediu, pentru însă-
mânțări pe mediile de cultură.
Diagnosticul de laborator
Pentru determinarea diagnosticului de laborator,
mediile de cultură folosite sunt: Columbia agar cu
5% sânge de berbec, geloza chocolate, geloza lacto-
zata (CLED), Mediul Mueller-Hinton. Identificarea
bacteriilor se realizează cu ajutorul unui sistem auto-
mat VITEK 2, cu performanță înaltă, care identifică
microorganismul patogen determinant. Acest sistem
utilizează carduri cu reactivi deshidratați, destina-
te pentru identificarea mai multor tipuri de bacterii.
Principiul de analiză este colorimetric.
Determinarea sensibilității la antibiotice s-a
efectuat și după metoda clasică – Antibiograma di-
fuzimetrică. Interpretarea rezultatelor: S-sensibil,
I-indiferent, R-rezistent, se face conform standartului
EUCAST.
Identificarea până la nivel de specie și testarea
sensibilității la antibiotice se vor face pentru: germe-
nii potențial patogeni (S. aureus, Pseudomonas ae-
ruginosa, etc); germenii izolați în cultură pură cu o
creștere >2+, rezultatul colorându-se cu frotiul Gram
(prezența celulelor inflamatorii și a germenilor).
Raportarea rezultatelor:
- rezultat negativ: absența creșterii germenilor sau
a florei microbiene patogene;
- rezultat pozitiv: identificarea la nivel de specie
și testarea sensibilității pentru izolatele cu semnifica-
ție clinică.
Toți cei 30 de pacienți cu patologia de pericoro-
narită acută au fost supuși inițial tratamentului lo-
cal-conservativ: lavaj cu antiseptice, pansament cu
Levomicol, prescierea medicamentoasă antibiotic +
antiiflamator per os.
181
Rezultate obținute
În studiu au fost incluși 30 de pacienți (18 bărbați,
12 femei), cu vârsta cuprinsă între 18 și 45 ani (me-
dia 27,8±8,2 ani) care s-au adresat cu pericoronarită
acută a molarului trei inferior. Niciun pacient nu a
fost exclus din studiu, toți având simptomele asociate
patologiei de pericoronarită. Examinarea clinică, pre-
levarea probelor microbiologice, identificarea micro-
biană au fost efectuate după modelul descris anterior.
Acest studiu a arătat că femeile au prezentat mai
frecvent simptome, au fost 12 (40%) pacienți de sex
feminin și 18 (60%) pacienți de sex masculin.
Pacienții au fost împărțiți în cinci grupuri, vari-
ind de la 18 la 45 de ani; fiecare grup extinzându-se
pe o perioadă de 10 ani. S-a constatat că pacienții cu
vârste cuprinse între 18 și 25 de ani au fost cei mai
susceptibili la incluzia molarilor de minte simptoma-
tici, dintr-un total de 20 de cazuri (66.5%), urmat de
pacienții cu vârste cuprinse între 26 și 36 de ani, în 8
cazuri (26.5%).
Din cele de mai sus, este evident că simptomele
legate de incluzia dentară scad odată cu creșterea co-
respunzătoare a vârstei pacienților.
Prevalența simptomelor legate de angularea mo-
larului de minte în acest eșantion a fost înregistra-
tă și s-a constatat că poziția verticală a predominat
(38.3%), urmat de incluzia mezioangulară (32.4%),
incluzia orizontală (28.1%). Poziția distangulară a
fost cel mai puțin întâlnită (1,2%).
Manifestările clinice ale infecţiilor de cauză
dentară sunt extrem de variate, iar terapia lor poate fi
foarte simplă, dar uneori şi extrem de dificilă, nece-
sitând intervenţii chirurgicale de amploare, precum şi
consultări interdisciplinare.
Pe lângă elementele generale de anamneză, exa-
men clinic general şi locoregional, există o serie de
elemente specifice care este necesar să fie luate în
considerare în diagnosticul şi adoptarea celei mai ju-
dicioase atitudini terapeutice.
Edemul, trismusul și supurația au fost prezente în
91%, 50% și respectiv 23% dintre pacienți.
Cercetarea s-a orientat în direcţia identificării
spectrului etiologic al agenţilor microbieni prezenţi
în prelevatele de sub capișonul molarului 3 inferior.
Astfel rezultatele analizelor microbiologice ne-au
identificat:
• culturi pozitive polimicrobiene în 32,58 %
din cazuri
• culturi unimicrobiene în 67,42% din cazuri
(Fig. 3.)
Dintre culturile unimicrobiene a fost demonstrată
prezența streptococilor din grupul Viridans. (Fig. 4).
În ceea ce priveşte spectrul microbian în cazul
culturilor polimicrobiene a dominat combinaţia mi-
182
Figura 2. Incidența edemului,trismusului și supurației
crob anaerob + microb aerob,facultativ anaerob.
Mediile de cultură compuse din anaerobe au fost
predominant facultativi. Anaerobii facultativi cel mai
frecvent izolați au fost identificați ca Porphyromonas
gingivalis + Streptococcus viridans, Prevotella inter-
media + Streptococcus equi, Peptostreptococcus +
Staphylococcus aureus coagulază-negativ stafilococi,
streptococi orali și gram-negativi nefermentativi. Acest
lucru este în contrast cu un studiu realizat de Heimdahl
și colab, care a demonstrat predominanța anaerobilor
obligatorii precum Bacteroides, Prevotella și Fusobac-
terium. Studiile anterioare efectuate de alți anchetatori
au raportat Porphyromonas, Prevotella, Fusobacte-
rium, Peptostreptococcus și streptococii, ca fiind prin-
cipalele bacterii patogene izolate de infecțiile dentare.
Întrucât procesele septice de cauză dentară au o
evoluţie foarte rapidă, iar germenii provin din flora
saprofită a cavității bucale, în 20% din cazuri speciile
microbiene fiind streptococi aerobi şi anaerobi, pep-
tococi, peptostreptococi şi bacterii, se recurge de re-
gulă la o antibioterapie empirică de rutină, fără să se
facă antibiograma, aceasta, întrucât actualele metode
Figura 3. Raportul culturilor unimicrobiene față de cele
polimicrobiene
Buletinul AȘM
de laborator nu permit testarea sensibilității la antibi-
otice mai devreme de 24 de ore, timp în care procese-
le septice de cauză dentară se pot extinde sau agrava.
Din aceste considerente, ţinând seama de testări-
le de laborator privind sensibilitatea la antibiotice a
florei microbiene din supuraţiile de cauză dentară, se
folosesc, în ordine: penicilina, eritromicina, clinda-
micina, cefalosporinele şi tetraciclinele. În alegerea
antibioticului se va ţine seama de gravitatea cazului
clinic, alegându-se antibioticul în funcţie de aceasta,
dar antibioticul cel mai puţin toxic, cu acțiune verifi-
cată în supuraţiile perimaxilare.
În studiul nostru, la toți cei 30 de pacienți li s-a
realizat anbioticograma postprelevare a secrețiilor de
sub capișonul molarului trei inferior. A fost determina-
tă sensibilitatea, rezistența sau indiferența la 13 prepa-
rate antibiotice: Amoxicilina, Amoxyclav, Ampicilina,
Benzilpenicilina, Cefotaxim, Cefepim, Tetraciclina,
Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina, Clindami-
cina, Levofloxacin, Trimetropim/Sulfametoxazol.
În general, antibioticele β-lactamine precum
amoxicilina în combinație cu inhibitorul β-lactama-
zei, antibioticele macrolide precum azitromicina,
cefalosporinele generația a treia cu inhibitorul β-lac-
tamazei, fluoroquinolona ca și alte medicamente au
demonstrat niveluri ridicate de activitate antimicrobi-
ană. Dintre diferitele antibiotice utilizate în studiu, re-
zistența maximă a fost demonstrată de cefalosporine-
le din prima generație, cum ar fi cefazolin, urmate de
antibiotice β-lactamice, cum ar fi ticarcilina, azlocili-
na, ampicilina și alte medicamente precum metroni-
dazolul, cotrimoxazolul, tetraciclina și eritromicina.
Metodele terapeutice adjuvante antibioterapi-
ei propuse au fost: administrarea de antiinflamato-
rii de tip NSAIDs, Ibuprofen 200 mg – 1tb/3 ori pe
zi, Dexamethasone sodium phosphate – 1 fiolă 2 ml
(8 mg substanţă activă) / 6 ore.
Figura 4.
Științe Medicale
Evaluarea durerii postoperatorii am realizat-o pe
baza scorului de confort postoperator.
Intensitatea durerii – Scorul de confort
Scor 0 – absența durerii
Scor 1 – unele acuze dureroase minore sau mo-
derate
Scor 2 – acuze dureroase moderate/ majore
Scor 3 – acuze dureroase majore
Terapia edemului cu antialgice şi antiinflamatorii
are ca ţintă combaterea durerii asociate distensiei ti-
sulare şi a fenomenelor congestive locale, astfel, s-a
observat evaluarea a durerii în primele 24 de ore pos-
toperator cu scor 3, observând un edem pronunțat la
80% dintre pacienți, după 48 de ore se observă o ame-
liorare a durerii fiind notată cu scorul 2, iar edemul se
diminuează spre moderat fiind prezent la 70% dintre
pacienţi, după 72 de ore fenomenele inflamației acute
se remit considerabil, durerea căpătând scorul 0, iar
edemul fiind prezent la doar 30% dintre pacienți.
Discuții. Este cunoscut faptul că patologia erup-
ției molarilor de minte se datorează condițiilor filoge-
netice, ontogenetice și anatomice. Dintre toate com-
plicațiile asociate erupției sau incluziei dentare, cea
mai frecventă și importantă este complicația septică
[1, 2]. A fost estimat, că în 23,64% cazuri, patologia
molarului de minte este cauza principală a diferitor
procese inflamatorii din teritoriul OMF [3].
Cele mai frecvente microorganisme implicate în
infecțiile orofaciale în acest studiu au fost anaerobii
facultativi precum Haemophilus influenzae și ente-
robacteriile urmate de anaerobii obligatorii. Predo-
minanța bacteriilor anaerobe facultative și prezența
anaerobilor obligați relevă natura polimicrobiană
complexă a leziunilor odontogene și neodontogene.
Cu toate acestea, s-a sesizat o creștere a număru-
lui total de specii bacteriene. Pentru a confirma da-
tele acestui studiu, vor fi necersare viitoare progra-
me de supraveghere bacteriologică a cavității orale.
Anaerobele obligatorii au fost extrem de sensibile
la majoritatea antibioticelor, inclusiv penicilinele, în
timp ce rezistența la gentamicină și tetracilină a fost
observată în rândul acestor specii. Sensibilitatea mai
mare de 95% a fost demonstrată de streptococii orali
la antibiotice β-lactamice în comparație cu eritromi-
cina și medicamente cu spectru larg de acțiune, cum
ar fi tetraciclina și cotrimoxazolul. Cu toate acestea,
majoritatea izolatelor de streptococi alfa și beta-he-
molitici au prezentat o susceptibilitate mai mare la
antimicrobieni decât speciile streptococice orale. Rata
de susceptibilitate a stafilococilor coagulazo-negativi
Bibliografie
1. Aldescu C., „Radiologie pentru studenți și medici
stomatologi”, Editura Polirom 1998, p.82-86.
183
a fost semnificativ mai mică decât cea a tulpinilor Sta-
phylococcus aureus, deși ambele grupuri au prezentat
o susceptibilitate mai mare la antibiotice β-lactamice
decât medicamentele cu spectru larg. Enterobacteriile
au prezentat cea mai mare sensibilitate la piperacilină
/ tazobactam, cefalosporine de generația a treia și a pa-
tra, în timp ce a existat o rezistență neobișnuit de mare
la ampicilină. Bacilii gram-negativi nefermentativi au
fost mai sensibili la cefalosporinele de generația a treia
și la antibioticele polipeptidice. Izolatele H. influenzae
au fost susceptibile la o gamă largă de β-lactamaze,
antibiotice cu spectru larg, cum ar fi cloramfenicolul
și cefalosporine de a doua generație. Moraxella ca-
tarrhalis și speciile Corynebacterium s-au dovedit a fi
susceptibile la antibiotice β-lactamice.
Concluzii
Pericoronita are o corelație cu vârsta pacientului.
S-a constatat că femeile au prezentat mai frecvent
simptome. Pacienții cu vârste cuprinse între 18 și 25
de ani au fost cei mai susceptibili la incluzia molarilor
de minte simptomatici, dintr-un total de 20 de cazuri
(66.5%), evident că simptomele legate de incluzia
dentară scad odată cu creșterea corespunzătoare a
vârstei pacienților.
Din microbiota colectată s-a descoperit faptul că
anaerobii preponderent facultativi sunt implicați în
apariția pericoronitei. Cele mai frecvent izolate anae-
robe facultative au fost identificate ca Porphyromo-
nas gingivalis + Streptococcus viridans, Prevotella
intermedia + Streptococcus equi, Peptostreptococcus
+ Staphylococcus aureus coagulază-stafilococi nega-
tivi, streptococi orali și cele gram-negative nefermen-
tative. Din tulpinile izolate am depistat mai multe mi-
croorganisme Gram pozitive și coci fermentativi ca:
S.salivarius, S.sanguinis, S.oralis etc. Streptococul a
fost cel mai frecvent întâlnit microorganism în caz de
pericoronarită acută.
Datorită etiologiei pericoronitei, în general, an-
tibioticele β-lactamice precum amoxicilina în com-
binație cu inhibitorul β-lactamazei, antibioticele ma-
crolide, cefalosporinele generația atreia cu inhibitorul
β-lactamazei, fluorochinolonele și alte medicamente
trebuie utilizate ca tratament medicamentos și măsură
profilactică la alte complicații severe. Luând în con-
siderație testările de laborator privind sensibilitatea la
antibiotice a florei microbiene din exudatele preleva-
te, am determinat ordinea folosirii antibioticelor: pe-
nicilinele, cefalosporinele, macrolidele, chinolonele
şi în ultima instanță tetraciclinele.
2. Bartzokas and GW Smith, ed. (1998).  Managing
Infections: Decision-making Options in Clinical Practice.
184 Buletinul AȘM

Informa Health Care. p. 157. ISBN 1-85996-171-1. Re-
trieved2008-05-31.
3. Bucur A., Popescu M., Dincă O.,”Patologia erupției
dentare”, București 2009, p.106-150.
4. Burlibașa C. „Chirurgie orala și maxilo-facială”,
București: Editura Medicală 2007, p.259 -291.
5. Cawson RA, Odell EW (2002). Cawson’s essentials
of oral pathology and oral medicine (7th ed.). Edinburgh:
Churchill Livingstone. pp. 82,166.ISBN 9780443071058.
6. Mandell GL, Petri WA Jr. Antimicrobial agents.
Penicillins, cephalosporins, and other β-lactam antibiotics.
In: Hardman JG, Limbird LE, Molinoff PB, Ruddon RW,
Gilman AG, Editors. Goodman & Gilman’s the pharma-
cological basis of therapeutics, 9th Edn. New York: The
McGraw-Hill Co., 1996: 1073–1101.
7. National Committee for Clinical Laboratory Stan-
dards. Methodology for the Serum, Bactericidal Test: Ten-
tative Guideline. Villanova (PA): NCCLS; 1992 (Publica-
tion No. NCCLS M21-T).
8. Kravitz, ND; Kusnoto, B (April 2008). „Soft-tis-
sue lasers in orthodontics: an overview.”.American Jour-
nal of Orthodontics and Dentofacial Orthopedics 133 (4
Suppl): S110–4.doi:10.1016/j.ajodo.2007.01.026. PMID
18407017.
9. Laskaris, George (2003). Color Atlas of Oral Dis-
eases. Thieme. p. 176. ISBN 1-58890-138-6. Retrieved
2008-05-31.
10. Neville BW, Damm DD, Allen CA, Bouquot JE.
(2002). Oral & maxillofacial pathology (2nd ed.). Phila-
delphia: W.B. Saunders. pp. 73,129,133,153,154,590,608.
ISBN 0721690033.
11. Johri, A; Piecuch, JF (November 2011).
„Should teeth be extracted immediately in the presence
of acute infection?”. Oral and maxillofacial surgery clin-
ics of North America 23(4): 507–11, v. doi:10.1016/j.
coms.2011.07.003. PMID 21982602.
12. Nastas L., Popovici T. Pericoronarita – complica-
ție a patologiei de erupție a molarului de minte. Analele
științifice. Chișinău 2008, p. 677-679
13. National Committee for Clinical Laboratory Stan-
dards. Performance Standards for Antimicrobial Suscepti-
bility Testing: Eighth Informational Supplement. Villanova
(PA): NCCLS; 1998 (Publication No. NCCLS M100-S8).
14. Dodson TB (Sep 2012). „The management of the
asymptomatic, disease-free wisdom tooth: removal versus
retention. (review)”. Atlas Oral Maxillofac Surg Clin North
Am 20 (2): 169–76. doi:10.1016/j.cxom.2012.06.005.
PMID 23

CZU: 616.314-007.23
https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.2-70.33

REFERINȚE LA HIPOPLAZIA DENTARĂ

Iuliana ȚURCAN, studentă anul V, 2Silvia RAILEAN, dr. șt. med., conf. univ.,
1

Lucia AVORNIC, dr. șt. med., conf. univ., 2Igor CIUMEICO, dr. șt. med., conf. univ.
3

1
Facultatea de Stomatologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”
2
Catedra de Chirurgie OMF pediatrică și pedodonție „Ion Lupan”, USMF „Nicolae Testemițanu”
3
Catedra de ortodonție, USMF „Nicolae Testemițanu”
e-mail: ion.ciumeico@usmf.md

Rezumat.
Hipoplazia este atribuită unei defecțiuni primare a ameloblastului care secretă tranzitoriu o substanță anormală in-
aptă mineralizării normale. Odată cu încetinirea acțiunii factorului distrofiant, ameloblastul reia funcția normală. Liniile
de creștere, striațiile Retzius, ale zonei hipoplaziate sunt mai pronunțate, iar lățimea acestei zone corespunde duratei de
acțiune a factorului distrofiant.
Cuvinte-cheie: anomalie dentară de structură, hipoplazia dentara, hipoplazie de sistem

Summary: References to dental hypoplasia.

Hypoplasia is assigned to a primary defect of the ameloblast that transitory secretes an abnormal substance incapable
of normal mineralization. Once the action of the dystrophic factor slows down, the ameloblast resumes normal function.
The growth lines, Retzius striations, of the hypoplasia area are more pronounced, and the width of this area corresponds
to the duration of action of the dystrophic factor.
Key-words: anomaly of dental structure, dental hypoplasia, systemic hypoplasia.

Резюме. Ссылки на дентальную гипоплазию.

Гипоплазия относится к первичной недостаточностью амелобласта, который временно вырабатывает нео-
бычное вещество, непригодное для нормальной минерализации. Как только действие дистрофического фактора
Științe Medicale
замедляется, амелобласт возобновляет нормальную функцию. Линии роста, полосы Ретциуса, в области гипо-
плазии более выражены, а ширина этой области соответствует продолжительности действия дистрофического
фактора.
Ключевые слова: аномалия структуры твердых тканей зубов, гипоплазия зубов, системная гипоплазия.
Introducere. Etiologia și patogeneza hipoplaziei
dentare a fost obiectul multor ipoteze [3-5]. Esența
uneia dintre ele constă în faptul că modificările pri-
mare încep în ameloblaste, iar hipoplazia smalțului
poate fi observată numai în timpul formării matricei
[1, 6]. Tulburările inițiale apar în timpul formării sau
secreției substanței smalțului în citoplasmă, această
etapă a bolii este reversibilă, deoarece celulele sunt
încă capabile să reia funcționarea normală [2]. Ul-
terior, liniile de creștere sunt vizibile prin schimbări
morfologice. În fazele mai târzii și severe ale bolii,
se dezvăluie modificări caracteristice ale vacuolelor
ameloblaștilor, până la distrugerea lor completă. Ast-
fel, celulele nu mai pot funcționa, iar amelogeneza se
oprește [9, 13, 14]. Ulterior, hipoplazia smalțului este
diagnosticată clinic [1, 6, 8].
Hipoplazia dentară se prezintă ca o anomalie den-
tară de structură, cel mai des fiind afectat smalțul den-
tar [2, 7]. Smalțul format are un aspect caracteristic
prismatic, cunoscut ca învelișul ce acoperă din exte-
rior coroana dentară. Deci, în cazul hipoplaziei este
lezat în primul rând aspectul estetic al dintelui [12].
La momentul actual calitatea vieții oamenilor
este în continuă perfectare, iar aspectul estetic facial
și dentar deține o valoare incontestabilă. Majoritatea
persoanelor devin interesate nu doar de dinți sănătoși,
dar și frumoși, agreabil și echilibrat integrați în armo-
nia facială [2, 10, 13].
Unele semne clinice ale leziunilor provocate de
hipoplazie, grupul dinților afectați, precum și gradul
de expresie ne vorbesc despre vârsta sau perioada de
acțiune a factorului nociv și severitatea acestuia.
Diagnosticul hipoplaziei dentare se stabilește în
urma culegerii datelor anamnestice și obiective. Este
necesară efectuarea unui diagnostic diferenţiat minu-
ţios cu caria dentară, fluoroza, defectul cuneiform și
eroziunea dentară [1, 9, 10].
Figura 1. Repartiția pacienților după sex
185
Tratamentul hipoplaziei dentare este în funcție
de forma clinică și severitatea ei. Forma de maculă
prevede albire dentară, șlefuire a petelor cretoase și
terapie remineralizantă [2, 9, 11]. În formele destruc-
tive de hipoplazie se aplică terapia de remineralizare,
după care – cea restaurativă cu cimenturi ionomerice,
materiale compomere și compozite.
Atingerea obiectivului estetic în tratamentul hi-
poplaziei dentare va încuraja pacientul, contribuind la
promovarea beneficiilor sociale și psihologice [8, 10].
Scopul studiului
Elucidarea hipoplaziei dentare la copii în dentiția
permanentă.
Obiectivele cercetării
Evaluarea prevalenței hipoplaziei dentare con-
form adresabilității.
Deteminarea formelor clinice de manifestare a hi-
poplaziei dentare.
Material și metode de cercetare
În conformitate cu scopul și obiectivele investi-
gaționale ale lucrării au fost examinați 81 de copii.
Studiul s-a realizat în perioada mai 2019-martie 2020.
Subiecții cercetați în cadrul studiului au fost pacienți
care s-au adresat la baza Catedrei de chirurgie OMF
Figura 2. Repartiția pacienților în funcție de vârstă
Figura 3. Distribuția pacienților în funcție
de mediului de trai
186
Figura 4. Hipoplazie de sistem
pediatrică și pedodonție din cadrul IMPS Centrul Sto-
matologic Municipal pentru Copii.
Examenul clinic s-a efectuat conform metodologi-
ei OMS, prin inspecție directă și indiectă, cu ajutorul
oglinzii stomatologice și prin palpare cu sonda stoma-
tologică. În cercetarea subiecților s-a luat în considera-
ție apartenența la sex, vârstă și mediul de trai.
Eșantionul total de pacienți a fost reprezentat de
38 de fete și 43 de băieți (Figura 1). Vârsta medie a
pacienților în cadrul studiului a alcătuit 12,59±0,28
ani, cu diapazon între 9 şi 17 ani (Figura 2).
Dintre cei 81 de pacienți care au participat în stu-
Bibliografie
1. Cobourne M.T., Sharpe P.T. Diseases of the too-
th: the genetic and molecular basis of inherited anomalies
affecting the dentition. In: Wiley Interdiscip Rev Dev Biol.
2013, nr. 2 (2), pp. 183–212.
2. Dorobăț V., Stanciu D. Ortodonție și ortopedie den-
to-facială. Editura medicală. București, 2017, 502 p.
3. Kanchan T., Machado M., Rao A. Enamel hypopla-
sia and its role in identification of individuals: a review of
the literature. In: Indian J Dent. 2015, nr. 6 (2), pp. 99–102.
4. Lacruz R.S., Habelitz S., Wright J.T., Paine M.L.
Dental enamel formation and implications for oral heal-
th and disease. In: Physiol Rev. 2017, nr. 97 (3), pp.
939-993.
5. Liubarets S., Bidenko N. Optimization of prophylac-
tic arrangements in children with hypoplasia of dental ena-
mel. In: EUREKA: Health Sciences 2016, nr. 4, pp. 43-49.
6. Martos J., Gewehr A., Paim E. Aesthetic approach
for anterior teeth with enamel hypoplasia. In: Contemp
Clin Dent. 2012, nr. 3 (1), pp. 82-85.
7. Mukhopadhyay S., Roy P., Mandal B., Ghosh C.,
Chakraborty B. Enamel hypoplasia of primary canine: Its
prevalence and degree of expression. In: J Nat Sci Biol
Med. 2014, nr. 5 (1), pp. 43-46.
8. Nowak A., Christensen  J.R., Mabry T., Townsend
J., Wells M. Pediatric Dentistry: Infancy through Adoles-
cence 6th Edition. Elsevier, 2019, 2036 p.
Buletinul AȘM
Figura 5. Hipoplazie locală
diu – 59% provin din mediul urban, iar 41% din me-
diul rural (Figura 3).
Rezultate și discuții
Rezultatele studiului au constatat prezența hipo-
plaziei dentare la 3 copii dintre cei 81 examinați, ceea
ce a constituit 3,7% cazuri. S-a identificat hipoplazie
de sistem (Fig. 4) în un caz (33,3 %) și hipoplazie
locală (Fig. 5) – în două cazuri (66,7 %).
Concluzii generale
Prevalența hipoplaziei dentare la copii în dentiția
permanentă a alcătuit 3,7%.
Hipoplazia locală a dominat, ca formă clinică de
manifestare și a constituit 66,7% cazuri.
9. Reed S.G., Voronca D., Wingate J.S., Murali M.,
Lawson A.B., Hulsey T.C., Ebeling M.D., Hollis B.W., Wag-
ner C.L. Prenatal vitamin D and enamel hypoplasia in human
primary maxillary central incisors: A pilot study. In: Pediatric
Dental Journal. 2017, nr. 27 (1), pp. 21-28. ISSN 0917-2394.
10. Salanitri S., Seow W.K. Developmental enamel
defects in the primary dentition: aetiology and clinical ma-
nagement. In: Australian Dental Journal. 2013, nr. 58, pp.
133–140.
11. Țurcan Iu., Ciumeico I. Dental products used in
enamel remineralization therapy. In: Congresul consacrat
aniversării a 75-a de la fondarea USMF „Nicolae Tes-
temiţanu”: 21-23 octombrie 2020, Abstract Book. Chişi-
nău 2020, p. 728.
12. Wright J.T., Carrion I.A., Morris C. The molecu-
lar basis of hereditary enamel defects in humans. In: Jour-
nal of Dental Research. 2015, nr. 94 (1), pp. 52-61.
13. Бородовицина С.И. Кариес и некариозные
поражения твердых тканей зуба: учебное пособие для
студентов стоматологического факультета. ФГБОУ
ВО РязГМУ Минздрава России. Рязань, ОТСиОП.
2019, 172 с.
14. Камилов Х.П., Тайлакова Д.И. Вторичная
профилактика осложнений системной гипоплазии
зубов у детей. In: Медицинские новости. 2019 nr. 11
(302), pp. 70-72.
Științe Medicale 187

Alocuțiunea
Dlui profesor Gh. Țîbîrnă (conducătorul proiectului) la deschiderea conferinței
„MEDICINA PERSONALIZATĂ ÎN DIAGNOSTICUL ȘI TRATAMENTUL
COMPLEX AL TUMORILOR LA COPII”
- Mult stimate d-le rector Emil Ceban!
- Mult stimată dnă acad. Eva Gudumac!
- Stimați șefi de catedră d-le Silvia Railean și Jana Bernic!
Acum un an echipa noastră și-a început activitatea în cadrul proiectului „Chirurgia modernă persona-
lizată în diagnosticul și tratamentul complex al tumorilor la copii”. Am consacrat acest proiect unei teme
actuale la ziua de azi și anume diagnosticului și tratamentului tumorilor la copii. OMS a constatat o creș-
tere continuă a morbidității și mortalității prin tumori la copii în mai multe țări inclusiv și în R. Moldova.
Am ales pentru cercetare rolul chirurgiei personalizate în diagnostic și tratament, pentru că medicina
personalizată reprezintă viitorul în oncologie conform declarației Societății Europene pentru Oncologie
Medicală (ESMO).
Această abordare presupune ca pacienții diagnosticați cu cancer să primească tratamente îmbunătățite,
în concordanță cu tipul concret de cancer și localizarea acestuia.
Referitor la copii trebuie de menționat că familiile acestora trebuie să știe ce informații să adune pen-
tru ca echipa medicală multidisciplinară să poată elabora o terapie personalizată.
- Participarea la aceste studii clinice îi va ajuta pe specialiști să înțeleagă mai bine reacția celulei
tumorale la anumite terapii moderne;
- Biopsia este absolut necesară, pentru a obține informație despre celula tumorală și tipul mutației
genetice;
- Să fie efectuate și alte analize specifice, care să ofere echipei oncologice cât mai multă informație
despre starea de sănătate a pacientului concret.
În medicina personalizată tratamentul trebuie să fie bazat pe caracteristicile moleculare ale tumorilor
concrete.
Medicina personalizată în chirurgia oncologică presupune în mod obligatoriu confirmarea malignității
prin examen histopatologic, imunohistochimic, dar și evaluarea răspândirii procesului tumoral prin inves-
tigații imagistice moderne (RMN).
Se vorbește mult despre sinecostul mare al acestor investigații, dar se poate să utilizăm corect și
justificat resursele deja existente, făcând studii de cost-eficientă cu date naționale reale obținute din Can-
cer-Registrul național.
În rezultatul activității echipei noastre în cadrul acestui proiect noi am trasat direcțiile principale de
cercetare pentru următoarea perioadă:
- Să se elaboreze un program național de combatere a tumorilor la copii;
- Să organizăm un centru de oncopediatrie, care ar permite o evidență reală a copiilor cu tumori și
asistență medicală specializată și performantă;
- A organiza curs de perfecționare în domeniului oncologiei pentru medicii de familie, pediatri,
stomatologi-pediatri, endocrinologi, chirurgi-pediatri în scopul de a ameliora vigilența oncologică, care la
rândul său ar contribui la diagnosticul precoce;
- A implementa pe larg în chirurgia pediatrică principiile medicinii personalizate.
Doresc tuturor participanților la conferință succese și realizări în activitatea lor de medici și cer-
cetători.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
188 Buletinul AȘM

Secvențe din activitatea conferinței.

Deschiderea conferinței de către conducătorul Cuvânt de salut al rectorului USMF „N. Testemițanu”
proiectului prof. univ. Gh. Țîbîrnă. prof. univ., E. Ceban.

Cuvânt de salut al Dnei N. Forna, dr., prof. univ., șef Cuvânt de salut al Dnei acad. AȘM
Departament Implantologie, Protetică Dentara – UMF E. Gudumac, coordonator al proiectului.
„Grigore T. Popa”, Iași, România.

Participanții de onoare ai conferinței. Închiderea conferinței cu prezentarea

perspectivelor proiectului.
Științe Medicale 189

ANIVERSĂRI
Mult stimată Doamnă Academiciană,
Savanții Academiei de Ştiinţe Medicale din
Republica Moldova Vă felicită cordial cu ocazia
împlinirii onorabilei vârste jubiliare.
La popasurile aniversare în mod tradiţional
prietenii, rudele şi colegii de serviciu vin cu alese
cuvinte în adresa omagiatului, ceea ce facem şi noi cu
mare consideraţiune.
Ne bucurăm că aţi atins această treaptă a vârstei
în plinătatea forţelor creatoare, că sunteţi în continuă
căutare de căi de perfecţionare şi modalităţi de a Vă
dărui totalmente perpetuei munci – de a salva viețile
micilor pacienţi.
Fiică destoinică a frumoasei localităţi Tătărăuca
Veche din regiunea Sorocii, aţi pornit dârz pe cât de
anevoioasă, pe atât de strălucitoare cale în medicină,
începând cu Şcoala Medicală din Soroca (1958-1960)
şi Institutul de Medicină din Chişinău, Facultatea
Pediatrie (1960-1966).
Activitatea Dumneavoastră profesională,
desfăşurată aproape şase decenii, a fost şi este
tridimensională: practică, ştiinţifică şi didactică , pe
care o putem compara cu un metronom, care bate ritmul
fără osteneală. Din sala de operaţii – în saloanele
spitaliceşti, de la un consiliu spre aulele Alma Mater.
În afară de aceasta reuşiţi să participaţi activ în viaţa
politică şi socială a ţării. Sunteţi membru titular al AŞM, chirurg principal al Ministerului Sănătăţii. Aţi fost
aleasă ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova (legislaturile 2001-2005 şi 2005-2009). De asemenea,
aţi participat la numeroase reuniuni ştiinţifice şi congrese din ţară şi din străinătate, în prezent fiind membru al
Asociaţiei Chirurgilor Pediatri din România, membru al Uniunii Europene a Asociaţiilor Chirurgilor Pediatri,
redactor-şef al revistei Anale ştiinţifice ale Asociaţiei Chirurgilor Pediatri Universitari ș.a. 
Pietatea Dumneavoastră faţă de predecesori şi mentori, atitudinea extrem de responsabilă pentru fiecare
copil tratat, dedicaţia totală profesiei V-au ridicat pe un piedestal binemeritat clădit din admiraţia părinţilor
micilor pacienţi, din respectul colegilor de breaslă, din stima studenţilor medicinişti.
Aportul deosebit realizat pe parcursul timpului, a avut drept rezultat efectuarea unui număr impresionant de
intervenții chirurgicale, tratarea și salvarea a mii de copii și educarea profesională a tinerilor generații de medici.
Activitate ştiinţifică a fost reflectată în circa 400 de lucrări publicate, inclusiv două monografii şi un manual.
Trebuie de menționat că D-na acad. Eva Gudumac este coordonatorul și executorul Programului de Stat
2020-2023 în Proiectul de cercetare „Chirurgia modernă personalizată în diagnosticul și tratamentul complex
al tumorilor la copii” cifrul 20.80009.8007.06.
Mult stimată Doamnă Academiciană Eva Gudumac, Vă adresăm cele mai sincere şi călduroase urări de
sănătate, prosperare, noi succese în munca Dumneavoastră anevoioasă. Vă dorim ani mulţi plini de vervă
creativă, dragoste din partea celor apropiaţi şi bucuria împlinirilor de vise şi speranţe. Fie ca hambarele
reuşitelor să Vă fie şi în continuare pline cu noi succese şi cu fapte frumoase, de care se vor mândri urmaşii.
La mulţi ani!
Președintele Academiei de Ştiinţe Medicale
din Republica Moldova
prof. univ. Gheorghe ŢÎBÎRNĂ.
Șef catedra de Chirurgie OMF pediatrică și pedodonție „Ion Lupan”, conf. univ. Silvia RAILEAN,
executorul proiectului „Chirurgia modernă personalizată în diagnosticul
și tratamentul complex al tumorilor la copii”.
190 Buletinul AȘM

Recomandări pentru autori!

1. Revista „Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale” este o ediție ştiinţifică periodica, în care sunt publicate articole științifice de valoare fundamentală şi
aplicativă în domeniul medicinei ale autorilor din tară și de peste hotare, informații despre cele mai recente noutăți în ştiinţă și practica medicală, invenții și brevete obținute, teze susținute
pentru titlul de doctor și de doctor habilitat, studii de cazuri clinice, recenzii de cărți și reviste, referate din literatura de specialitate, corespondente (opinii, sugestii, scrisori).
2. Materialele ce se trimit pentru publicare la redacția revistei „Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale” vor include: varianta dactilografiată la doua intervale cu
mărimea caracterelor de 14 puncte, pe o singură fată a foii, într-un singur exemplar (cu viza conducătorului instituției în care a fost elaborată lucrarea respectiva, confirmata prin stampila
rotundă) și două recenzii la articol, versiunea electronică pe CD în format Microsoft Word 6.0-10.0.
3. Manuscrisele, însoțite de o cerere de publicare din partea autorilor, vor fi prezentate la redacția revistei pe adresa: MD-2001, Chișinău, bd. Stefan cel Mare 1, et. 3, biroul 330,
tel.: 27-07-57.
4. Nu vor fi primite pentru publicare articole ce au apărut în alte publicații medicale.
5. Una și aceeaşi persoană poate să publice în paginile revistei (poate fi autor sau coautor) nu mai mult de trei articole.
6. Articolele vor cuprinde în ordinea respectivă următoarele elemente:
a) titlul concis, reflectând conținutul lucrării;
b) prenumele și numele complet ale autorului, titlurile științifice, denumirea instituției unde activează autorul;
c) introducere, materiale și metode, rezultate, discuţii și concluzii, bibliografie
d) rezumatele să conțină titlul, nume, prenume și cuvinte cheie în limbile română, engleză și rusă;
e) referințele bibliografice, care vor include obligatoriu: autorii (numele și iniţială prenumelui), titlul articolului citat (în limba originală), revista (cu prescurtarea internaţională),
anul apariției, volumul, numărul paginilor. Ex.: 1. Devaney E.J., Esophagectomy for achalasia: patient selection and clinical experience. Ann. Thorac. Surg., 2001; 72(3):854-8.
7. Dimensiunile textelor (inclusiv bibliografia) nu vor depăşi 11 pagini pentru un referat general, 10 pagini pentru o cercetare originală, 5 pagini pentru o prezentare de caz, 1 pagina
pentru o recenzie, 1 pagină pentru un rezumat al unei lucrări publicate peste hotarele republicii. Dimensiunea unei figuri sau a unui tabel va fi de cel mult ½ pagina tip A4, iar numărul
tabelelor și al figurilor din text va fi de cel mult jumătate minus unu din numărul paginilor dactilografiate
8. Fotografiile, desenele vor fi de calitate, fiind prezentate în original (sau scanate la o rezoluţie de 300 dpi în format TIFF).
9. Articolele trebuie să corespundă principiului antiplagiat. De prezentat Declaraţie pe proprie răspundere privind respectarea drepturilor intelectuale în elaborarea articolului
10. Articolele trebuie să dispună de CZU
11. Articolele ce nu corespund cerințelor menţionate vor fi returnate autorilor pentru modificările necesare.
12. Redacția nu poarta răspundere pentru veridicitatea materialelor publicate.
COLEGIUL DE REDACȚIE

Рекомендации для авторов!

1. Журнал „Вестник Академии Наук Молдовы . Медицина „ является научным изданием, в котором публикуются фундаментальные и прикладные медицинские научные
статьи молдавских и зарубежных авторов, информация о последних новостях в области науки и медицинской практики, изобретениях и патентах, диссертациях в области
медицины, клинических случаях, рецензии книг и журналов, реферативные ссылки по специальности, корреспонденции (мнении, предложении, письма).
2. Материалы для публикации направляются в редакцию „Вестник Академии Наук Молдовы. Медицина„ в печатном виде (шрифт Times New Roman, 14 пунктов 2,0 ин-
тервала, на одной стороне листа), в двух экземплярах, на одном с подписью руководителя научного учреждения в котором выполнена работа, завизированное круглой печатью
с двумя рецензиями на статью, а также электронная версия на CD диске в Microsoft Word 6.0-10.0.
3. Рукописи, сопровождаемые просьбой о публикации от лица авторов, будут представлены в редакцию по адресу MD-2001, Кишинев, бул. Штефан чел Маре, 1, офис
330, тел: 27 07 57.
4. Не будут приняты к изданию статьи, которые появились и в других медицинских журналах.
5. Один и тот же исследователь может быть автором либо соавтором не более чем в 3-х опубликованных работах.
6. Статьи должны содержать следующие элементы:
а) краткое название статьи, отражающее содержание работы;
б) полное имя и фамилия автора(ов), профессиональные и ученые звания, название учреждения, где работает автор;
в) введение, материалы и методы, результаты, обсуждение и выводы, список литературы;
г) резюме должны содержать название, имя, фамилию и ключевые слова - на румынском, английском и русском языках;
д) реферативные ссылки должны включать обязательно: имя автора, название статьи (на языке оригинала), название журнала. Пример:. 11. Devaney E. J.,Esophagectomy
for achalasia: patient selection and clinical experience, Ann Thorac Surg, 2001; 72(3), p. 854-8.
7.Размер текста (включительно список литературы) не должен превышать 11 страниц для общей статьи, 10 страниц для оригинальных исследований, 5 страниц для пре-
зентации клинических случаев, одна страница для рецензий, одна страница для резюме работ опубликованные за пределами страны. Размер рисунка или таблицы не должен
превышать 1/2 страницы формата А4, а количество таблиц и рисунков в тексте будет не более половины числа машинописных страниц.
8. Фотографии и рисунки должны быть качественными и представлены в оригинале (или отсканированные с разрешением 300 точек на дюйм в формате TIFF).
9. Статьи должны соответствовать принципу антиплагиата. При разработке статьи представить Декларацию об ответственности за соблюдение интеллектуальных прав.
10. Статьи должны иметь УДК.
11. Статьи, не соответствующие требованиям, указанным выше, будут возвращены авторам для доработки.
12. Редакция не несет ответственности за достоверность опубликованных материалов.
РЕДАКЦИОННАЯ КОЛЛЕГИЯ

Recommendations for authors!

1.The scientific journal “Bulletin of Academy of Sciences of Moldova. Medical sciences” is a periodical scientific edition publishes articles with fundamental and applicative values
in medical domain of the country and foreign authors, information concern recent news of medical practice and science, obtained invention with patent, DPhil and dr. theses, clinical cases,
journal and book reviews, scientific reviews, original research results (opinion, suggestion, letters).
2. The materials are sent to the redaction for publishing into “Bulletin of Academy of Sciences of Moldova. Medical sciences” will include: printed paper 2,0 line to-line spacing Font
Times New Roman, 14 in one exemplar (undersign by the top-manager of the institution, were was elaborated the respective work, confirmed by round stamp) and 2 reviews by article,
electronic version on CD in format Microsoft Word 6.0-10.0
3. The manuscript, accompanied by publication application from the authors, will be presented at the redaction of the journal on the address MD-2001, Chisinau, bd. Stefan cel
Mare 1, 3rd fl. office 330, tel. +373 27-07-57.
4. It is not permitted the articles published in another journal.
5. One person could be not author (or co-author) more than in three articles.
6. Requirements submissions for posting on the magazine:
a) The title of the article, concise and reflecting the work contence.
b) The complete names and initials of authors, professional and scientific titles, name of institution, were the authors activates.
c) Introduction, materials, methods, results, discussion, conclusion, bibliography.
d) The summaries must contain the title, name, surname and keywords in Romanian, English and Russian;
e) Bibliography will include obligatory: Authors (family names, initials of the first name), title of the cited article (in original language), the journal (with international
abbreviation), age edition, volume page numbers. Ex: Devaney E.J., Esophagectomy for achalasia: patient selection and clinical experience. Ann. Thorac. Surg., 2001; 72(3):
854-8.
7. Text dimensions (inclusive bibliography) must be till 11 pages for general review, 10 pages for original research articles, 5 pages – case presentation, one page
- for review, 1 page for abstract of the work published aboard. The dimensions of one figure or one table must be no more than Ѕ A4 page, and the numbers of the tables and
figures from the text must be1/2 -1 from total numbers of printed pages.
8. The photos and pictures must be qualitative, presented in original (or scanned by 300dpi resolution in TIFF format).
9. The articles must comply with the anti-plagiarism principle. To present a Declaration on one’s own responsibility regarding the observance of intellectual rights in the elaboration
of the article
10. Articles must have a UDC.
11 The articles which does not correspond to mentioned request will be sent back to the authors to be performed the necessary modification
12. The redaction does not have the responsibility for data validity of published materials.
EDITORIAL COLLEGE
Științe Medicale 191

Lista fondatorilor
publicației periodice ,,Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Ştiinţe Medicale”

1. Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Adresa juridică: MD 2001, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 1.
Reprezentant – Ion Mereuță, dr. hab. în șt. med., prof. univ.,
redactor-șef al ,,Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale”

2. Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie ,,Nicolae Testemiţanu”.

Adresa juridică: MD 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 165.
Reprezentant – Emil Ceban, dr. hab. în șt. med., prof. univ., rector

3. Universitatea Liberă Internaţională din Moldova.

Adresa juridică: MD 2012, Chişinău, str. Vlaicu Pârcălab, 52.
Reprezentant – Ilian Galben, dr. în econ., conf. univ., rector

4. IMSP Institutul Spitalul Clinic Republican.

Adresa juridică: MD 2025, Chişinău, str. Nicolae Testemiţanu, 29.
Reprezentant – Andrei Uncuța, MMSP, director

5. IMSP Institutul de Cardiologie.

Adresa juridică: MD 2025, Chişinău, str. Nicolae Testemiţanu, 20.
Reprezentant – Vitalie Moscalu, dr. în șt. med., conf. cercet., director

6. IMSP Institutul Oncologic.

Adresa juridică: MD 2025, Chişinău, str. Nicolae Testemiţanu, 30.
Reprezentant – Larisa Catrinici, MEMP, director

7. Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Sănătăţii Mamei şi Copilului.

Adresa juridică: MD 2060, str. Burebista, 93.
Reprezentant – Sergiu Gladun, dr. în șt. med., conf. univ., director

8. IMSP Institutul de Ftiziopneumologie.

Adresa juridică: MD 2025, Chişinău, str. C. Vîrnav, 13.
Reprezentant – Sofia Alexandru, MMSP, director

9. IMSP Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie.

Adresa juridică: MD 2028, Chişinău, str. Korolenko, 2.
Reprezentant – Gricore Zapuhlîh, dr. hab. în șt. med., prof. univ., director

10. Centrul Naţional de Sănătate Publică.

Adresa juridică: MD 2028, Chişinău, str. Gh. Asachi, 67-A.
Reprezentant – Vasile Guștiuc, dr. în șt. med., director adjunct

11. IMSP Institutul de Medicină Urgentă.

Adresa juridică: MD 2004, Chişinău, str. T. Ciorbă, 1.
Reprezentant – Mihail Ciocanu, dr. hab. în șt. med., prof. univ., director
192 Buletinul AȘM

DRAGI CITITORI,

„Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale” oferă spaţiu publicitar

întreprinderilor de fabricare a preparatelor medicamentoase autorizate, pentru a atrage interesul public
asupra producției lor, organizațiilor care se ocupă cu importul şi exportul medicamentelor, instituțiilor
de cercetări științifice în domeniile medicinei, în scopul popularizării activităţii lor şi a realizărilor
obţinute, instituțiilor curativ-profilactice, pentru a face reclamă mijloacelor terapeutice, metodelor de
tratament tradiționale şi moderne, experienței avansate, şi altor organizaţii.

Bun de tipar 10.06.2021

Format 60x84/8
Coli de tipar 24,0
Tiraj ex. 200 ex.

Tipografia "Capațina Print" SRL

str. Columna, 170