Sunteți pe pagina 1din 9

Cap 6 Active imobilizate

6.1. Imobilizari necorporale


6.2. Imobilizari corporale
6.3. Imobilizari financiare

Activele imobilizate reprezintă bunuri şi valori care se utilizează o perioadă îndelungată în


întreprindere şi care nu se consumă de la prima întrebuinţare. Ele îşi transmit treptat valoarea
asupra produselor la a căror obţinere participă.
Cu excepţia terenurilor, activele imobilizate au o existenţă limitată în timp.
Ele se consumă în procesul obţinerii veniturilor întreprinderii. Amortizarea este, de altfel, o
modalitate prin care costul activelor imobilizate este desfăşurat pe parcursul duratei de viaţă
utilă a acestora.
În contabilitate, toate elementele veniturilor şi cheltuielilor legate de o anumită perioadă sunt
recunoscute pentru determinarea profitului sau pierderii acelei perioade. Cheltuiala cu
amortizarea reprezintă, aşadar, fracţiunea din costul activelor imobilizate folosită în cursul unei
perioade contabile.
Totodată, amortizarea este element de determinare a valorii rămase a activelor imobilizate,
valoare care se înscrie în bilanţ.
Punctele de vedere care le diferenţiază au determinat următoarea tipologie a activelor
imobilizate:
􀂃 imobilizări necorporale (intangibile sau investiţii nemateriale);
􀂃 imobilizări corporale (tangibile sau investiţii materiale);
􀂃 imobilizări financiare (investiţii financiare pe termen lung).

La evaluarea imobilizărilor se disting patru momente :


1. În momentul intrării lor în patrimoniu, mijloacele fixe sunt evaluate şi înregistrate în
contabilitate la valoarea de intrare care poate fi diferită în funcţie de sursa de intrare a
mijloacelor fixe în unitatea patrimonială astfel:
- costul de achiziţie pentru mijloacele fixe cumpărate;
- costul de producţie pentru mijloacele fixe produse în unitatea patrimonială;
- valoarea de utilitate, pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii sau
fuziunii, conform contractelor sau statutelor;
- valoarea rezultată în urma reevaluărilor conform dispoziţiilor legale.
Valoarea de intrare se mai numeşte şi valoare contabilă, deoarece mijloacele fixe rămân
înregistrate la această valoare pe întreaga perioadă în care se găsesc în patrimoniul unităţii.
2. La ieşirea din patrimoniu mijloace fixe sunt evaluate la valoarea contabilă.
3. La inventariere, imobilizările sunt evaluate la valoarea actuală sau de utilitate, denumită şi
valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru întreprindere şi preţul pieţei.
4. La închiderea exerciţiului, imobilizările se evaluează şi se reflectă în bilanţ la valoarea de
intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

1
Există mai multe metode (sisteme) de determinare a amortismentelor, şi anume:
􀂃 sistemul de amortizare linear – constă în calcularea şi alocarea uniformă a valorii contabile de
intrare a activelor amortizate pe toată durata normală de funcţionare exprimată în ani. Utilizarea
regimului de amortizare lineară se aprobă de Consiliul de administraţie al agentului economic, la
data punerii în funcţiune a mijlocului fix.
Amortizarea anuală se calculează după relaţia.
Aa = Vi/nf
în care:
Aa – amortizarea anuală;
Vi – valoare de intrare (de înregistrare);
nf – timpul de funcţionare.
a – rate amortizării
sau: Aa = a x Vi ;
a =1/nf x100
Un mijloc fix achiziţionat la un cost de achiziţie de 20.000 lei, are o durată de utilizare de 4 ani.
În acest caz, amortizarea anuală (anuitatea) acestui mijloc fix se va calcula astfel:

Aa =20.000 lei/ 4 ani = 5.000 lei

􀂃 sistemul de amortizare degresiv – presupune accelerarea procesului de amortizare în primii


ani de la punerea în funcţiune rpin alicarea unor indici de degresie la nivelul amortizarii liniare
(1;1,5 sau 2);
􀂃 sistemul de amortizare accelerată – constă în trecerea pe cheltuieli în primul an de
funcţionare a 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizările anuale pentru
exerciţiile următoare sunt calculate după regimul linear, prin raportarea valorii rămasă de
amortizat, la numărul de ani de utilizare rămaşi.

2
EXEMPLU:

S.C. AUTOBUZUL S.A. cumpără şi pune în funcţiune, în data de 15,05, N, un autobuz la un


cost de achizitie de 126.000 lei. Conform normelor legale în vigoare perioada de fucţionare este
de 5 ani. Conform normelor legale, amortizarea mijloacelor fixe începe cu luna următoare datei
de punere în funcţiune, în cazul prezentat societatea comercială în cepe amortizarea cu luna iunie
exerciţiul N.
Tabelul privind calculul amortizării autobuzului folosind metoda liniară, se prezintă astfel :

luna ex. N N+1 N+2 N+3 N+4 N+5

ianuarie 0 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

februarie 0 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

martei 0 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

aprilie 0 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

mai 0 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

iunie 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100 0

iulie 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

august 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

septembrie 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

octombrie 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

noiembri 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

decembrie 2.100 2.100 2.100 2.100 2.100

total an 14.700 25.200 25.200 25.200 25.200 10.500

3
Coeficientul aplicat pentru amortizarea degresivă este de 1,5. Acest coeficient se aplică la nivelul
amortizării liniare. Concomitent cu calculul amortizării degresive se va calcula şi amortizarea
liniară aferentă perioadei rămase. La data la care amorizarea liniară aferentă perioadei rămase
devine mai mare, se va aplica amortizarea liniară.
Cota de amortizare anuală liniară = 100/5 ani = 20%
Cota de amortizare degresivă = 20%*1,5= 30%
luna ex. N N+1 N+2 N+3 N+4 N+5

ianuarie 0 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

februarie 0 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

martei 0 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

aprilie 0 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

mai 0 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

iunie 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

iulie 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

august 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

septembrie 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

octombrie 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

noiembri 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

decembrie 3.150 2.205 1.715 1.715 1.715

total an 22.050 31.185 23.030 20.580 20.580 8.575

4
Conform normelor legale în vigoare perioada de fucţionare este de 5 ani. Conform normelor
legale, amortizarea mijloacelor fixe începe cu luna următoare datei de punere în funcţiune, în
cazul prezentat societatea comercială în cepe amortizarea cu luna iunie exerciţiul N. În primul an
de funcţionare se va amortiza 50% din valoare, respectiv 63.000 lei, iar difernţa se va amortiza
liniar pentru perioada rămasă.
luna ex. N N+1 N+2 N+3 N+4 N+5

ianuarie 0 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

februarie 0 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

martei 0 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

aprilie 0 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

mai 0 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

iunie 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

iulie 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

august 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

septembrie 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

octombrie 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

noiembri 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

decembrie 5.250 1.312,50 1.312,50 1.312,50 1.312,50

total an 36.750 35.438 15.750 15.750 15.750 6.563

5
6.1. IMOBILIZĂRILE NECORPORALE (nemateriale sau active intangibile). Sunt acele
imobilizări care nu sunt reprezentate printr-un bun fizic, concret, ci prin valori nemateriale,
respectiv printr-un document juridic sau comercial. În cadrul acestei categorii se cuprind
următoarele:
􀂃 cheltuieli de constituire (contul 201);
􀂃 cheltuieli de dezvoltare (contul 203);
􀂃 concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare(contul 205);
􀂃 fondul commercial (contul 207);
􀂃 alte imobilizări necorporale(contul 208).

Contul 201 “Cheltuieli de constituire”(cheltuieli de stabiliment) - are rolul de a evidenţia


cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unităţii patrimoniale cum sunt: cheltuieli de
înscriere şi înmatriculare, cheltuieli cu emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni şi acţiuni, cheltuieli
de prospectare a pieţei, cheltuieli de publicitate şi alte cheltuieli.
După conţinutul economic este un cont de active imobilizate, după funcţia contabilă este un cont
de activ.
Se debitează cu toate cheltuielile legate de constituirea societăţii în corespondenţă cu creditul
conturilor care indică modalităţile de plată (5121, 5311), sau obligaţia de plată a acestor
cheltuieli (401 ”Furnizori”, 404 ”Furnizori de imobilizări”).
Se creditează cu cheltuielile de constituire amortizare integral şi, deci, scoase din evidenţă, prin
debitul contului 2801 ”Amortizarea cheltuielilor de constituire”.
Soldul debitor reprezintă cheltuielile de constituire existente neamortizate integral.
Aceste cheltuieli de constituire se includ pe cheltuieli eşalonat în trei până la cinci ani sub formă
de amortizare.
Pentru înregistrarea amortizării imobilizărilor necorporale se foloseşte contul:
280 “Amortizări privind imobilizările necorporale” – este un cont rectificativ a valorii
imobilizărilor necorporale, cu funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează cu amortizarea aferentă imobilizărilor necorporale prin debitul conturilor 6811
”Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor ”.
Se debitează cu amortizarea imobilizărilor necorporale ieşite din patrimoniul unităţii ca urmare a
amortizării lor integrale sau cedate altor unităţi patrimoniale, prin creditul conturilor de
imobilizări necorporale.
Soldul creditor reprezintă amortizarea aferentă imobilizărilor necoporale existente în gestiune.
Contul 280 ”Amortizări privind imobilizările necorporale” se subdivide în conturi sintetice de
grad II pe categorii de imobilizări necorporale:(2801, 2803, 2805, 2807, 2808).

Contul 205 ”Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare”-
ţine evidenţa imobilizărilor necorporale concretizate în brevete, licenţe, know-how, şi alte
elemente cum sunt: mărcile de fabrică şi de comerţ şi alte drepturi de proprietate industrială şi
intelectuală similare, inclusiv imobilizările de natura superficiei şi a uzufructului.
După funcţie contabilă, 205 ”Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi
valori similare” este un cont de activ.
Se debitează cu valoarea bunurilor concesionate (167 ”Alte împrumuturi şi datorii asimilate”);
costul de achiziţie al brevetelor, mărcilor de fabrică şi de comerţ şi altor valori, achiziţionate
(404); valoarea de aport a celor aduse de către asociaţi sau acţionari (456); costul de producţie a
celor provenite din producţie proprie (721 ”Venituri din producţia de imobilizări necorporale”);

6
şi cu cele primite cu titlu gratuit (445). Se creditează brevetele, licenţele şi alte drepturi şi valori
similare vândute sau scoase din funcţie, amortizate integral (2805); sau neamortizate integral
(2805 şi 6583 ”Cheltuieli privind activele cedate”); şi a celor restituite acţionarilor (456).
Soldul debitor indică imobilizările necorporale de natura concesiunilor, brevetelor şi altor
drepturi şi valori asimilate existente în patrimoniu.

6.2. IMOBILIZĂRILE CORPORALE (materiale).


Reprezintă bunuri care servesc o perioadă mai îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale şi
deci ele nu se consumă la prima lor utilizare. În această grupă se include terenurile şi mijloacele
fixe.
Terenurile sunt întinderi de pământ bine determinate care pot avea diverse destinaţii. Pot fi
grupate în terenuri agricole şi silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu
construcţii şi alte terenuri. Se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la o valoare ce se
stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare:
􀂃 la valoarea potrivit legii în funcţie de clasele de calitate, suprafaţă, amplasare şi/sau alte
criterii legale;
􀂃 la costul de achiziţie;
􀂃 la valoarea de aport stabilită prin expertize tehnice.
Fiindcă nu suferă, de regulă, deprecieri ireversibile, terenurile nu se amortizează.
Mijloacele fixe sunt constituite dintr-un obiect singular sau complex de obiecte care se utilizează
ca atare şi îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au ovaloare mai mare decât limita stabilită
de lege şi au o durată de utilizare mai mare de un an. Mijloacele fixe cuprind: clădiri, construcţii,
maşini, unelte, animale de muncă, plantaţii, mijloace de transport etc. Ele sunt grupate în funcţie
de caracteristicile lor tehnice şi destinaţia pe care o au.
Pentru înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale se utilizează conturile din grupa 21
”Imobilizări corporale” şi anume:
211 “Terenuri şi amenajări de terenuri”
212 “Construcţii”
213 “Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii”
214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi
alte active corporale”
Aceste conturi, după conţinutul economic sunt conturi de active imobilizate corporale, iar după
funcţia contabilă, sunt conturi de activ.
Se debitează cu valoarea imobilizărilor corporale intrate în gestiune cu titlu oneros (404),
obţinute din producţie proprie (722), aport la capital (456), primite cutitlu gratuit (445), etc.
Se creditează cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor corporale ieşite din patrimoniul
unităţilor economice prinscoatere din funcţiune, vânzări (281, 6583), donaţii acordate
(6582”Donaţii şi subvenţii acordate”), retragerea aportului la capital (456) etc.
Soldul debitor reprezintă valoarea de înregistrare a terenurilor şi respectiv a mijloacelor fixe
existente la un moment dat în patrimoniu.
Pentru înregistrarea amortizării imobilizărilor corporale se utilizează contul: 281 “Amortizări
privind imobilizările corporale”- acest cont are rol rectificativ al valorii mijloacelor fixe, iar
după funcţia contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu amortizarea imobilizărilor corporale calculate şi incluse lunar în cheltuieli, prin
debitul contului 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările”.

7
Se debitează cu amortizarea aferentă imobilizărilor corporale ieşite din patrimoniul unităţii, prin
vânzare, scoatere din funcţiune, donaţii ( 211, 212), etc.
Soldul creditor şi reprezintă amortizarea aferentă imobilizărilor corporale existente în
patrimoniul unităţii.

Când deprecierea imobilizărilor este temporară, deci reversibilă, se constituie provizioane de


depreciere. Ele sunt destinate să acopere un risc posibil să se producă într-un exerciţiu financiar
viitor.
Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor se constituie pe seama cheltuielilor, la sfârşitul
unui exerciţiu financiar cu ocazia inventarierii şi se majorează, se diminuează sau se anulează în
exerciţiul viitor.
La sfârşitul exerciţiilor următoare, cu ocazia inventarierii sau la ieşirea din patrimoniu a
imobilizărilor, în urma analizării provizioanelor constituite pentru deprecieri, se procedează
astfel:
􀂃 dacă deprecierea imobilizărilor este mai mare decât provizionul constituit, se constituie un
provizion suplimentar, pentru diferenţă;
􀂃 dacă deprecierea imobilizărilor este mai mică decât provizionul constituit, diferenţa
diminuează provizionul şi se înregistrează la venituri;
􀂃 dacă provizionul constituit devine fără obiect, ca urmare a ieşirii din patrimoniu a
imobilizărilor pentru care a fost constituit, provizionul se anulează şi se înregistrează la venituri.

Conturile 290 ”Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale”şi 291 ”Provizioane


pentru deprecierea imobilizărilor corporale” sunt conturirectificative a valorii imobilizărilor, de
pasiv.
Se creditează în momentul constituirii provizioanelor pe seama cheltuielilor, prin debitul
conturilor de cheltuieli:
6813 = 291
Se debitează cu sumele aferente provizioanelor anulate în exerciţiul următor,prin creditul
conturilor de venituri:
291 = 7813
Soldul creditor al conturilor de provizioane, reprezintă valoarea provizioanelor aferente
imobilizărilor la finele exerciţiului.
Conturile de provizioane sintetice de grad I se desfăşoară pe analitice, deschise pe obiecte
generatoare de provizioane.

8
6.3. Imobilizările financiare
Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea
determinată prin contractul de dobândire a acestora.
Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate
pentru pierdere de valoare.
Pentru înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor financiare se utilizează conturile din grupa
26 ”Imobilizări financiare” şi anume:
261 “Actiuni detinute la entitati afiliate”
263 “Interese de participare”
264 “Titluri puse in chivalenta”
265 “Alte titluri imobilizate”
Aceste conturi, după conţinutul economic sunt conturi de active imobilizate corporale, iar după
funcţia contabilă, sunt conturi de activ.
Se debitează cu valoarea imobilizărilor corporale intrate în gestiune cu titlu oneros (404), aport la
capital (456), primite cutitlu gratuit (445), etc.
Se creditează cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor corporale ieşite din patrimoniul
unităţilor economice prin vânzări ( 6583), donaţii acordate (6582”Donaţii şi subvenţii acordate”),
retragerea aportului la capital (456) etc.
Soldul debitor reprezintă valoarea de înregistrare a imobilizarilor corporale existente la un
moment dat în patrimoniu.

La deprecierea imobilizărilor financiare se constituie provizioane de depreciere. Ele sunt


destinate să acopere un risc posibil să se producă într-un exerciţiu financiar viitor.
Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor financiare se constituie pe seama cheltuielilor,
la sfârşitul unui exerciţiu financiar cu ocazia inventarierii şi se majorează, se diminuează sau se
anulează în exerciţiul viitor.
Conturile 296 ”ajustari pentru deprecierea imobilizărilor financiare” sunt conturi rectificative
a valorii imobilizărilor, de pasiv.
Se creditează în momentul constituirii provizioanelor pe seama cheltuielilor, prin debitul
conturilor de cheltuieli:
6813 = 296
Se debitează cu sumele aferente provizioanelor anulate în exerciţiul următor,prin creditul
conturilor de venituri:
296 = 7813
Soldul creditor al conturilor de provizioane, reprezintă valoarea provizioanelor aferente
imobilizărilor la finele exerciţiului.

S-ar putea să vă placă și