False adevăruri geografice

Cei mai mulți oameni cred că harta lumii arată adevărul despre cum arată planeta Pământ. Însă
cât de corect reprezintă ea lumea în care trăim?
Când privim harta lumii, avem în faţă o reprezentare plată a Pământului, care, de fapt, este o sferă.
Asta înseamnă că unele distorsiuni ale realității sunt inevitabile.
În multe cazuri, nu luăm acest lucru în considerare, astfel că percepţiile noastre despre planetă
sunt inexacte. Să vedem care sunt lucrurile pe care harta lumii le prezintă eronat şi felul în care
acestea influenţează imaginea pe care o avem despre Terra.
Reprezentarea Mercator: Problema Africii și a Groenlandei
În harta lumii reprezentată de Mercator,
Groenlanda este aproape la fel de mare ca
Africa, deși, în realitate, suprafața Africii o
depășește cu mult pe cea a Groenlandei
Cea mai des folosită reprezentare a Pământului
este TUM sau „Proiecția Mercator”, numită după
cartograful şi geograful flamand Gerardus
Mercator. Harta TUM respectă forma spaţiului
fizic, însă nu şi mărimea sa, explică cartograful
Miguel Angel Rodriguez.
„Mercator este o proiecţie conformată. Respectă
unghiurile şi formele, însă nu respectă
distanţele şi zonele. Deoarece reprezintă o
sferă transpusă pe o hartă plată, rectangulară,
ea nu este perfectă”, spune Rodriguez.
Această reprezentare cilindrică disproporționată, pe care Mercator a făcut-o în 1569, a generat
multe dezbateri privind „problema Groenlandei”.
De ce această insulă, de 1,2 milioane de kilometri pătraţi, pare a avea aproape aceeași mărime ca
Africa, care are 18,6 milioane de kilometri pătraţi? Unii spun că totul se explică prin perioada în
care Mercator a realizat harta.
Cartograful a întocmit harta în secolul al XVI-lea. Pentru marinarii europeni care încercau să
ajungă din punctul A în punctul B în linie dreaptă, era folositor ca Europa să apară pe harta lumii
mai mare decât în realitate.
Alţii privesc proporţiile eronate ale lui Mercator ca pe o rămăşiţă a colonialismului. Percepţia
noastră asupra lumii, mai ales cea privind ţările în dezvoltare din emisfera sudică, a fost mult
influenţată de reprezentarea lui Mercator.
Criticii spun că această proiecţie sugerează că unele regiuni – cum ar fi Europa – sunt mai
importante decât altele, precum Africa. În 1973, jurnalistul german Arno Peters a mers până la a
declara că proiecţia Mercator este rasistă.
„Această eroare i-a făcut pe mulţi din lumea civilizată să ignore luptele naţiunilor mai mari şi mai
sărace de la ecuator”, a afirmat Peters.
Proiecţia Gall-Peters
Pe harta lumii în versiunea Gall-Peters, masele
de uscat aflate la poli au fost lățite, iar cele de la
ecuator au fost îngustate
Germanul Arno Peters şi-a prezentat propria
hartă a lumii în 1974, crezând că va rezolva
problemele proiecţiei Mercator.
Cartografii sunt de acord că proiecţia lui Peters
înfăţişează mai bine mărimea maselor de uscat
ale Pământului. Pentru prima oară pe o hartă,
masa de uscat din emisfera sudică este
aproape dublă faţă de cea din emisfera nordică.
Cel mai mare defect al acestei proiecţii? În primul rând, faptul că ea nu îi aparținea lui Peters.
Harta lumii în această versiune fusese proiectată cu 200 de ani mai devreme, de către astronomul
scoțian James Gall. Peters nu a făcut altceva decât să o reclame ca fiind a sa și să o popularizeze.
Pentru Arthur Robinson (a cărui proiecţie o vom analiza în continuare), proiecţia lui Mercator
greşea prin reprezentări disproporționate, iar proiecţia lui Peters era problematică din cauza
întinderii forţate – orizontal la poli şi vertical la ecuator.

Proiecţia cilindrică a lui Robinson: polii, întinși ca aluatul

Creată în anii ’60 de un profesor american de
geografie, această hartă a lumii a fost privită ca
o soluție pentru distorsiunile comise
de Mercator şi Peters.
Această proiecţie este pseudo-cilindrică şi
menţine integritatea zonelor şi a formelor mai
bine decât cele anterioare.
Problema acestei versiuni este că, deși zonele
ecuatoriale sunt destul de bine reprezentate,
polii au de suferit: sunt întinşi forţat la colţuri, ca
aluatul de pizza.

Proiecţia Winkle Tripel: arta compromisului

Experţii spun că aceasta este harta lumii care
echilibrează cel mai bine formele şi zonele. Asta
se datorează faptului că face o medie aritmetică
între alte două proiecţii. Seamănă mult cu
proiecţia Robinson, însă paralelele nu sunt
paralele, ci uşor curbate.
Numele de „tripel” („triplu” în limba germană)
este dat de scopul hărţii de a minimiza cele mai
mari neajunsuri ale altor proiecţii: distorsiunile
zonelor, ale direcţiilor şi ale distanţelor.

Indiferent de harta pe care o foloseşti, realitatea este că adevărata înfățișare a lumii, transpusă în
hărţi, va fi întotdeauna imperfectă.
Indiferent pe ce sistem se bazează, harta lumii este o realizare importantă în domeniul matematicii,
însă, așa cum spune Rodriguez, „nu există o metodă perfectă de proiecţie. Toate distorsionează
realitatea într-un fel sau altul.”