Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
grecescul “thermos” (caldura) si “meter” (a masura). Lumea moderna nu mai poate fi imaginata
fara existenta acestui aparat de masura si control, in functie de care se poate regla nivelul cel mai
potrivit al temperaturii, in spatiile de locuit, se pot programa aparatele frigorifice, pentru a pastra
alimentele proaspete, se fac masurari meteorologice sau se obtin indicii despre starea de sanatate
a unei persoane.
Fenomenul dilatarii sau al contragerii unor substante fluide fusese observat inca din
antichitate, dar un “termoscop”, similar, ca forma, celui de astazi, a fost construit de catre
Galileo Galilei, intre 1593 si 1597. Instrumentul, format dintr-un tub de sticla, era prevazut, la
unul dintre capete, cu un mic glob (tot din sticla), iar capatul celalalt, deschis, se scufunda in apa
colorata. Cand globul din partea superioara era incalzit, aerul impingea apa in jos, iar cand era
racit, apa era trasa in sus. Un prieten al lui Galilei, medicul si inventatorul venetian Santorio
Santorio, a prevazut acest termoscop cu o scala cu patru diviziuni, folosindu-l in scopuri
medicale. Termenul “instrumento temperamentorum” este mentionat pentru prima data in
lucrarea lui Santorio – “Medicina statica” – desi alti istorici ai inventiilor sunt de parere ca
primul care a utilizat termenul “termometru” este calugarul iezuit Jean Leurechon, care, in cartea
sa, “Matematica recreativa” (1624), explica principiul de functionare al unui astfel de instrument,
format dintr-o canula (un tub de sticla), in interiorul careia nivelul apei crestea si cobora, in
functie de modificarea temperaturii. Cert este ca, in secolul al XVII-lea, au fost concepute mai
multe modele de termometre capabile sa masoare temperatura corpului, de vreme ce, intr-o
alta carte a lui Santorio (“Comentariu despre Galen”) exista si o ilustratie, care arata un pacient,
cu un termometru in gura, aparatul fiind legat de un vas, printr-un tub flexibil, in scopul
masurarii caldurii respiratiei.
In 1654, Ferdinand al II-lea de Medicis, mare duce de Toscana, fara prea mare succes in
politica, dar un adevarat Mecena, dedicat stiintelor, fondator al unei Academii pentru
experimente, a perfectionat termometrul lui Santorio, inlocuind apa din tubul de sticla, cu alcool
colorat in rosu sau albastru, inchis ermetic in vas, si marcat cu 50 de gradatii. Iarna, alcoolul
cobora pana la nivelul 7, iar vara, urca pana la 40. Daca era cufundat in gheata, indica 13 grade.
Inlocuirea alcoolului cu mercur s-a facut in 1717, ideea apartinand lui Daniel Gabriel
Fahrenheit, un savant german, tot el dand termometrului si forma consacrata. Pentru calibrarea
instrumentului cu scala “Fahrenheit”, el a luat ca repere temperatura de topire a ghetei (32 de
grade Fahrenheit) si temperatura normala a sangelui (96 grade F).
Naturalistul si fizicianul francez Rene-Antoine Ferchault de Reaumur, in 1730, a construit
un termometru cu etanol (alcool etilic), cu o scala de la 0 (punctul de inghet al apei), la 80,
punctul de fierbere al alcoolului (pe care Reaumur l-a confundat cu cel de fierbere al apei).
Anders Celsius are meritul de a fi introdus scala cu gradele care ii poarta numele, inversata mai
tarziu, de naturalistul Carl von Linne, dandu-i, astfel, forma actuala, masuratoarea facandu-se de
la 0 (punctul de inghet al apei), la 100 (punctul de fierbere).
Tipuri de termometre
termometru digital