9 ^ 0 3 0 l

UNIVERSITATEA „REGELE FERDINAND I" DIN CLUJ

PUBLICAŢIILE I N S T I T U T U L U I DE STUDII C L A S I C E
_ 3 _

A N U A R U L
P E ANII 1928-1932

PARTEA I

r
C A R T E A R O M Â N E A S CĂ, CLUJ
19 3 2
 Jnstitutul de Studii Clasice din Cluj a luat fiinţă, acum IJ ani, datorită
sugestiei lui Vasile Pârvan, marele învăţat şi animator al cercetării ^vestigiilor
lumii greco-romane în ţinuturile noastre. E adevărat că această instituţie, în pri­
mii ani, a existat mai mult în teorie. O mulţime de obstacole se opuneau la în­
făptuirea ei imediată. în ultimii ani însă, graţie unor împrejurări mai favorabile,
Institutul a putut fi organizat aproape definitiv, iar în 192J, după ce, din publica­
ţiile Institutului, apăruseră două lucrări (St. Bezdechi: Antologia liricilor greci
şi Gânduri şi chipuri din Grecia veche), s'a luat iniţiativa întemeierii unui or­
gan de publicitate. Din diferite împrejurări acest organ n'a putut vedea lumina
zilei decât acum. Acei care şi-au luat sarcina de a-l pune la dispoziţia publicului
cetitor îşi dau seama de răspunderea şi de greutăţile inerente unei asemenea între­
prinderi, ai cărei sorţi de viabilitate sunt aşa de îndoielnici. Cu toate aceste, impe­
rioasa răspundere morală ce incumbă conducătorilor acestei instituţii de a da la lu­
mină organul ei de publicitate, chiar în momente de criză financiară, cum sunt cele
de azi, i-a îndemnat în chip statornic să nu şovăiască în hotărîrea lor. Să spe­
răm că viitorul nu va fi prea de tot vitreg cu noi şi că această încercare va găsi
un ecou în sufletele înţelegătoare ale acelora care ştiu să aprecieze un asemenea
efort la justa lui valoare.
Anuarul acesta are, desigur, scăderile inerente oricărui început, insă aceste scă­
deri nu ne vor împiedeca să lucrăm mai departe, pentrucă avem convingerea că ne
împlinim o datorie, realizând un gând scump dispărutului întemeietor al acestei
instituţii. Fie ca acest început, făcut sub auspicii atât de grele, să fie cât mai rodnic
şi să contribuiască, într'o măsură cât mai aproape de bunele intenţii ale iniţiatoru­
lui, la închegarea unei tradiţii clasice, foarte necesare, mai ales în împrejurările
actuale, în această ţară aşa de bogată în vestigii antice, dar pe care am dori-o
bogată şi în suflete inobilate printr'o temeinică cultură clasică.
 ORIGINALITATEA POESIEI ROMANE.

1
L i t e r a t u r a latină sau, mai exact, literatura romană a fost prea adeseori stu­
diată ca un „lucru în sine", — oarecum metafisic: victimă a aceluiaşi spirit de ra-

i . „Römische ( n u : l a t e i n i s c h e ) L i t e r a t u r " e s t e p é D e c e m b r i e 1908) ; A . C o u n s o n , România, î n „ M u s e e

e x p r e s i a c u r e n t ă Ia G e r m a n i p e n t r u l i t e r a t u r a R o ­ B e l g e " X V (1911); K. D i e t e r i c h , Römer~Romäer-Ro-
m e i , dar e a n u î n s e a m n ă t o t d e a u n a a c c e n t u a r e a a s u ­ manen, î n „ N e u e J a h r b . " p e 1907, p . 482 s q q . ; M. G-
p r a c a r a c t e r u l u i n a ţ i o n a l , s p e c i f i c roman, a l a c e s t e i li­ BartoLi, România e 'Piajiavia, ţn „ S c r i t t i vari... i n o n o r e
t e r a t u r i : „ E i n e römische L i t e r a t u r i m s t r e n g s t e n S i n n e d i R o d o l f o R e n i e r " , T o r i n o 1912, p . 981 s q q . — P .
des W o r t e s gibt es nicht und hat e s nie gegeben..., M o n c e a u x , Les origines et l'histoire du mot România
s o n d e r n l e d i g l i c h e i n e lateinische. I h r e F o r m u n d i h r ( e x t r a s d i n „ B u l l e t i n d e la S o c i é t é N a t i o n a l e d e s A n ­
I n h a l t s i n d i n w e i t a u s d e n m e i s t e n F ä l l e n griechisch ; t i q u a i r e s d e F r a n c e " , p e 1920) ; E l i s e R i c h t e r , Was-
n u r d e r s p r a c h l i c h e S t o f f i s t d a s Lateinische" (H. ist Vulgärlatein? (în „Prinzipienfragen d. r o m .
J o a c h i m , Gesch. d. röm. Literatur*, L e i p z i g 1911, p . Sprachwissenschaft", — dedicate lui W . Meyer-Lübke
5.). L a c e l e l a l t e p o p o a r e , i n c l u s i v r o m a n i c i i , „litera­ — II, p . 57 s q q . ) ; M a r x , Die Besiehungen des Altla­
tura romană" s e z i c e f o a r t e r a r : P . T h o m a s , La lit­ tein zum Spätlatein, î n „ N e u e Jahrb." p e 1909, p .
térature romaine ( B r u x e l l e s 1892); E . S. S i k e s , Ro­ 434 s q q . (pentru e x i s t e n ţ a unei lat. v u l g a r e , adecă
man Poetry ( L o n d o n [1923]) s a u F o w l e r , History of vorbite de popor, alături de limba scrisă, din cele
Roman Literatare ( N e w - Y o r k 1923), faţă c u Latin m a i v e c h i t i m p u r i , v. K. M e i s t e r , Altes Vulgärlatein,
Literature al lui Mackail, e t c , — termenul obişnuit î n „ I n d o g e r m . F o r s c h u n g e n " p e 1909, — v o l . d e o-
fiind : latin. D a c ă a m p r e f e r a t s ă n e a b a t e m , t o t u ş i , m a g i u p e n t r u K . B r u g m a n n —, p . 69 s q q . ) ; — F r .
d e l à a c e a s t ă n o r m ă , a m făcut-o î n a d i n s , c a s ă a p ă s a m P f i s t e r , Vulgärlatein und Vulgărgruckisch, în „ R h e i n .
a s u p r a i d e i i d e originalitate a l i t e r a t u r i i romane : M u s . f. K l a s s . P h i l o l o g i e " , n. s. L X V I I (1912), p . 195
e p i t e t u l e, fără î n d o i a l ă , m a i s u g g e s t i v . C ă , î n l e g ă ­ s q q ; J. M a r o u z e a u , Notes sur la formation [resp.
t u r ă c u i d e a d e ' s c r i s ' , ' l i t e r a r ' , latin (sermo Latinus), fixation] du latin classique, î n „ M e m o i r e s d e l a S o c ;
şi n u roman (lingua Romana), 'graiul popular', e d e L i n g u i s t i q u e d e P a r i s " , X V I I , 266; X V I I I , 146.
m a i i n d i c a t (cf. P . V o l c k e r , Bedeutungsentwicklung d. X X , 7 7 ; X X (1922), 174 ş i 263 ( u l t i m u l , î n s p e c i a l ,
Wortes 'Romanul î n „ Z e i t s c h r i f t f. r o m . P h i l o l . " , t r a t â n d d e s p r e „ u n e a n t i n o m i e : „ a r c h a î q u e " e t „vul-
X , p . 485 s q q . , c u m ş i , u l t e r i o r : H . J. M u l l e r , On g a i r e " ; cf i d e m , î n „ B u l l e t i n d e la S o c " , e t c . , 1922,
the use of the expression Lingua Romana from the p . 28 s q q . : Un trait du parler rustique : l'atténuation ;
first to the ninth Century, ibid., L X I I I [1923], p . 9 ibid., 1924, p. V I I : „ U n t r a i t d u l a n g a g e p a y s a n : la
sqq.), e tot atât d e indiferent, p e cât de adevărat : tendance à e x p r i m e r la p e n s é e par a p p r o x i m a t i o n ,
e s e n ţ i a l u l e , c ă n u limba, î n c a r e e s c r i s ă o l i t e r a ­ p a r d é t o u r s e t p a r formules" şi, m a i a l e s , î n „Mé-
t u r ă , ci spiritul, c a r a c t e r u l ei n a ţ i o n a l , i m p o r t ă — ş i , l a n g e s V e n d r y è s " , P a r i s 1926, p . 251 s q q . : Le latin,
d i n a c e s t p u n c t d e v e d e r e , latin, d e ş i p l e c a t d i n La- langue de paysans); — c a s a n e m ă r g i n i m la o p a r t e
tium, s ' a d e c o l o r a t ş i d i l u a t atâta, p r i n g e n e r a l i s a r e , d i n b i b l i o g r a f i a m a i n o u ă (cf., d e altfel, ş i r e f e r a t u l
p â n ă l a Î n ţ e l e s u l m e d i e v a l d e limbă p e r e x c e l l e n t i a m lui K a r l R . v. E t t m a y e r , Vulgärlatein, î n W . Streit­
(v. N y r o p , Das Leben d. Wörter, p . 109), î n c â t n u b e r g , Die Erforschung der indogermanischen Spra­
m a i e v o c ă a p r o a p e n i m i c specific d i n s u f l e t u l R o m e i chen, I, S t r a s s b u r g 1916, p. 231 s q q . , a d ă u g â n d s t u ­
a n t i c e : c e e a c e n u e c a ş u l c u roman ! P e n t r u m a i diile lui C o m p e r n a s s . . . din „Glotta" şi B ä h r e n s din
m u l t e informaţii î n a c e a s t ă privinţă, v. între altele „ P h i l o l o g u s " , c u m ş i , m a i r e c e n t : K . V o s s l e r , Neue
( p e l â n g ă c e l e b r u l a r t i c o l - p r o g r a m al l u i G. P a r i s , d i n Denkformen im Vulgärlatein, în „Hauptfragen der
p r i m u l n-r a l r e v i s t e i „ R o m â n i a " , r e t i p ă r i t î n a l e s a l e R o m a n i s t i k " — o m a g i u lui P h . A u g . B e c k e r , — H e i ­
Mélanges linguistiques, I) : V . C r e s c i n i , Romana Lin­ d e l b e r g 1922). A d d e : V a r r o , fr. 41 W i l m . : lalinitas
gua, î n „ M i s c e l l a n e a di s t u d i i n o n o r e di A . H o r t i s " , est incorrupte loquendi observatio secundum Roma-
T r i e s t e 1910, I, p . 441 s q q . , şi România, î n „Confe- nam linguam, fără ' v e s t i g i a r u r i s ' .
r e n z e e p r o l u s i o n i " , I I , n o . 23 ( d i n „ R i v i s t a d'Italia"
ţionalism neistoric, care, în domeniul lingvisticei, priveşte limba ca o simplă gar­
derobă a cugetării, iar noţiunea, ca o fantasmă abstractă, pentru înţelegerea că­
reia lumea lucrurilor n ' a r e de ce să fie întrebată.
Remediul a venit, fireşte, dela istorici. Cel dintâiu, care a înţeles şi tratat li­
1
teratura r o m a n ă ca o p a r t e integrantă a vieţii romane, a fost M o m m s e n . Şi e
meritul altui istoric g e r m a n , E d u a r d Meyer, că a înţeles deplin, el cel dintâiu, că
nu numai civilisaţia romană nu se poate cu nici un chip despărţi de cea greacă,
dar amândouă la un loc nu pot fi separate de civilisaţia orientală (egipteană, asi-
rică, babilonică, iranicâ): trei unităţi, formând laolaltă o individualitate umană,
2
adecă un tot organic şi indivisibil.
D a r , dacă principiul e atât de adevărat şi fecund, aplicarea lui n'a fost, din
nenorocire, totdeauna prea fericită. Căci a studia, d. ex., literatura r o m a n ă din
acest punct de v e d e r e nu înseamnă a o reduce, p u r şi simplu, la cea greceasca,
negându-i, direct sau indirect, orice individualitate. Şi, din nefericire, aceasta s'a
făcut adesea.
S'a făcut — şi lucrul e interesant d e r e m a r c a t — mai ales din partea G e r ­
manilor.
Profesorul E . Norden, un spirit cu totul ponderat, de altfel, defineşte istoria
literaturii r o m a n e : „Die Geschichte von der Aus-und Umbildung d e r aus d e r
griechischen Literatur herubergenommenen y s v r ] " . 3

1. Römische Geschichte, passim (deşi foarte su­ W e l t geworden, dass sie in dem nationalem Boden
b i e c t i v ; v . m a i j o s ! ) Cf. O . C r u s i u s , Wie studiert feste W u r z e l n schlug". — Mai departe, însă, în cursul
man Klassiche Philologie ? (München 1911, p . 12) : aceleaşi opere, revenind asupra acestui motiv, auto­
„Es ist kein Zufall, dass die lebendigste römische rul s c r i e : „ D i e R ö m e r werden nicht s&psxixol wie
Literaturgeschichte von einem Historiker geschrieben andere Völker, — lernen w i r doch durch die For­
ist, v o n T h e o d o r Mommsen". schungen der letzten Jahre, wieviel s i e a u c h in Sta­
2. Geschichte des Altertums , 2
I, 1, p . 196 s q q . ; atseinrichtungen, die vor alle a l s originalrömisch anzu­
Der Gang der alten Geschichte : Hellas und Rom. sehen g e w o h n t waren, anderen italischen Völkern und
ş i Die Bedeutung der Erschliessung des alten Orients S t ä m m e n v e r d a n k t e n —, a b e r in h o h e m G r a d e |u-
für die gesch. Methode, in „ K l e i n e S c h r i f t e n " , p p 68 |ir)-uxo£: i h r e v i r t u s l a g in einer erstaunlichen An­
s q q . , 233 s q q . — „ U n h i s t o r i s c h e A u f f a s s u n g u n d Iso­ passungsfähigkeit und einer zielbewusten Ausge­
l i e r u n g H o m e r s " îi i m p u t ă E d . M. (Gesch. d. Altert. staltung der von anderen ü b e r n o m m e n e n Einrichtun­
II> P- 93) lui E r w i n Rohde însuşi, care se apără g e n " ( p . 97). O r i c u m , d e c i , u n e c h i l i b r u nestabil se
v i o l e n t ( „ K l e i n e S c h r i f t e n " , II, p 245). D e a l t f e l , R o h d e constată, de fapt, în atitudinea învăţatului german
e dintre aceia cari au r e c u n o s c u t n e c e s i t a t e a c o n c e p ­ faţă d e p r o b l e m a o r i g i n a l i t ă ţ i i r o m a n e . A s e r ţ i u n i a-
ţ i e i istorice a a n t i c h i t ă ţ i i şi a u e v o l u a t spre dânsa : s e m ă n ă t o a r e c u a l e lui J o a c h i m (v. p. 3 n o t a 1) f a c p e J.
„Ich l e b e a n m i r s e l b s t , u n d e b e n g e r a d e a n m e i n e n W i g h t Duff s ă s c r i e : „ T o m y m i n d this w h o l l y ig-
Collégien die allmähliche Umarbeitung der ästheti­ nores the g e n i u s of t h i people a n d their environment"
s c h e n u n d a b s o l u t e n S c h ä t z u n g d e s A l t e r t u m s in d i e (A Uter ary History of Rome, p . 107, n . 1).
h i s t o r i s c h e u n d r e l a t i v e durch..." cf. W . K r o l l , Gesch. Dealtfel, Norden are precursori foarte vechi:
d- Klass. Philologie, L e i p z i g 1909, p . 146 s q . ) . — V . p e Poseidonius şi Varro, (cf. Teu]"fel-Kroll-Skuisch,
şi S t r z y g o w s k i , Orient oder Rom? ( L e i p z i g 1901). I, L e i p z i g 1916, p . 3), cari p r i v e s c şi ei cultura ro­
3. G e r c k e - N o r d e n , Einleitung in die Altertums­ m a n ă c a o t r e p t a t ă a p r o p r i a r e a f e l u r i t e l o r sup4|o,aTa g r e ­
wissenschaft, 3
I, 324. — Tot ce precede influenţa c e ş t i . ( P e n t r u d o m e n i u l s p e c i a l al g r a m a t i c e i l a t i n e ş t i ,
g r e c e a s c ă la R o m a e, p e n t r u N o r d e n , preistorie (Vor­ aceiaşi părere o e x p r i m ă — deşi precisând că n u e
g e s c h i c h t e ) , n u istorie, a l i t e r a t u r i i r o m a n e ! ( p . 317) ; vorba d e „Quellenforschung" — Fr. M u l l e r , De vete-
cf. m a i j o s ! — C ă a c e a s t ă c o n c e p ţ i e u l t r a r a d i c a l ă a- rum, imprimis Romanorum studiis etymologicis,
supra autonomiei literaturii r o m a n e n u e x p r i m ă , to­ U t r e c h t 1910, I, p . I V : „...nihil i a m d u b i t a t i o n i s m i h i
tuşi, judecata definitivă a lui N o r d e n , o dovedeşte, reliquit, quin h u i u s doctrinae h i s t o r i a ut tot a l i a r u m
între altele, următorul p a s a g i u din recenta sa operă rerum m a x i m a m partem apud Graecos investiganda
Ennius und Vergilius (Leipzig-Berlin 1915) p. III.: esset").
„ R o m s Literatur ist bei aller A b h ä n g i g k e i t v o n der O judecată din c e l e m a i autorizate, în m a t e r i e ,
hellenischen doch nur dadurch eine Literatur der e a c e i a a l u i G. B o i s s i e r (Tacite*, p . 203): „Les Ro-
 Evident, însă, că aceasta nu mai e o cûyxpiotç, — comparaţie sau confruntare
1
permanentă, studiu paralel continuu, a două literaturi, ci curată capitis deminutio!
Si atunci ne mirăm mai puţin când auzim de „dincolo" cuvinte ca acestea : „ C e s t
le génie français que l'on vise à travers le génie latin, et ce dédain pour la litté­
rature de Rome a la même source que la touchante candeur avec laquelle on
proclame l'identité du génie hellénique et du génie allemand".
E drept, totuşi, să recunoaştem, noi, cari, ca Latini, ne simţim, oricât, atinşi
de asemenea aprecieri sumare, — „nous aussi, nous avons sucé le lait de la louve!"
— că, în cele mai multe caşuri, ele nu sunt, însele, decât o replică, o reacţiune,
mai mult sau mai puţin legitimă, faţă de unele exagerări encomiastice din lumea
latina. Ascultaţi n u m a i :
„Come manifestazione immortale del genio politico del più politico dei popoli
che sia stato al mondo, essa (literatura latină) è la sola face perennemente dure­
vole e veracemente adatta a s o t t r a r r e gli uomini dello stato di barbarie per
3
condurli a quello di felicità".
m a i n s n e sont p a s d e s inventeurs : ils ont pris toute
leur littérature à la G r è c e ; m a i s ce qu' i l s imitent,
i l s l e t o u r n e n t à l e u r u s a g e et y m e t t e n t l e u r e m ­
preinte. Ils ont donc conservé en tout u n e certaine
o r i g i n a l i t é , e t i l s n ' o n j a m a i s c e s s é d'être e u x - m ê m e s " .
O a t i t u d i n e a n a l o g ă , d e c a p i t u l a r e a R o m e i faţă
d e Orient ( î n l e g ă t u r ă c u s c r i e r e a c i t a t ă a lui S t r z y -
g o w s k i ) c o n s t a t ă ş i c o n d a m n ă E . W e i g a n d , î n „Mit­
teilungen d e s archäol. Instituts, A t h . Abt." X X X I X
(1914*, p . 51 : „Man k a n n n i c h t m e h r v o n R o m s p r e ­
c h e n , o h n e z u g l e i c h vor d e m O r i e n t eine tiefe Ver­
b e u g u n g zu machen".
j . D e s p r e oû-ptpcatç, v. a c u m s t u d i u l s p e c i a l
al l u i F . F o c k e d i n „ H e r m e s " p e T923, p . 237 s q q . :
Synkrisis ( d e s p r e aofxptaiç î n c r i t i c a l i t e r a r ă , î n de­
o s e b i p p . 339—348). — O c a s i a e b u n ă , c a s ă r e l e v ă m
o s c ă p a r e d i n v e d e r e (Quandoque bonus dormitat Ho­
merus) a Iui W i l a m o w i t z î n s u ş i , c a r e s c r i e (Die
Griech. Lit. des Altertums, î n „ K u l t u r d. G e g e n w a r t " ,
I, 8, p . 44 : ...ein P r o t o t y p j e n e r ouptpraetj o d e r c o n -
flictus" : c o n f u s i a lui aò-fxptais (comparatio) cu ao-ptpouaic;
(conflictus, collisio) e m a n i f e s t ă .
2. P . T h o m a s , La littérature romaine, Bru­
x e l l e s 1892, p . 6 . P e n t r u f a i m o s u l Espèç "fccjioç; î n t r e
spiritul elen şi german, proclamat de W i l a m o w i t z
ca ş i d e W i n c k e l m a n n , v . ş i J. B u r c k h a r d t , Griechi­
sche Kulturgeschichte*, I, p . 10.
Pentru duelul dintre germanisanţi şi germano­
fobi î n m a t e r i e d e f i l o l o g i e c l a s i c ă , s e p o a t e c e t i în
special polemica dintre Giorgio Pasquali (Filologia
e Storia, F i r e n z e 1920) ş i E t t o r e R o m a g n o l i (Minerva
e lo Scimmione, B o l o g n a 1916 ; Lo Scimmione in
Italia, B o l o g n a 1919).
3. E . C o c c h i a , Introduzione storica allo studio
della letteratura latina, B a r i 1915, p . 160. — ( C i t ă m
p a s a g i u l numai ca s p e c i m e n pentru că, d e fapt, e
p o s t e r i o a r ă l u c r ă r i l o r l u i N o r d e n ş i L e o , c a r e au
p r o v o c a t - o ; v . La letteratura latina anteriore all' in­
fluenza ellenica, d e a c e l a ş i , N a p o l i 1924, I, p r e f a ţ a ) ,
cf. N o v a ţ i , L'influsso del pensiero latino sopra la ci­
2
viltà italiana del medio evo', M i l a n o 1899 ( m a i t e m ­
p e r a t ! ) ; A . C o u n s o n , La pensée romane, essai sur
l'esprit des littératures dans les nations latines, Lou­
v a i n e t P a r i s 1911 ( e x c e l e n t ) ; G. M i c h a u t , Le génie
latin, î n „ D i s c o u r s d e c o m b a t " 1, p . 249 s q q . ; A .
G r e n i e r , Rome et la Grèce (le g é n i e r o m a i n d a n s
la r e l i g i o n , l a l i t t é r a t u r e e t l'art) = v o l . 17 d i n
„L'evolution de l'humanité"; J. F i n o t , Le Ro-
man de la race française : h mensonge latin^
în „La R o m e " , d i n 15 N o v . 1904, p . 153 s q q . ( r e a c -
ţ i u n e e x c e s i v ă , c a ş i c e a d i n E d . S c h u r é , L'âme cel­
tique et le génie de la France à travers les âges', P a ­
r i s 1921; cf. F o u i l l é e , Psychol. du peuple français,
passim.
— Aceasta nu î n s e a m n ă totuşi c ă , din tabăra
r o m a n i c ă , n u s'ar a u z i „ b u t a d e " , î m p o t r i v a l i t e r a t u r i i
r o m a n e : ..Si, q u a n d o i o p e n s o a l l a f e r o c e i n g i u s t i z i a
d e ! c a s o n e l n a u f r a g i o d e l l ' a n t i c h i t à c l a s s i c a n e l tur­
b i n e m e d i e v a l e , u n o s d e g n o t e r r i b i l e m i a s s a l e : il
cuore mi s a n g u i n a q u a n d o io p e n s o c h e noi p o s s e d i a m o
tanti v o l u m i di C i c e r o n e e p o c h e d o z z i n e di v e r s i d i
S a f f o ; e nei miei malinconici contratti coli' invida
fortuna vorrei poter gettare n e l l a g o l a d e l m o n s t r o
d i s t r u t t o r e m e t à e d a n c h e tutta la inutile letteratura
latina, g l i s t o r i c i e d i p o e t i , i filosofi, i t r a g i c i , i c o ­
mici, Virgilio e Cicerone, Tito Livio ed Orazio, pur
r i a v e r e u n v e r s o di Saffo ! S o l p e r u n g i a m b o di
A r c h i l o c o i o darei t u t t o il s o n o r o m e r c a t o di p a r a d e
del p r i n c i p e d e g l i o r a t o r i " , s e r i e E n r i c o T h o v e z (Il
pastore, il gregge e la zampogna, N a p o l i 1920, p .
185), r e e d i t â n d ş i g e n e r a l i z â n d f u r i o s „ b u t a d a " c e l e ­
b r ă a l u i S c a l i g e r , care d e c l a r ă c ă ar fi p r e f e r i t s ă
s e fi p i e r d u t a t â ţ i a p o e ţ i t â r z i i c e ni s'au p ă s t r a t
(„utinam h a b e r e m u s Ennium... et a m i s i s s e m u s Sili-
u m , S t a t i u m , L u c a n u m e t t o u s c e s g a r ç o n s - l à !") ş i s ă
s e fi p ă s t r a t î n î n t r e g i m e E n n i u s . — C o m p a r ă , î n
s f â r ş i t , a c u m î n u r m ă , a f i r m a ţ i a lui M a r o u z e a u (Le
latin, — d i x c a u s e r i e s —, P a r i s 1923, p . 1 1 5 ) : „ M a i s
ce n'est p a s d a n s le d é v e l o p p e m e n t d e s g e n r e s et d a n s
Ia g e n è s e d e s œ u v r e s q u ' il faut c h e r c h e r l ' o r i g i n a l i t é
 D a r să revenim.
A studia literatura romană nu înseamnă a studia încă odată literatura gre­
1
cească. Literatura romană poate şi trebue să fie studiată comparativ cu cea
greaca, nu pentru a fi micşorată şi umilită, ci pentru a fi înţeleasă şi preţuită, mai
bine cunoscută şi mai drept recunoscută. Modelele ei greceşti, exemplaria Graeca,
izvoarele ei de inspiraţie, până la cei mai ascunşi şi mai îndepărtaţi afluenţi extrai-
talici, trebuesc cercetate cu deamănuntul, tocmai pentru a evidenţia acele elemente
proprii, care „nu se pot lua dela dânsa" şi care constitue adevărata, reala ei origi­
nalitate.
Căci, dacă literatura Romei nu s'a născut, ca acea a Helladei, — vom vedea,
însă, în ce măsură — , din ea însăşi, ex se nata* dacă ea nu e, după vorba
3
poetului, o proles sine matre creata, — un lucru nu i se poate tăgădui: acea
severă frumuseţâ bărbătească, a m zice chiar: marţială, pe care nu i-o dăduse
Atena, pentru bunul şi simplul cuvînt că n'o avea.
„Graeci, quibus est nihil negatum", există, totuşi, mai mult în epigrama lui
Marţial (IX, II).

1. Wilamowitz începe caracterisarea sa despre literatura greacă veche din „Kultur

der Gegenwart" * cu următoarele cuvinte: „Literatura grecească e singura din
lumea noastră culturală, care s'a desvoltat cu totul din sine însăşi. . . Literatura
greacă e vasul, care cuprinde sau a cuprins operele fundamentale ale tuturor
ştiinţelor".
Marele elenist are, desigur, dreptate. Dacă a existat pe lume o literatură ori-

d e s l a t i n s , c'est d a n s la f a ç o n d o n t il t r a d u i s e n t l a puţin influenţa g r e c e a s c ă , de care latina e cu totul

p e n s é e g r e c q u e " c u r e f l e x i a l u i V . U s s a n i (Rivista di
Filai. Classica, 192Ì, p . 125) : „Chi s c r i v e q u e s t o ,
p e n s a a l l a f i l o s o f i a , m a d i m e n t i c a il d i r i t t o , p e r il
q u a l e C l a u d i a n o s a l u t ò R o m a mater legum" c u m ş i
cu c a p i t o l u l „ R ö m i s c h e N a c h a h m u n g " d i n r e c e n t a
o p e r ă a lui W i l a m o w i t z : Hellenistische Dichtung in
der Zeit des Kallimachos, I, ( B e r l i n 1924), p . 228 s q q . ;
şi U s s a n i a scăpat din vedere pasagii m a i radicale
ca a c e s t a ( M a r o u z e a u , o. e, p . 131) : „ L a l i t t é r a t u r e
n'est p a s sortie d e la terre d e R o m e et de c e r v e a u
r o m a i n ; e l l e e s t d' i m p o r t a t i o n " . , e t c . A p o i , n u n u -
m a i î n m a t e r i e d e d r e p t , ci c h i a r i n a r t e l e p l a s t i c e
R o m a p o a t e r e v e n d i c a , fără î n d o i a l ă , p e r s o n a l i t a t e a
sa : „ V o n einer Ü b e r l e g e n h e i t d e r r ö m i s c h e n Por­
trätkunst über die griechische schlechthin kann heute
n i c h t m e h r d i e R e d e s e i n , w i e u m g e k e h r t nicht mehr
die römische Kunst als ganze gegenüber der grie­
chischen nur mehr als unselbständiger Nachklang
grosser Überlieferung bei den Verstehenden unserer
Tage gelten kann" (K. L e h m a n n - H a r t l e b e n , Köpfe
der Trajanssäule. î n r e v . „ D i • A n t i k e " , I [1925], p . 320).
T o t u l e, d e a l t f e l , c h e s t i e d e n u a n ţ e , ş i , p o a t e ,
nicăiri nu s e învederează aceasta ca în atitudinea lui
A . Meillet, care, deşi r e p r o ş e a z ă lui M a r o u z e a u (Bul­
l e t i n d e l a S o c . d e L i n g u i s t i q u e d e P a r i s , t. X X I V
[1924], p . 64) că, î n c a r t e a s u s c i t a t ă , „a a r ă t a t p r e a
p ă t r u n s ă " ş i a f i r m ă că „ p a r t e a i n t e l e c t u a l ă a c i v i l i -
saţiei r o m a n e este cu totul greacă, şi l i m b a e x p r i m ă
t o c m a i laturea intelectuală a civilisaţiei", poate, to­
t u ş i , f ă r ă c o n t r a z i c e r e , s u s ţ i n e (ibid., t. X X V [1924],
p. X V I ) , „ i n d e p e n d e n ţ a ş i o r i g i n a l i t a t e a s p i r i t u l u i la­
tin", oglindite în l i m b ă : e vorba, evident, d e carac­
t e r u l l a t i n al a c e l e i „ l i m b i p o p u l a r e " , c a p a b i l e d e
î n t r e b u i n ţ a r e j u r i d i c a ş i o f i c i a l ă , d a r n u d e a fi u n
instrument de cultură intelectuală: „străduinţa auto-
rilor posteriori lui P l a u t a fost d e a turna în cuvin­
tele latine conţinutul gândirii greceşti, evitând î m ­
prumutul de vorbe streine. A c e a s t ă străduinţă, m a i
a l e s a c e i a a lui C i c e r o a a j u n s l a c o n s t i t u i r e a u n u i
instrument perfect adaptat acelui aspect al civilisa­
ţ i e i c a r e e u m a n i s m u l . A c e s t c a d r u s o l i d a f o s t ar­
matura m a i multor renaşteri s u c c e s i v e î n Europa oc­
cidentală si orientală.
1. P a r a f r a s â m o v o r b ă a l u i B o u r g e t , î n s c r i -
s o a r e a - p r e f a ţ ă l a E . G i l b e r t , France et Belgique, P a r i s
1915 : „ E t u d i e r l e r o m a n f r a n ç a i s d e p u i s B a l z a c ,
n ' e s t - c e p a s d e n o u v e a u é t u d i e r B a l z a c ?"
2. Cf. T i b e r i u s d e s p r e R u f u s la T a c i t u s , An­
nales, X I , 21, 12.
3. O v i d i u s , Metamorph., I I , 553.
4. Die griech. u. lat. Literatur u. Sprache , 2
p . 3.
ginală în sensul absolut al cuvântului, aceia nu poate fi decât literatura greaca.
Toate celelalte sunt literaturi, ea e literatura. Şi e literatura xorc' sEox^v, nu numai
prin excelenţa ei artistică, ci şi prin prioritatea ei cronologică. Literatura greacă
e singura literatură primară din lume : celelalte, toate, sunt secundare şi — terţiare.
Toate-i sunt debitoare, prin însuşi acest fapt, că s'au născut după dânsa.
1
Emerson observă, în „Plato" al s ă u , că e o nenorocire să vii pe lume
după o personalitate covârşitoare: eşti copleşit de înrîurirea ei, ca de o fatalitate.
Observaţia e adevărată. Ş i , cînd pictorul Galaton înfăţişa TOV piv "O^pov auxov ijioovxa,
xobc, §s âXXous TcotrjTâs xâ e ^ s a f i i v a «puo|xsvou;, — anticipînd astfel, drastic, „Apoteosa"
2

lui Cabanei, pe care, în alt gen, o anticipase şi Archelaos din Priene —, el nu

3
făcea decît să exprime o firească realitate istorică. Cum zice S e l l a r : geniului
grec singur i se poate aplică cuvântul bardului din Odysseie ( X X I I , 3 4 7 ) :

TtavTGias £V£<puasv.

Şi încă ! Nici soarele elenic n'a fost scutit de căutători-de-pete. Limba greacă nu
4
e imună de elemente „ b a r b a r e " . Calendarul, dacă nu şi alte achisiţii ale ştiinţii,
5
e un import din E g i p t . P a p y r i dela Elephantine au revelat, de curînd, o întreagă
operă literară arameică, produs şi expresie a culturii „orientale", cuprinzând sen­
6
tinţe morale: ' A c h i q a r ' (Vixere fortes ante Agamemnona...). Wilamowitz însuşi
contestă calitatea de cetăţean g r e c lui Apollon, care ar fi, după el, originar din
7
Lycia. Şi am putea continua . . .

1. English Traits and Representativ Men B e l o c h (Griech. Gesch., I', 75), p ă r e r e a l u i H o w ş i

( „ T h e W o r l d ' s C l a s s i c s " , X X X ) , p . 207. W e l l s , A commentary to Herodotus, I, p. 347 s q q . , r e l a ­
2. A e l i a n u s , Varia Historia, X I I I , 22. — cf. tiv l a i n f l u e n ţ a f e n i c i a n ă a s u p r a v i e ţ i i c u l t u r i i e g e i c e .
W . O I n e y , Homer and the critics, î n „ U n i v e r s i t y o f — Referitor la elementele egiptene în vocabularul grec,
C a l i f o r n i a C h r o n i c l e " d i n A p r i l 1907, p . 156 s q q . v. m a i a l e s : W . S p i e g e l b e r g , Ägyptische Lehnwörter
3. The Roman Poets of the Republic, Oxford in der älteren griech. Sprache, î n „ Z e i t s c h r i f t für v e r g l .
1905, p . 2. S p r a c h f o r s c h u n g " , 41 (1907), p . 127 s q q . (ca ş i E r m a n ,
4. B a b i l o n i c e ( W e i d n e r , Glotta, I V , 303), s e ­ deşi nu în sens negativ, S. n u se ocupă de.egiptenisme»
m i t e ( A . T h u m b , Die griechische Spr., Strassburg în g r e c e ş t e : <Papau>(v), ßSpig, TÔcpt, ot£p,[n, ncOTupoçs
1916, p . 98), e g i p t e n e ( E r m a n , Hermes, X X V I I I , 479 ; ci d e c u v i n t e v e c h i - g r . d e o r i g i n e e g i p t e a n ă : ßuaao,
S p i e g e l b e r g , Zeitschr. f. vergi. Sprachforsch., XLI, — p r i n e g i p t e a n ă d i n s e m i t i c ă —, T a a i g s. "Oaatç, spsvoç —
127 s q q . ) . . deja H e r o d o t III 97, 114 —, KIOV»'])...). — S e ş t i e c ă
5. F r . W . v. B i s s i n g , Aegyptische Weisheit a c e i Aqaiwd&a, rari, d u p ă m o n u m e n t e l e e g i p t e n e , a u
und griechische Wissenschaft (în „ N e u e J a h r b . f. d. a t a c a t , c a ş i Turla ( E t r u s c i i ? ) , E g i p t u l (1220 a. Chr.) 1
kl. A l t e r t u m " d i n 1912, p . 81 s q q . ) c o n c e d e a c e s t m i ­ s u n t , d u p ă t o a t ă p r o b a b i l i t a t e a i d e n t i c i c u 'Axouoi ai
nimum p o l e m i z â n d c u e g i p t o l o g i i relativ l a P l a t o . Iui H o m e r ÇAyjxiFd, l a t . Achivi), „ A h e e n i " ; cf. ş i
P e n t r u H e r o d o t , î n s p e c i a l , v . H e a t h , Herodotus in M e i l l e t , Aperçu d'une histoire de la langue grecque , 1

Egypt (în Journ. of. P h i l o l o g y " , X V , p . 2r5 s q q . ) ş i , P- 35-

mai a l e s , C. S o u r d i l l e : La durée et l'étendue de vo­ 6. E d . M e y e r , Der Papyrusfund von Elephan-
yage d'H. en Egypte, ş i H. et la religion de l'Egypte tine, p . 114 s q q . — U n c o m p e n d i u a s u p r a r a p o r t u r i l o r
( a m b e l e , P a r i s 1910). P ă r e r e a e g i p t o l o g i l o r , d e a l t f e l , dintre Greci şi India dă L. de la V a l l é e P o u s s i n , î n
nu e t o t d e a u n a p r e a m ă g u l i t o a r e p e n t r u E g i p t e n i „ M u s e e B e l g e " , I — I I I (1897 — 9) : La Grèce et l'Inde
( A . E r m a n , Aegyptus, I, Introducere) — A d d e : V . (in s p e c i a l , I I , 126 s q q . ) .
B é r a r d , Les Phéniciens et l'Odyssée, 2 v o l . (cf. ace­ 7. Greek historical wriiing and Apollo, O x f o r d
laşi, Introduction à l'Odissée I, P a r i s 1924); K u g l e r , 1908, p . 31 s q q . ; cf. J a n e E l l e n H a r r i s o n ( î n „ J o h n
In Bannkreis Babels, p. 116 s q q . ; — F. C u m o n t , R y l a n d s L i b r a r y " , 1916) ş i J. F r a s e r , Auxocßag (In :
Babylon und die griechische Astronomie (în „ N e u e Streitberg-Festgabe, L e i p z i g 1924, p . 93 s q q . ) . — C o n ­
J a h r b . f. d. k l . A l t e r t u m " p e 1911, p . 1 s q q . ) : c e r c e ­ J
tra : E d . M e y e r , Gesch. d. Altertums*, I , p. 7 1 9 ; W o l f
t ă r i l e m a i nouă r e d u c , î n g e n e r e , c o n t r i b u ţ i a O r i e n ­ A l y , Der kretische Apollokult, 1908 ; E . B e t h e , Apollon,
tului la c u l t u r a g r e c e a s c ă . — Cf., î n special, faţă c u der Hellene (in AvxiSiüpov, Festschr. Jakob Wacker-
 Totuşi nimănui nu i-a trecut prin gînd sâ tăgăduiască suverana originalitate,
unică, a literaturii greceşti.
Acest caracter unic, însă, al originalităţii greceşti, — creatoare şi iniţiatoare în
mai toate genurile —, este blăstemul literaturii romane, originală în felul său, re­
lativ, nu în acela absolut, al literaturii elene.

2. Elenismul a avut totdeauna, din cele mai vechi timpuri, întrare în Latium. D e
pe la sfârşitul primului războiu punic, însă, se constată la Roma o adevărată in-
1
vasie a lui. Invasie, nu infiltrare lentă, — e cuvântul.
Atitudinea spiritului roman faţa de această intrusiune e aceia a unei continue
2
defensive şi protestări. Sermone eo debemus uti, qui innatus est nobis, ne, ut
quidam, Graeca verba inculcantes iure optimo rideamur, — ca „iranţuziţii" noştri,
3 i
— sfâtueşte Cicero. Dela obliti sunt Romae loquier lingua latina de pe mor­
mântul lui Naevius până la invectivele lui Iuvenal la adresa „Grecoteiului lihnit"
5
(Graeculus esuriens), trecînd prin „nil patrium, nisi nomen, habet R o m a n u s
6
alumnus" al lui P r o p e r t i u s , e plină literatura romană de tînguiri şi constatări
a m a r e ! Reacţia a p a r e în fiece moment, prin adevărate accese de p u r i s m : dacă Tibe-
rius consultă senatul înainte de a întrebuinţa cuvântul monopolium şi ordonă şter­
gerea cuvântului sjjL^yjfia, Tacit însuşi se fereşte ca de foc de g r . awxrjp, cînd vor­
7

beşte de Milichus, descoperitorul conspiraţiei contra lui Nero, şi-i preferă perifrasa:
s
'conservatoris' sibi nomen, Graeco eius rei vacabulo, adsumpsit.

nagel, G ô t t i n g e n 1924). Labirintul cretan (Aapôpivfroç, c u m ş i , în g e n e r e : M u l l e r (De veterum, imprimis Ro-

„Stadt der Doppelaxt") n e î n t â m p i n ă iarăşi, în Ca­ manorum doctrina etymologica, I) — D e s p r e IXXTjvtajióc;
r i a : Labraynda, închinat zeului tunetului, purtător în r a p o r t cu xoivrj, v. i a r ă ş i , î n d e o s e b i : A d a m M a i d ­
a l u n e i s e c u r i , bipetmis, XdPpoç ( v . W i l a m o w i t z , Stadt hof, Zur Begriff bestimmung der Koiné besonders auf
und Gesellschaft der Griech., p . 6 ) ; cf. delabra pon­ Grund des Attisisten Moiris, W ü r z b u r g 1912.
ti ficalis — securis, sacena, Ia F e s t u s , 318 ( R i b b e c k ) , 3. De qffieiis, I, 111 cf. A . F o n t , De Ci­
dolo — P e n t r u a l t e d i v i n i t ă ţ i g r e c e ş t i d e o r i g i n e cerone graeca vocabula usurpante, P a r i s 1894 ( t e s ä ) ;
s t r ă i n ă (&Xij*sia, Aba] àxscpaXoç, c h i a r Nemesis !), v . B . L i n d e r b a u e r , De verborum mutuatorum et pere-
I s i d o r L é v y , Divinités égyptiennes chez les Grecs et grinorum apud Ciceronem usu et compensatione, (Pro­
les Sémites, î n „ C i n q u a n t e n a i r e d e l ' É c o l e P r a t i q u e d e s g r a m al g i m n . d i n M e t t e n - S t r a u b i n g p e 1892 — 1893),
H a u t e s É t u d e s " , P a r i s 192r, p a r t e a I I , p . 271 s q q . şi H . J. R o s e , The Greek of Cicero (în „Journal o f
1. Cf. W i g h t Duff, A literary History of H e l l e n i c S t u d i e s " p e 1921, p . 91 s q q . ) . — L u p t a p e n t r u
Rome, p . 92 s q q . : „ T h e i n v a s i o n o f H e l l e n i s m " . — puritatea limbii latine Cicero o duce, d e altfel, p e două
U n excelent compendiu asupra acestei chestiuni dă fronturi : a t â t c o n t r a g r e c i s m e l o r c â t ş i c o n t r a b a r b a ­
G. C a r d i n a l i , î n „ S c i e n t i a " d i n 1913, p . 9u s q q . : Roma r i s m e l o r , (peregrinitas incedit latinitatem, va spune
e la civiltà ellenistica ( î n c e p â n d cu p r i m u l c o n t a c t di­ m a i târziu Capito) şi v u l g a r i s m e l o r ; iar discursu­
r e c t î n t r e G r e c i a ş i Italia p r i n r ă z b o i u l c u P y r r h u s , r i l e s a l e a r a t a r e s u l t a t u l s t r ă l u c i t a l a c e s t e i cura, î n
dar, m a i a l e s , p r i n l u p t a d e l a C y n o s c e p h a l a i , c â n d c a r e e u f o n i a (concinnitas, l i t . : au|iţd)vta) ş i r a ţ i u n e a
a c e s t c o n t a c t d e v i n e s t a b i l ş i p e r m a n e n t ) . Cf. ş i G. (tamquam obrussa ratio: voug ßaatXsog !) e r a u j u d e c ă ­
I l i n s t i n , Les Romains à Athènes avant l'Empire, torii s u p r e m i . O c o l e c ţ i e d e p a s a g i i a s e m ă n ă t o a r e , l a
P a r i s 1877. C o o p e r , Word-Formation in the Roman Sermo Pie-
2. V . m a i a i e s : A . B e s a n ç o n , Les adversaires beius, p . 315, n. 1.
de l'hellénisme à Rome pendant la période républi­ 4. v . D i e h l , Poetarum Romanorum veterum re-
caine, P a r i s 1910, î n s p e c i a l p . 342 s q q , c u m ş i c a p . liquiae, p . 12.
VI d i n E . S . S i k e s , Roman Poelry, L o n d r a [1923] : 5. Sat. III. 77.
excelentă analiză psihologică a asa-zisilor graecissan- 6. I V , 1, 32.
t e s . C h . N e w t o n S m i l e y , Latinitas and 'EXXTjviajiós, 7. S u e t o n i u s , Tib., 71.
W i s c o n s i n 1906. — A s u p r a n o ţ i u n i l o r d e latinitas şi 8. Annales, 15, 71 ( d u p ă W ó l f f l i n , la Cauer,
IXXr/vianóg î n t e m i n o l o g i a g r a m a t i c a l ă a n t i c ă , v. şi K a r l Kunst des Übersetsens, p . 147): cf. W e i s e , Charakte­
B a r w i c k , Remmius Palaemon und die rôm. ars grama­ ristik d. lat. Sprache*, p . 55 s q q .
tica, î n „ P h i l o l o g u s " , S . B . X V , 2, 1922, p . 182 s q q ,
 Dar — Cato censorul însuşi, care denunţă în Senat primejdia influenţei gre­
ceşti, în termeni expresivi, transmisă de Liviu ( X X X , 4 , 5 ) : „ne illae magis r e s
nos capiant quam nos illos (sc. Graecos)", la b ă t r â n e ţ e învaţă greceşte (Graecas
litteras senex didici, spune el în dialogul lui Cicero: 8, 2 6 ; cf. Acad. pr. II, 2 ,
1
5 : Graecas litteras M. C. in senectute didicisse şi însuşi titlul operei sale, Ori-
gines, p a r e a fi o traducere a gr. x t î a s c s . D e ce se temuse, mândrul Roman nu 2

scăpase: Graecia capta ferum victorem cepit... Grecii erau mari vrăjitori, iar Ro­
manul, om p r a c t i c : un modus vivendi trebuia să se găsească. Mars şi Aphrodite
se simţiră, totuşi, bine împreună. Căci e o simplă calomnie afirmaţia, că poporul
roman ar fi fost nesimţitor la farmecele frumosului: Testis ipse populus, qui au-
ditis in ţheatro Vergi/ii versibus, surrexit universus et forte praesentem spectan-
3
temque [Vergilium] veneratus est sic quasi Augustum. Cum se acomodaseră o-
4
dinioară cu atotputernica influenţă etruscă (pe jumătate greacă, şi e a ) , aşa

1. D u p ă P l u t a r c h ( C a t o , II, 4—6) iniţiarea Schriften v o n Fr. S k u t s c h , h g g . v. W . Kroll, Berlin

î n g r e c e ş t e s e f ă c u s e î n c ă d i n t i n e r e ţ e , Ia T a r e n t , 1914, p . 491 s q q . (cf. T h u r n e y s e n , Die Betonung des
p r i n p i t h a g o r i c i a n u l N e a r c h o s , iar i n f l u e n ţ a l i t e r a t u r i i Oskischen : i b i d . , I, 232) ; - G. B o i s s i e r , Nouv. pro­
g r e c e ş t i a s u p r a lui C a t o fu a t â t d e m a r e , î n c â t s c r i ­ menades arche'ol., p . 63 s q q . ; — J. M a r t h a , La langue
erile sale erau împestriţate din b e l ş u g cu m a x i m e şi étrusque, P a r i s 1913 (o n o u ă i p o t e s ă a s u p r i o r i g i n i i
e p i s o a d e g r e c e ş t i şi m u l t e e r a u s i m p l e t ă l m ă c i r i li­ ei) : „affinites o u g r o - f i n n o i s e s " ; a l t ă i p o t e z ă , m ă c a r
t e r a r e (Katoc Xsgiv) î n s e n t i n ţ e . t o t atât d e n e v e r o s i m i l ă : D e B a r e n t o n H i l a i r e , La
2. Cf. H . P e t e r , Historicorum Romanorum re- langue étrusque, dialecte de l'ancien égyptien; cf. r e v .
Uqitiae, I ( L e i p z i g 1914), p . C X L 1 V s q . ital. Aegyptus, II. [1921], p . 363, u n d e , p . 276 sC[q., ş i
3. T a c i t u s , Dial. de orat., X I I I . R e s t u l c a p i ­ un studiu al lui E . L a t t e s : A n c o r a dei cleruchi
t o l u l u i e u n e n t u s i a s t ş i m i ş c ă t o r sfxro|j,iov a l p o e s i e i . é t r u s c h i in E g i t t o . — Rumo, n u m e l e v e c h i u a l T i b r u -
Ş i , d e fapt, e a i c i o problemă psihologică, p e care lui, Tuscus amnis ( V e r g i i , Aen. VIII 473, H o r a t i u s ,
o p u n e a c u t N e t t l e s h i p (Leclures and Essays, I, 46}: Serm. II. 2, 34 5), Tuscus alveus ( H o r a t i u s , Carm, III,
poate; fi î m p l â n t a t s i m ţ u l a r t i s t i c într'un suflet m o r t 7, 28) etc., ( p e n t r u o r i g i n a e t r u s c a a lui Thybris-86Pptg,
pentru orice i m p r e s i e de artă ? D a r întrebarea e elu­ v . K a r l M e i s t e r , o. c , p . 73, s q q . ) , a m i n t e ş t e p r e a
d a t ă p r i n î n s u ş i f a p t u l existentei unor manifestări, m u l t p e Strymon „Struma", pentru ca o legătură cu
o r i c â t d e r u d i m e n t a r e , d e e m b r i o n a r e î n d o m e n i u l li­ Roma, p r i n m i j l o c i r e e t r u s c ă , s ă n u p a r ă p r o b a b i l ă ,
teraturii, — resultate incontestabile ale celor dintâiu iar Latium n u s e p o a t e d e s p ă r ţ i d e Aaxïvoç d i n
sf orţ ări d e a c r e a o l i t e r a t u r ă i t a l i c ă , anterioară in­ H e s i o d , n u m e d e r e g e t y r r h e n i a n ; cf. W a l a e , Et.
f l u e n ţ e i g r e c e ş t i (v. c a p . I V ) . Ş i , d i n a c e s t p u n c t d e Wb. d. lat. Spr., a d v o c . ( P e n t r u Romulus-Romanus
v e d e r e , o r i c e i-s'ar r ă s p u n d e d i n p a r t e a d o c t e i „sci- se aduce, cu drept cuvânt, paralela lui Siculus-Sica-
e n z a di o l t r a l p e " , E . C o c c h i a (La letteratura latina nus). S i m b o l i c , însă, pentru amestecul italic, e nu­
anteriore all' influensa ellenica, I: Elementi fantas- m e l e r e g e l u i Numa : e t r u s c ( p r o b a t c a p r a e n o m e n ) ,
tichi d'ispirasione populare nelta mitologia romana, n u g r e c (ànb xffiv vô|wov !), d a r î m b i n a t c u Pompilius =
N e a p o l i 1924) a r e fără î n d o i a l ă , d r e p t a t e , r â n d p r o ­ o s c . - u m b r . *pompe„ q u i n q u e " d i n c a r e ş i : Pompeius —
testează împotriva prejudecăţii, m o ş t e n i t e dela vechii Quintus, Quinctius, Quin(c)tilis, Quintilius, cf. B u c k ,
m
R o m a n i de altfel, d e a începe istoria literaturii ro­ Elementarb. d. osk-umbr. Dialekte., 25), c u m ş i Pump
m a n e c u L i v i u s A n d r o n i c u s . Cf. ş i B o r i n s k i , Die an- tius, Pontius (Pilatus). D e altfel, d u p ă S c h u l z e (o. c.)
tike in Poetik und Kunsttheorie, L e i p z i g 1914, p . 5. î n s u ş i s i s t e m u l d e triplex nomen a l R o m a n i l o r e s t e
e t r u s c . — A d d e : F r . S e y m o u r , Up hill and down dale
4. L i v i u s , I X , 36: Turn Romanos pueros, sicut
in ancient Etruria ( L o n d r a 1910). M a r s . C. W a i t e r ,
nune Graecis, ita Etruscis litleris erudiri solitos;
The early Etruscan and Roman House (în „ C l a s s .
cf. ş i p a s a g i i l e , î n c a r e i n f l u e n ţ a g r e c e a s c ă e a r ă t a t ă
P h i l o l . " p e 1914, p. 113 s q q . ; L i l y R o s s T a y l o r ,
c a v e n i t ă via Etruria : „ G r a e c u s i g n o b i l i s in Etruriam
Local Cults in Etruria (in „ P a p e r s a n d M o n o g r a p h s "
p r i m u m v e n i t " ( X X X I X , 8), „ h u i u s m a l i l a b e s ex
a l e Ş c o l i i A m e r i c a n e d i n R o m a , II, [1923], p . 1 s q q . ) ;
Etruria R o m a m . . . p e n e t r a v i t " (ibid., o) — P e n t r u
A . G r i i n w e d e l , Tusca, L e i p z i g 1922 ( c o l e c ţ i e d e
E t r u s c i (Tusei) ş i î n r î u r i r e a lor a s u p r a R o m e i : G.
texte etrusce, cu un glosar tusco-latin şi comentarii
Pontrandolfi, Gli Etruschi e la loro lingua (trad.
filologico-arheologice, c u l m i n â n d în ciudata sentinţă :
articolelor d e s p r e Etruscă, K o r t e , e t c , din P a u l y -
„Per T u s c o s A s i a n o s q u e defoedata antiquitas" şi
W i s s o v a , F i r e n z e 1909); — W . S c h u l z e , Zur Ge-
c r i t i c a l u i G. H e r b i g , Die Geheimsprache der Dis­
schichte lateinischer Eigennamen ( B e r l i n 1904), c u
ciplina Etrusca). Pentru faimoasa monetă, simboli­
c o m p l e m e n t u l lui K a r l M e i s t e r , Lateinisch-griechische
z â n d triumful Etruscilor asupra R o m e i printr'un taur
Eigennamen, I, B e r l i n 1916; — Fr. S k u t s c h , Der la-
care răpune lupoaica (romană, resp. samnită-sabină ;
teinische Accent, î n Glotta I V , 287, s q q . K l e i n e

2 9
ştiură să se acomodeze acum cu Grecii (presenţi în insulele vecine, până la Grae-
cia Magna, încă de pe la 6 0 0 — 5 0 0 a. C h r . ; la Cumae, de prin anii 8 0 0 ) . Şi aici
se vădeşte, tocmai, caracterul original al spiritului roman.
1
„Orice alt popor b a r b a r " observă L e o , „s'ar fi mulţămit să vadă pe scenă
originalele, jucate de t r u p e în turneu; un alt popor, cu o atît de puternică im­
pulsie spre cultura, ca acel roman, s'ar fi grecisat, măcar în păturile sale supe­
rioare. Romanii , în loc de aceasta, au născocit arta traducerii.": Demophilus
2 3
scripsit, Maccus vortit barbare. 'Poeta barbarus* se întitulează plebeul 'cum
4
latranti nomine', mîndru că poate tălmăci pe Greci în graiul stăpânilor locului,
dar, ca şi 'dimidiatus Menander', conştient că ex Graecis bonis Latinas Jecit non
5
bonas.
cf. a c u m J. C a r c o p i n o , La louve du Capitole, Paris 2. P r o l o g u l l a Asinaria ; t o t a ş a , î n p r o l o g u l
1925, p . 67 s q q . ) , v . In s p e c i a l B a b e l o n , Coins of the l a „ T r i n u m m u s " , v. 20: Philemo scripsit, Plaulus
Roman Republic, II, p . 327. — P u n c t u l (àx|ivj) c u l m i ­ vortit barbare. P e n t r u P l a u t u s , cf. î n s p e c i a l F . L e o ,
n a n t a l s u p r e m a ţ i e i e t r u s c e In I t a l i a : s e c . V I - V ; Plautinische Forschungen, p . 54 s q q . ş i Gesch d. rom.
m o m e n t u l d e c i s i v p e n t r u î n f r â n g e r e a e i : a n . 396 a. Lit., I, 95 : d o u ă a t i t u d i n i . A c u m în u r m ă , v . G. Mi­
Chr., când M e l p u m cade în m a n i l e Galilor şi V e i i c h a u t , Histoire de la comédie romaine : Plaute, 2 v o l . ,
î n a l e R o m a n i l o r (cf. K ö r t e , /. c). A s u p r a p r o c e s u l u i P a r i s 1921 (în s p e c i a l , II, 203 s q q . : „ O r i g i n a l i t e d e
de romanisare a Italiei centrale, v. m a i ales W . P l a u t e : i m i t a t i o n e t a d a p t a t i o n " ) şi E d . F r a e n k e l ,
S o l t a u , Wie gelang es Rom so schnell Mittelilalien Plaulinisches im Plautus, B e r l i n 1922.
zu romanisieren ? (în „ Z e i t s c h r . für d. Ö s t e r r e i c h .
3. D e fapt, î l î n t i t u l e a z ă autorul prologu­
G y m n . " 6 5 [1914], p . 97 s q q . ) ; R . A . L . F e l l , Etruria
lui, p r o l o a g e l e ş i e p i l o a g e l e n e f i i n d a l e l u i P l a u t , —
and Rome ( C a m b r i d g e 1924;), i a r p e n t r u s t a d i u l
p r e c u m ş t i m d e l à R i t s c h l (Prolegomena, cap. X I X ) .
actual al p r o b l e m e l o r ş i cercetărilor d e g l o t t o l o g i e :
G. H e r b i g (în „ N e u e J a h r b . " , 34, p . 453 s q q . ) ş i E . 4. P r o l o g l a Casina (v. 34) 'plauti appellan-
Lattes, A che punto s i a m o con l'interpretazione dei tur c a n e s ' : F e s t u s , e d . L i n d s a y , p . 159 ; cf. latras
t e s t i e t r u s c h i ? (în R h e i n . M u s . f. P h i l . " p e 1913, p . d i n H o r . , Serm., I, 3, 136 : a l u s i e l a c y n i c i , ş i C i c e r o ,
513 s q q . ) . — A c e l a ş i ( „ R e n d i c o n t i d e l R . I s t . L o m ­ De orat. II, 220: o r a t o r u l P h i l i p p u s , l a a d r e s a u n u i
b a r d o di s c i e n z e e l e t t e r e " s e r . II, X L V , p. 846 s q q . ) Catulus. Caniş, c a p o r e c l ă , la H o r a t i u s , ibid., I I , 2,
î n c e p e u n „index a tergo" al tesaurului lexical etrusc, 55 s q : ' A v i d i e n u s , c u i caniş e x v e r o d u c t u m , c o g n o -
al cărui „dicţionar etimologic" î n c h e i e monografia m e n adhaeret'. N u e e x c l u s ă , totuşi, o alusie l a piesă
s u s c i t a t ă a lui M a r t h a ; i a r î n Atene e Roma, n. s „ (Casina, c a n. d e c ă ţ e a ) , iar n u la a u t o r ; v . M i c h a u t ,
I (1920), p p 112—9 ş i 221—5, s u p t t i t l u l : „ P e r l'inter­ Plaute, I, p . 62, n o t a 1. Maccus, ( p . Maccius) e e t r u s c
pretazione dei testi etruschi m a g g i o r i e p e r la pos­ (Mace) : S c h u l z e , o. c. p . 298.
s i b i l e p a r e n t e l a d e l l ' e t r u s c o c o l l ' h e t h e o e col l i d i o ,
5. P e n t r u n o ţ i u n e a l u i vortere (vertere), c o m ­
o l t r e c h e c o l l a t i n o " ia p o s i ţ i e faţă d e d e s c o p e r i r i l e
pară, pe l â n g ă acest p a s a g i u din prologul „Eunucul",
şi t e o r i i l e a c t u a l e . A d d e : P . K r e t s c h r n e r , Pelasger
C i c e r o , De finibus, I, 1 — 3 : de malis Graecis Latine
und Etrusker, în „Glotta", X I (1921), p. 276 s q q . , c u m
scripta deterius — cum Sophocles vel optime scripsit
şi F r a s e r (în „ A n a t o l i a n S t u d i e s p r e s e n t e d t o S i r
Electram, tamen male conversam Atilii mihi legen-
W . M. R a m s a y " , M a n c h e s t e r 1923: r e l a ţ i i l e e t r u s c o -
dam puto — fabellas Latinas ad verbum e Graecis
lydiene).
expressas — si plane sic verterem Platonem aut A-
Pentru Celti, v. în s p e c i a l Bertrand— R e i n a c h , ristotelem, ut verterant noştri poetae fabulas, male,
Les Celles dans Ies vallées du Pö et du Danube, P a r i s credo, mererer de meis civibus. V . , d e altfel : C a u e r ,
1894; C a m i l l e J u l l i a n , Hist. de la Gaule (cu r e s u m a - op- cit., şi M i c h a u t , Sur les tréteaux latins, Paris
t u l : La Gaule şi c o n t i n u e l e a d ă u g i r i ş i î n d r e p t ă r i 1912, passim. Pentru raportul dintre T e r e n t i u s şi m o ­
d i n „ R e v u e d. E t u d e s A n c i e n n e s " ) ; — D o t t i n , Manuel d e l e l e s a l e , î n l e g ă t u r ă cu a c u s a ţ i i l e l u i L u s c i u s L a -
pour servir à l'étude de l'antiquité celtique', Paris v i n i u s ( L a n u v i n u s ) , v . î n s p e c i a l P h . F a b i a , Les Pro­
1915; A l b . G r e n i e r , Les Gaulois, P a r i s 1923 (coli. logues de Térence, p . 176 s q q . , c u m ş i m i n u n a t u l arti­
P a y o t ) . — O p r e ţ i o a s ă c u l e g e r e d e t e x t e a n t i c e rela­ c o l al l u i L . H a v e t d i n Cinquantenaire de l'École Pra­
tive la diferite p o p o a r e în raport cu R o m a n i i a dat tique des Hautes Etudes, P a r i s 1921, p a r t e a I I , p . 2
W a l t e r I. S n e l l m a n : D e i n t e r p r e t i b u s R o m a n o r u m s q q . : „La nuit de l'enlèvement d a n s l'original grec
deque linguae Latinae c u m aliis nationibus com­ d e s A d e l p h e s " . Contaminare, „terminus technicus,,
m e r c i o , I I : t e s t i m o n i a v e t e r u m ( L e i p z i g 1914 ; p a r t e a pentru prelucrările terenţiane şi chiar p l a u t i n e (dacă
I-a, c u p r i n z â n d „ E n a r r a t i o " , a a p ă r u t a b i a î n 1919). n u ş i v i r g i l i a n e ; cf. G o u m y , Les Latins, p . 179), a r e
i . F . L e o , Die Originalität d. röm. Literatur, n u n u m a i î n ţ e l e s u l m a t e r i a l d e „ c o m p i l a ţ i e " , ci şi
G ö t t i n g e n 1904. S t u d i u l lui Giri, Del tradurre presso acela, peiorativ şi moral, d e 'contingere', 'polluere',
i Latini, m i - a r ă m a s i n a c c e s i b i l . m a c u l a r e ' : d o v a d ă integer ('întreg', 'teafăr', l i t . : in-
 'Temptavit quoque rem, si digne vertere posset', zice Horatius (Epist. I I . , . i ,
1 6 4 ) , înţelegînd, de altfel, nu numai „traducerea" pieselor greceşti în latineşte, ci
transferarea teatrului grec (res!) la R o m a . Acest vertere joacă un rol incompa­
rabil dealungul întregii literaturi r o m a n e şi e o întreagă gamă, o întreagă scară
de g r a d e în aplicarea lui: dela traduceri servile şi, de-atâtea ori, incorecte, de
şcolar mediocru, până la cele mai libere imitaţii, aproape complect emancipate de
modelul elin. Adeseori, ba chiar de regulă, „traducerile" sunt simple împrumuturi
nemărturisite, adecă curate plagiate, — ceiace se chiamă, însă, benign: imitări,
mutuari, sequi, trahere, transferre, e t c , şi numai foarte r a r , de cîte un zoii de­
1
t r a c t o r : furtum. — Celebrul sine ira et studio al lui Tacitus {Ann., I, 1 ) s'a
dovedit a fi xwpk 6pyf3s rj cpfrovoo al lui Polybius (VI, 9, 11). Nu mai puţin faimosul

t a c t , ' n e a t i n s ' = in-teger) î n t r e b u i n ţ a t a t u n c i , c â n d e nimo ut vellet agnosci — ut Ennianus populus ad-

vorba de o piesă luată p e dea 'ntregul, singură : gnosceret in novo carmine aliquid antiquitatis (Se-
n e c a , l a G e l l i u s , X I I , 2, ibid., p . 153); cf. P h . — E .
, e x integra G r a e c a integram comoediam
L e g r a n d , La Poesie Alexandrine, P a r i s 1924, p p . 21 —
hodie s u m acturus Heautontimorumenon'
22. P i c a n t e felul c u m s e d e m a s c ă P l i n i u s , c a „pla­
( P r o l o g u l l a „ H e a u t o n t i m o r u m e n o s " , v. 4. s q . ; cf. g i a t o r " al lui D e m o s t h e n e s , î n t r ' o s c r i s o a r e c ă t r e
Beri. Phil. Wochenschr. p e 1918, c o l . 287). — N a ţ i o ­ Iul. G e n i t o r ( V I I , 30, 4) : l i c e t t u m i h i b o n u m a n i -
nalitatea greacă a lui Livius A n d r o n i c u s àpfj^ii-qç,, m u m facias, qui libellos m e o s de ultione Helvidii
nu poate infirma, singură, originea r o m a n ă , a artei o r a t i o n i D e m o s t h e n i s xaxâ Metîtou c o n f e r s : q u a m s a n e ,
traducerii : cultura r o m a n ă e c e a dintâiu cultură bi­ c u m c o m p o n o r e m i l l o s , habui in m a n u s , n o n ut a e -
l i n g v ă . D e s p r e bene vertere d i n p r o l o g u l „ E u n u c u l u i " mularer (improbum e n i m , ac p a e n e furiosum), s e d
lui T e r e n ţ i u , v. î n s p e c i a l : E . F r a e n k e l , Zum Prolog tamen imitarer et sequerer, quantum aut diversitas
des Terensischen Eunuchus, î n „ S o k r a t e s " , V I , p . 302 i n g e n i o r u m , m a x i m i et m i n i m i , a u t c a u s a e d i s s i m i -
sqq. litudo pateretur. Că această concepţie nu e o parti­
1. V . E d . S t e m p l i n g e r , Das Plagiat in d. c u l a r i t a t e r o m a n ă , ci o c o n c e p ţ i e g e n e r a l - a n t i c ă , s e
griech- Literatur, L e i p z i g 1912 ; — a c e l a ş i , Das Pla­ v e d e c l a r d i n t r ' u n a f o r i s m c a a|iKpxopov |Wj8sv dsiSsiv,
giat in d. antiken Literatur (în „ G e r m . - r o m . M o n a t s c h r . " p r e c u m ş i d i n c u t a r e f r a g m e n t d i n B a c c h y l i d e s (4,
p e 1914, p . 193 s q q . ) ; — a c e l a ş i , Das Plagiat (în e d . J e b b ) : "Exspo; iţ, ixspou aocpog xo xs KdXa.: xo xs vuv
„ D i e E w i g k e i t d e r A n t i k e " , L e i p z i g 1924, p p . 15 — / ooSs - f ă p p^axov âppTJxwv sitscov nuXaj | igeopsîv. Mi-
30) ; — P e t e r , Wahrheit u. Kunst. Geschichtschr. und soneismul e , a ş a z i c â n d , o b o a l ă c r o n i c ă a l u m i i li­
Plagiat im klass. Altertum, L e i p z i g 1911. U n f o a r t e t e r a r e a n t i c e . E d r e p t , t o t u ş i , s ă s p u n e m , c ă , Ia R o ­
spiritual articol asupra aceluiaşi subiect, de F a g u e t , m a n i , p e lângă existenţa modelelor greceşti, spiritul
î n „ L a R e v u e " d i n 1 O c t . 1909. C o n c l u s i a : „II e s t c o n s e r v a t i v , tradiţionalist, accentua această atitudine
b e a u d'être l e fils d e s e s œ u v r e s , m a i s s u r t o u t . . . il e s t faţă d e o p e r e l e c o n s a c r a t e p r i n v e c h i m e (cf. antiquior-
c o r r e c t d ' e n ê t r e l e p è r e " ( p . 321) ar fi p ă r u t p r e a melior!). Grija d e a e v i t a ineditul, t o t c e e r a inaudi-
a s p r ă c e l o r v e c h i , p e n t r u c a r i t o t u l e r a proprie com­ tum, non exauditum, inusitatum, insolens, î n v o c a b u ­
munia dicere ( H o r a t i u s , ad Pisones, 128), xà à p / a t a lar, dar n u n u m a i acolo, m e r g e a p â n ă la fobie, la
(xoivà) KaivSj Àéfstv, —
oàpjàp] nspi xpr/|J.ctTO)v xov àfffiva s u p e r s t i ţ i e (cf. C a e s a r , De analogia, a p . G e l l i u s , Noct.
noisSvxai, &XXà jtspi àpsxrjç ( H e r o d o t , d e s p r e j o c u r i l e Att., I, 10, 4; H o r a t i u s , Ad Pisones, 48 s q q . ; C i c e r o ,
o l i m p i c e [ V I I I , 26, 5], a p . S t e m p l i n g » r ) : u n fel d e Acad. post., I, 6, 24 ; De oratore, I, 34, 155 ; III, 10,
comunism l i t e r a r (publica mater ies privaţi iuris erit : 39; 11, 40; 13, 50, e t c ; a i u r e a , t o t u ş i , ca ' n Brutus,
H o r a t i u s /. c. v . 131). A d d e : C. H o s i u s , Plagiatoren 258, C i c e r o r e p u d i a z ă rutina, „pravissima consuetu-
und Plagiatbegriff im Altertum (în ..Neue J a h r b . f. d i n i s r e g u l a " !). U n „ c a r m i n a n o n p r i u s a u d i t a " d i n
d. k l . A l t . " p e 1913, p- 176 s q q . ) , ş i d-ra A . G u i l l e - H o r a t i u s n'are, d e s i g u r , t i m b r u l r e v o l u ţ i o n a r , n e -
m i n , L'imitation dans les littératures antiques et en r e s p e c t u o s d e d o g m ă , p e care-1 a r e u r m ă t o r u l f r a g ­
particulier dans la littérature latine, î n „ R e v u e d e s m e n t d i n T i m o t h e u s (12, a p . A t h e n a e u s , I I I , 95):
É t u d e s L a t i n e s " . II (1924), p p . 35—57. C e l e m a i m u l t e
01
d i n „ c o n c o r d a n ţ e l e " (8(ioioi IXsfX ) î n t r e V e r g i i ş i o5x âsîSoo xâ naXaia'
E n n i u s (aller Homerus), pe care contimporanii poe­ y.aivâ -fâp &|xa 'Xpstaam'
t u l u i îl c u n o ş t e a u , fireşte, c a ş i „ p l a g i a t o r u l " , e r a u , vsog 6 Zsoj [SaaiXeusL
d e altfel, c u s i g u r a n ţ ă , citaţii (v. N o r d e n , Ennius und xo TtaXai §' fjv Kpovoj Spxwv
Vergilius, p . 35), ş i „ p l a g i a t u l " e r a , d e m u l t e o r i , u n âraxco Mouoa r.alaiâ, —
o m a g i u , un c o m p l i m e n t pentru autorul respectiv :
o f o r m a l ă p e n s i o n a r e d i n o f i c i u a v e n e r a b i l e i Muse..*
non subripiendi causa, sed palam mutuandi, hoc a-
( „ O d i o l ' u s a t a p o e s i a " , v a s t r i g a şi C a r d u c c i ) .
fragment al lui C. Gracchus {quo tne miser conferam, cett.) se reduce, cum a arătat
Norden acum în u r m ă , la topos-ul predilect (Andokides, Myst., I, 1 4 8 ) : xt'va jăp
1

xal avaŞiŞaa(j)[i,5tt Serycrojxevov bnkp IjiauroO; xov Ttaxepa; dXXa TES-VTJXEV. aXXa xoî>s ficSsXcpou?; aXX' o5x
2
sSaî. ăXXâ iobc, uatoa?; aXX' OUTLW YeysvTjvxai. T o t Norden arată aiurea că vestitele vorbe
ale lui Tacitus (Ann. II, 8 8 ) despre Arminius: canitur adhuc barbaras apud gentes
sînt influenţate de vorbele lui X e n o p h o n despre C y r u s (I, 2 , 1 ) : âSsxat, Ixi xa> vuv
6TX6 x&v ŞapfMpwv şi că amîndouă pasagiile îşi găsesc o paralelă în Dionys. Halicarn.

VIII, 6 2 , 3 : aSsxat -/.al uu-vsrxac rcpoţ Ttavxcov eâasŞTjs xal Sîxatog avrjp (despre Corio-
3
lanus). — D a r acele „împrumutări", care au stîrnit mai multă vîlvâ, cînd grama­
ticii Perellius Faustus şi Octavius Avitus le-au denunţat antichităţii, au fost 'furta
Vergilii'.
4
Homerus Mantuanus al lui Macrobius, în adevăr, nu s'a mulţămit să imite
5
'in omnibus', direct şi indirect, pe H o m e r .

1. Antike Kunstprosa/ adaos l a p . 171, r e s p . F l a c h , Gesch. d.gr.Lyrik, I, p . 19 ş i S i l i u s I t a l i c u s , III,346

K [ari] F [uhr] în „Beri. Phil. Wochenschrift" pe sq.: Gallaeciae pubem barbara nunc patriis ululantem
1916. c o l . 715. carmina Unguis. — L o c u l d e s p r e C o r i o l a n u s , d e altfel,
2. Einleitung in die Altertumswissenschaft, I, îl r e l e v ă , î n l e g ă t u r ă c u c â n t e c e l e l u i A r m i n i u s , şi
446. — Pentru aquae potor din Horatius (Epist. I, R e i t z e n s t e i n (Hermes p e 1913, P- 268; cf. p. 471 ; r e ­
!9> 3) — Male sanus (ibid.) s e poate c o m p a r a şi De- plica lui R. M. M e y e r ) , adăugând încă o paralelă
m o s t h . Philipp. V I : Xe-fouai (b; i^w jiev SStop ravtiv, stxo- d i n P l a t o n ; ârosp od"fpalai qSdooaiv (Lysis, 205 a ; cf. |i09-og
TU>S SöaxoXog xxX. cf. D e a l t f e l Epist., I, 19, v. 6 s q q : Lau- -fpaKoarjç, anilis fabula). — Explicaţia pasagiului
dibus arguiturvinivinosus Homerus, Ennius i p s e p a t e r din Tacit ca o reminiscenţă din X e n o p h o n o dăduse,
n u n q u a m nisi p o t u s ad arma prosiluit dicenda ţexact cu m u l t î n a i n t e a lui N o r d e n , M ü n z e r ş i R e i t z e n s t e i n
acelaşi lucru despre Eschil, la A t h e n a e u s , Dipnosoph. fîn „ H e r m e s " p e . 1918), F. R ü h l : Zu Tacitus, în
e d . K a i b e l , I, 22 a ) : e l o g i u l v i n u l u i , m a i s i g u r decât „ R h e i n . M u s . " p e 1901, p . 508 s q q . ( o m i s d e M ü n s c h e r ,
al l u i E n n i u s (v. V a h l e n , Ennianae poesis reliquiae , 1
o. c). — A d ă u g ă m , în s f â r ş i t , c ă î n t r ' o r e c e n t ă c o m u ­
p. L V I ) : d e potando m a g i s q u a m d e „poetando" dixit. nicare la A c a d e m i a din Berlin, W i l a m o w i t z şi-a e x ­
(cu o a l u z i e m a i fină, P r o p e r t i u s , III, 3, 5—6: par- primat convingerea, că, înainte de poesiile hexame-
vaque tam magnis admoram fontibus ora unde pater t r i c e r e c i t a t i v e , t r e b u i e s ă fi e x i s t a t l a G r e c i cântece
sitiens Ennius ante bibit. epice, asemănătoare cu ale Germanilor : odată gă­
3 De astădată, î n s ă , N o r d e n ar fi p u t u t cita sită forma, în care c u n o a ş t e m cu toţii eposul recita­
u n a n a l o g m a i d e s ă v â r ş i t , d i n a c e l a ş a u t o r ( I , 79, 10): t i v , e p o p e i a şi c â n t e c e l e i s o l a t e s u n t n u m a i cantitativ
(b; sv •zolq îiaxpioig âjivots \mb xwv 'P<0(iatcov exi xat vOv d e o s e b i t e (v „Beri Phil. W o c h e n s c h r . " p e 1916, c o l .
$?sxai ( d e s p r e R o m u l u s ş i R e m u s ) . C i t a t u l d i n X e n o ­ 379). — D e o b s e r v a t î n special atenţia deosebită p e
phon (pentru care, v. a c u m în s p e c i a l K. Münscher, care o acordă poesiei populare şi 'n genere folhlo-
Xenophon in der griechisch-römischen Literatur, Leip­ rului l a t i n c a f a c t o r d e i s t o r ' e l i t e r a r ă u n G. C u r c i o ,
z i g 1920, p . 92) a r e , a p o i , n u n u m a i qiSsxai, ci : X i f s x a i Sto"ia della letteratura latina, I, p . 81 s q q . : „ P o e s i a p o -
x. cii. ş i aceasta e important: X6710'. (dela Aö-ps = polare primitiva", şi mai ales regretatul Paul Lejay,
Eaxopia) ş i âoiSoi la o l a l t ă s e î n t â l n e s c l a P i n d a r , Pyth. I, Hist. de la litt, latine des origines à Piaute (publ. p a r
183 (Kal Xcrffois xat aoiSotg)), Nem. VI, 51 (aoiSai L. P i c h a r d , P a r i s s a.), p . 4 s q q . ; „ L a l i t t é r a t u r e e t
xal \b-\oi) = în poveşti şi în cântece (comp. ver-ul le folk-lore". A c e l a ş interes p e n t r u folklor s e accen-
l o g a e d i c : XofaotSixa xauxa xaXsîxat, 8x1 6 rxsv SaxxuXog t u i a z ă a c u m î n u r m ă şi la u n i s t o r i c d e i m p o r t a n ţ a
doiSotg |iâXXov sTttxijSsioj, o §s xpo/ato; Xo-foŢpacpoig ; lui C a m i l l e J u l l i a n ( v . A . v o n G e n n e p , Le Folklore,
Schol. Hephestion, 163): formula se î n t â l n e ş t e şi P a r i s 1924, p . 120 s q . ) .
a z i î n n g r . qiSsxai X i f o ; Sxi, fr. chanter et dire, germ. 4. Saturnalia, I. 16. — D e s p r e Andicus ( d e la
singen und sagen, rom. a .szVe = a cânta (v. O . Andes; cf. Alpicus-A\pes, sonticus, amnicus, etc.),
I m m i s c h , Uber eine volkstümliche Darstellungsform in a l t e p i t e t al l u i V e r g i l i u s , v . B r u g m a n n , î n „ I n d o g e r m .
der antiken Literatur, in „Neue Jahrbücher I, 1921, F o r s c h u n g e n " , X X V I (1910), p . 128 s q q . , c o n t r a N o r ­
p. 420, u n d e s e p o a t e a d ă u g i l a v f r . chantefable: it. can- d e n ( „ R h e i n . M u s e u m " p e T906, p . 175).
tafavola şi cantastorie, împreună cu toată termino­
5. E n n i u s , p e care-1 i m i t ă a d e s e a V e r g i i , vine
logia relativă la „ B ă n k e l g e s a n g " , despre care vor­
în m u l t e p r i v i n ţ i , v i a N a e v i u s , d e l a H o m e r . Despre
b e ş t e N a u m a n n , î n „ Z t s c h r . d. V e r e i n s f. V o l k s k u n d e " ,
î m p r u m u t u l i l e lui E n n i u s d i n N a e v i u s (qui a Naevio
1921, p. 1 sqq.). — Cf. V e r g i l i u s , Georg., II, 385
vel sumpsisti midta, si fateris, vel, si negas, surri-
sqq.: versibus incomptis ludunt — Baccho dicemus
puisti : C i c e r o , Brutus, 75 s q . ) ş i a l e l u i V e r g i i din
honorem carminibus patriis (cf. g r . emXr^ioţ,, c â n t e c e l e
E n n i u s , v . î n d e o s e b i : E . N o r d e n , Ennius und Ver­
dela culesul viilor, pentru care v. cap. „ V o l k s l i e d " din
gilius, L e i p z i g 1915, p p . 63, 153 s q q . ( P r o f e s o r u l b e r -
 Exceptînd comediile lui Terentius, nu există în literatura romană o operă mai
imitativă decît Ectogele. Asemănările — 6U.OL6TT]T£s — sînt aşa de mari, traducerea e pe
une-locuri atît de literala, încît, pe basa ei, s'au putut face emendâri în originalul g r e c
al lui T h e o c r i t ! Incipe, Damoeta, tu deinde sequere, Menalca (III, 5 8 ) garantează pentru
I X , 2 lectura: w§ă? âpx izpxxoq, scps^sfofru) §â M s v â X x a ; ; certent din VIII, 3 5 şi texunt
£0

din I X , 4 2 au înlesnit îndreptările STjpfoaivTO (pro Ţapuraivra, I, 1 3 6 ) şi 5cpatvov (pro Icpcawv,

1 2
VII, 8 ) . Totuşi, eclogele lui Vergii nu sunt, ca teatrul lui Terentius, p u r exo­
tice: ele a p a r mai degrabă, ca un compromis între obiectivitatea bucolicei greceşti
şi subiectivismul elegiei romane, ca o combinaţie de elemente greceşti şi elemente
3
italice.
Acesta e însă, — mai presus de orice controverse de \u\xrp\.c, sau £»3X05 — ,
un fapt care domină t o t u l : literatura romană, în adevăratul înţeles al cuvântului,
nu e altceva, ea însăşi, decît sintesa specifică între afluxul grecesc şi sedimentul
italic, — deopotrivă de real şi important. — Căci, după cum, pînă la influenţa
greacă, nu se poate vorbi de o literatură romană în sensul eminent al cuvântului,
tot astfel nu se poate concepe existenţa acesteia fără existenţa prealabila a unei
literaturi italice,* oricît de primitive şi rudimentare.
Să ne oprim un moment la dînsa.

5
3 . Din vechea literatură italică, cu versul ei „antediluvian", cu „ciclopica"

l i n e s , c a r e e, a c u m , p o a t e c e l m a i d e s e a m ă „ V e r g i Îs 3. Cf. Postgate, în Encycl. Britannica,

f o r s c h e r " , — cf. Aeneis, Buch VI ! —, s p u n e a , l a u n X X V I I I , 113.
c o l l e g i u m V e r g i l i a n u m d i n 1914, î n c a r e e x p u n e a r e ­ 4. L u ă m c u v â n t u l î n î n ţ e l e s d e : „ a n t e r i o r i n ­
fluenţei greceşti".
z u l t a t e l e c u p r i n s e în o p . cit., — A e n . V I I = A n n . V I I
— , c ă e l a u d e , In V e r g i i , g l a s u l lui E n n i u s : îl r e c u ­ 5. A c e s t s e n s p a r e s ă a i b ă e p i t e t u l d e Sa-
n o ş t e a d u p ă t i m b r u ! cf. d e a l t f e l ; „ l o c u s p l a n e E n - turnius (numerus), dat de poeţii elenisanţi de m a i
nianus" al c o m e n t a t o r i l o r antici şi e x p l i c a ţ i a din t â r z i u (cf. J o a c h i m , Gesch. d. röm. Lit., p . 8). V . , d e
Gellius, XII, 2: „Vergilius quoque noster n o n e x alia altfel : L. Havet, De safurnio Latinorum versu,
c a u s a d u o s q u o s d a m v e r s u s et e n o r m e s e t aliquid P a r i s 1880 ; F . L e o , Der saturnische Vers, Berlin
s u p r a m e n s u r a m t r a h e n t i s i n t e r p o s u i t , q u a m u t En- 1905, ( c a n t i t a t i v !), c o n t r a L i n d s a y , The Saturnian
nianus populus agnosceret in novo Carmine ali- Meter, î n „ A m e r . J o u r n . of. P h i l o l . " , X I V ( „ a c c e n t u a -
quid antiquitatis". tiv"), Saturnian verse (în „ B e r i . P h i l o l . W o c h e n s c h r . "
p e 1914, c o l i . 412—13) ş i , m a i a l e s , Early Latin Verse,
— D e s p r e p o s t e r i t a t e a lui H o m e r v. î n s ă : Homer
O x f o r d 1922, p r e c u m ş i t e s a l u i H . B e r g f e l d , De
in der Neuzeit d e G. F i n s l e r ( L e i p z i g 1912), ş i , î n
versu Saturnio, G o t h a , 1909 ş i Das Wesen d. lat.
a c e i a ş i o r d i n e , a d a u g e : D . C o m p a r e t t i , Vergilio nel
Betonung, î n „ G l o t t a " p e 1916, p . 1 s q q . ( t r a n s a c ţ i e
medio evo', F i r e n z e 1896 ; — R a m o r i n o , Tacito nella
între ,expiratorism' şi ,musicalism'), m a i ales însă
storia della coltura?, M i l a n o 1898; — E d . S t e m p l i n g e n
F r . S k u t s c h , Forschungen sur lat. Grammatik u.
Das Fortleben der horasischen Lyrik seit d. Renais­
Metrik, I ; a c e l a ş i î n V o l l m ö l l e r s J a h r e s b e r . ü b e r d.
sance, L e i p z i g , 1906 (In s p e c i a l , p . 6 s q q : Horas in
F o r t s c h r . d. r o m a n . P h i l o l . , V I ' , p . 460 s q . ( c a t e g o r i c
der Weltliteratur); — i d e m , Horas im Urteil der Jahr­
şi d e c i s i v p e n t r u n a t u r a v . s a t . a n a l o g i c c u d i m e t r e l e
hunderte, L e i p z i g 1921 ; — Z i e l i n s k i : Cicero im
1
c h o r i a m b i c e g r e c e ş t i !). — î n t r e . t o n i c ' ş i , d i n a m i c ' ,
Wandel d. Jahrhunderte , L e i p z i g — B e r l i n , 1908 ; —
cantitativ ş i calitativ, u n u l p r e f e r a t d e 1. l i t e r . ( s u p t
S t e m p l i n g e r , Die Befruchtung d. Weltliteratur durch
infl. g r e c e a s c ă ) , a l t u l d e 1. p o p u l a r ă , s t ă A b b o t
die Antike, î n „ G e r m .-rom. M o n a t s c h r . " p e 1910, p .
( „ C l a s s i c a l P h i l o l o g y " p e 1907, p . 444 s q q . ) şi O .
529 s q q .
I m m i s c h , î n N e u e J a h r b . " p e 1912, p . 31 s q q . ; cf.
1. W i l a m o w i t z - M o e l l e n d o r f f , Die Textgesch. î n s ă o b i e c ţ i u n i l e Iui A . C. Juret, Manuel de Phoné­
a. griech. Bukoliker, B e r l i n 1906, p . 110 s q q ; cf. K u r t tique latine, P a r i s 1921, p . 71 s q q . - - I m p o r t a n t e , d i n
W i t t e , Der Bukoliker Vergii. Die Entstehungsge­ l i t e r a t u r a r e c e n t ă , î n s p e c i a l : M e i l l e t , Les origines
schichte einer röm. Literatlirgattung, d e s p r e care v. indo-européennes des mètres grecs, P a r i s 1923 ( s c o a t e
mai jos. în evidenţă caracterul cantitativ al ritmului indo-
e u r o p e a n ; cf. p . 24 ; K. M e i s t e r , Die homerische
2. Cf. ş i J. K ö h m , Altlat. Forschungen, Leipzig
Kunstsprache, L e i p z i g 1921 s i E . L e u r n a n n , Die
1905, P r e f a ţ a , p . I X .
 1 2
structură a prosei sale, noi nu avem astăzi decât foarte puţine ruine. Un vast
cîmp de ruine, însă, e pentru noi întreaga literatură antică, — un splendid „Tem­
3
ple enseveli". Şi, din cît ni s'a păstrat, n e putem face, totuşi, o idee destul de
4
exactă asupra ei. N e ajută, întru aceasta, şi mărturiile celor mai aproape de dînsa.
Utinam extarent illa carmina, quae multis saeculis ante suam aetatem in epu-
lis esse cantitata a singulis convivis de clarorum virorum laudibus %Xsa av§p&v!] [TOC

in 'Originibus' scriptum reliquit Cato, spune Cicero (Brutus, X I X , 7 5 ; cf. Tuse.

disp., I, 3 şi IV, 2).
Menţiunea e atît de categorică şi verosimilă, încît, chiar independent de fap­
tul că ea coroborează cu altele (v. mai sus, n. X ) , o putem primi, — fără a în-
5
părtăşi, neapărat, exagerările lui G. D e Sanctis, care, pe urmele lui Niebuhr,
declamă împotriva acelei „imitazione greca la quale uccise nel Lazio lo sviluppo
originale della poesia, che p u r s'era iniziato in modo assai promettente con l'epo-
pea popolare".
„Cântece bătrîneşti", întru p r e a m ă r i r e a acelor maiores, pentru cari Romanul
tradiţionalist a avut totdeauna un cult, — moribus antiquis res stat Romana vi-
6 7
risque!, nu se putea să nu existe în Italia. Şi, dacă dovezi directe de exis­
tenţa lor lipsesc, cele indirecte ajung pentru a fi siguri de ele şi a ni le închipui,
aproximativ, cum e r a u : amestec de elemente istorice cu elemente fantastice şi
mitice.
Expresie a unui suflet practic, legat de viaţă şi lume, poesia italică trebuia să
8
reflecte împrejurările acestei vieţi, în legătură cu omul, cu pământul, cu zeii. De aici
acele litanii poetice, pe care le putem judeca după fragmentele, nu prea inteligibile, ce

neueren Arbeiten sur indogerm. Metrik, în „Kuhn's commentariis pontificum aliisque publicis privatisque
Z e i t s c h r . " , 1924, p . 177 s q q . ) ; B l ü m e l , Grundbe­ erant monumentis, incensa urbe fa Gallis, ann. j8"jj
dingungen der quantitierenden und der akzentuieren­ pleraeque interiere.
den Dichtung (în „ S t r e i t b e r g - F e s t g a b e " , L e i p z i g 1924, 3. Cf. W i s s o w a , Bestehen u. Vergehen in d.
p . 15) şi S a r a n , Die Quantitätsregeln der Griechen ròm. Literatur, H a l l e a. S . 1908, p . 4.
und Römer (ibid., p . 299), cf. î n c ă : F r . D ' O v i d i o , 4. P e n t r u i n s c r i p ţ i i , v . E . D i e h l , Altlateini-
Versificazione italiana e atte prosodica medievale, sche. Inschriften ( c o l i . B o n n , 1909).
M i l a n o 1910, i a r , a c u m î n u r m ă , ş i E . C o c c h i a , 5. Storia dei Romani, II, 500. — A i u r e a (o.
L'armonia' fondamentale del verso latino, Napoli c. I, 22, n.) D e S a n c t i s î n s u ş i , c o m b a t e e x a g e r a r e a lui
1920, 2 v o i . ( î n s p e c i a l , c a p . V I I ş i V I I I ) , ajun­ Niebuhr, ş i , în g e n e r e , e x p r i m ă asupra literaturii
gând la o „conformită originaria dell' accentua­ romane păreri din cele mai competente şi judicioase.
z i o n e g r e c o - l a t i n a " ( c a p . I X ) . — Saturnius, inter­ V. în special discuţia asupra autenticităţii textului
p r e t a t c a , V e r s d. S ä e r s ' , î n l e g ă t u r ă c u o î n ­ c e l o r X I I t a b l e : II, 62, s q q . — Cf. G a e t a n o C u r c i o ,
t r e a g ă t e o r i e : B ü c h e r , Arbeit und Rhytmus", cap. VII Storia della letteratura latina, I, N a p o l i 1920, p .
(Cicero nu face, deci, o s i m p l ă metaforă când spune, 81 s q q .
De legibus, I, 1 : N u l l i u s a u t e m agricolae cultu s t i r p s 6. E n n i u s , Annales, v . 500 V a h l e n . 2

t a m d i u t u r n a q u a m p o e t a e v e r s u (?) s e m i n a r i p o -
t e s t " !). A d d e : J. F r a s e r , The Saturnian Meter, în
„ A m e r . J. of. P h i l . " p e 1909, p . 430 s q q . — C a u n
v e r s u s saturnius, a t e s t a t d e altfel şi p e n t r u o s c ă ,
u m b r i c ă ş i p e l i g n i a n ă ( L e o , o. c, p . 66 s q q . ) , a f o s t
considerată de curând şi celebra inscripţie faliscă
p e c u p ă ( C . I. E . 8179) : f o i e d v i n o p i p â f o , e r ă c ă r e f o
(J. F r i e d r i c h , Ein faliskischer Saturnier, î n „Indo­
g e r m . F o r s c h . " , 37 [1916/17], p . 143.
1. C a r a c t e r i s a r e a e a lui S k u t s c h , i n „ K u l t . d.
G e g e n w a r t " , I, 8, p . 442.
2. I . i v i u s , V I , 1 : [litterae] etiam si quae in
7. V . c a p . p r e c e d e n t , p . 12, n . 3, c u m ş i : E .
d u M é r i l , Poésies populaires latines ante'rieures au
12 e siede, P a r i s , 1843, I n t r o d u c t i o n .
8. U n ' l i b e r v e t u s t i s s i m o r u m c a r m i n u m , q u i
ante o m n i a quae a Latinis scripta sunt c o m p o s i t u s
f e r e b a t u r ' e p o m e n i t l a M a c r o b i u s , V , 20, 1 7 ; s c h o -
l i a s t u l la G e o r g . I, 100 e x t r a g e d i n e l o r e g u l ă ţă­
r ă n e a s c ă v e r s i f i c a t ă : hiberno pulvere, verno luto gran-
dia farra, Camille, metes, (v. E . D i e h l , Poetae Ro­
mani veteres p . 4; cf. L e o , Gesch. d. ròm. Lit., I,
p . 13, n . 2).
 1
ni s'au păstrat în Carmen Saliare ('axamenta') şi Carmen Arvale, acele 'in.
2
cantamenta magica' (v. V a r r o , De re rust., I. 2 , 2 7 ) de aici, acele neniae, cîn-
tece de îngropăciune, 'bocete', pe care le vor înlocui mai tîrziu imitaţiile artistice
ale ftpfjvos-ului g r e c . De aici şi acele carmina triumphalia, zise de corul soldaţi­
3

lor ce însoţiau carul de triumf al comandantului, în care Italum acetum (Hora-

tius, Serm., I, 7 , 3 2 ) îşi face apariţia, alternând „strigăturile" cu elogiul (v. Sue­
4
tonius).
Dar, unde această pornire spre luare-în-rîs a Romanilor, caracteristică în ge­
nere poporului, dar mai ales inteligenţei lucide a Italicilor, unde acest spirit satiric
nativ se simte mai la largul său, este în versus Jescennini (de la oraşul fălise
Fescennium). Pline de vervă batjocoritoare şi agresivă (malum carmen occentare e
5
pedepsit de legea decemvirală), cînd se cîntau la serbări rurale, versurile acestea

1. V . C. T h u l i n , Italische sakrale Poesie u . Romanii din Pontul sting, î n „ M e m o r i a l e " , B u c u ­

Prosa, B e r l i n 1906 — cf. H o r a t i u s , Epist., II, i , r e ş t i 1923, p . 11 s q q .
85—6: Saliare Numae carmen qui lăudat, et 4. R i t m u l î n c a r e e r a u c o m p u s e a c e s t e „ c a r ­
illud, Quod mecum ignorat, solus vuit scire videri ; m i n a t r u m p h a l i a " (atît d e p o r n o g r a f i c e , î n c î t a r p u ­
Q u i n t i l i a n , I, 6, 40 : Saliaria carmina vix sacerdo- t e a fi n u m i t e m a i e x a c t : triumphallica!), e r a tetra-
tibus suis satis intellecta. — O n o u ă Î n c e r c a r e d e r e ­ metrul trohaic, p r i n e x c e l e n ţ ă p o p u l a r (cf. m e t r u l
c o n s t i t u i r e ş i i n t e r p r e t a r e a l u i Carmen Arvale face poesiei noastre populare însăşi!).
A . Z i m m e r m a n , î n „ Z e i t s c h r . f. v e r g i . S p r a c h f o r ­ 5. Si mala condiderit in quem quis carmina,
s c h u n g " , X L V I I I . , p . 151 ( a c e l a ş i , î n „ P h i l o l o g u s " , ius est iudiciumque spune Trebatius (Hor. Serm.
p e 1917, p . 472 s q . , î n c e a r c ă a c e l a ş i l u c r u p e n t r u II, 1, 83); quin etiam lex poenaque lata, malo quae
i n s c r i p ţ i a „ D u e n o s " , a s u p r a c ă r e i a r e v i n e ibid., 1923, nollet carmine quemquam describi (acelaş, Epist,
p . 425); a l t a , R . M e r i n g e r , î n „ W ö r t e r u n d S a c h e n " , II, 1, 152, s q q ) : d o v e z i s u f i c i e n t e d e l i p s a d e t e m e i a
V I I (1921), p p . 33—49. D i n l i t e r a t u r a m a i n o u ă , v . teoriei, care contestă existenţa la R o m a a invectivei
î n c ă : b r o ş u r i c ă l u i A . R e i c h a r d t , Die Lieder der p e r s o n a l e : âvo|iaa-ut xw|icpdsrv a v e c h i i c o m e d i i a t t i c e .
Salier und das Lied der Arvalbrüder. L e i p z i g 1916; — Pentru sceptici, s ă a d ă u g ă m totuşi mărturia lui
A . E r n o u t , Recueil de textes latins archaïques, Paris H i e r o n y m u s ( e p . X X I I , 32, 2) : nomina taceo, ne sa­
1916 ; — G. M i n a ş i , L'antica poesia sepolcrale latina turam putes ( V . î n s ă ş i c e l e s p u s e m a i d e p a r t e ,
( s t u d i o c r i t i c o ) , R o m a 1920. — P e n t r u t o t c e p r i v e ş t e s u b S a t u r a ) , p r e c u m şi c e l e b r a p o l e m i c ă î n t r e N a e -
v e r i f i c a ţ i a l a t i n ă a r h a i c ă , v . W . M. L i n d s a y , Early v i u s ş i M e t e l l u s ( d e s p r e e a , a c u m : J a c h m a n n , Nae-
Latin Verse s u s - c i t a t ă . vius und die Meteller, în ä.ytfScopov, Festschr. Wacker­
nagel, G ö t t i n g e n 1924, p p . 181—9 Şi E . V e t t e r Nae-
2. H e i m , î n „Jahrb. f. K l . P h . " p e 1893, p .
vius und die Meteller, î n Xapta|ia, F e s t g . z u r 25 j ä h r .
465 s q q . ; A u d o l l e n t Devotio ou defixio? (în M e i .
Stiftungsfeier des V e r e i n s Kl. Philologen in W i e n ,
B o i s s i e r " , p . 37 s q q . ; cf. i d e m , Defixionum tabellae);
V i e n a 1924, p p . 48—51): dabunt malum Metelli Nae-
— W . F . O t t o , Religio und superstitio, î n „ A r c h . f. vio poetae, c a r ă s p u n s (apocrif!) la fato Metelli Ro-
R e l i g i o n s w i s s e n s c h a f t " , X I V (911) p- 406 s q q . ; W . mae fiunt consules ( e x e m p l e l e t i p i c e p e n t r u s a t u r - f

Warde Fowler, The Religions Expérience of the n i u s n u m e r u s ' ) c u u r m ă t o r u l e p i l o g ( r e t r a c t a r e !) d i n

Roman People from the Earlist Times to the Age G e l l i u s : „ s i c u t i d e N a e v i o q u o q u e a e e e p i m u s , fabu-
of Augustus, L o n d r a 1911 (în s p e c i a l , c a p . X V I I I : las e u m in carcere duas scripsisse, 'Hariolum' et
V e r g i i , c a e x p o n e n t al r e l i g i o s i t ă ţ i i r o m a n e , — pietas, , L e o n t e m ' , c u m o b a s s i d u a m maledicentiam et probra
— d e s p r e c a r e , ş i N o r d e n , A e n e i s , B u c h V I , p . 335); in p r i n e i p e s c i v i t a t i s d e Graecorum poetarum more
a c e l a ş , Roman ideas of deity in the last Century dicta i n v i n e u l a R o m a e a t r i u m v i r i s c o n i e c t u s e s s e t :
before the Christian era, L o n d r a 1914. unde post a tribunis plebis e x e m p t u s est, c u m in h i s
q u a s s u p r a d i x i , f a b u l i s delicta sua et petulan-
3. V . î n s p e c i a l : F r . V o l l m e r , Laudationum
tias dictorum quibus multos ante laeserat diluisset
Romanorum funebrium historia et rehquiarum editio,
(Noctes atticae, I I I , 3, 15). D e s p r e invectivă l a R o m a
L e i p z i g 1891 ; a s e m e n e a : A m a t u c c i , Neniae e lauda-
(cu b i b l i o g r a f i e ) , v . A . K u r f e s s , Invektivenpoesie des
tiones funèbres, î n „ R i v i s t a di fii". X X X I I (1904), p .
rb'm. Altertums, î n ..Jahresb. d. p h i l . V e r e i n s z u
625 s q q . c u m ş i t e s a d-lui E . G a l l e t i e r : Etude sur
B e r l i n " p e 1916 p . 184 s q q . — Cf. t o t u ş i şi Q u i n t i ­
la poésie funéraire romaine d'après les inscriptions,
l i a n , I X , 2, 36 s q . : e s t e t i a c t u s s i n e p e r s o n a s e r m o
P a r i s 1922. — P e n t r u epitaf, v . B ü c h e l e r , Carmina
(v. s u p t satura); P l i n . j u n . , Epist.. V I , 21, 5 ( d e s p r e
epigraphica s i F r . P l e s s i s , Poésie latine : Epitaphus,
c o m e d i a lui V e r g i n i u s R o m a n u s ) : O r n a v i t v i r t u t e s ,
P a r i s 1905 ( e u u n s t u d i u „sur l a P o é s i e f u n é r a i r e à
i n s e c t a t u s e s t vitia, fictis n o m i n i b u s decenter, v e r i s
R o m e d ' a p r è s l e s i n s c r i p t i o n s " d e H . F o c i l l o n ) ; cf.
u s u s e s t a p t e . — Cf. î n sfîrşit f r . chanson(nette) cu
ş i V . P â r v a n , Gânduri despre lume şi viaţă la Greco-
se mulţumiră, pare-se, să fie o tachinerie grobiană şi pornografică (fescennina io-
catio s. licenţia) atunci cînd ele se adresau, într'un fel de oraţie, sau conăcărie tâ­
1
nărului căsătorit, la nunţi.
Din versus fescennini, poate, dar, în orice cas, mai presus de ele, se ridică,
însă, o nouă specie de poesie: satura.
Ce e cu originea acestui cuvînt şi cu înţelesul vorbei lui Quintilian, — se va
vedea mai amănunţit pe urmă (cap. 4 ) . Aici vom spune atîta, că supt numele de
satura, s'a înţeles în literatura romană, nu numai genul clasic, în care au excelat
Lucilius şi Horatius, ci şi un soiu de composiţie intermediară între fescennine şi
adevărata dramă, inaugurată mai tîrziu ( 2 4 0 a. Chr.) de Livius Andronicus.
Germenii dramatici erau deja în 'alterna v e r b a ' (alterni versus) din fescennine
2
şi, supt influenţa etruscă, satira dramatică e pe cale de înfiripare; dar, strînsă
între drama grecească, cu care nu se putea, evident, compara, şi între fabula
3
Alellana, strîmtoratâ de lege, care o împiedeca în atacurile ei personale, vechea
satura plebeie se menţine un timp 'in cauda', ca exodium al representaţiei gre­
ceşti, până cedează cu totul.
Dacă adăogâm acum mimul, caricatura bufonă, 'caraghiozlîcul' popular, curat
4
şi străvechiu italic, a m încheiat revista poesiei italice. Iar, dacă amintim, pe
5
lingă acestea, de annales pontifcum, de libri pontificii şi augurales, de com-
mentarii consulum şi acta fratrum arvalium, de commentarii şi foedera regum,
de leges regiae (despre leges XII tabularum, lex legum, lex decemviralis sau carmen
6
necessarium a fost vorba, tot în treacăt, mai sus), de stemmata şi tituli (sepul-

c a r a c t e r s a t i r i c , cf. mala consone, e t c . (v L . O l s c h k i , c u p e r s o n a g i i fixe ( p e n t r u Maccus, Bucco, Dossennus,

î n „ A r c h i v u m R o m a n i c u m " , V I I I , p . 325). v . S c h u l z e , o. c, p p . 298, 315,,, ş i E . L a t t e s , î n „ G l o t t a " ,
II, 269), s e r e p r e s i n t a u î n d i a l e c t u l o s c p â n ă p e vre­
1. C a z u l l u i A r c h i l o c h o s , l a G r e c i , p e care-1
m e a l u i A u g u s t (cf. osci ludi). V . şi A . D i e t e r i c h ,
c i t e a z ă H o r a t i u s (Epist., I, 19, 23. s q q . ) c o m p a r â n -
Pulcinella. L e i p z i g 1897, p . 87 s q q .
du-1 c u A l k a i o s , c a r e „ n e c s o c e r u m (sc. L y c a m b e n )
4. V . H . R e i c h , Der Mimus, B e r l i n 1903. —
quaerit, q u e m versibus oblinat atris, n e c s p o n s a e
„ D r a m a t i s c h e V o l k s p o e s i e " (I, 331), c u u n a c c e n t u a t
l a q u e u m f a m o s o c a r m i n e nectit", a r e cu totul alt
c a r a c t e r d e improvisatie (ainoaxs8tacm»oj: 324), n o t a
caracter.
d o m i n a n t ă a m i m u l u i n u e a n t i p a t i c a 154a tajijkvn) a
2. H i s t r i o n i i e t r u s c i a u f o s t , s p u n e L i v i u s ( V I I , v e c h i i c o m e d i i , c u a t a c u l p e r s o n a l (<|X?ŢOS), ci humo­
2), p r o f e s o r i i d e t e a t r u a i t i n e r e t u l u i r o m a n (cf., d e rul, c u tipuri g e n e r a l e (327). A t e l l a n e l e , d u p ă R . , n u
a l t f e l , c o n t r o v e r s a L e o - H e n d r i c k s o n ) , persona î n s u ş i , s u n t d e c â t „ e i n K i n d d e s i t a l i s c h e n M i m u s " (42); i a r ,
o r i g i n a r ' m a s c ă ' (cf. t ă TOU Spá|iaTOg npóawTia, c u m ş i r a l a t i v l a o r i g i n e , e d e n o t a t stupidus Graecus (23).
vr. faţă, obras, ' p e r s o n a g i u ' ) , e d e a s e m e n e a e t r u s c : — In T a c i t u s , Dialogus de Orat. 40: ' p o p u l i q u o q u e
* perso(=e\x. cpersu) — personare — persona — caupo et h i s t r i o n e s auribus u t e r e n t u r ' s ' a r p u t e a c e t i , c r e d :
- cauponari — caupona ( S k u t s c h , î n „ A r c h . f. l a t . 'pappuli ( s . p i p u l o c o q u i ?) q. e. h . naribus u.
L e x i k o g r . " . X V , p . 145 s q q . ) . î n s u ş i lat. scaena s e ( V a h l e n : p o p u l i p o e t a e q. e. h . a. u. — Naribus ( s .
demască, graţie vocabulismului s ă u , ca t r a n s m i s prin ut?), d e j a R o t h : v. e d . G u d e m a n n , L e i p z i g . 1914, p .
E t r u s c ă : g r . OOCTJVIJ, r e s p . oxavct, î n t o c m a i c a e t r . ca- 179, in appar.J.
laina = g r . -fo&ijvvj, d o r . faXccva ( W . S c h u l z e , î n Z e i t - 5. S u n t c e l e d i n t â i p e r i o d i c e d i n a n t i c i t a t e , ş i ,
s c h r . f. v e r g i . S p r a c h f o r s c h u n g " , 52 [1923], p 242). o r i c u m a r fi s o l u ţ i a c o n t r o v e r s e i r e l a t i v ă l a o r i g i n a ­
Să a d ă u g i m aici, că, după o nouă explicaţie (Herbig, l i t a t e a l e g i s l a t u r i i R o m a n i l o r „eine E r f i n d u n g k a n n
G l o t t a , V , 248; Rel. u. Kultus der Etrusker, p . 12), m a n n ihrem nüchternen und praktischen S i n n nicht
Mercurius n'ar fi e l î n s u ş i d e c â t o v e c h e d i v i n i t a t e a a b s t r e i t e n : die Erfindung des Zeitungswesens" (W.
g i n t e i e t r u s c e mereu: l e g ă t u r a c u merx, mercari — R i e p l , Das Nachrichtenwesen des Altertums mit be­
c a r e a făcut p o s i b i l ă s t a b i l i r e a r e l a ţ i e i c u g r . 'Eppjg sonderer Rücksicht auf die Römer L e i p z i g 1913, p .
— n'ar fi d e c â t o e t i m o l o g i e p o p u l a r ă . 376). „ C e l m a i v e c h i u r e d a c t o r , e d i t o r ş i d e p o s i t a r î n
3. O r i g i n a r e 'a c i v i t a t e O s c o r u m A t e l l a ' ( î n R o m a a f o s t Pontifex maximus (ibid. p . 377).
Campania- Ţ i n u t u l l o c u i t d e Campani = Kaz^avoi, 6. V . B r u n s — G r a d e n w i t z , Fontes iuris Romani
1
„ C a p u a n i " ! ) , a c e s t e s t r ă v e c h i commedie dell'arte, p i e s e antiqui , I, p . 15 s q q . T h . K i p p , Gesch. d. Quellen des
crales sau imaginum), — am isprăvit această aovotke (conspectus) a literaturii ita­
lice şi nu ni rămîne decît să conchidem.
Conclusia vine singura.
Cu toată „structura ciclopică" a literaturii romane începătoare, de care se
vorbeşte şi de care am vorbit, această epoca însăşi a ei, care preludiază de de­
parte — prin bronzul întâielor fusiuni cu spiritul g r e c — la aurul epocei repu­
blicane şi imperiale a lui Cicero şi Augustus — de la Livius Andronicus până la
Titus Livius şi de la Augustus până la Augustinus —, nu poate fi soco­
tită ca o simpla epocă preistorică a pietrei cioplite sau şleiniite, pentru că ea
e însăşi prefaţa sau, mai bine, primul capitol din istoria literara a R o m e i : meta­
fora „structurii ciclopice" nu trebuie exploatată împotriva realităţii. F ă r ă influenţa
grecească, literatura romană, evident, n'ar fi fost ce a fost; de existat, însă, ea ar
1
fi existat, de sigur, pentru că — exista, iar vorba lui Carneades despre sine
însuşi, că, să nu fi existat Chrysipp, n ' a r fi existat nici dînsul (zi ^ yap XpOai^ras,
oOx av syw: Diogenes Laertius, IV, 9 ) , s'ar aplica aici încă mai puţin decât în
caşul faimosului retor. Căci, dacă poesia grecească n'a găsit, la venirea ei în Ita­
lia, o floră literară vrednică de dînsa, ea n'a găsit nici un pustiu. Aşa-zisa abso­
lută „sterilitate" poetică a spiritului r o m a n e un mit tot atît de exagerat, ca şi
dogma despre forţa creatoare ex nihilo a spiritului g r e c : uâv-ca 8c' a5to0 ijb/ezo, xal
yuiplc, auToo eyivexo OIJSSV (loan, I, 3 ) .

4. S ă n e întoarcem la satiră.
Quintilian, pe care Marţial îi proclamă bombastic 'gloria Romanae togae',

2
römischen Rechts , L e i p z i g iço3 ; — G. D e c l a r e u i l , g e n 1912), l e g ă t u r a i n c o n t e s t a b i l ă c u l e g i u i r i l e g r e ­
Rome et l'organisation du droit, P a r i s 1924; P a u l L e j a y , c e ş t i d i n I t a l i a - d e - j o s , a c u s ă , t o t u ş i , c a t e g o r i c o influ­
Histoire de la littérature latine des origines à Flaute, e n ţ ă g r e a c ă ( c o m p a r ă , î n t r e a l t e l e , L i v i u s , 111,34 c u Ci­
P a r i s [1924!]: c o n s a c r a t ă , î n m a r e p a r t e l i t e r a t u r i i c e r o De oratore, I, 42). E a s e c o n s t a t ă , d e a l t f e l ,
j u r i d i c e . - E x t r e m d e i n t e r e s a n t , a r t i c o l u l Le latin încă la A p p i u s Claudius Caecus (alias Crassus), pri­
et le droit roman, de H. Lévy-Bruhl, din „Revue mul scriitor r o m a n , ale cărui sentinţe în versuri sa-
d e s É t u d e s L a t i n e s " II, (1924), p p . io3-i2o; c l . W . t u r n i c e î n f ă ţ i ş a u fYöJ|ia'. p y t h a g o r e i c e ( C i c e r o , Tuse.
K a l b , Das Juristen-latein, E r l a n g e n 1886 ş i Roms Ju­ I V , 4: etiam AppiCaeci carmen... Pythagoreum vi-
risten, nach ihrer Sprache dargestellt, 1890. — Ma­ detur), p r e c u m , m a i t â r z i u , „ E n n i u s s a p i e n s " va r e d ă
n u a l u l d-lui I. C. C ä t u n e a n u , Curs elementar de drept In l a t i n e ş t e somnia Pythagorea ( H o r a t i u s , Epist., II,
roman, C l u j 1922, o f e r ă o b u n ă o r i e n t a r e î n m a t e r i e 1, 52). - P e n t r u a s e m e n e a m a x i m e p y t n a g o r e i c e , e t c . ,
p e n t r u î n c e p ă t o r i . — P e n t r u lex = a r t i c o l ( d e l e g e ) , v . v . şi W . S c h u l t z , Rätsel aus dem hellenischen Kultur­
M o m m s e n , AajSsxääsXxoj, î n „ M e l a n g e s B o i s s i e r " p . kreise, I ( L e i p z i g 1909), p . 112 s q q . — î n c ă l a a n u l
1 sqq. — Controversa relativă la autenticitatea textu­ 343 c â n d s e n a t u l r o m a n r i d i c ă , p r e c u m s e ş t i e , o
lui, între P a i s ş i L a m b e r t ( c o n t r a ) ş i G i r a r d ş i L e n e i s t a t u i e lui P y t h a g o r a s , i n f l u e n ţ a g r e c e a s c ă e r a , oa­
( p e n t r u ) , î n c h e i a t ă i n f a v o a r e a a c e s t o r a , v e z i - o la D e r e c u m , oficial r e c u n o s c u t ă şi p r a g u l l i t e r a t u r i i ro­
S a n c t i s o.e., I I , c a p . 14. — P e n t r u î n t r e b u i n ţ a r e a t e x t u ­ m a n e graecanica arte, t r e c u t : î n s u ş i t r a t a t u l de agri­
lui, d e ş i m o d e r n i s â t ( î n f o n e t i s m ) , c a b a z ă a s t u d i i l o r cultura a l b ă t r â n u l u i C a t o , p r i m a s c r i e r e l i t e r a r ă î n
d e g r a m a t i c ă î n ş c o l i l e d i n R o m a , cf. docent litteras, p r o s ă (v. î n s p e c i a l F . L e o ,Gesch. d. röm. Lit., I, 272
iura, leges, d i n „ M o s t e l l a r i a " ( a p . L e o , Gesch. d. r. sqq.), n u e î n e s e n ţ ă , d e c â t o c o l e c ţ i e d e p r e c e p t e
Lit. I. 40, nota) : î n t o c m a i c a î n ş c o l i l e c r e t a n e , a l ( a g r o n o m i c e ) şi r e c e p t e ( m e d i c a l e , c u l i n a r e , m a g i c e ) ;
căror p r o g r a m de studiu prevedea în rândul întâiu : cf. ş i b i o g r a f i a s a l a P l u t a r c h , II, 4, u n d e C a t o e în­
HavS-ccvsiv -coi); vôjjiou; . . . (JLSTGÊ v.yoç jisXtpätaj ( A e l i a n u s f ă ţ i ş a t c a e l e v al p y t h a g o r i c e a n u l u i N e a r c h o s .
V a r i a h i s t . I I , 39). — A s e m ă n ă r i l e p â n ă la i d e n t i t a t e 1. Cf. P l e s s i s , La Poeme latine, P a r i s 1909,
cu f o r m u l e l e j u r i d i c e g r e c e ş t i ( g r a v a t e i n 12 c o l o a n e I n t r o d u c e r e , c u m ş i C a r t a u l t , La Poesie Latine, P a r i s
d e p i a t r ă ) d e l à G o r t y n a ( C r e t a ; v. a c u m J. K o h l e r u. 1922, p . 7. Cf. s u g g e s t i v u l e s s a y al lui E . G. S i h l e r ,
E . Z i e b a r t h , Das Stadtrecht von Gortyn und seine From Augustus to Augustine, C a m b r i d g e 1913.
Beziehungen zum gemeingriechischen Rechte, G ö t t i n ­
 dar care era, in realitate, un rhetor x a t * ètoyfp, cum i-a zis, cu mai multă dreptate,
Iuvenal, a lăsat, în acea „Instituţie- oratoria" a sa, care e, de fapt, nu numai o
2
sfcaywyrj, ci cea dintâiu istorie a literaturii r o m a n e , rîndurile acestea:
1

Satura quidem tota nostra est, in qua primus insignem laudem adeptus Luci-
lius quosdam ita deditos sibi adhuc habet amatores, ut eum non eiusdem modo
operis auctoribus, sed omnibus poetis praeferre non dubitent. E g o , quantum a b
illis, tantum ab Horatio dissentio, qui Lucilium 'fluere lutulentum' et 'esse aliquid
quod tollere possis' putat. N a m eruditio in eo mira et libertas atque inde acerbi-
tas et abundantia satis. Multum eo est tersior ac purus magis Horatius et, nisi labor
eius amore, praecipuus. Multum et verae gloriae quamvis uno libro Persius me­
ruit. S u n t clari hodieque et qui olim nominabuntur. Alterum illud etiam prius
satirae genus sed n o n sola carminum varietate mixtum condidit Terentius Varrò,
vir R o m a n o r u m eruditissimus. Plurimos hie libros et doctissimos composuit, peri-
tissimus linguae Latinae et omnis antiquitatis et rerum Graecarum nostrarumque,
plus tamen scientiae collaturus quam eloquentiae. Iambus non sane a Romanis ce-
lebratus est ut proprium opus : cuius acerbitas in Catullo, Bibaculo, Horatio, quam-
quam illi epodos intervenit, reperietur (X, i , 9 3 ) .
3
W i l a m o w i t z asigură, că, dacă Horaţiu a r fi cetit rîndurile acestea, cu 'sa­
tira tota nostra est', a r fi rîs din toată inima. „Roman e în ea numai numele, şi
pe acela el îl despreţuia".
Nu ştim ce a r fi făcut Horaţiu; d a r alţi învăţaţi decît Wilamowitz nu recu­
nosc nici atîta: romanitatea numelui.
Iată, P . Lejay nu vede nicio piedică, pentru ca, nu numai forma satira, ci şi
satura să represinte p e g r . a o f r o p a : ca Burrus din Pyrrhos, sau scutica din c x u & t ^ ,
4
'la lanière des Scythes, la nagaîka des Cosaques'.
5
E sistemul, cu drept cuvînt condamnat în ultimul t i m p , de a căuta expli-

1. M e n ţ i n e m a c e a s t ă c a r a c t e r i s a r e , d a t o r i t ă tai)", i a r , p e n t r u alte p a r a l e l e , v . K i e s s l i n g - H e i n z e ,
lui N o r d e n : o b i e c ţ i a , c ă c o r e s p o n d e n t u l l a t . a r fi î n ad loc.
a c e s t c a s introductio, n u s c h i m b a faptul. 4. Les Satires d'Horace, p . 91, ( A r fi p u t u t
a d ă u g i p e fr. cravache, it. corbaccio, , g î r b a c i u l c r o a t ' ;
2. G. B o i s s i e r , Satura tota nostra est, î n „ A n ­
cf . ş i M a r ţ i a l X , 62, 8 : c i r r a t a l o r i s h o r r i d i s Scythae
nuaire de l'École pratique d e s H a u t e s Études" p e
p e l l i s ) . D a r , — l ă s î n d Ia o p a r t e , c ă î n c e p r i v e ş t e
1895, p . 7. — Cf. A . C r o i s e t , Deux observations de
scutica, d e r i v a r e a d i n avMxay.i], d e l a anS-coç 'cuir, fou­
Quintilian sur la littérature grecque, în „Melanges
et' (cf. scutum), e p r e f e r a b i l ă , — d i f i c u l t a t e a d e că­
B o i s s i e r " , p . 143 s q q . — D u p ă W . R e n n i e , Satura
p e t e n i e s t ă a i u r e a : l a t . satura p o s t u l e a z ă u n g r e c .
tota nostra est, ( î n „ C l a s s i c a l R e v i e w " , X X X V I , p .
S-cupa (v. W i l a m o w i t z , î n Gotting, gel. Nachrichten
21 s q q . ) , Q u i n t i l i a n n u î n ţ e l e g e „originea r o m a n ă " , 22
p e 1895, P- 4> n o t
» f- t o t u ş i d u b l e t u l g r . 5s ş i auç =
a c

ci „caracterul r o m a n " , al satirei si perfecţionarea ei

lat. s u s !), i a r l a t . satur e x i s t ă deja î n „ C a r m e n A r -
de către R o m a n i .
vale". Semnificative în chestie sînt şi următoarele
3. Die griech. Lt. d. Altertums, p . 101 (In pasagii din T i b u l l u s (neglijate în deobşte) :
„ K u l t u r d. G e g e n w a r t " ) . — „ P o i n t a " m a r e l u i î n v ă ţ a t T u r b a q u e v e r n a r u m , saturi b o n a s i g n a coloni,
s e g ă s e ş t e , d e a l t f e l , l a î n s u ş i H o r a ţ i u : Si foret in L u d e t e t e x v i r g i s e x t r u e t a n t e c a s a s (II, 1, 23-4).
terris, rider et Democritus . . . (Epist., I I , 1, 194). D e A g r i c o l a assiduo p r i m u m satiatus aratro
fapt, e a e u n l o c c o m u n : tiooov S'âv sit' àtntp Aï)|iôy.pi- Cantavit certo rustica verba pede
zoç i f é X a a s x a i aùiôç, zi Ssï x a i Xé-fsLV, Ş ipfov xoûxo E t satur a r e n t i p r i m u m e s t m o d u l a t u s a v e n a
ïjv ; z i c e A e l i a n u s (Var. Hist., I V , 29), v o r b i n d d e C a r m e n , . . . (ibid. v v . 51-4).
regretul lui Alexandru-cel-Mare, că n'a putut cuceri D e n o t a t c ă l a t . colonus e părintele engl.
măcar toată l u m e a cunoscută, cînd, după c u m aflase clown (cf. ş i n g r . xtop'à-cTfé, „ g r o s s i e r " , l i t . : „ ţ ă r a n " ,
din Democrit, m a i existau şi altele, necunoscute. g e r m . Tölpel = Dörfler, etc.).
Cf. i b i d . I V . , 20: „y.a-SŢsXa Sà Tţceraov ù Xt]\LÔy.ç>t.-zoç .. . 5. F r . S k u t s c h , Zur Wortzusammensetzung
ôS-sv x a i rsÀaaïvov ccùtov inàXûuv ol TtoÀÏ-uat ( = XpSrjpt- im Lateinischen, î n „Festschrift C. F . W . Müller",
carea unui fenomen roman pe malurile Gangelui sau măcar ale Acheloului, fără â
fi încercat, prealabil, s'o afli pe malul Tibrului, — cum e caşul ca satura.
In adevăr, lat. satura, în sensul literar, nu poate fi cu nici un preţ separat de
satur: satura lanx, farfurie 'con tutti frutti' care se oferă în fiece an zeilor, sa­
1
tura tex, lege miscellanee, referitoare la obiecte disparate, dac, în mod firesc,
1
prin analogie, la satura, sc. fabula, poesis,* 'literaris ches Quodlibet, potpourri'.
3
înţelesul fundamental, comun, e acela de 'amestec'.
4
De fapt, aşa cum a p a r e încă la Ennius, — pe care Quintilian îl neglijează,
saturae, are sensul g r . a-cax.-ca, afyi[uxi:a. Termenul n'a fost întrebuinţat, însă, 5

după Ennius, decît de Seneca ('Apotheosis A n n . S e n . per saturam') şi Pescenn.

G
Festus ('historiarum libri per saturam', în legătură cu Saturae Menippeae ale

L e i p z i g 1900, p . 83 = Kleine Schriften v o n Fr. S k u t s c h , tura and Satire, î n . C l a s s . P h i l o l " p e 1913, p . 172
ed. K r o l l , B e r l i n 1914, p . 154. s q q . ; a c e l a ş i , The présent status of the Satura' ques­ 1

1. E x p r e s i a , c a a t a r e , p a r e a fi t o t u ş i o i n o ­ 4
tion, î n „ S t u d i e s in P h i l o l o g j r " , X V I I [1920], p . 397
vaţie a g r a m a t i c i l o r ; atestată la clasici e n u m a i s q q . ) , — Cf. O . ~. W h e e l e r , 'Satura' as a generic
(legem /erre) per saturam. Cf. S a l l u s t i u s , Bellum term, î n „ C l a s s i c a l P h i l o l o g y " p e 1912, p . 457 s q q .
Jug., X X I X : J g i t u r r e x , u t i c o n s t i t u e r a t , in c a s t r a — D u p ă I n g e r s o l l , Roman Satire: its early name?
venit, ac pauca praesenti C o n s i l i o locutus de invidia (ibid, 1912, p . 59 s q q . ) , î n t e r m i n o l o g i a l i t e r a r ă d i n
facti s u i , a t q u e u t i n d e d i t i o n e m a c c i p e r e t u r , r e l i q u a v r e m e a lui C i c e r o ş i H o r a ţ i u s ' a r fi î n t ' e b u i n ţ a t c a
cum Bestia et S c a u r o secreta t r a n s i g i t ; dein prae- d e n u m i r e a s a t i r e i schedium (cf. m a i j o s , p . 20, n. X ) . —
tero d i e , q u a s i per saturam sententiis exquisitis, A s u p r a n u m e l u i , c a ş i a s u p r a g e n u l u i î n s u ş i , v. î n
J
in d e d i t i o n e m a c c i p i t u r ' ( = 'în b l o c ; cf. ' c u h u r t a ' ) . s f î r ş i t a r t . r e s p e c t i v al l u i K r o l l , Satura, d i n P a u l y -
Cf. imperium per saturam dare, aliquid in (per) sa­ W i s s o w a - K r o l l - W i t t e şi, recent de tot, studiul Olan-
turam facere, e t c . : ( T e u f f e l s G e s c h . d. r. L t . , e d . d e s u l u i . F . M ü l l e r J z n : sur Geschichte der römi­
K r o l l - S k u t s c h , I, (1916), p . 6). schen Satire, î n „ P h i l o l o g u s " p e 1923, p p . 230 — 80:
2. A s u p r a î n ţ e l e s u l u i t e r m e n u l u i fabula, v. o adevărată monografie !
„ R e v u e d e p h i l o l . " p e 1912, p . 276, ş i „ H e r m e s " p e A s u p r a titlului şi caracterului r o m a n u l u i lui
1916, p . 233 s q q . — T e r m e n i i l a t . p e n t r u 'poet', a- P e t r o n i u s (Satiricon, nu „Satyricon"!), v. cele s p u s e
fară d e fescenninus (italic) ş i grassator ('parasif) sunt d e O. I m m i s c h î n „ N e u e J a h r b . t. d. K l . A l t . " d i n
s t r e i n i : vates ( c e l t ) poeta ( g r e c ) . Cf. ş i lusor ( l a 1921, p . 419, n. 1 ( t i t l u l e g r e c e s c ş i n'are a f a c e e u
O v i d i u , u n d e ş i ludicra) ; a p o i ; carmen, poesis, nugae lat. satura, c u m c r e d e a B ü c h e l e r , fiindcă r e p r e s i n t ă
(= nalfv.a., epo>-oîia£7V'a, l a P h i i i t a s î n t î i u , d e u n d e 10 a a i o p u i ô v Jiipo; a l v i e ţ i i p r i n a c e i ăvftpaMioi e<ţ>-fyispoi
1-a l u a t C a t u l l , d u p ă W i l a m o w i t z , Hellenist. Dich­ xai aa-c'jpiy.oi -cot; ßfoLc, d e cari v o r b e ş t e P l u t a r c h ,
tung, II, 306), etc.; — cf. H o r a t i u s , Epist., 1, 1, 10 : G a l b a 16 ş i P e r i c l e s 5, in c o n t r a s t c u xpa^Hcol ăv3-pu>7toi
et v e r s u s e t c e t e r a l u d i c r a p o n o ; P l i n i u s , Epist., I V , d i n t r a g e d i i l e lui S e n e c a ) , ş i d e A . E r n o u t (Pétrone,
14,9 : p r o i n d e , s i v é ' e p i g r a m m a t a ' , s i v e ' i d y l l i a ' , s i v e e d . „ L e s B e l l e s L e t t r e s ' , P a r i s 1922, p . X X X V ) ,
'eclogas', sive, ut multi, ' p o e m a t i a ' , seu q u o d aliud d u p ă c a r e tiflu Satiricon e g e n . pl. alla greca, obiş­
v o c a r e m a l u e r i s [nugas m e a s , ] l i c e b i t v o c e s : e g o tan­ n u i t î n m a t e r i e (Poimenicon, Ephesiacon, Aethiopicon),
t u m hendecasyllabos p r a e s t o (IvBsxaaöAXajäoi). — C o n ­ d e l a a d j . satiricus formaţie hibridă, poate inten­
c e p ţ i a p o e s i e i c a u n „ l u s u s " n u e, d e a l t f e l , s p e c i f i c a ţ i o n a t p a r o d i c ă , d i n lat. satura, satira, g r a f i a Saty­
R o m a n i l o r : d r e p t iiaiStri e t a x a t ă î n t r e a g a p o e s i e l a ricon e x p l i c â n d u - s e p r i n i n f l u e n ţ a g r . ostrupo;.
P l a t o n , Republ, p . 602 b. 4. Cf. P o r p h y r i e , ad- Hor., Serm., I, l o , 47:
3. P a u l u s . e x F e s t o , p . 315 M.: 'Satura' et Ennius IV libros saturarum reliquii.
cibi genus dicìtur ex variis rebus conditum, et lex 5. F r . M a r x , C. Lucilii carminum reliquiae,
multis aliis conferta legibus, et genus carminis, ubi I, P r o l e g o m e n a , p . I X s q q . — Satyra e 'forma in
de multis rebus disputatur (cf. F e s t u s , e d . L i n d s a y , u m b r a scholarum a doctis excogitata'. iar satira
pp. 416—7). — S c h o l . P e r s . , p . 241 J a h n : 'Satira' 'non L a t i n a , s e d G r a e c a n i c a ' (ibid). Pentru satura
est genus clami vel lancis multis ac variis Jrugum lui P e t r o n i u s , v. e d . Bücheler — H e r a e u s (Berlin
generibus piena. C a r a c t e r u l a c e s t a d e „ m e l a n g e " (cf. 1912), c u m ş i c o n s i d e r a a u n i l e i n t r o d u c t i v e a l e lui A .
fr. farce faţă c u farcir) al s a t i r e i r o m a n e In g e n e r e Ernout, la ed. „Bude (Le Satiricon de Pétrone).
îl a c c e n t u i a z ă ş i I u v e n a l , c î n d v o r b e ş t e (1, 85) d e S ă notăm, în legătură cu p r o b l e m a originalităţii,
nostri farrogo libelli,- omnigenum carmen al l u i P r o - p ă r e r e a lui C o l l i g n o n (Étude sur Pétrone, p . 324) :
b u s (ad V e r g . B u c o l . V I , 31), d e s p r e s a t i r a v a r r o - „S'il a i m i t é u n r o n u n g r e c , s o n i m i t a t i o n r e s t e
n i a n ă , a r e a c e l a ş s e n s (cu p r i v i r e l a v a r i e t a t e a m e ­ p r o f o n d é m e n t o r i g i n a l e " (cf. F r i e d l ä n d e r , Cena Tri-
t r i c a ) . D e a l t f e l , satura ar p u t e a fi s o c o t i t ş i c a u n malchionis," p. 7).
cuvînt i n d e p e n d e n t , neutru plural al adjectivului, 6. Cf. Tior/.iXri î a t o p î a ( „ i s t o r i î a c é înpistrată",
fără n i c i u n s u b s t a n t i v s u b î n ţ e l e s (cf. U l l m a n n , Sa­ t r a d u c e F i l a t e t al R â m n i c u l u i , î n P r e f a ţ a mineiului
lui V a r r ò . Lucilius pare a-şi fi întitulat satirele sale: poemata ('per saturam*?) sau
1
sermones. Horaţiu, care pomeneşte într'un loc de satira, şi le-a întitulat, sigur:
sermones.
Sermones însă e traducerea g r e c . Siaxpipaî, care trimite direct la Bion, consi­
2
derat, după Horaţiu, ca părintele diatribei (ca. 2 8 0 ) , — h a r a n g ă populară în care
oratorul întreabă şi-şi răspunde singur, specie de predica scurilă şi patetică în care
se critică şi se moralisează, „ U m w e r t u n g aller W e r t e " , plină de anecdote, de epi­
grame... A ş a o defineşte Wilamowitz (1. c), observînd însă, în acelaş timp, cu
dreptate, că ea nu se poate numi cu un nume propriu şi că, dacă e să i se a r a t e
3
neapărat un începător, a r fi: cinicii.
Dela aceştia, cît şi dela Bion: dela iambii lui Archilochos, p e cari Quintilian
nu i-a uitat de loc, cum afirma Boissier (/. c, p. 8 ) , pentrucă vorbeşte de ei în
liniile imediat u r m ă t o a r e (v. citatul!);* de la rhintonica, atribuită Tarentinului
5
Rhinton; de la ("XXoc şi satira m e n i p e e : de la toţi şi de la toate acestea purcede,
de toate depinde satira romană : hinc omnis pendet Lucilius — şi, împreună cu el,
Horatius.
Şi, cu toate acestea, satira r o m a n ă e romană, — originală p e r excellentiam.
Pentrucă, — şi aici împrumutăm în totul resultatele lui Boissier, care ni se p a r
definitive, — ea a reuşit să împreune, într'o sintesă caracteristică, cele două ele­
mente, obişnuit separate, ale satirei greceşti: elementul polemic al iambilor şi ele­
6
mentul didactic al gnomicilor, — temperînd prin morala violenţa personalităţilor

p e April!) a lui A e l i a n u s . (Observaţia a făcut-o, m u l t 5. Menippus, cuius libros M. [Terentius] Varro

înnainte de Norden [Ennius u. Vergii], Casau- in satiris aemulatus est, quas alii 'Cymcas', ipse
b o n u s , De Satyrica Poesi, P a r i s 1605, p . 322, care appellai 'Menippeas' : G e l l i u s , I I , 8, 7. Despre încer­
a d a u g e ş i a l t e c l t e v a titluri eiusdem farinae : le-am carea neisbutită în acest g e n a celuilalt Varro, Ata-
putea înmulţi cu prisosinţă, din Prefaţa la Naturalis c i n u s , ş t i m n u m a i d i n H o r a t i u s (Serm., I, 10, 46):
H i s t o r i a a l u i P l i n i u s ş i Noctes Atticae a l e lui Gel- experto frustra Varrone Atacino.-Irritata canes din
lius. A d ă u g ă m că Bion Borysthenitul e caractérisât L u c i l i u s (1, 1, M a r x ) a r e „ l i t i e r a canina" (deci nu:
la D i o g e n e Laei tius : TOXÛ-CPOTOÇ xai. aoçia-ài; TtoixiXoç inritata !) ; cf. hirritus, „hîrîit", şi A t h e n a e u s , III,
( I V , 47) ; cf. T h . C h . B u r g e s s , Epideictic Literature, 51 : xoîg Ss xovixoîc; TOSTO TtapaxsXsóonac attaicţv, xsxppxaa-
C h i c a g o 1912, p . 225 s q q . : Sicexpißr)). Cf. P l i n i u s , Epist, [iévoij àtpsiSffi;" 7tXijv sE \ir\ x a l raiv oicrfóvcov x a l twv xsq)aX<5v
V I I I , 21, 4: liber fuit et opusculis varius et tnetris. xa-ca-cpcojat, PoóXwvrai x a i t a ăazd, Sv oòSsig <p9-óvo; CCOTOÌJ

1. Serm, I I , 1, 1 : ' s u n t q u i b u s i n satira vi- àroXaòsw, mc, xuat. TO3TO f à p stai, x a i sùxovrat xaXsìa3-ai
deor n i m i s acer'. (cf. ibid., 56: àXXà JITJ pduţs... [i7j8s àTptcuvou -rì)V xuv.-
2. Epist., I l , 2, 60: Bionei sermones. xyjv Ttpo[iaXXó[isvo£ Xóaaav, tffiv 6TCÒ xóva oòaràv Tjiispffiv).
3. P e n t r u caracterul improvizaţiilor de acest Pentru raportul dintre satiră şi Menippus în special
gen, cf. ş i axéSiov=ex tempore dictum, silva : ' e x t e m ­ ş i d i n t r e s a t . ş i c i n i s m î n g e n e r a l , v. m a i a l e s : K.
p o r e s c r i b u n t ' ( K l o t z , î n „ R h e i n . M u s . " pe. 1909, p. Mras, Varros Menippeische Satiren und die Philo-
473 s q q . ) . D i o n y s . H a l i c a r n . , Antiquit. Rom , V I I , 72 : sophie, î n „ N e u e J a h r b . f. d. k l . A l t . " X V I I (1914),
Kuv äs jioiTJiiam cjKooatv aàtoa)(é5ta (cf. ibid., I I , 34:0-306; p . 390 s q q .
î s tSjivoSaa na-cptotg (JiSatç x a i iov rjŢsjiova xodaivoôaa itot- 6. Intre s a t i r e l e ş i e p i s t o l e l e lui Horatius tran­
Tjuaatv aÖToaxsSiots). P e n t r u XUVIXYJ läea în satura ro­ J
s i g a s a făcut cu atât mai lesne, cu cât nu exista
m a n ă , cf. a l t e r n a r e a î n t r e cynicae şi Menippeae, ca nici o diferenţă radicală d e l a un g e n la altul : ele­
e p i t e t a l s a t i r e i v a r r o n i e n e (v. A . R i e s e , Sat. Menip., mentul didactic şi moral a fost totdeauna preponde­
P r o l e g o m e n a , p . 7), d a r m a i a l e s t i t l u l d e xuvo3i8ao%a- rent. P e n t r u Horaţiu în special, e p i s t o l a i e s e în m o d
Xcy.cc, d a t d e V a r r o unor s a t u r e , în care, ca si pre­ natural din satiră, continuând opera în hexametri
cursorul s ă u , A c c i u s , trata chestii de metrică. Pentru (hexametrul, — observă B o i s s i e r , — e, d e altfel, încă
silva, cf. ş i g r . 8A7] (e. g . itept ÖXTJJ lotTpixrJ;) : alusie la u n e l e m e n t d e r o m a n i t a t e al s a t i r e i : t o g a s o l e m n ă a
forma indefinitivă — îngrămădire de „materie, relativ m o r a l i s t u l u i !). E . C o u r b a u d (Horace, — sa vie et sa
amorfă ? pensée ă l'epoque des epîtres — , P a r i s 1914, p . 11 s q . )
4. P e n t r u m e t r u , v . W i l a m o w i t z , în „Gotting. face aceste observaţii independent de Marx (o. c,
Gel. Anzeigen", C L X , p . 702; à xa-câ l'ajißov Sccx-raXog, p. 13), c a r e a j u n g e l a a c e i a ş i echivalare a satirelor
c u m ş i Griechische Verskunst, p . 285 s q q . cu epistolele, numai cât în s e n s contrariu : 'rectius
 1
şi înviorînd prin personalităţi solemnitatea moralei. Mai rămîne o î n t r e b a r e : quis
2
primus? Quintilian, — am văzut, — nici nu pomeneşte de E n n i u s .
Horaţiu, ale cărui aprecieri, puţin amabile pentru Lucilius, le r a p o r t ă Quinti­
lian, p a r e a face alusie la Ennius în versurile (I, i o , 6 4 sqq.) :

^ w _ . Fuerit Lucilius, inquam,

Comis et urbanus ; fuerit limatior idem,
Quam ritdis et Graecis intacţi carminis auctor,
Q u a m q u e poetarum seniorum turba.

Cu cîteva rînduri mai sus însă, în aceiaş satiră (v. 4 8 ) , el dă lui Lucilius
epitetul de inventor, iar aiurea (II, 1 , 6 3 sq.) spune apriat :
w w
— ^ — ~ — . Q u i d ? cum e s t Lucilius a u s u s
Primus in hune operis c o m p o n e r e carmina m o r e m , cett.
3
Şi atunci ne întrebăm, fireşte, ca toată lumea : cum poate fi altcineva 'creatorul'
(auctor) satirei, dacă Lucilius e, în aceiaş gen, inventor şi primus?
Dar lucrul se complică încă mai mult, cînd n e amintim că Quintilian, în pa-
sagiul citat numeşte p e V a r r o conditor ('condidit') în genul satirei.
Contradicţia nu e, totuşi, atât de flagrantă pe cît p a r e .
Din înseşi cuvintele lui Quintilian, în adevăr, se vede clar, că e vorba de a
doua speţă ('alterum genus', scrie el), a satirii, alta decît aceia, enniană, în care
5 4
s'au ilustrat Lucilius, Horatius, Persius : p e aceasta 'a întemeiat-o (condidit) V a r r o .
In ce priveşte, însă, deosebirea dintre auctor şi inventor, pe care, după cre­
5
dinţa lui Boissier, o v a fi făcut Horaţiu, d a r care, „nous échappe", N o r d e n

dicas Horatium quattuor libros saturarum scripsisse, lum), „a i n a u g u r a (o e r ă n o u ă ) " , „a d e s c h i d e , î n c e p e " ,

q u o r u m d u o s e x t r e m o s q u i a sTiccruoXr/tov h a b e n t c h a r a c - o p u s l u i claudere (lustrum).
1
t e r a , 'epistolarum libros vocaverit, librum alterum, 2. A i u r e a î n s ă ( I X , 2, 36) s p u n e e x p l i c i t : ' m o r -
quamquam suum sibi habeat charactera SpapiaTtxov, tem ac vitam quas contendentes in satura tradit
tamen voluit diiungere a primo libro et utrumque Ennius".
a p p e l l a v i t sermones". Cf. i n c ă : 'Scrisorile' (=satirele) 3. Ennius, mult m a i probabil decât Androni-
Ini E m i n e s c u . — Pentru rolul m o r a l i s a t o r al litera­ cus, c u m s u s ţ i n e R i e s e , o. c, p . 5, n . 2. P e n t r u Knapp
turii, c u r i s c u l d e r o g ă r i i dela cerinţele genului, de (v. n o t a u r m . ) , auctor d i n v . 66 e, sigur şi singur,
notat în special aceste „testimonia veterum" : 'Neque Lucilius ( p p . 143—144).
spurcidici i n s u n t vorsus [cf. vocabula sordida ale sa­ 4. D e s p r e aşa-zisa „satura dramatică", v. u n
tirei!] inmemorabiles... comico choragio conari de- r e s u m a t c r i t i c al cercetărilor, cu toată bibliografia
s u b i t o a g e r e n o s t r a g e e d i a m ' ( P r o l o g l a „ C a p t i v i " , v. respectivă, în „American Journ. of Philology" pe
56 s q q . ) , ' H u i u s m o d i p a u c a s p o e t a e r e p e r i u n t como- 1912, p . 125 s q q : C h a r l e s K n a p p , The sceptical assa-
e d i a s , u b i bont meliores fianf (ibidem, în epilog, v. uit on the roman tradition concerning the dramatic
36 s q . ) ; — âTtoxptvaî [iot, -cfvoc; stvsxa xp'q ftauţiâ^siv âv- Satura. — Cel ce a recunoscut m a i întâiu p e Varro
Spa Ttowj-CTjv; — Ssgio-uTjTo; y.ai vou9-sa£a;, 8-ut, PeXuoos xs c a i z v o r a! lui L i v i u s V I I , 2 a f o s t , î n a i n t e d e H e n -
7co:o3|isv xou; &v9-p«moo; âv -caîj TtoXsaiv ( c e l e b r a aăfxpwij d r i c k s o n , Jul. O r e n d i , î n t r ' u n P r o g r a m d e l a „ B i s t r i t z "
dintre E s h i l şi Euripide, în „Broaştele" lui Aristo- d i n 1891.
fan, v. 1008 s q q . ; cf. ibid., v. 1054 s q . : t o t ; (isv f a ?
5 Einleitung, I , 328. cf. R a s i , Di Lucilio 'ru-
rcaiSapCoiatv lori StSaay.aXo; Sori; <ppsc£ei, t o t ; YjPwasv 8s
dis et Graecis intacţi carminis auctore', în „Riv. di
iLoiif]xa£). — Captivi e, de altfel, în însăşi concepţia
filologia" p e 1903, p . i2t s q q . — P e n t r u r a p o r t u l d i n ­
autorului, ceiace s e c h i a m ă o „piesă morală": 'ad
tre L u c i l i u ş i H o r a ţ i u , v . C. C i c h o r i u s , Lucilius und
pudicos mores facta h a e c f a b u l a ' ( v . 1029).
Horaz, ş i , a c u m î n u r m ă : C . P a s c a l , La critica dei
1. L. c, p p . 15 — 16. — P e n t r u sensul l u i con- poeţi romani in Orazio, Catania 1920, p. 51 sqq.
dere, cf. î n c ă : „ s u m q u e a r g u m e n t i conditor ipse mei" (cap. III ; c e l e u r m ă t o a r e t r a t a t e d u p ă C a t u l l , Pollio,
( O v i d i u , Tristia, V , i , i o ) , c u m ş i c e l e s p u s e d e E . Cocchia, Tibull, Properţiu). — O frumoasă sintesă asupra lui
La Letteratura latina anteriore al' infl. ellenica, I, p. Horaţiu ca poet, în „Neue Jahrb.", pe 1922, p. 24
97 s q . , d e s p r e a c c e p ţ i u n e a s a c r a l ă a l u i c o n d e r e ( s a e c u - s q q : R . R e i t z e n s t e i n , Horaz als Dichter.
pare a voi s'o resolve în sensul, că Ennius a fost întroducâtorul, iniţiatorul genu­
lui la Roma, iar Lucilius, acela care i-a dat tîjv SauToo cp6mv. Formal, dificultatea
subsista, totuşi, întrucît rămîne întrebarea, dacă, în acest cas, Lucilius putea fi ca­
lificat de sâps-crj? (inventor) şi nu mai degrabă, să zicem, de xtcctojs sau aşa ceva.
Sensul poate fi, însă, acela: oricîţi precursori ar fi avut Lucilius (şi 1-a avut nu
numai pe acel avwvu[Aos 'auctor' de satură primitivă şi fâră contact, ce înnobilează,
cu arta greacă, ci şi o întreagă 'turba — minuta ! —• poetarum seniorum': Pacu-
vius, e t c ) , el rămîne adevăratul a p x ^ r ^ s : primul, care a coborît peste satura rudă
1
razele graţiei (x<*pt?) elene, şi adevăratul precursor în acest g e n al lui H o r a t i u s .
Denumirea de Luciliano charactere libelli ( V a r r o , De re rust., III, 2 , 1 7 ) e foarte
2
semnificativă din acest punct de v e d e r e . Lucilius resumă în el satira r o m a n ă ,
cu toate notele e i : tonul de „causerie" al lui Horatius, tonul de „sermon" al lui
Persius, ca şi invectiva lui Juvenalis (care-1 recunoaşte, expres, de m o d e l : 'Luci­
lius a r d e n s ' : I, 1 6 5 ) . 3

4
Acela, insă, care, — zice Wilamowitz, — „el, nu deja Lucilius, a meritat
în adevăr gloria de a prelucra materia străină şi felurită cu un sentiment adevă­
5
rat artistic, mult mai elenic decît modelele sale elenistice" e Horaţiu.
Centrul de greutate, însă, al acestuia nu era aici. Nu Musa pedestris a sati­
6
rei (Serm., II, 6, 1 7 care se tîrâşte pe j o s (Epist., II, 1 , 2 5 0 : sermone* repen-
1
tes per humum, putea să-1 conducă spre acele piscuri ale poesiei, către care îl
îndemnau cele mai nobile aspiraţii ale sale: Sublimi feriam sidera vertice (Carm.,
I, 1, 3 6 ) , — ci lyra: quod si me lyricis vatibus inseris (ibid., v. 3 5 ) . Să fie al
10-lea, la rînd (syxpîvsafraO cu cei âwla (Xupixoî), al căror catalog îl face undeva {Carm.,
8
IV, 9 ) — aceasta rîvneşte „barbarul" roman plin de conştiinţa valorii şi a merite-
1. „ L u c i l i u s , q u i p r i m u s c o n d i d i t s t i l i n a s u m " a c e a s t a e o ţ i o a s ă . T o t u l e, c ă , i n d i f e r e n t d e n u m e l e
( P l i n i u s , Nat. Hist., P r a e f . ) . Cf. M. R i c h t e r , Prisco- „ a u t o r u l u i " , ş i c h i a r d e al ei î n s e ş i , o f a r s ă p o p u ­
rum poetarum et scriptorum de se et aliis iudicia, l a r ă ( „ e i n e v o l k s m ă s s i g e P o s s e " ) a existat l a R o m a
In „ C o m m e n t a t i o n e s p h i l o l . I e n e n s e s " L e i p z i g 1914. înainte de prelucrările artistice greceşti ale lui A n -
3
p . 62 s q q . : „Lucii u m d e m u m s a t u r a m novum d r o n i c u s (cf. S c h a n t z , Geshichte der rom. Literatur ,
poesis genus atque R o m a n o r u m proprium condidisse I p . 22).
inter o m n e s constat", cett. — „Lucilius, h o m o doctus 3. Cf. Pichon, Hist. de la littérature latine ,3

e t p e r u r b a n u s " , — îl n u m e ş t e C i c e r o (De oratore, p . 115.

II, 25); cf. ibid., III, 171 ; „in q u o l e p i d e s o c e r i m e i 4. Kult. d Gegenw., l. c.
p e r s o n a lusit is, qui e l e g a n t i s s i m e id facere potuit, 5. Ridentem dicere verum (Sermones, I, 1,
Lucilius". — Vocabularul satirei luciliane e plin d e 24) s e r a p o r t ă l a vnouSoféXo'.ov al C y n i c i l o r , d e s i g u r ,
g r e c i s m e (vezi l i s t a l o r la M a r x , I, p p . 1 5 6 - 8 ) , d e dar a m i n t e ş t e n u m a i p u ţ i n p e T&XYJSTÎ Xsfs'.v a l s t o i ­
c a r e a p a r e p u r i f i c a t Ia H o r a t i u s (cf. M a r x , I I , p . 10) c i l o r (cf. àX7]9-s6siv Stœ navxo; xoû p £ o u — s i n c e r i t a t e ! — ,
L u c r u l n'a î m p i e d e c a t , t o t u ş i , p e L u c i l i u s s ă a t a c e principiul cardinal al educaţiei tinerimii la P e r ş i ,
p e u n A l b u c i u s c a g r e c i s a n t (II, 88 sqq.), p r e c u m d u p ă H e r o d o t , I , 136) ; d e fapt, H o r a t i u s e r a m u l t m a i
f a p t u l , că el î n s u ş i a t a c a s e „ n o m i n a t i m " î n d r e a p t a puţin. 'Epicuri d e g r e g e porcus', c u m s e r e c o m a n d ă
şi î n s t â n g a , n'a o p r i t p e a c e s t A r i s t o p h a n e s r o m a n , {Epist., I, 4, 15), d e c â t s t o i c : e p i c u r e i s m u l s ă u e r ă , în
să d e a în judecată pentru ultragiu p e m i m u l care-şi m a r e p a r t e , o a t i t u d i n e , o p o s a (cf. C o u r b a u d , Horace,
î n g ă d u i s e să-1 j i g n e a s c ă (Rhet. ad. Herenn., I I , 13, 19). P a r i s 1914, p . 102).
P e n t r u „ G r a e c i s i n t a c t u m c a r m e n " , cf. intemptatum 6. Cf. „ A r s P o e t i c a " , v . 95 : sermone pedestri.
Romanis ingeniis opus ( S e n e c a , Consol. ad. Pol., 8, 7. „ A r s P o e t i c a " , v . 229 : humili sermone.
27 („der S k l a w e P h a e d r u s e x i s t i e r t für d e n A r i s t o ­ 8. D e s p r e a ş a - z i s u l „ c a n o n " al l i r i c i l o r , v . W i ­
k r a t e n n i c h t " , e x p l i c ă B ü c h e l e r lui N o r d e n , Antike l a m o w i t z , Die Textgeschichte der griech. Lyriker, p.
2
Kunstprosa . I, p . 243, cf. n. 1). 5 s q q . — O i n t e r e s a n t ă aûpcpracs (recte : comissatio,
2. P e n t r u s e n s u r i l e c u v â n t u l u i auctor, v. T h e ­ au]i7t6aiov!) î n t r e liricii g r e c i ş i r o m a n i , p u t â n d s e r v i
saurus L . Lat., ad. voc. — D e altfel, si m a i ales ca p u n c t d e p l e c a r e î n s t u d i u l c o m p a r a t i v al liricei
pentru c e e a c e u r m ă r i m aici (originalitatea p o e s i e i ro­ a n t i c e , v . l a G e l l i u s , Noctes Atticae, X I X , 9.
m a n e faţă de cea grecească, fireşte !) t o a t ă d i s c u ţ i a
lor sale. 'Sume superbiam quaesitam meritiJ, îşi zice acela care poate spune des­
p r e el însuşi (Epist., I, 1 9 , 2 1 ) :
Libera per vacuum posui vestigia
Non aliena meo pressi pede, —
sau (III, 3 0 , 1 3 s q . ) :
Princeps Aeolium carmen ad ltalos
Deduxisse modos. (Sume, c e t t j ,
sau încă (I, 1 9 , 3 2 s q . ) :
Hune (sc. Alcaeum) ego, non alio dictam prius
1
Volgavi fidicen.
Şi cu drept cuvînt. Căci, dacă, cu prilejul lui carmina non prius audita' din
„Cântecul secular", P o r p h y r i o i-1 scoate înainte pe Laevius, dacă un 'relicta non
bene parmula' se poate reduce la o banală ^.rpic, T & V «px^'-WV, iar un motiv ca lu-
pum videre e un TOTCOS răscunoscut (pînă azi!), — iată, în schimb, o apreciare
globală asupra lui Horaţiu, făcută de un 'vir Latinis litteris Graecisque imbutus',
4
care poate fi crezut p e c u v â n t :
1. U n l o c c o m u n e n c o m i a s t i c , d e altfel : „ P r i m a
Syracosio dignata est ludere versu nostra nec eru-
buit silvas habitare Thalea", spune şi Vergii, glori-
f i c â n d u - s e c a î n t r o d u c ă t o r al b u c o l i c e i g r e c e ş t i l a
R o m a n i (cf. K u r t W i t t e , Der Bukoliker Vergil, S t u t t ­
g a r t 1922, p . 1).
2. Laevius lyrica ante Horatium scripsit (Por-
p h i r i o , a d H o r . , III, i , 2). D a r L a e v i u s (v. d e s p r e e l
în s p e c i a l Revue des études anciennes, B o r d e a u x , II
(1900) p . 204 s q q . , 304 s q q . ; III (1901), p . 11 s q q . ) ,
imită p e liricii elenişti, p e când H o r a ţ i u s e urcă s u s ,
la v e c h e a lirică e l e n i c ă !
3. N i c i a c e a c u r i o a s ă a u t o i m i t a ţ i e n u l i p s e ş t e :
90 d i n 107 p p . a l e l u c r ă r i i lut T h . F r i t z s c h e (Die
Wiederholungen bei Horas) sunt ocupate numai cu
î n ş i r a r e a l o c u r i l o r ! C o n c l u z i a lui R o i r o n , Étude sur
l'imagination auditive de Virgile, P a r i s 1908, s t u d i i n d
'l'influence d e V i r g i l e s u r lui — m ê m e ' , p a r e a s e i m ­
p u n e ş i a i c i : „ L e fait e s t , p a r l u i — m ê m e , s i g n i f i -
c a t i v , et m o n t r e d a n s q u e l l e s c o n d i t i o n s é t r o i t e s s e
m e u v e n t l a l i b e r t é e t l ' i m a g i n a t i o n d u p o è t e . Il fait
m i e u x c o m p r e n d r e à quel p o i n t l a l i t t é r a t u r e a n t i q u e
e s t u n e l i t t é r a t u r e d e f o r m u l e s " . A d e v ă r u l e că
prea m a r e bogăţie sufletească nu indică aceste repe­
tiţii şi că, p r e c u m ş t i m delà Norden, stilul e r a , î n
a n t i c i t a t e , „ e i n e G r o s s m a c h t " (Agnostos Theos, p.
143) ; t o t u ş i , o r i g i n a l i t a t e a personală r ă m â n e ş i , cănd
er à, î n c a d r u l î n s u ş i al a c e s t o r g e n u r i , e a s'a p u t u t
m a n i f e s t a d i s t i n c t , — c e e a c e e, o r i c e s ' a r s p u n e , c a ş u l
unui Horaţiu, unui V i r g i l , etc. — A s u p r a repetiţiilor la
O v i d i u , v . C a r l G a n z e n m ü l l e r , Aus Ovids Werkstatt,
II, î n „ P h i l o l o g u s " p e 1911, p . 397 şi u r m . ; l a L u -
c r e t i u , v. C a r o l u s G n e i s s e , De versibus in Lucretii
carminé repetitis (tesă l a S t r a s s b u r g 1878). — P e n t r u a-
c e l a ş i f e n o m e n , d e a l t f e l , la H o m e r , cf. J. A . S c o t t ,
Repeated Verses in Homer, î n „ A m e r i c a n J o u r n . o f
P h i l o l o g y " p e 1911, 313 s q q . , s a u C. R o t h e , Die Wie­
derholungen bei Homer. — U n s t u d i u s i n t e t i c , î n a-
princeps,
ore, Latinus
f
2
3
ceastă privinţă, dă W . Bannier, în „Rhein. Mus." p e
19T4, p , 491 sqQ. : Wiederholungen bei den griech. u.
lat. Autoren (cf. ibid. a n . 1912, p . 51B sqq.).
P e n t r u i n f l u e n ţ a modei a s u p r a s c r i i t o r i l o r antici»
e t i p i c c a ş u l lui P l i n i u s - c e l - T â n ă r , c a r e , „ h o m o Se­
v e r u s " , c â n d n u f a c e v e r s u r i , c â n d , s e a p u c ă s ă facă>
„ b r a v e l ' h o n n ê t e t é " : Epist., V I I , 4; I X , 25, 3. — D e s p r e
neajunsurile şi e x c e s e l e acestei m e t o d e cu s p e c i a l ă
p r i v i r e l a C o m e n t a r i u l l u i E d . N o r d e n l a c. V I d i n
„ A e n e i s " , v o r b e ş t e , î n s ă , c u d r e p t a t e şi t a l e n t d - ş o a r a
A . G u i l l e m i n , Quelques injustices de la critique in­
terne à l'égard de Virgile ( t e s ă l a D i j o n 1921), ară­
t â n d că n u e d e s t u l s ă d e s c o p e r i u n c l i ş e u l a V i r g i l
pentru a striga că imita p e Ennius, amintind că
autorul celor m a i multe clişee ale sale e V i r g i l
însuşi şi ajungând la conclusia, spirituală, că : „le
premier résultat de cette méthode, résultat prévu et
voulu, est la disparition c o m p l è t e de la personalité
d u c r i t i q u e ; l e s e c o n d , q u i , o n doit l ' e s p é r e r , n'a
é t é ni p r é v u n i v o u l u , e s t l a d i s p a r i t i o n n o n m o i n s
c o m p l è t e d e la p e r s o n a l i t é d u p o è t e " ; iar J. Ma-
r o u z e a u (Revue de Philologie, 1923, 91—92) s u b l i n i a z ă ,
că „ i m i t a ţ i a s e f a c e m a i p u ţ i n p r i n î m p r u m u t u r i ,
decât printr'un soiu d e c o n t a m i n a ţ i e i n c o n t i n u a şi
i n c o n ş t i e n t ă : autorul n u î m p r u m u t ă de la u n autor,
ci d i n t r ' u n f o n d c o m u n i n c o n ş t i e n t î n c o n ş t i i n ţ a s a ,
d i n r e m i n i s c e n ţ e , a s o c i a ţ i i , a s o n a n t e , d i n t r ' u n mediu
p o e t i c , ş i d a t o r i a c r i t i c e i l i t e r a r e ar fi s ă s t u d i e z e
„ c e t t e s o r t e d e xo'.vVj d e c o n c e p t s e t d e s e n t i m e n t s " .
Compară, în sfârşit, i n g e n i o a s e l e reflexiuni, despre
„Ies e x i g e n c e s d e l a formule" în literatura modernă,
p e c a r e l e f a c e F . B a l d e n s p e r g e r î n c a p . II, a l i n ­
t e r e s a n t e i s a l e o p e r e : La Littérature ( P a r i s 1913),
pp. 54-82.
4. W i l a m o w i t z — M o e l l e n d o r f f , Sappho und
Simonides, B e r l i n 1913, p . 305 s q q . : H o r a z u n d d i e
griechischen Lyriker.
 „Cel mai g r e c dintre poeţi. Numai cine ştie greceşte cât dînsul şi e cât el de
accesibil neîntrecutei frumseţi greceşti, îl poate judeca drept. D e unde vine aceasta ?
O spune el singur, pentrucâ el poseda spiritum Graiae tenuem Camenae şi pen-
trucă învăţase din filosofia greacă malignum spernere volgus. De bună-seamă
însă nu, fiindcă a r fi copiat pe Greci. D e copiat, de tradus, cuvinte fără spiritul
lor, traduseseră ei toţi de la dascălul Andronicus, toţi poeţii aceia p e cari Horaţiu
îi dispreţuia. Şi din filosofi calele lui Cicero, p e care autorul lor însuşi le numia
1
apograpka, nu şi-a dobândit Horaţiu libertatea de spirit. P e un Ennius şi Pacu-
vius îi putem întrebuinţa pentru Euripide, p e un Terentius pentru Menandru, p e
Cicero pentru Poseidonios. Cine cearcă aşa-ceva la Horaţiu, mântuie degrabă-de-
grabă. L a Catullus în poesiile-i docte şi în deplină măsură la Vergii d ă m destul
de adesea de disiecta membra ale poeţilor streini. L a acest nivel stătea Horaţiu,
cînd a compus 'vides ut alta' şi 'pastor cum t r a h e r e t ' ; d a r el n ' a rămas acolo. Imi­
taţie, jjitjxTjOTs, strigară epigonii Grecilor j u r împrejurul lui Horaţiu. . . . D a r , cînd
Horaţiu strigă ' v o s exemplaria Graeca versate' al său, atunci, de p e înălţimea
concepţiei sale estetice şi a puterii sale creatoare, el nu mai voia [xcpjais, ci ţfikoc,:
el pricepuse spiritul Grecilor, şi acesta e spiritul libertăţii. Poetul celor dintîiu
cărţi de ode putea să privească încă drept supremă recompensă faptul de a fi nu­
mărat ca al zecilea pe lângă cei nouă lirici greci. Poetul, care nu catadixise să
copieze pe Pindar, e r a mai mult de cît poetul lui Aeolium carmen: Romanae fi-
dicen lyrae e r a el, şi p e acest poet nu-1 va înţelege nimeni, care nu ştie să p r e -
ţuiască după cuviinţă maiestas populi Romani şi al său custos Caesar. Dacă însă
înţelege cineva această lirică şi, p e deasupra, epistolele, pentru care la toată urma
nu există niciun model la Greci, atunci îşi dă seamă şi de aceia, că Horaţiu este,
întâiu, o stea cu lumină proprie, nu mai puţin decît Grecii, şi al doilea, adevă­
ratul mijlocitor între noi şi Greci, faţă de cari, în cele din urmă, el dobîndise
acea libertate, p e care şi noi v r e m s'o afirmăm".
Trecem acum la elegie.
Primul cuvînt îl va avea aici tot Quintilian, iar ultimul — tot Wilamowitz.

5. E celebru pasagiul, în care Quintilian îşi expune judecata sa asupra elegiei şi

elegiacilor romani (l. c.J:
„Elegia Graecos provocamus, cuius mihi tersus atque elegans maxime videtur auctor
Tibullus. Sunt qui Propertium malint. Ovidius utroque lascivior, sicut durior Gallus."
A t î t : urmează pasagiul, deja citat, despre satiră.
Dar, după cum acolo i-am putut pune alături p e unul dintre împricinaţi, —
Horaţiu, — tot aşa aici îl putem pune pe Ovidiu. Şi, anume, nu în versurile, ci­
tate de obiceiu, cu diadohia cronologică 'succesor fuit', cett. (Tristia, I V , i o , 5 1
sq.), ci în acea interesantă syncrisis estetica din Tristia, V , 1 , 1 5 s q q . :
Delicias si quis l a s c i v a q u e carmina quaerit,
P r a e m o n e o : n o n est, scripta q u o d ista legat.

1. [ Â n o Ţ p a c p a sunt; minore labore fiunt: verba dreptate, când relevă, că, pentru R o m a n i , el e un
antum affero, quibus abundo : a d A t t i c u m , X I I , 52, Platon şi un Demostene, în aceaşi persoană (Platon,
3; p e n e d r e p t o m i s î n Thes l. I. s. v . apographon]. I, P- 745)-
Cicero se micşora de a s t ă d a t ă : W i l a m o w i t z îi face
 Aptior huic GalluSj blandique Propertius oris,
Aptior ingenium mite Tibuîlus erit.

In aceste trei nume, în adevăr, la care se adaugă al autorului distihurilor, şi

1
în nu mai mult de j u m ă t a t e de veac se cuprinde toată elegia lirică r o m a n ă , •—
una din gloriile cele mai autentice, totuşi, ale literaturii antice şi unul din cei mai
2
străluciţi exponenţi ai originalităţii r o m a n e .
întâiul dintre aceste nume, Cornelius Gallus, nu e, din nenorocire, astăzi,
decît numai un n u m e : opera lui nu ni s'a păstrat. Mai fericiţi decât noi, Tibuîlus
Properţiu, Ovidiu, Marţial au cunoscut-o şi admirat-o. Unii din ei au şi imitat-o,
Vergii însuşi, între alţii. Şi, dacă ştim azi ceva despre el, în afară de anume măr­
3
turii răzleţe (la Cicero, Probus, etc.) ştim atâta cât transpare, din opera lui,
prin imitaţiile acestora, — evident, ipotetic. Şi tot ipotetic putem face oarecari de­
ducţii, relative la unele „modele" greceşti ale sale. A ş a de ex., din paralela între
Vergilius, Ecl. X , 1 8 (et formosus oves ad /lumina pavit Adonis) şi Tibuîlus, II,
3, I I (pavit et Admeti tauros formosus Apollo), Skutsch * conchide la un izvor
comun, care a r fi tocmai Gallus, al cărui 'succesor' e r a ; iar, mai departe, din pa­
a u n e a
ralela cu Theocrit, X X , 3 3 (yj&> xalbc, Aiovuao; ev aptea'. uopxiv IXaovst), j g ^ în­
cheierea, că „Gallus a tradus pe Theocrit, sau, cel puţin, în operele sale, existau
imitaţiuni din Theocrit". Combinaţiunea e ingenioasă; decît, nimic nu ne poate ga­
ranta că e mai fericită, ca aceea, tot a lui Skutsch, privitoare la „Ciris": Gallus
cată, adecă, să fie autorul acestei poeme, pentrucâ se găsesc în ea trei versuri
din Ecl. V I . ( 7 5 — 7 ) a lui Vergii, care, bânueşte Skutsch, trebuia să le fi reprodus
de acolo, — p e cind faptele, cum a dovedit Leo, stau tocmai dimpotrivă: „Ciris",
5
le-a reprodus din Eclogă.

1. O f u g a r ă r e v i s t ă a întregii literaturi antice Bspsvix.»); TcAoK.a|ioj ( L X V I , 39) c u Aeneis, V I , 460 :

p î n ă la e l (v. Amores I , 15). 'invitus, regina, tuo de litore cessi' (o. c, p . 17).
2. I n c e p r i v e ş t e originea numelui elegie în­ Dar aceasta o observase deja Ellis, A Commentary
suşi, v . p e lîngă art. resp. din W a l d e , pârerea lui on Catullus', p . 369; cf. W i l a m o w i t z , Reden u. Vor-
Wilamowitz, Sappho und Simonides, p . 297, n. 1 : träge*, p. 195 sqq.: „Die Locke der Berenike",
„Un vers care s e înfăţişa în sAs-fo;, primi tot a s a c u m ş i Hellenistische Dichtung in der Zeit des Kalli-
d e b i n e n u m e l e d e lAs-fsîov, c a şi i a p l s t o v d u p ă Ta|ijio£... machos, 11, 277 s q q : „ C a t u l l s h e l l e n i s t i s c h e G e d i c h t e " .
ş i OTCOVSSIOV d e la ajcovSr;,", d a r , faţă cu bocetul 'ca- O nouă ediţie critică a dat d e curînd W . Kroll.
r i a n ' , o r i g i n e a a c e l u i s A s - p s î n s u ş i e, foarte posibil, U n punct de v e d e r e c u totul n o u în f a i m o a s a
străină. Despre raportul dintre SASŢSTOV, sb\o-ţia si „Cirisfrage" în s e m n u l priorităţii vergiliene repre-
elogium v. O . N a z a r i , in „ R i v i s t a di f i l o l o g i a e di i s t r u - s i n t ă a c u m K u r t W i t t e , Horas und Virgil, Kritik
z i o n e c l a s s i c a p e 1912, p . 573 s q q . P e n t r u f o r m a l a t i n ă a oder Abbau ? ( E r l a n g e n 1922): s p r e deosebire de
c u v î n t u l u i , c f O v i d i u s , Heroides, X V , 6—7: elegeia Skutsch, care credea în originalul horaţian imitat
flebile c a r m e n n o n facit ad lacrimas barbitos ulla de V e r g i l i u , W i t t e s o c o a t e , că versul lui Horaţiu
m e a s . ( S a p p h o c ă t r ă P h a o n ) . I d e m , Amores, III, 9, (Epod. X V I , 34: credula nec ravos timeant armenta
3 sqq.: leones e c o p i a c e l u i v e r g i l i a n (ubera, nec magnos
Flebilis indignos, Elegeîa, solve capillos! metuent armenta leones) şi, lărgind cadrul, sus­
A ! n i m i s e x vero nune tibi n o m e n erit, cett. ţine că, şi'n Ciris, „nu Vergii a imitat Ciris în
Cf. ibid., 111, 15, 19 (in e p i l o g o ) : i m b e l l e s elegi, ge- fiecare d i n e g l o g e l e s a l e , c i a u t o r u l l u i Ciris e a c e l a
nialis Musa, vaiete. care, într'un singur p o e m , a utilisat cea mai mare
3. V . , neapărat, vestitul repertoriu care e parte din e g l o g e l e lui Vergii" ( p . i0), fiindcă, în
W. S. Teuffel, ed. 6 (prelucrată de W . KrolI şi Fr. c e l e d o u ă p o e m e a l e lui H o r a ţ i u (Epod. 11 ş i X V I )
S k u t s c h ) , 11, 50 s q . , ş i S c h a n z , ad loc. se întîlnesc numeroase motive ce apar şi'n egloge,
4. Aus Vergils Friihseit, II: Gallus und împreună cu sitele ce figurează în G e o r g i c e . Lu­
Vergii, Leipzig 1906, p . 177 s q q . crarea a c e a s t a a lui W i t t e , dealtfel, nu e decît c o m ­
5. D r e p t a t e are, sigur, Skutsch, cînd com­ plementul alteia, fundamentală în c h e s t i e : Der Bu-
pară p e 'invito, o regina, tuo de vertice cessi' din koliker Vergii, Die Entstehungsgeschichte einer rom.
 Dar, fiindcă am atins această problemă, a raporturilor dintre Vergii şi ele­
giaci, — să insistăm un moment.
Ecloga Vl-a lui Vergii stă absolut isolată în întreaga literatură greco-romană.
1
Niciun model, care să-i fi putut servi, nu s'ar putea a r ă t a .
Ea a servit însă ca model lui Ovidiu în „Metamorfose", p e n t r u care nu se
2
găseşte nici un prototip grecesc. C u m se vede, originalitatea literaturii romane
nu e o simplă „ambiţie". Oamenii aceştia nu s'au mulţumit a adopta şi adapta mo­
delele greceşti; ei au creat înşii tipuri literare, pentru cari nu există corespon­
3
dent în literatura g r e a c ă . Presenţa versurilor din ecloga vergiliană în „Ciris" e
încă un indiciu d e popularitatea e i : căci n u încape îndoială că autorul acestei
poeme e un contemporan al lui Ovidiu. Influenţa Eclogelor şi Georgicelor asupra
4
lui Tibul, în deosebi, e din cele mai probabile.
Intorcându-ne acum la Gallus, vom spune că, fără a putea exclude în m o d
5
absolut o influenţă a lui Theocrit sau Euphorion asupra s a , nu credem, că ea
ar fi putut fi decisivă asupra operei sale: Euphorion n u se constată să fi scris,

Literaturgattung ( S t u t t g a r t 1922), î n c a r e e g l o g e l e d e s i d £ e s , est demeure un vieux Romain pour la

poetului latin sînt explicate nu n u m a i î n c o m p a r a ţ i e rudesse inculte de la forme" ( E d . G o u m y , Les La-
c u i d i l e l e l u i T e o c r i t ( s e s e m n a l e a z ă , p e n t r u I-a e c l . , tins, P a r i s 1892, p . 122). Cf. P a t i n , Etudes sur la
împrumuturi d i n elogiul lui P t o l e m e u c a : Theocr., poesie latine, I, p . 100 s q q .
v. 60 ElXsffrtnav sßwaaTO... ßs6apv)[isva riiSiveaatv = V e r g . , 4. W i l a m o w i t z , Sappho und Simonides, p.
v . 36 maesta deos... vocares; T h e o c r . , v . 66 SXfks 295, a p u t u t s c r i e : „ T i b u l l n u a d u c e m a i n i m i c a l t ă -
y.oups = V e r g . , v . 46 fortunate senex), ci şi p r i n e l e c e v a d e c î t c e l e z e c e e c l o g e a l e lui V e r g i i " . D e s p r e
însele, stabilind, în acelaşi timp, cronologia lor, p e s e n t i m e n t u l n a t u r i i la T i b u l l , p l i n d e n o s t a l g i a v i e ţ i i
basa motivelor bucolice întrebuinţate de poet. d e ţ a r ă , v . B i e s e , Naturgefühl bei d. Griechen und
1. V . t o t u ş i N e m e t h y , De sex ta Vergilii ecloga Römern, I I , p . 88 s q q .
( B u d a p e s t a 1909) ş i Ciris, e x c u r s u l 111: „ d e E u p h o - 5. L e o , Römische Lit. d. Alt. (în „ K u l t . d.
r i o n e V e r g i l i i i n e c l o g a s e x t a a u c t o r e " ( p . 142), u n d e G e g e n w . " , p . 369), o b s e r v ă j u d i c i o s , c ă , Ia î n t r e b a r e a ,
s e a f i r m ă c ă v . 31 ş i u r m . a l e a c e s t e i e c l o g e s u n t d a c ă t ă c e r e a t r a d i ţ i e i î n s e a m n ă negreşit că suntem
excerpte din „epyllia Euphoriana". î n faţa u n e i c r e a ţ i i o r i g i n a l e a p o e t u l u i r o m a n , „ v a
2. N o r d e n , Einleitung, I, 376: „ M e t a m o r ­ da, p o a t e , o d a t ă r ă s p u n s u l p ă m î n t u l E g i p t u l u i " , —
p h o s e n — E n z y k l o p ä d i e " . ; cf. ş i W i l a m o w i t z , Helle­ d e s p r e a l e c ă r u i r e v e l a ţ i i , v . î n t r e a l t e l e : J. P a r t s c h ,
nistische Dichtung, I, 241: „ N u r « ! « unsterbliches epi­ .Papyrusforschung ( L e i p z i g 1914), p . 3 s q q . , ş i W i l a ­
2
sches Gedicht e n s t a n d n o c h u n t e r A u g u s t u s [ p e l â n g ă m o w i t z , Reden und Vorträge , p . 224 s q q . : „ A u s
„Aeneis"], die Metamorphosen Ovids. E s verdrisst ä g y p t i s c h e n Gräbern". Cf. d e a l t f e i V e r g i l i u s , Ed.,
mich immer w e n n s i e dies Gedicht rhetorisch schelten", I X , 50. D e s p r e t r a d u c e r i a l e l u i G a l l u s d i n E u p h o ­
— d u p ă c e ibid., p p . 239—240, s p u n e a d e s p r e Amores r i o n , v. M e i n e k e , Anal. Alexandr., p . 24 s q . L a a c e i a ş i
şi Fasti: „Dann w a g t Ovid ein L e h r g e d i c h t in D i s - g r u p ă d e cantores Euphorionis ( C i c e r o , Tuse iisp.,
ticha z u kleiden, z u d e m i h m Tibulls Marathusge- III, 19, 45; cf. a c u m s i W i l a m o w i t z , Hellenistische
d i c h t e A n r e g u n g g e g e b e n h a t t e n , kein Grieche. E r Dichtung, I, 229 s q q . ) , „ A l e x a n d r i n i " , „neoterici",
w i r d a u c h s e i n e R e z e p t e für H a u t p f l e g e i n d e r s e l b e n (vsotspoi), a p a r ţ i n e C a t u l l u s î n s u ş i (c. L X V I ; cf. L X V ,
F o r m g e g e b e n h a b e n , ohne nach einem griech. Vor­ C X V I ) , î m p r e u n ă cu discipolii s ă i : Cinna, Bibaculus
bilde z u s u c h e n , u n d m a n s o l l d i e F a s t e n n i c h t a u s Cornelius N e p o s (căruia îi dedică volumul), V a l . Cato,
d e n Mvjve; d e s S i m i a s a b l e i t e n , v o n d e n e n m a n n u r e t c . (cf H o r a t i u s , Serm., I, 10, cu c o m e n t a r i u l l u i
d e n Titel kennt". O părere c u totul contrarie e x p r i m ă Lejay). Pentru V a l . Aedituus, Porcius, Licinius şi
R o h d e , Der griech. Roman , 2
p . 132. N i c i p e n t r u Q . L u t a t i u s C a t u l u s , v . G e l l i u s (Nod. Att., X I X , 9,
p o e m e l e latine (Vergii, H o r a t i u , T i b u l l , Properţiu) 14; cf. A p u l e i u s , Apolog., 9); i a r d e s p r e v e r s u r i l e
în stil d e fsvslKUco'.ö; Aö-pg, c u t o a t ă m e n ţ i u n e a l u i lui V a r r o A t a c i n u s , c a ş i d e s p r e î n t r e a g a s i t u a ţ i e
D i o n y s i o s d i n H a l i c a r n a s s u s , n u s e g ă s e ş t e p î n ă a- a a c e s t e i f a s e d i n p o e s i a r o m a n ă faţă d e c e a g r e a c ă
c u m u n m o d e l î n l i t e r a t u r a g r e c e a s c ă (cf. B u r g e s s , ( h e l l e n i s t i c ă ) , v. R o h d e , Der griechische Roman,
The Epideictic Literature, p . 144). L e i p z i g 1900, p . 130 s q q . ( î n s p e c i a l , n o t a 1). — O
adunare la un loc a fragmentelor din Euphorion
3. S e ş t i e c â t d a t o r e ş t e filosofiei epicureice
(cele d i n Meineke şi cele din „Berliner Klassiker­
L u c r e t i u s şi c â t s e p l â n g e e l d e ' p a t r i i s e r m o n i s 1
t e x t e " , V , p . 57 s q q . ) , î n t e s a lui S c h e i d w e i l e r
egestas'. D e s p r e el s'au putut scrie, totuşi, cu c e a
(Euphor. fragm., B o n n 1908).
m a i m a r e dreptate, cuvintele următoare : „Cet h o m m e ,
disciple absolument asservi d e s Grecs, pour l e fond
 1
nici el, elegii, — cu atât mai puţin elegii erotice, al căror representant prin
excelenţă, la Roma, era Cornelius Gallus.
Până la proba contrarie, deci, credem, cu N é m e t h y şi Jacoby, că Gallus e
2
creatorul elegiei lirice r o m a n e .
3
Dela el porneşte Tibul, care nu-1 pomeneşte însă, — cum nu pomeneşte,
de altfel, nici modelele-i greceşti.
Se pomeneşte, în schimb, Properţiu, cu profusie.
4
Crainicul entusiast al lui Vergii, — Umbrian, ca şi dînsul, — se proclamă
5
pe sine însuşi: Romanus Callimackus. Alăturea de Callimachos ia loc Philitas:
6
Callimachi manes et Coi sacra Philitae. — Pentru întrebuinţarea lui Mimner-
7
mos nu există o dovadă sigură, dar, — precum observă Wilamowitz, — nici
contra ei. — Elementele de judecata se reduc, în această privinţă, la două pasagii:
unul din Propertius, celalalt din Horatius. Acesta, care lui Tibul îi adresează o
epistolă (I, 4 ) / pe Properţiu nu-1 numeşte nicăiri, dar avem motive să credem,
că la el face alusie, când scrie (Ep. ad Florum, II, i o o s q . ) :

1. Cf. J. H . L i p s i u s , De elegiae Graecae pri- dass sie ein Gedichtbuch so abrunden können, dass
mordiis, î n „ X e n i a N i c o l a i t a n a " , L e i p z i g 1912, p . 1 erst das Ganse jedem einzelnen die volle Wirkung
s q q . , ş i P . T r o l l , De elegiae Romanae origine, d i s e r t . verleiht. Wenigstens wissen wir von keinem so ge­
G ö t t i n g e n 1911. bauten griechischen Buche; es ist auch von den Epi­
2. N e m e t h y G e z a a r e v e n d i c a t , c e l d i n t â i u , grammensammlungen schwer denkbar" (Hellenistische
într'un studiu asupra „Elegiei r o m a n e în raport cu Dichtung in der Zeit des Kallimachos, I, p . 237, 240).
c e a g r e a c ă " , d i n 1903, o r i g i n a l i t a t e a e l e g i e i l a t i n e . 3. O f o a r t e n i m e r i t ă şi amănunţită analisă
Scrisă ungureşte însă (pentru cunoscători: A râmai şi caracterisare a personalităţii lui Tibull, în : A .
elegia vissonya a göröghös), lucrarea a rămas, fireşte, C a r t a u lt, Tibulle et les auteurs du Corpus Tibullia-
i n a c c e s i b i l ă l u i F. J a k o b y , c a r e , î n s t u d i u l s ă u : Zur num, P a r i s 1909, p . 39 s q q . : c a l i t ă ţ i r o m a n e ('goût
Entstehung der röm. Elegie, d i n „ R h . M u s " p e 1905, de la c a m p a g n e , piété, amour') ! V . a c u m şi Kurt
p. 3 8 s q q . , a j u n g e , i n d e p e n d e n t , la a c e a ş i c o n c l u s i e , W i t t e , Die Geschichte der römischen Elegie, I : Ti­
— c e e a c e n ' a î m p i e d e c a t , t o t u ş i , o c o p i o a s ă şi a c e r b ă bull, E r l a n g e n 1924 ( = Die Gesch. der römischen
p o l e m i c ă ( v . N e m e t h y , A. Tibulli Carmina, p . 344 Dichtung im Zeitalter des Augustus, III. Teil).
s q q ; A râmai elegia, B u d a p e s t 1905, p . I X , s q q :
4. M a r x g r e ş e ş t e c â n d îl s o c o a t e C e l t , c u m
Ciris, e p y l l i o n p s e u d o v e r g i l i a n u m , p . 8 s q . : „ F . J a k o b y
o b s e r v ă W i l a m o w i t z (Red. u. Vortr., p . 266, n. 1) ;
iile, qui o r i g i n e m elegiae R o m a n a e duobus p o s t a n n i s
„Catull i s t F r a n z o s e , V e r g i i Italiener".
denuo detexit . . . T e m p u s est enim, ut talibus ho-
muncionibus, qui n o s H u n g a r o s i m p u n e laedi p o s s e 5. Umbria Romani patria Callimachi (IV,
c r e d u n t . . . , o s t e n d a m u s veritatem antiqui proverbii: 1, 64). Cf. I , 22, 9 s q . : Proxima supposito contingens
Cave laedas Hungarum ! [Vetustius venustiusque Umbria campo me genuit terris fertilis uberibus.
Noştri illud ,Cave canem' excogitarunt]. H a b e m u s 6. III, 1, 1 ; III, 9, 44 ( m s s . poeta); I V , 6,
enim l i n g u a m L a t i n a m , quae patribus nostris erat 3. — R e p e t i ţ i i l e s u n t , şi l a P r o p e r ţ i u , f r e c v e n t e .
altera p a e n e vernacula, s c i m u s loqui, ut totus audiat 7. Mimnermos und Propers, în „Sappho u.
t e r r a r u m o r b i s " , etc.). — C u l e g e m , î n s f â r ş i t , a c e s t e S.", p . 276 s q q .
cuvinte ale lui W i l a m o w i t z , fixând poziţia elegiacilor 8. V . U l l m a n n , Horace and Tibullus, în
r o m a n i faţa d e G r e c i : „ W i e g e r n m ö c h t e n w i r d a s „ A m e r . J o u r n . of. P h i l o l o g y " p e 1912, p . 149 s q q . ;
[ i m i t a ţ i i l e lui Properţiu d i n M i m n e r m o s ş i K a l l i m a c h o s ] — P o s t g a t e , Albius and Tibullus (ibid., p . 450 s q q . ;
im einzelnen verfolgen, aber, auch w e n n w i r e s cf. p . 456 s q q . ) . P . Lygdamus, v. m a i a l e s „Musee
k ö n n t e n , w ü r d e s i c h d a r a n n i c h t s ä n d e r n , d a s s diese B e l g e " p e 1904, p . 339 s q q . , (de M i r m o n t ) , ş i „ R i -
Elegie weder mimnermisch noch kallimachisch, v i s t a di f i l o l o g i a " p e 1901, p . 273 s q q . : C a l o n g h i ,
sondern propersisch ist. G a n z e b e n s o ist die Elegie des De Lygdamo Ovidii imitatore ; d e altfel, c a ş i p e n ­
Tibullus tibullisch, u n d n o c h v i e l w e n i g e r l a s s e n s i c h tru Sulpicia, v . C a r t a u l t , 0. c, p . 81 s q q . ( a u t o r u l
i h r e E l e m e n t e a l s N a c h a h m u n g e n v o n d e m u n d je­ r e s p i n g e atribuţia „Panegiricului" lui Propertius, sus­
nem erweisen, geschweige denn das Ganze . . . Die ţ i n u t ă d e N é m e t h y , Lygdami carmina, Budapesta
G r i e c h e n h a t Ovid w i e P. u. T. g e k a n n t u n d g e n u t z t ) 1906'. — D e a d a u s , a c u m î n u r m ă : e d i ţ i a S m i t h ş i
a b e r es ist seine Kunst, er hat sich die Gesetse ge­ t e s e l e d-lui M. P o n c h o n t (I. Tibull et les auteurs du
geben, denen er sich fügt, ohne dass sie ihn in der Corpus Tibullianum, t e x t e e t t r a d u c t i o n , II. Etudes
freien Bewegung hemmen. E s s c h e i n t , d a s s diese drei sur le texte), a n u n ţ a t e î n „ R e v u e d e s É t u d e s L a t i ­
Dichter vor den Griechen aiich das voraus haben, n e s " , II. (1924), p . 18.
 Quis, nisi Callimachus ? Si plus a d p o s c e r e visus,
1
Fit Mimnermus et optivo c o g n o m i n e crescit.

Locul din Properţiu, însă, de care vorbirăm mai sus, spune atâta (I, 9, 1 1 ) :
P l u s in amore valet Mimnermi versus Homero.

Evident, nu e chiar ce spune Horaţiu, cu un fel de 'Romanus Mimnermus' şi

cu promovarea de la 'alexandrin' la clasic; dar, chiar dacă n ' o fi fost de fapt de­
cât atâta, — atâta ajungea pentru a provoca şi explica răutatea lui Horatiu, căruia
Properţiu îi era de sigur, antipatic: de ce, altfel, această 'damnatio memoriae'?
Din Mimnermos, însă, are Propertius ceva mai mult decît din „uscatul învă­
2
ţat de cabinet" care e P h i l i t a s şi pe care, totuşi, îl invoacă, repetat, ca model
al său. Philitas trebuie să fi fost un fel de Theocrit, total diferit de Properţiu, ca
3
şi de Mimnermos: Navvd» a acestuia, nu numele proprii pe care le găsim la
Euphorion şi Parthenios ca titluri şi de cari nu putem afirma că designau cartea
întreagă, — Nanno a lui Mimnermos se reflecta singură în Cynthia lui Properţiu,
4
întrebuinţată ca titlu al cărţii. Şi aceasta, cum s'a observat, dă un sens deplin
cuvintelor lui Horaţiu. Căci, ca şi Mimnerm, Properţiu şi-a întitulat cartea sa
'Cynthia', după numele iubitei pe care o cântă şi care dă operei o unitate ce nu
5
se regăseşte la T i b u l : elegiile asupra Deliei sunt cu totul disparate. Ca şi per­
sonalităţile lor, — doi poli, — operele lui Tibul şi Properţiu sunt diametral opuse.

1. H o r a t i u s î n s u ş i citează din M i m n e r m u s : N o m e n h a b e t Nemesis, C y n t h i a n o m e n h a b e t ;

Epist., 1,6, 65 s q . ({¡£0; cpt,Xij9ovo;), p r o b a b i l , î n s ă , n u d i r e c t . V e s p e r e t E o a e n o v e r e Lycorida terrae
2. A ş a , şi n u „ P h i l e t a s " , c u m s e s c r i e d e Et multi, quae sit nostra Corinna, rogant
o b i c e i u , e o r t o g r a f i a c o r e c t ă a n u m e l u i , — (cf. W i l a - (Ars amat., I I I , 536—538); cf. Amores: I I I , 9, 3 1 :
m o w i t z , o. c, p . 288). S i c Nemesis l o n g u m , s i e D e l i a n o m e n h a b e b u n t .
3. C i t a t ă d e A t h e n a e u s ( X I I I , 597 A) p r i n t r e Ibid. v . 55 s q q . : o contentio î n t r e c e l e d o u ă a m a n t e
ivSogai Ixaîpat: TTJV Mt|i,vsp[iou auXrjxptSa Navvto. a l e Iui T i b u l l u s , a d u c â n d ş i o p r e c i s a r e c r o n o l o g i c ă :
4. Cynthia Monobiblos a gramaticilor (cartea Delia d e s c e n d e n s ' f e l i c i u s ' i n q u i t ' a m a t a
I-a d i n Elegiae); cf. M a r ţ i a l , X I V , 189: monobiblos S u m tibi: vixisti, dum tuus ignis eram'.
Properti. — N u m e l e istoric al eroinei e r a , d e altfel, Cui Nemesis ' q u i d ' a i t 'tibi' s u n t m e a d a m n a d o l o r i ?
Hostia, (Schol. ad Juven. V I , 7; Apuleius, Apolog. Me tenuit m o r i e n s deficiente m a n u ' .
279), p r e c u m a l D e l i e i e r a Plania {Ş%Xoc,—planus) 5. W i l a m o w i t z , /. c, p . 295, n. 1, d e c l a r ă c ă
( A p u l e i u s , /. c, 10): p o a t e c h i a r s ă fie v r e o l e g ă t u r ă nu p o a t e găsi, în toată l u m e a greacă, echivalentul,
î n t r e a l e g e r e a a m â n d u r o r a : Cynthia ş i Delia sunt c a r e l a ţ i i s o c i a l e , al e r o i n e l o r e l e g i e i r o m a n e : C y n ­
d e o p o t r i v ă a c a s ă î n Delos ( o r a ş u l c u a c e s t n u m e fiind t h i a , D e l i a , C y t h e r i s . „In s p e c i a l t i p u l d e femme ga­
aşezat lângă m u n t e l e Cynthius) şi epitete ale Dia- lante, al c ă r e i b ă r b a t e c â n d i n d i f e r e n t , c â n d i n c o ­
n e i . — Lesbia lui C a t u l l u s (=Clodia, la Cicero ş i : m o d , apare, după cât ştiu, n u m a i la R o m a " . Deci,
„Quadrantaria Clytaemnestra", „Medea Capitolina", o r i c u m , — î n c ă u n e l e m e n t d e originalitate romană !
BoSras, „ f l a g r a n t i b u s o c u l i s " , d e s p r e c a r e v . a c u m M. — A d r e m , cf. î n c ă , l a P r o p e r ţ i u , II, 6, catalogul
R o t h s t e i n , Catull u. Lesbia, î n „ P h i l o l o g u s " p e 1922» hetairelor a p o i A t h e n a e u s , X I I I 21 (xaXo; -;s 6 t S v
p p . 1—34 ş i A . H . W e s t o n , The Lesbia of Catullus, KopiViKwv aocp'.atTjg, â xotg iiaS-Tjmlg Sty)ŢoojiEVog, äxi "Qvu-
î n „ C l a s s i c a l J o u r n a l " , X V (1920', p. 501 s q q ) , Lv- p,ov l - a i p a ; Svojia. v-al âXXa. Ss •KoXXd... Spâfiara COTO
coris a lui G a l l u s , Nemesis, „ c u r a r e c e n s " , n e i d e n t i f i ­ Ixaipffiv ia)(s t a s S7irfpa9â;. SâXaxra AioxXsou;, t&spsy.pâioue;
c a b i l ă , a lui T i b u l l (v. e l e g ' a lui O v i d i u l a m o a r t e a Kopiavvcö, Eövbcou 73 <J>iAuXX£ou "Avxsm, MsvavSp&u SE 8aig xal
a c e s t u i a : Amores, III, 9; cf. Ars amatoria, III, <Mviov, 'AXsg'.So; 'Oraupa, EußoöXou KXs<Jj65pa. C f 52; 52),
535 — 537) s u n t î n a c e i a ş i s i t u a ţ i e . — P e n t r u c e i ini­ s i , în s p e c i a l ; K. B o r i n s k i , Literarische Schicksale
ţiaţi v e r s u l p e r m i t e a , d e a l t m i n t e r e a , r e s t i t u i r e a a d e ­ griech. Hetären, î n „ P h i l o l o g u s " p e 1908, p . 606 s q q .
văratelor n u m e : pseudonimele erau isometrice. — D e f a p t , c u m o b s e r v ă L e o ( c o n t r a R o t h s t e i n ) , iz­
C y n t h i a d i n O v i d i u s (Heroides, X V I I I , 74), c a ş i î n ­ vorul primordial pentru întreaga poesie artistică —
treg pasagiul, pare u n ecou properţian, c u m sunt e r o t i c ă e î n comedia attică, în special Menandru:
atâtea î n opera relegatului dela T o m i s , — deşi, de r a p o r t u l d i n t r e a m a n t şi c u r t i s a n ă . — Claudia din
f a p t , e v o r b a d e l u n ă (Cynthia, s c . Diana). După M a r ţ i a l , V , 78, 31, n u e î n s ă o f e m e i e , c u m s'a cre­
obiceiul său, Ovidiu repetă până la saturaţie acest zut, ci v e s t i t a c o n d u c t ă d e a p ă d i n R o m a ( W .
„ c a n o n " al „amicelor" p o e t i s a t e : F r ö h n e r , î n „ P h i l o l o g u s " p e 1912, p . 166 s q . ) .
 O influenţă încă mai puternică, însă, a avut asupra elegiei r o m a n e Catullus:
fără strălucitul compatriot al lui Pliniu, care se făleşte cu el (Nat. Hist. Praef. i ) ,
nici Properţiu, nici Sulpicia n ' a r fi făcut elegii. . .
Aceasta ridică însă o nouă problemă, — de ordin intern, am zice — şi anume:
problema priorităţii, în materie de elegie, în cadrul literaturii r o m a n e . Când Pro­
perţiu exclamă (III, i , 3 s q . ) :
Primus e g o ingredior puro de fonte s a c e r d o s
Itala p e r Graios orgia ferre e h o r o s , —

şi ceva mai apoi (vv. 17—8):

S e d , q u o d p a c e l e g a s , o p u s h o c de m o n t e sororura
Detulit intacta pagina nostra via, —-

să ne aducem aminte însă de atâţia 'primus' cu rost şi fără rost (Verg., Georg.,
1
III, 1 0 ; H o r . , Carm., III, 3 0 , 1 3 , e t c ) : xoiv&; zokoq — şi să rămânem la Gallus.
Problema de căpetenie r ă m â n e însă cea e x t e r n ă : a raporturilor elegiei ro­
mane cu 'exemplaria Graeca'. Şi din acest punct de vedere, lucrurile sunt oare­
cum definitiv stabilite.
Nu poate Gallus să fie considerat ca un imitator al lui Euphorion, care, în
2
viaţa lui, n ' a făcut un Siazi^ov (versus elegiacus). Imitaţia lui Mimnerm, care p a r e
reală, Wilamowitz însuşi o limitează numai la Propertius, şi numai la o p a r t e a
operei sale. Iar Callimachus şi Philitas, — întrucât citarea lor ostentativă nu e
mai mult o manifestare de doctus poeta —, scriind, cum au s c r i s : n u elegii per­
sonale, cu sentimente proprii, ci simple episode mitice cu subiect erotic, nu pot
constitui un prototip adecvat pentru elegia romana, esenţial lirică, subiectivă, per­
sonală, — cum am văzut că era, în parte, însăşi ecloga vergiliană: o particula­
3
ritate a sufletului italic!
4
începând cu Gallus, creatorul ei, continuând, — cred, ascendent, — cu Tibul
şi Properţiu, de la cari datează, propriu-vorbind, existenţa ei, şi sfârşind cu Ovidiu,

1. C o n t r a d i c ţ i a , relevată de Jakoby (l. c, p. pen'ru sacra s'ar fi p u t u t c i t a şi sacra e vite din

38, n. 1), î n t r e pathosul unui 'libera per vacuum P r o p e r ţ i u , III, 22, . . ., d u p ă c o n j e c t u r a l u i H a u p t —,
p o s u i vestigiu princeps, non aliena mco piessi pede' v5v xn neSKiaihjv xat u v a rcpog piav 7iwvy)V, IrcEiŞy) xatfrave
şi m o t i v a r e a u r m ă t o a r e : 'Parios e g o primus iambos M6paiÂ0£ [ A l e , fr. 20] nune est bibendum ... [Hor.,
o s t e n d i L a t i o ' ni s e p a r e , î n s c h i m b , m a i p u ţ i n r e a l ă : Carm. I, 27, 1], e t c , e t c ) .
H o r a ţ i u s e r e f e r ă l a p o e s i a romană, ş i înlăuntrul ei 3. P ă r e r e a contrarie, anume că această su­
trebue înţeles acel non aliena, ca e l e m e n t de ino­ b i e c t i v i t a t e n'ar fi s p e c i f i c ă elegiacilor R o m e i o re-
vaţie personală faţă d e c o l e g i i săi romani: el cel presintă, între alţii, Fr. W i l h e l m (Zur Elegie, în
dintâi, fără a p ă ş i p e u r m e l e altora dintre aceştia, „ R h e i n . M u s " p e 1916, p . 141), c a r e a d u c e , ca piesă
a introdus cutare s a u cutare g e n g r e c e s c în ' a g r e s t e de convingere decisivă, portretul Glykerei de Menan-
Latium'. dru ( A l k i p h r o n , I V , 19, 20 âv § i[is ŢSŢpacpaj), — d o ­
2. V . d e f i n i ţ i i ale distihului, la Ovidiu: A- vadă, după el, de e x i s t e n ţ a unei elegii elenistice su­
mores, I, 1, 27 s q q . (cf. ş i v. 19), II, 17, 21 sq. — biective (Credat Judaeus Apella, non ego...) — O
Cf. a c u m ş i : G. P a s q u a l i , Orasio lirico, F i r e n z e 1920, bună r e c e n s i e a lucrărilor lui J a k o b y , L e o ( c a r e n'a
p . 642 s q q . : „Gli elementi romani d e l l a lirica di O- putut convinge p e W i l a m o w i t z ! ) , Gollnisch, e t c , a-
razio". (Autorul aduce importante modificări în con­ supra problemei elegiei romane, face R . B u r g e r , în
c e p ţ i a r a p o r t u r i l o r lui H o r a ţ i u faţă d e „exemplaria „Jahrb. u b e r d i e F o r t s c h r . d. k l . A l t e r t u m s w i s s . " p e
2
graeca", incontestabil utilizată totuşi, p r e c i s â n d înţe­ 1911, v o i . 153 , p . 135 s q q . — I m p o r t a n t e contribuţii
lesul metodei sale de a traduce literal primul vers la cunoaşterea elegiei greceşti publică, acum în urmă,
al m o d e l u l u i , c a u n fel de „motto", pe care-1 d e s - J a k o b y î n „ H e r m e s " p e 1918, p . 304.
voltă apoi personal; (JLTJSSV ăXXo cpuxsua^j 7tp6xepov 4. ' S u n t qui Propertium malint' nostra quo-
SsvSpssv â|iîtsXo'j [ A l e , fr. 44] = nullam, Vare, sacra q u e a e t a t e . — Intr'un foarte f r u m o s „ m e d a i l l o n " , J.
vite prius severis arborem [ H o r . , Carm., I, 18, 1] — W . M a c k a i l , d. e x . , n u crede că exagerează intru
care i-a fixat, canonic, pentru toate timpurile, forma, — elegia romană poate fi
privită, astfel, ca un product propriu al 'geniului latin' : din comparaţia cu Grecii,
1
originalitatea ei iese absolut intactă.
Şi, la u r m a urmei, nimic mai firesc.
„Cu trimiterea la modelele lor se clasează numai poeţii cari nu sunt poeţi.
Poeţii romani ai scurtei epoce de aur, cari nu-şi procurau de la retor receptele
ieftine, cu cari se poate spune tot sau şi nimic, cunoscuseră, prin muncă serioasă,
la gramatici, mulţi şi foarte feluriţi poeţi ai Grecilor. Din cele mai felurite flori
supseră ei cea mai aleasă cultură a gustului; d a r ceeace au produs e r a miere
proprie. Şi, dacă s'ar scula din g r o a p ă Alkaios şi toţi cei nouă lirici, Horaţiu a r
rămânea Horaţiu, — indiferent, cât i-ar cere ei îndărăt. Astfel au devenit, deci,
Properţiu şi Tibul creatorii unei nouă elegii, elegia lor, fiecare pentru a sa, —
cu toate că ştim în parte, iar parte bănuim, că ei datoresc, ca material şi t r a t a r e ,
nesfârşit de mult Grecilor, faţă de cari stau ca Goethe faţă de 'triumvirii amorului',
ba mult mai liberi decât dânsul, fiindcă ei aveau înnaintea lor poeţi din timpuri şi
2
culturi foarte felurite, de foarte felurite specii şi stiluri".

3
Victor H u g o defineşte într'un l o c pe Vergii : „la lune d'Homère". Cine
ştie ce înseamnă Troica Roma,* câtă mîndrie se cuprinde în Romanum nomen,
cât devotament mistic în Augustus şi în acea pietas, care n'a avut, în istoria ro-
mann, un rol mai mic decît vitejia, — 'nam quantum ferro, tantum pietate potentes
5
stamus' zicea P r o p e r ţ i u —, acela înţelege şi câtă nedreptate se cuprinde, pe
lângă atâta adevăr, în sensul metaforei poetului. Acela ştie, că celui mai m a r e
dintre poeţii Romei, — ba : poetului ei, —- nu i se poate refusa epitetul, dat de
Wilamowitz lui H o r a ţ i u : „stea cu lumină proprie", P e n t r u c ă epopeea aceia de
„imitaţie" homerică e o măreaţă „dramă tragică" în sensul aristotelic (-cpaytxôv Sp&pa),
care face din Vergii, alături de Tacit, cel mai m a r e tragic roman ; pentrucă în în­
treaga poésie g r e a c ă nu vom găsi hexametri de perfecţia celor din „Aeneis" ;

n i m i c , c â n d s c r i e : „In i s b i t o r c o n t r a s t c u V e r g i i s a u k o b y (Hermes, p e 1918, p . 304) a c c e n t u i a z ă î n c ă o-

Horaţiu, Properţiu e un geniu de m a r e şi, înadevăr, d a t ă : „...wie vollkommen anders b e h a n d e l t d e r R ö ­
f e n o m e n a l ă p r e c o c i t a t e " (Latin Literature, London, m e r . . . A u s d e r Gedanken — i s t Gefühlspoesie ge­
1909, p. 124). — Cf. ş i S e Ilar, The roman poets of w o r d e n , w e n n m a n S c h l a g w o r t e b r a u c h e n darf".
the August Age, : Horace and the elegiac poets, e d . 2. W i l a m o w i t z , Sappho u. Simonides, p.
A . L a n g , O x f o r d 1892; — I. P . P o s t g a t e , Propertius, 303. — Cf. ibid., p . 257 s q q . : Solons Elegie sic sauióv,
în „ E n c y c l o p a e d i a B r i t a n n i c a " , v o i . 22, p . 439 s q q . despre care, acum în u r m ă şi K. R e i n h a r d t (»Rhein.
Câteva rânduri de A n a t o l e France, culese de Giraud M u s . " p e 1916, p . 128 s q q . ) .
d i n „ T e m p s " (Les Maîtres de l'heure, P a r i s 1914, p .
3. Cromwell, P r e f a ţ a . Cf. S. C h a b e r t , Vir­
189^, a r a t ă ş i p e r o m a n c i e r u l f r a n c e z c a p e u n fer­
gile et l'œuvre de Victor Hugo, î n „ A n n . d e l ' U n i v .
v e n t a d m i r a t o r al lui P r o p e r t i u s . — P e n t r u Passienus
de G r e n o b l e " p e 1909, p . 673 s q q . ( D e a d ă u g i t , î n
Paulus, „municeps Piopertii" şi imitator al lui, v.
a c e s t s e n s : L . R a v a , L'ultimo figlio di Virgilio, —
E p i s t o l e l e l u i P l i n i u s - c e l - T i n â r ( V I , 15; I X , 22), al
Giovanni Pascoli — B o l o g n a 1913).
c ă r u i o m o n i m , m a i b ă t r â n , e r ă el î n s u ş i u n „ c o n t e r -
r a n e u s " a l l u i C a t u l l u s (Nat. Hist., praef. 1). 4. V . s t u d i u l , c u a c e s t t i t l u , a l lui F r . P l e s s i s ,
— Cf. P r o p e r t i u s , V , 1, 87 ' T r o i a c a d e s , e t Troica
1. O f o r m u l a r e p r e g n a n t ă a r e l a ţ i e i d i n t r e
Roma r e s u r g e s !' ( d u p ă E n n i u s , Ann., 1).
s c r i i t o r i i r o m a n i şi g r e c i î n e v o l u ţ i a e i , a d a t - o M e r -
k e l (ad. O v i d . Ibis, p , 359); P r i m u m G r a e c o s ver- 5. Eleg., Ili, 22, 21 s q . — Cf. v o r b a sf. P r o s ­
tendo e o r u m artificio a s s u e v e r u n t , m o x imitaţi sunt, p e r : Facta caput mundi, quidquid non possidet ar-
p o s t r e m o f e l i c i s s i m e a e m u l a t i " . V o r b i n d în d e o s e b i mis, religione tenet [Roma] : t r a d i ţ i a d e „ c a t o l i c i s m "
de e l e g i e , ş i , m a i î n d e o s e b i , d e P r o p e r t i u s , F . Ja- continuă, cu mijloacele-i clasice.
pentrucă în toată imitaţia lui din Homer, nota care domină este autonomia: „Selbst­
ständigkeit in der Imitation" e signatura tehnicei lui Vergilius, după cei mai rigu­
1
roşi cercetători ai ei.
D a r caracterisarea poetului francez e nedreaptă pentru un motiv mai simplu:
opera lui Vergii nu se resumă întreagă în Aeneis, — chiar presupunând că aceasta
s'ar putea reduce întreagă la eposul homeric, cum făceau acerbii 'obtrecta-
tores' din vremuri.
O privim, totuşi, de bună, şi nu numai a t â t a : o lărgim asupra întregii litera­
turi romane. Da, întreaga literatură romană e, într'o privinţă „luna" celei greceşti.
D a r tocmai în acest fapt stă originalitatea ei unică.
Nu se cunoaşte în istorie un exemplu de desvoltare culturală, care să fi du­
2
rat mai istoric, mai fără întrerupere decit literatura r o m a n ă . In evul mediu
3
în noaptea aceia de o mie de ani, cînd soarele grecesc apusese, „luna" aceasta
şi-a făcut datoria, luminînd fără încetare drumurile obscure şi grele ale progre­
4
sului uman. In evul mediu care nu ştia greceşte, literatura latină a fost, — mai
mult decît traducătorii arabi, — interpretul dintre lumea greaca şi Apusul în trans­
5
formare Cel mai chemat interpret şi cel mai statornic. Cel mai chemat, fiindcă,
pentru răspândirea, pentru vulgarisarea culturei şi frumseţii greceşti, nu se poate
închipui un factor mai înzestrat cu însuşirile t r e b u i t o a r e ; cel mai statornic, fiindcă,
6
de atunci şi până astăzi, el îşi continuă rolul. Cu mici eclipse, trecătoare, cu
7
diferite fluctuaţii, într'un loc sau altul, — a fost unul, în Germania, cînd marele
Mommsen smulsese coroana de lauri lui Cicero, parens facundiae Latinarumque Ut-
8 9
terarum al lui Plinius, tratându-1 ca p e un duşman p e r s o n a l , — p e s t e toate
vicisitudinile, influenţa romanităţii, şi, şi prin ea, a grecităţii antice durează mereu.
Manet aetemumque manebit. L a noi, — ca pretutindeni.

1. R . H e i n z e , Virgils epische Technik, L e i p ­ L e i p z i g 1909. Interpretatio Romana se g ă s e ş t e la

z i g 1908, p . 255. Cf. î n c ă : W . K r o l l , Die Originali­ T a c i t u s , Germ. 43.
tät Virgils (in N e u e J a h r b . f. d. K l a s s . A l t e r t u m " 5. Cf. G. W i s s o w a , Bestehen u. Vergehen
p e 1908, p . 513 s q q . ) ş i J. T o l k i e h n , Homer in der in d. röm. Literatur, p. 3 s q .
römischen Poesie (passim) — 'Romanus Vergilius' 6. P â n ă a z i , palliaia romană (Plautus,
e p o e t u l p e n t r u P e t r o n i u s (Sat., 118), care ştia to­ Caecilius, T e r e n t i u s ) e singura formă supt care ni
J
tuşi p r e a bine că opera lui e în m a r e parte „ H o - s a p ă s t r a t o b u n ă p a r t e d i n c o m e d i a g r e a c a , atît
m e r i c i s filis t e x t a " ( M a c r o b i u s , Saturn. V . 2). A c e - d e t r a g i c n a u f r a g i a t ă ( a p r o a p e 1400 d e p i e s e n u - s
laş lucru constată P. Cauer d e s p r e totalitatea lite­ pentru noi, decît un n u m e sau un fragment!).
raturii şi culturii r o m a n e : „Die R ö m e r zeigen, w i e 7. Cf. W . K r o l l , Unsere Schätzung d, röm.
man grösste Empfänglichkeit mit voller Selbständig­ Dichtung, î n „ N e u e J a h r b . " p e 1903, p. 1 s q q ; —
k e i t v e r b i n d e t " (Das Altertum im Leben der Gegen, L e o , 0. c.
wart, p . 15) EJv svi Bip^Odo:o vöov x a l fioöaav 'Op.ijpou, 8. Nat. Hist, V I I . 30. - Când un Nigolius
spune inscripţia funerară, despre Claudianus (Dessau, îl n u m i à : „ s a c r o s a n c t u m e l o q u e n t i a e l a t i n a e p a r e n -
Inscr. Lat. selectae, n o . 2049 ; cf. 111', p . 751): o s i n t e s ă tern", el n u i n o v a d e c i n i c i m ă c a r e x p r e s i a , n e c u m
de V e r g i i ş i H o m e r ! A ş a z i s u l „ H o m e r u s l a t i n u s " s e n t i m e n t u l a d m i r a ţ i u n i i . C â t p e n t r u m e r i t e l e lui d e
e, p r e c u m s e ş t i e , p s e u d o n i m u l lui Baebius Italicus cetăţean şi patriot, alături de jenantul a u t o - e n c o m i u m
(v. V o l l m e r , Poetae Latini minores, II, 3, Leipzig „o f o r t u n a t a m n a t a m i n e c o n s u l e R o m a m !", s e c a d e
I9I3)- s ă n u u i t ă m v e r s u l lui J u v e n a l : Roma 'patrem patriae"
2. Cf. F r . L e o , Die orginalität d. röm Lite­ Ciceronem libera dixit.
1
ratur, G ö t t i n g e n 1904. 9. Rom. Gesch. ", III, 619: S t a a t s m a n n o h n e
3. Perenne splenderà co'l sole Omero (Car­ Einsicht, Ansicht und A b s i c h t . . . als Schriftsteller
d u c c i , Omero, 11, î n „ P o e s i e " B o l o g n a 1907, p . 548, s t e h t e r e b e n s o t i e f w i e a l s S t a a t s m a n n " . T o t atît
cf p. IT2 s q q . de d u r , a p r o a p e , 11 t r a t e a z ă ş i G o u m y (Les Latins,
4. Cf. t o t u ş i M . V o g e l u. V . G a r d t h a u s e n , p. 104 : O n c o m p r e n d m a i n t e n a n t a v e c q u e l l e h a u t e u r
Die griech. Schreiber d. Mittelalters a. d. Renaissance, de d é d a i n M o m m s e n l a i s s e t o m b e r s u r C i c e r o s o n
 Cînd, pe la 1 5 3 2 , Francesco della Valle, Italianul din Padova, călătorind prin
părţile noastre, se opreşte la mănăstirea Dealul, călugării de acolo „racontarono
tutta l'historia della venuta di quelli popoli ad habitar in quel paese che fu questa
che havendo Trajano Imperator debellato et acquistato quel paese, lo divise a suoi
1
soldati. . ." (Una breve narracione). Paginile cronicarilor şi clericilor noştri vor­
besc nu odată de descendenţa noastră romană. Iar când, pe la 1 7 0 0 , ne-am întors
cu faţa spre Roma, călugării ardeleni nu inovau cu desăvârşire.
Sufletul Întunecat şi smerit al mezinului dela Dunăre se apropia de Necropola
2
străbună fără patetice extasuri verbale, ca ale poetului italian :
R o m a , parola magica,
Simbolo d'ogni gloria,
Il s o l tuo n o m e è cantico,
P o e m a è la tua storia, —
3
sau ale aventurierului britanic :
O R o m e ! m y country ! city of the soul ! —,

ci liniştit, concentrat şi cucernic :

U n R o m â n al Daciei vine la străbuni, ca să sărute
4
Ţ ă r n a de pe-a' lor mormânturi şi să 'nveţe-a lor virtute.

V. Bogrea.

é c r a s a n t a r r é t : „ F e u i l l e t o n i s t e !). R e a c ţ i u n e a (v. Z i e - M i i n c h e n 1912, p . 1. Cf. A . Graf, Roma nella memo­

l i n s k i !) n'a î n t î r z i a t î n s ă , ş i , în v i o l e n ţ a e i , s ' a u a u z i t ria e nelle immaginazioni del medio evo, Roma
aprecieri ca aceasta : „ M o m m s e n ist kein grosser 1882—1883 (2 v o i . ) ; e d . n o u ă , 1923. — P e n t r u f a i m a
H i s t o r i k e r " , ( E r n s t u. A u g u s t H o r n e f f e r , Das klas­ R o m e i în anticitate, v. literatura p a n e g i r i c a respec­
sische Ideal, L e i p z i g 1909, p . n o ; c a p . : ' C i c e r o u n d t i v ă î n t e ^ a d e l a R o s t o c k (1918) a lui W . G e r n e n t z :
die Gegenwart') Ca u n reviriment îmbucurător trebuie Laudes Romae ; i a r p e n t r u r ă s u n e t u l g l o r i e i R o m e i
s a l u t a t ă a p r e c i a r e a lui W i l a m o w i t z (Platon, I, p . în l i t e r a t u r a i t a l i a n ă ş i s t r ă i n ă , v . G u i d o M a z z o n i ,
745) : „Er ( C i c e r o ) i s t s e i n e m V o l k e P l a t o n u n d Roma imperiale e Roma italiana nella nostra poesia,
Demosthenes zugleich geworden : unverzeihlich, die şi L u i g i R a v a , Roma negli scrittori stranieri, ambele
Grösse dieser Leistung zu verkennen". î n „ N u o v a A n t o l o g i a " , a n . 61, f a s e 1298 d i n 21 A -
1. Cf. H a ş d e u , Magnum Etym, I I I , 3142, s . pril 1926 ( d e d i c a t a n v e r s à r i i R o m e i ) , p p . 391—429;
v. Bănat. P a s a g i u l a n t e r i o r e a c e s t a : „ V i v o n o q u e l l e cf. ibid.j p . 351 s q q . : T T i t t o n i , La Profezia-
genti s e c o n d o la l e g g e Greca... L a lingua loro e po­ di T. B. Macaulay. — C a „ p e n d a n t " a r t i s t i c , v . n-1
c o d i v e r s a d a l l a n o s t r a i t a l i a n a , si d i m a n d o n o i n s p e c i a l d i n „ T h e S t u d i o " , 1926, î n c h i n a t R o m e i : An-
l i n g u a l o r o R o m e i p e r c h e d i c o n o e s s e r v e n u t i anti- cient and modem art of Rome.
c a m j d a R o m a a d h a b i t a r i n q u e l p a e s e , et s e al­ 3. B y r o n , Childe Harold's Pilgrimage, c.
c u n o d i m a n d a s e s a n n o p a r l a r i n la l o r o l i n g u a v a l a c c a , LXXV1II.
d i c o n o a q u e s t o m o d o : „sti r o m i n e s t " , c h e v u o l d i r e : 4. A s a c h i , La Italia (în „ P o e s i i " , Iaşi 1863,
s a i tu R o m a n o , p e r e s s e r c o r o t t a l a l i n g u a .. S o p r a p. i o ) .
una collina alla vista della cita è p o s t o un n.onas- * Publicăm acest studiu întocmai precum l-am
terio, o vero Abbatia assai grande, nel qual habitano aflat între manuscrisele răposatului nostru coleg.
a l q u a n t i s a c e r d o t i g r e c i i q u a l i n e f e c e r o m o l t e cor­ Probabil că V. Bogrea ar mai fi introdus schim­
t e s i e , e n e r a c o n t a r o n o , etc."... bări şi întregiri pe cari noi nu ne-am crezut în­
2. L a V . C h l e d o w s k i , Rom, — die Menschen dreptăţiţi să le facem. (N. R.)
der Renaissance, — trad. g e r m . de R o s a Schapire,
 OVI DIANA

E x s t a n t nugae quae, quo difficiliores sunt, eo maiore animos philologorum

gaudio afficiunt, qui in talibus griphis explicandis tot labores susceperunt. Recen-
tibus enim temporibus multi sudaverurit in indagando nomina eorum a d quos epis-
1
tulae, quae quinque Tristium libris continentur, datae sunt. Inter quos indagatores
eminuit G r a e b e r u s , vir acris ingenii, cuius opiniones Ehwaldus et Levy, in Tristibus
recensendis, nuper secuti sunt. Multum sane auctor „Ovidianarum quaestionum" a d
hanc quaestionem delineandam et enucleandam contulit, sed n e is quidem rem ad
2
finem perduxit. Quibus enim amicis octo — vel potius novem — ex epistulis, ex
quibus Tristia constant, attribuendae sint, ipse adhuc dubius haerebat. Qua r e motus,
in animum induxi hanc quaestionem retractare, ut — quoad fieri poterit — ex
caligine emergant et personae eorum, quibus haec novem carmina inscripta sunt.
Ehwaldus et Levy, recentissimi Tristium editores, Merkelium secuti, hanc ele-
giam ad Hyginum grammaticum datam esse suspicantur. Id autem minime probabile
videtur, si rationem habemus eorum quae poeta scribit his versibus (Ex P . I l l , 9 ,
51—52):
N e c liber ut fieret, s e d ut cuique s u a daretur
Littera, propositum curaque iusta fuit.

Quam ob r e m censeo amicos ad quos Tristia missa sunt, eosdem fuisse atque
eos ad quos epistulae ex P . datae sunt. C u m autem nulla ex P . elegia Hygino in­
scripta sit, verisimillimum — nempe certum — mihi videtur, nullam Tristium in-
scriptam esse huic homini, quern Merkelius iniuria — prout G r a e b e r u s (op. cit. II, 1 3 )
demonstravit — Tristium editorem fuisse suspicatus est. A c , si nobis editor Tris­
tium eruendus est, quid nos vetat conicere id quod maxime est probabile, hunc
editorem nullum alium fuisse, nisi eundem Brutum, cui Ponticarum edendarum cura
mandata e s t ? Quo enim modo fit, si una vel altera Tristium H y g i n o in-

1. B a l d u i n u s L o r e n t z : D e a m i c o r u m in O v i d ü — constant, u n a et v i g i n t i a d l e c t o r e m , s e x a d u x o -
Tristibus personis, Lipsiae, i88r; G. Wartenberg: rem datae sunt; binis elegiis Celsum, C o t t a m et I-
Q u a e s t i o n e s O v i d i a n a e , B e r o l i n i , 1884 ; O t t o H e n n i g : b i d e m (III, 11 e t V , 8 a d e u n d e m atque Ibis scriptas
D e P. Ovidü Nasonis sodalibus, Vratislaviae ; Her- e s s e , infra demonstrare nitemur), singulis Brutum,
mannus Schultz : Quaestiones Ovidianae, Gryphis- Macrum, Atticum, Messalimim et Perillam poeta
w a l d i a e ; Gustav Graeber, Quaestionum Ovidianarum e x u l a n s a d l o c u t u s e s t . Id e n i m n u n c i n t e r o m n e s v i r o s
(I II) i 8 8 r , 1884, E l b e r f e l d ; C. B l u m , Cur Ovidius, doctos constat. N o v e m adhuc e p i s t u l a e (haud octo, ut
relegatus fuerit? (dacoromanice) Analele Dobrogei Graeberus affirmat o p . c i t . II, 13) i. e. I, 7, 9 ; III,
( A n u l I X , v o l . II, 1928, p . 119, s q q . ) e t c . e t c . 1 4 ; I V , 7, 9; V , 6,7, i 2 e t 13) restant, quae quibus
2. E x n o v e m e t q u a d r a g i n t a epistulis, quibus inscriptae fuerint, etiam nunc dubitatur.
T r i s t i u m q u a t t u o r libri — s e c u n d u m e n i m excepimus
 scripta fuisset, immo etiam si ei cura edendi tot Tristium libros m a n d a t a fuisset,
ut nulla ex Ponto epistula ad ipsum data sit, immo ut nullam de eo mentionem
neque in Tristibus, neque in Ponticis inveniamus ? — Mortuus interea erat gram-
maticus senio confectus, dixerit quispiam. At Celsus quoque vixerat, cum Ovidius
primum librum Ponticarum scribebat. Huius autem, sicuti et aliorum — sodalium vel
fautorum — qui interim morte erepti fuerant, poeta Tomitanus in suis tristibus
versibus non est oblitus. Quare Hygini nusquam recordatur ? Quia nimirum cum
eo poetae nullus amicitiae usus erat — vel non amplius erat — sive quod gram-
maticus — vel quis alius demum erat is Hyginus — iam antea emortuus erat,
sive quod Ovidius hoc viro non usus erat amico. Aliter enim explicari non po­
test, quare vates exulans nusquam eius mentionem facit. E r r a n t igitur et nihil aliud
agunt, nisi et difficiliorem et intricatiorem r e d d a n t quaestionem, quae in se ipsa
satis est obscura, omnes ii qui in indagandis sodalibus vel fautoribus ad quos Ovi­
dius epistulas dabat, Hygini quoque rationem esse habendam statuunt.
Quis autem est is „cultor et antistes doctorum virorum" quem poeta inter-
rogat : „ecquid suscipis mea carmina" ? Quis igitur esse poterat alius atque Brutus,
qui in prima Pontica (v. 4 ) rogatur ut „hospitio excipiat peregn'nos libellos Ovidii"?
Huic enim a poeta mandatum esse ut Tristia quoque ederet, tot et tantis indiciis
manifestum fit. Quid enim vetat ut coniciamus editorem, cui Ovidius Tristia sua
„commendabat" eundem fuisse atque Brutum, cui vates Tomitanus epistulas ex P .
„collectas utcumque sine ordine" (Ex P . III, 9 , 5 3 ) mittebat, ut eas publici iuris
faceret ?
Immo vero omnia nos, ut ita dicam, impellunt, ut hanc coniecturam admitta-
mus. Atque, si ita se res habent, amicum, quem poeta orat ut „in U r b e retineat
corpus suum" (i. e. carmina sua, Tristia praesertim) nullum alium esse patet quam
Brutum, cui haec epistula inscripta — certe — fuit. Id quod Lorentz quoque intel-
lexit (op. cit. pag. 4 3 ) cuius coniectura iniuria reiecta est a Ehwaldo et L e v y .
X r . | 7,
( A d eundem Brutum etiam epistulam septimam primi T r . libri missam
esse verisimillimum est. Cui coniecturae Lorentz quoque olim (op. cit. pag. 4 3 ) fa-
vebat. Alii autem earn elegiam ad Macrum (Schulz, Quaest. Ovid. p . 4 ) aut ad
Hyginum datam esse suspicati sunt (cf. G r a e b . II, 1 3 ) . A t q u e inter Ovidii amicos
duo imprimis exstabant, cum quibus vates Sulmonensis sua poetica studia commu-
nicabat, quorumque iudicio „Musa sua subdita erat" (Ex P . II, 4 , 1 4 ) : Brutus et
Atticus. Quorum alter se amicum semper verum praestitit, qui exulem epistulis assidue
solabatur ; alterius vero „pietas" nonnunquam cessavit, ita ut Ovidius saepe coactus
sit de amico „sui curam deponente" queri. H a u d r a r o igitur elegiae ad hos duos
viros missae aliquatenus similes sunt. Attamen eo inter se differunt, quod, quae
ad alterum eorum mittebantur, semper fere plenae sunt lamentationibus et que-
relis in infidum amicum, dum eae quae Bruto inscribuntur, nihil huius modi conti­
nent, quippe quae darentur ad fidum et constantem sodalem, qui amicitiae officii
perpetuo erat memor.
Deinde in nullis litteris tam copiose et, ut ita dicam, tarn critice de suis
scriptis disserit Ovidius, quam in iis quas ad Brutum, id est ad editorem suorum
carminum dabat. Qua haud dubia nota inducimur ut omnes eas elegias in quibus
tales commentatiunculas invenimus, Ponticarum editori inscriptas esse suspicemur.
Quibus adnumerandum puto primi Tristium libri septimum quoque carmen, quod
aliquatenus haud immerito Merkeiius Hygino, quippe quem editorem fuisse Tristium
in animum induxerit, vindicabat. Quo criterio freti, Bruto esse inscriptas septi- Tr. v, 7.
mam quoque et duodecimam quinti T r . libri affirmamus. In prima quarum Tr. v, 12.
poeta, postquam, amico ipsi scribenti ^carmina sua saltari plena theatro"
respondit Musam suam non esse ambitiosam in plausus (Tr. V, 7 , 2 5 — 2 6 ) , et queritur
de loco inamabili et quo tristius nihil toto orbe esse potest, i. e. de Scythia, ubi
a
vivere ira Caesaris coactus erat. A t q u e is ad quem ep. V l l data erat, rescribit
Ovidio, ei suadens ut „oblectet studio lacrimabile tempus, ne pereant turpi situ p e c
torà eius". N e m o adhuc — quoad sciam — intellexit quam arto vinculo hae duae
epistulae ( 7 et 1 2 ) inter se coniunctae sint. Utraque enim missa est ad eundem
amicum — ad Brutum scilicet — qui interea poetae consilium dabat ut animum a
turpitudine loci abstraheret, totus studiis poeticis incumbens. Itaque — ni fallor —
quatuor epistulae ex Tristium libris (I, 7 ; III, 1 4 ; V , 7 et 1 2 ) ad Brutum missae
sunt. Atque, si aliquanto longius progredì volumus, nexum etiam chronologicum,
quod h a s elegias coniungit, perspicientes, prima est I, 7 (anno nono p . C h r . n.)
— secunda III, 1 4 (anno decimo p. C h r . n.) — tertia V, 7 (anno undecimo vel duo-
decimo) quarta denique V , 1 2 , eodem anno paulo - aliquot certe mensibus — post
missa. Quis autem fuerit iste Brutus, quem Woelffel primus eundem atque M. I.
Silanum esse coniecit, aliis m e sagacioribus eruendum relinquo. A d al-
teram nunc veniamus amicum, i. e. ad Atticum, cui — ut inter omnes constat — Tr. iv, 7.
nonnullae Tristium inscriptae sunt. Quae autem h a e epistulae fuerint, non omnes
viri docti consentiunt. Quam r e m ut commodius absolvamus, examinandae sunt
nobis primum elegiae ex Ponto quas Ovidius ad hunc virum dedit. In quarta sec.
libri ex P . poeta e u m interrogat :

Ecquid adhuc r e m a n e s m e m o r infelicis amici

D e s e r i t an partis languida cura s u a s ? (V. 3 — 4 ) .

Unde patet iam a b initio — puto enim hanc epistulam esse primam earum
quae Attico inscriptae sunt — amicitiam veteris sodalis a poeta in dubium esse r e -
vocatam. C u r ? Nescimus et fortasse nunquam sciemus. Sed nunc aliud nostra
interest. A d hanc epistulam (Ex P . II, 4 ) respondit certe Atticus amicum suum incre-
pans quod de sua amicitia dubitaverit. Id enim elucet ex versibus (Ex P . II, 7 , 4 — 7 ) .

V o l u n t a s audire si... sit tibi cura mei.

N e c dubito quin sit, s e d me timor i p s e malorum
S a e p e s u p e r v a c u o s cogit habere metus.
D a veniam, quaeso, nimioque i g n o s c e timori.

Atque, post hanc elegiam — quibus de causis, ignoramus — Attici „pietas

cessavit", quamquam alii sodales (cf. v. 5 — 6 T r . I V , 7 ) , cum quibus poetae exiguus
erat usus (hoc loco agitur scilicet de Caro) exuli Tomitano scribebant. H a u d enim
insipienter Lorentz (op. cit. 3 6 ) et V e r n a d é (Ovide, Les Fastes et les Tristes,
p. 5 2 8 ) coniecerunt ad Atticum septimam epistulam quarti libri T r . esse datam. „Si enim
epistulas ad hunc amicum ex P o n t e scriptas diligenter consideramus, non possumus
 n e g a r e eas anxietatem et soìlicitudinem spirare, ne illius cura languida sit... Qua cum
r e optime convenit, quod hae ipsae epistulae querelarum et lamentationum multitu-
dine reliquas superant". (cf. Lorentz, op. cit. p . 3 4 — 3 5 ) . Obici sane potest exstitisse et
alium quendam amicum, de quo Ovidius eodem modo queritur. A t q u e fateor m e quoque
olim coniecisse hanc elegiam datam esse ad Macrutn poetam, quem exul in octava
primi T r . libri increpat, quod sui curam deposuerit. Sed in epistulis, quibus vates
Sulmonensis veterem comitem itineris in Asiam adloquitur, O v . eum cum illius
felicis temporis turn valentiorum causantm commonefacit, quibus verbis indicatur
affinitas quae intercedebat inter Macrum et relegati uxorem, quae, forsitan, prout
nonnùlli suspicati sunt, soror uxoris Macri erat. Desideramus itaque in hac septima
epistula et mentionem huius affinitatis et allusionem ad ea felicia tempora, quibus
poeta Sulmonensis cum Macro, auctore carminum epicorum, iter in Asiam faciebat.
Qua re inductus, mirri persuasi septimam epistulam quarti T r . libri haud Macro
fuisse inscriptam, sed potius ei amico, cuius de fiducia exul in quarta ep. secundi E x
v, 4 et 13. P . libri dubitabat. A d Atticum datae sunt libri quinti epistulae quarta
et decima tertia, ut recte — puto — coniecit Lorentz (op. cit. p . 3 5 ) , G r a e b e r u s et alii.
0
Atque, quod ad alteram harum pertinet, omnes — freti imprimis versu 3 0 —
consentiunt. L o n g e aliter se res habet, cum coniciunt de altera, i. e. de tertia decima.
Nemethy enim (cf. Comment, exeg. ad Ovidii Tristia, p . 1 2 4 ) , inductus similitu-
dine quae intercedit inter v e r s u m octavum huius epistulae et versum sexagesimum
(Restât adhuc umerìs /ulta ruina tuisj tertiae e p . sec. libri E x P., Cottae Maximo
earn inscribit. A t mihi longe probabilior videtur coniectura Lorentzii et V e r n a d é .
Quoties enim in epistula quadam poeta queritur de amici sui segnitia in respon-
dendo ad epistulas quas exul ex P o n t o mittebat, verisimillimum est de Attico agi.
„Quod tua me r a r o epistula solatur, peccas" (v. 1 1 ) scribit ei Ovidius, et paullo infra
versibus ( 1 5 — 1 6 ) :
Pluribus accusem, fieri nisi p o s s e t ut ad m e
Littera n o n veniat, m i s s a sit ilia tamen.

eum apud se excusât, iisdem nimirum versibus et verbis, quibus in septima T r . I V :

Mille potest causis a te quae littera s a e p e

Missa sit, in nostras rara venire manus. (v. 23 — 24)
vel :
D i faciant ut s a e p e tua sit epistula dextra
Scripta s e d e x multis reddita nulla mihi (v. 9—10)

quam epistulam eidem Attico inscriptam fuisse supra consequenter suspicatus sum.
A d quam amicum segnem respondisse, verisimillimum fit eo, quod in quarta quinti
libri Ovidius ei gratias plenas refert (ci. v. 4 7 ) . Sed rursus hic neglegens sodalis
suum amicum epistulis solari oblitus est. Qua de r e iterum exul in tertia decima,
quae ultima est missa ad Atticum, queritur. Hunc enim finem assecutura erat ami-
citia olim tam firma, neglegentia veteris sodalis, qui amici longinqui curam depo-
suerat.
Tr. v, 6. Missam fuisse ad Atticum hanc epistulam coniecit L o r e n t z (op. cit. p . 3 5 ) ,
motus videlicet „querelis et lamentationibus" quibus haec quoque elegia plena
est, aeque ac septima quarti libri et decima tertia eiusdem libri. Merkelius vero
(cf. Graeb. II, 1 3 ) earn vindicat Hygino, cui nos iam supra docuimus nullam fuisse
inscriptam epistulam. Postremo earn ad Cottam esse referendam censet Nemethy
(op. cit. p. 1 1 7 ) nisus comparatione versuum

Qui veritus n o n es portus aperire fideles

Fulmine p e r c u s s a e confugiumque rati (Tr. IV, 5, 5)

cum versu : „Qui mihi confugium, qui mihi portus eras" (v. 2 ) huius sextae epistulae.
Quam in opinionem inductus est etiam similitudine quae inter versum quartum de-
cimum

Q u a e patuit dextrae, firma sit ara m e a e (V, 6)

et versum secundum

Unica fortunis ara reperta meis (Tr. IV, 5 )

intercedit.

Sed nihil forsitan eum t a n t u m movit ut huic opinioni faveret, quam verba
„nova culpa" quae versu 1 7 (V, 6) inveniuntur, cui doctus vir haec subiungit: „Cotta
enim irascebatur Ovidio propter hanc culpam (aliam sc. praeter illam ob quam
relegatus erat) ; cf. ep. E x P. II, 3 , 6 1 : Ira quidem primo fuerat tua iusta"... et
quae sequuntur. Quae prae se fucum sane veritatis ferunt. Sed attentius rem exa-
minanti apparebit longe aliam esse veritatem. Inter diversas enim epistulas quae ad
eundem amicum datae sunt, necesse est exstet nexus quidam rationum et temporum.
Quern in N e m e t h y argumentatione desideramus. Quo enim modo fieri poterat ut a-
micus cui Ovidius in quinta ep. quarti T r . libri tarn plenas gratias relert, subito,
in sexta ep. quinti T r . libri — si quidem ad Cottam haec data fuisset — animum
adeo mutaret, ut Ovidius, qui ei nuper hoc modo scripserat (v. 1 8 — 1 9 )

Me qui tui m e m o r e m teque fuisse pium

U t q u e facis, remis ad o p e m luctare ferendam (IV, 5)

paulo postea coactus sit, ut de eo quereretur his verbis :

T u quoque suscepti curam dimittis amici

Oficiique pium tarn cito ponis o n u s ? (V, 6, 1 — 2 .

Si enim Nemethy coniecturam admittimus, elegia sexta (libri quinti) nihil aliud esse
poterat, nisi responsum ad epistulam quam Cotta, post illam quintani quarti libri
acceptam, tot amicitiae et gratiae pignoribus refertam, dederat. (Nam nulla alia
epistula ad Cottam data inter T r . IV, 5 et V, 6 invenitur, ut inter omnes constat).
Quod absurdum esse videtur. Immo etiam absurdior coniectura supra laudati viri
videtur, si nobiscum reputamus, ad eundem Cottam esse missam nonam quoque
quinti Tristium libri epistulam, quo vates Sulmonensis denuo suum fìdum et con-
stantem amicum laudat :

Gratia p o s t m a g n o s est tibi habenda d e o s . (v. 12).

 Quo fit ut Nemethy sententiae minime assentire possimus. Nullo enim modo
explicari potest cur eae duae ad Cottam datae epistulae, in quibus tot verbis vir-
tutes generosi fautoris praedicantur, distineantur elegia qua Ovidius de inconstantia
sui amici querebatur. Si enim is primo exilii tempore Ovidio irascebatur, quia
nimirum veras exilii causas ignorabat, ut elucet versibus:

Inter c o n f e s s u m dubie dubieque n e g a n t e m

H a e r e b a m pavidas dante timore notas (Ex P. II, 3, 87—88)

at postea, paulo scilicet tempore intermisso, quando veritatem didicit, exulanti poetae
ignovit. „Ast ubi errasse poetam neque scelus commisisse certior factus est, litteris
consolatus est amicitiamque redintegravit, quam ad finem vitae Ovidianae hunc
praestitisse versu (Ex P . I V , 1 6 , 4 1 )

T e tarnen in turba n o n ausim, Cotta, silere

efficitur". Ita Graeberus, qui nimirum recte hanc rem enucleavit. In nulla vero
earum epistularum — octo enim universae sunt (si quidem, ut inter plurimos con­
stat, quinta quarti T r . libri et nona quinti libri ad eum datae sunt) — quae huic
fautori inscriptae sunt, eas lamentationes et querelas, quas L o r e n t z in litteris
ad Atticum notavit, invenimus. A t q u e in iis versibus ep. tertiae secundi E x P . libri,
quibus N e m e t h y fretus, hanc quoque sextam quarti libri T r . e p . Cottae inscribere vult,
nihil aliud reperitur, nisi brevis enarratio offensae, qua Cotta iratus amico disce­
denti supremum vale dicere noluit. S e d ex omni elucet parte hanc dissensionem
brevi postea finem cepisse, tunc nimirum, cum Cotta „originem cladis" sui amici
audivit. Sed patet Maximum de his rebus certiorem factum esse primis iam men-
sibus postquam poeta in exilium missus est, antequam fortasse Ovidius ad T o m o s
perveniret:
U t tarnen audita est nostrae tibi cladis origo,
Diceris erratis i n g e m u i s s e meis. (Ex P. II, 3, 65—66).

L o n g e alterius modi est ira eius ad quem vates Sulmonensis sextam epistulam
quinti T r . libri misit, quae anno p . C h r . duodecimo scripta merit necesse est, si-
quidem chronologiam a G r a e b e r o (op. cit. I, I X ) enucleatam admittimus, immo etiam
tertio decimo, si W a r t e n b e r g i o (op. cit. p . 5 1 ) assentimus. Sexta enim exul responde-
bat ad epistulam viri qui graviter in se invectus erat, post tres aut quattuor annos
quam Ovidius relegatus erat. Quis demum esse poterat hic crudelis fautor — (ad
fautorem enim hanc epistulam fuisse datam, patet cum ex aliis versibus, tum impri­
mis ex versibus 1 — 2 , et 4 6 et v. 1 3 E x P . I, 6 ) qui post tot annos „cruda vulnera
retractare" volebat? S u m m a e enim crudelitatis opprobrio — ut recte W a r t e n b e r g i u s (p.
86) observat — obnoxius ille erat qui denuo tunc temporis attingebat „id quod
sexcenties sine dubio hominum oribus fuerat retractatum". Nullus sane alius hic
esse poterat, quam amicus qui p e r hos annos peregrinatus fuerat, cuique Ovidius
interea scribere non potuit. E x poetae amicis, qui R o m a e aberant cum Ovidius
R o m a m relinquebat, excepto Cotta, qui — probabiliter — noluit esse tunc Romae,
imprimis rationem esse habendam censeo Graecini, qui eo tempore quo poeta iter
exilii inibat, peregrinabatur. Alio enim modo esplicare non possumus versus 1 — 2
sextae primi ex P. libri epistulae:

Ecquid ut audisti — nam te diversa tenebat

Terra — m e o s casus, cor tibi triste fuit?

H a n c epistulam primam fuisse, qua Ovidius ex exilio Graecinum adlocutus

sit, recte itaque coniecerunt et Graeberus (I, X X I I I ) et W a r t e n b e r g i u s (pag. 8 3 ) qui
eum secutus est : „At cum Graecinus eo tempore quo Ovidius, R o m a pulsus, pere-
grinaretur, nonne plurimum poetae intererat ut quam primum cognosceret, quam
erga se voluntatem vetus amicus h a b e r e t ? " Ad illam autem Graecinum respondisse
verisimillimum, immo certum est. Quibus amaris verbis, quibus conviciis, elucet ex
sexta ep. libri quinti ( 1 9 — 2 2 ) :

Spiritus hie, Scythica q u e m non bene ducimus aura,

Q u o d cupis, membris exeat ante meis,
Q u a m tua delicto stringantur pectora nostro
Et videar merito vilior e s s e tibi.

Cum quibus conferendi sunt sequentes versus sextae secundi E x P. libri epis­
tulae, qua exul ad alteram nobilissimi viri epistulam r e s p o n d e b a t :

Corripis, ut d e b e s , stulti peccata sodalis

Et mala m e meritis ferre minora d o c e s ;
V e r a facis, s e d sera m e a e convicia culpae :
A s p e r a c o n f e s s o verba remitte reo !

Graecinum, quern communia studia poetica intimum fecerant Ovidii amicum,

diversis offieiis et militiae laboribus, quos quo in munere susceperit, nescimus, dis-
trictum fuisse, docemur versibus ( 9 — 1 0 E x P . I, 6):

N e c quicquam meliore fide complectitur illas (sc. artes)

Qua sinit officium militiaeque labor.

Inde autem a prima inventute hanc amicitiam perdurasse, edocemur loco

quodam A m o r u m (II, 1 0 , 1 ) :

1
T u mihi, tu certe — memini — G r a e c i n e n e g a b a s
U n o p o s s e aliquem t e m p o r e amare duas.

Studiorum enim summam affinitatem ei cum poeta intercessisse participemque

quasi eum fuisse et adiutorem in carminibus iuvenalibus componendis, (Warten­
bergius, op. cit. p . 8 3 ) constat inter omnes qui Ovidii carmina attente legerunt.
Simulatque igitur is Romani reversus est, poetae exulanti epistulis adeundus
erat vetus amicus, cuius absentia, eo tempore, quo R o m a pulsus vates Sulmonensis
T o m o s petebat, magnopere Ovidii animum contritum fuisse testatur his versibus:

1. E u n d e m e n i m h u n c G r a e c i n u m a t q u e e u m a d q u e m O v i d i u s e p i s t u l a s E x P . scripsit, fuisse persua-

sum habeo.
 Certe e g o c u m primum potui sentire quid e s s e m ,
— N a m fuit adtoniti m e n s m e a nulla diu —
H o c quoque fortunam sensi quod amicus a b e s s e s ,
Qui mihi praesidium grande futurus eras.
T e c u m tunc aberant aegrae solacia mentis
M a g n a q u e pars animi consiliique mei (Ex P . I, 6, 1 1 — 1 5 ) .

Quae Tomitanum poetarti sincere scripsisse, verisimile est. Cotta enim, eo tem­
pore, suum amicum, quippe tot criminibus obnoxium, deseruerat; F . Maximus al-
tius stabat quam ut poetae m a n u m porrigere posset. Si Graecinus tunc R o m a e
fuisset, forsitan . . .
Sed facta infecta fieri non poterant. P o s t q u a m igitur exul T o m o s pervenit,
animum suum „ex primo terrore paululum recrea tu s" (verbis Wartenbergii, op. cit.
p. 8 4 utor) huic epistulae (sextae primi E x P. libri) scribendae vacavit. A t q u e
hoc „paululum" equidem quam maxime offendor. Haud enim puto ita se res ha-
buisse. N a m minime assentior viro docto affirmanti primis exilii temporibus esse
scriptam hanc epistulam, quam aliquot postea annis, id est eodem fere t e m p o r e
vel certe anno, quo T r . V , 6 datam esse suspicor. Quod probabile fit cum ex iis
quae supra monui, tum imprimis ex eo quod ratio quaedam intercedit inter secundi
E x P. libri epistulam sextam — quam primam ad Graecinum datam esse inter viros
doctos constat — et quinti T r . libri sextam. E r r a r e enim puto W a r t e n b e r g i u m
conicientem sextam secundi E x P . libri referendam esse ad litteras, quibus Graecinus
post sextam primi E x P . libri epistulam acceptam, poetam exulantem — ut scimus —
correpsit. Immo vero — ut iam supra monui — haec ratio intercedit potius — aut
ego fallor — inter epistula E x P. I, 6 et T r . V, 6 , post quam scriptam fuisse co-
nicio E x P . II, 6 , quae, harum trium epistularum, quae duobus saltern Graecini
responsis distinentur, ultima est. Postea epistulae E x P . I, 1 0 et IV, 9 missae sunt,
ex quibus patet Ovidium cum iautore suo in gratiam rediise.
H o c enim sibi volunt versus

H a e c nisi tu pariter simili c u m fratre levares,

Vix m e n s tristitiae nostra tulisset o n u s .
V o s estis fracto tellus n o n dura phaselo,
Q u a m q u e negant multi, v o s mihi fertis o p e m . (Ex P. I, 1 0 , 37 — 40).

Quod autem attinet ad Ovidii „novam culpam", qua motum exul suspicabatur
fautorem suum „fidem subito mutasse" (cf. T r . V, 6 , 1 7 — 1 8 ) , cogimur vero igno-
rantiam nostram confiteri, nisi forte conicere volumus, Graecinum aures praebuisse
calumniis, quas poetae absenti conflavisse illum „nescio quem", ex tot Tristium epis-
tulis docemur. Quis enim alius facilius adduci poterat ut talia crederet, quam Grae­
cinus, qui aeque ac suus frater Flaccus, remotis in regionibus, longe a R o m a eius-
que rumoribus, p e r plures forsitan annos officiis et militiae laboribus districtus,
v e r a m Ovidiani exilii causam ignoraret necesse e r a t ?
At postea, cum Graecinus quomodo se res habuerint compertum habuit,
amico suo — aeque ac Cotta — ignovit, ut patet ex versibus:
 Bracchia da l a s s o potius prendenda natanti
N e c pigeat mento s u b p o s u i s s e manum.
Idque facts faciasque p r e c o r . . . (Ex P . II, 6, 13 — 15)

et ex versu 2 9 (eiusd. epist.) :

T u q u o q u e p e r durum servato t e m p u s amico.

Quibus rationibus equidem magis magisque adducor, ut Graecino inscribam

epistulam sextam quinti T r . libri, quam L o r e n t z (op. cit. p . 3 5 ) ad Atticum — ut
supra monui — datam esse coniecit. Quod quominus probemus, vetamur primum eo
quod haec elegia ad fautorem, non ad sodalem missa est — id enim cum ex aliis
locis, tum imprimis ex versibus 5 — 6 (Tr. V , 6 ) patet — deinde etiam eo quod in
hac epistula exul nullo verbo nos admonet hie agi de amico fidissimo, de uno
eorum duorum vel trium fidelium sodalium, qui poetae discedenti, ili a lugubri
nocte, qua R o m a m post se relinquebat, adfuerant. Postremo vix est credendum Ovi-
dium duas epistulas, quae inter se una tantum distinentur, in eodem Tristium libro,
misisse ad amicum suum Atticum. Si igitur h o c carmen (Tr. V, 6 ) neque ad At­
ticum, ut Lorentz coniecit, neque ad Cottam, ut N e m e t h y suspicatur, datum est,
nihil aliud restat, nisi ut id Graecino inscribamus. Omnia enim indicia et argumenta
quibus adhuc nisi sumus, nos, ut huic coniecturae faveamus, cogunt.
A d C a r u m fuisse datam hanc epistulam coniecit Lorentz (op. cit. Tr. 1,
4 7 ) , et Hennig (op. cit. 2 6 ) qui eum secutus est. Quam in sententiam ire vetamur
primo - ut Merkelius recte observavit (in editione Trist, p. 6 8 ) — verbis „non
inimicus" (cf. vers. 2 ) quae minime ad Carum, amicissimum sodalem, quadrant,
quem alioquin nullo modo adducor ut credam Ovidium allocutum esse tam sub-
missis verbis (cf. v. 6 3 — 6 7 ) . Agitur deinde in hac elegia de viro, qui metuebat
ne sibi epistulae ab exule missae nocerent, cuique poeta suadere nititur „Caesarem
ipsum p r o b a r e amicum fidum in duris rebus remanentem". Quae ad Carum, qui
se minime timidum praestiterit amicum, nullo modo referri posse videntur. Deinde
non est nobis obliviscendum, vatem Sulmonensem acceptorum beneficiorum se me-
morem semper praedicasse^ „Qui ubi primum alicui epistulam mittit, non desistit
multus esse in enumerandis eius benefieiis". (Schulz, op. cit. p. 5 , cf. notam). A t q u e
1
huiusmodi nihil in nona elegia primi Tristium libri reperimus. Quo fit ut minime
assentiamus illis qui hanc epistulam Germanici filiorum praeceptori inscribere
proni sunt.
Schulz vero ad Salanum, cui quinta ep. libri secundi E x P . missa est, hanc
elegiam esse datam suspicatur (op. cit. p . 5 ) . Quae coniectura speciem veritatis prae
se fert. Fretus enim eo quod Salanus „poetae exulatum abeunti" non adfuerit, et
versibus 4 6 — 4 9 , quibus alluditur ad amicum „qui — secundum Schulzii sententiam —
artem rhetoricam quam maxime exercuerit, quique p r o Ovidio aliquid quod ei com­
modo esset, tentaverit", doctissimus vir affirmat epistulam nonam esse datam ad
amicum, quem poeta postea una tantum epistula allocutus est, cum nempe propter

1. Cf. e t i a m G r a e b e r , o p . c i t . II, 8. „Die Ver- auf einen jungen Mann, der in der Ehrenlautbahn
h e i s s u n g v . 48 scaena manet dotes grandis, amice, der curulischen A e m t e r einen Schritt voran gethan
tuas, d e r F o r t s c h r i t t i n s e i n e r L a u f b a h n , z u d e m O v i d hat, als auf einen Dichtergenossen,
dem Freunde Glück erwünscht, passen ebenfalls besser
necessitatem quae tunc temporis inter Salanum et Germanicum erat, vates Tomi-
tanus a facundia huius viri, quocum „modico usu" amicitiae coniunctus erat, ali-
quid speraret.
A quo viro docto ut dissentiam primum adducor eo, quod minime est creden-
dum ullam ex primi Trist. libri epistulis — quibus fidissimos tantum et carissì-
mos sodales vel fautores poeta allocutus erat — ad virum esse missam quocum
exul „modico iunctus a b usu" fuerit. Deinde ex v. i — i o ep. quintae secundi libri
ex P . elucet hanc fuisse et primam et ultimam quam exul Salano inscripserit. In
reicienda vero coniectura, qua V e r n a d é (Les fastes et les Tristes, p . 5 2 8 ) hanc
elegiam ad F a b . Maximum esse datam suspicatur non amplius moror, cum Grae-
berus ostenderit (op. cit. I, XI). Tristium ep. nullam ad hunc virum esse referendam.
Quae cum ita sint, alius quis fautor vel amicus fuerit necesse est ille, cui Ovi-
dius epistulas nonam misit. A t q u e primo videndum est utrum is fautor fuerit an
sodalis. Equidem autem — ut supra monui — p r o certo habeo in h a c elegia de
fautore a g i : timide enim et submissis verbis adloquitur poeta eum, orans ne se
deserat sibique amicus „duris etiam in rebus remaneat". Suadet ei p o r r o n e metuat
iram Caesaris. Scribebat scilicet fautori qui timebat ne exulis versus sibi nocerent,

S e d tamen in duris remanentem rebus amicum

Quamlibet inviso Caesar in h o s t e probat
N e c solet irasci —• n e q u e enim moderatior alter —
Cum quis in adversis, siquid amavit, amat. (Tr. I, 9, 2 3 — 2 6 ) .

Qui versus non ad alium quem referri possunt, nisi ad eum cui etiam antea
poeta Tomitanus cordi erat, nunc v e r o exuli — quamobrem, nescimus — sub-
irascebatur. Cuius fautoris animum vates Sulmonensis tunc placare conabatur,
ut cum se denuo in gratiam rediret:

Qui legis h o c nobis non inimicus opus.

Hunc deinde virum, ad quem nostra epistula data est, orat et implorat ut „si
qua potest" sua crimina excuset, quamquam exul confitetur ea crimina „nullo
posse defendi colore".
Agitur denique de viro eloquentia praedito, cui aliquando auctor Metamorpho-
seon vaticinatus erat :

S c a e n a manet d o t e s grandis, amice, tuas (Tr. I, 9, 48).

Qui fautor iam a prima iuventute poetae notus fuerit necesse est, ut efficitur
versibus 4 8 et 4 1 — 4 2 nonae epistulae:

H o c e g o venturum iam turn, carissime, vidi

Ferret adhuc ista c u m minus aura ratem.

Agitur postremo de viro, cuius successus exul gratulabatur :

A t m e a sunt, proprio quamvis maestissima casu,

Pectora p r o c e s s u facta serena tuo (Tr. 1, 9, 39—40).
 Circumspiciendus est igitur nobis homo, qui Ovidio primum subiratus, deinde
cum poeta in gratiam redierit; qui eloquentiam exercuerit; qui metuerit ne, prop­
ter epistulas, quas ad ipsum exul mittebat, in odium Caesaris veniret; cuius p o r r o for­
tuna eo t e m p o r e procesus habuerit ; qui denique cum poeta intima, diuturna et iam
a primis annis amicitia coniunctus fuerit.
A t q u e attentius hanc epistulam contemplanti statim in mentem veniet, hoc loco
nullo de alio agi posse, nisi de Cotta Maximo. Num fieri poterat ut, cum Ovidius
primum Tristium librum scriberet, (in cuius epistulis exul fidissimum sodalem et
fautorem adloquebatur) Cottae oblivisceretur, optimi amici, cui postea scripturus
esset (V, 9 , 1 2 ) :
Gratia post m a g n o s est tibi habenda d e o s ?

Nequaquam, puto.
Atque, ut deinceps recenseamus singula indicia, quibus dinosci possit vir ad
quem haec epistula data est, primum consideremus quis ille amicus fuerit, qui Ovidio
primo subiratus, deinde poetae ignovit et cum eo in gratiam rediit. Sed quis est
qui nesciat hic de Cotta agi, qui in exulem acerbius invectus est, cum nuntius
edicti imperatorii ad se allatus e s t ?
C u m tibi querenti n u m v e r u s nuntius e s s e t
Adtulerat culpae q u e m mala fama meae,
Inter confessimi dubie dubieque n e g a n t e m
Haerebam pavidas dante timore notas (Ex P. II, 3, 85—89).

Cum quibus conferendi sunt versus 5 — 6 eiusdem epistulae:

R e m facis afflictum non aversatus amicum

Q u a n o n est a e v o rarior ulla tuo.

Ex his enim — id quod luce clarius patet — et ex v. 4 1 (Ex P . IV, 1 6 ) satis

constat Ovidium paullo postquam T o m o s pervenerat, cum Cotta in gratiam redisse,
qui eum litteris consolatus est et amicitiam redintegravit. A t q u e versus secundus
nonae epistulae, de qua nunc agitur, ad illud tempus referendus est, quo poeta
adhuc dubius haerebat utrum Cotta, optimus eius quondam amicus, de ira ipsius
aliquid remiserit, necne.
Eundem autem cum exule intima amicitia idque iam a teneris annis coniunc-
tum fuisse, patet ex versibus elegiarum, quae ad hunc „carissimum iuvenem" (Ex
P. III, 5 , 7 ) datae sunt :

O mihi dilectos inter pars prima s o d a l e s (Tr. IV, 5, 1)

Ille tuos quondam non ultimus inter amicos

Ut s u a v e r b a l e g a s , Maxime, N a s o rogat (Ex P. I, 5, 1—2)

Movit amicitiae tum te constantia l o n g a e

A n t e tuos ortus quae mihi coepta fuit.
Et quod eras aliis factus, mihi natus amicus
Q u o d q u e tibi in cunis oscula prima dedi (Ex P. II, 3, 69—73).
 Eloquentiae o p e r a m dedisse filium minorem natu celeberrimi oratoris Messalae
Corvini, patet ex versibus, quibus eum Ovidius adloquitur (Ex P . III, 5 , 7 — 9 :

L e g i m u s , o iuvenis patrii non d e g e n e r oris,

Dieta tibi p l e n o v e r b a diserta foro.

Immo etiam semel eum «praesidium fori" vocat (Ex P . I V , 1 6 , 4 2 ) .

Deinde Cottam, quamvis optimum se praestiterit amicum, metuisse ne sibi
exulis epistulae nocerent, primis saltem exilii temporibus, liquido patet ex versibus :

Certe e g o , si sineres, titulum tibi reddere v e l l e m

Et raram famae conciliare fidem
N e noccam grato v e r e o r tibi cannine n e v e
Intempestivus nominis obstet honor (Tr. IV, 5, 1 3 — 1 6 ) .

Immo vero Cottam ipsum interdixisse amico exulanti ne se in epistulis aperte

nominaret, manifestum fit cum ex verbis „si sineres", tum ex versibus 2 5 et 3 2
(Tr. V , 9 ) :
N u n c q u o q u e s e , quamvis est iussa quiescere, quin te
N o m i n e t invitum, vix m e a Musa tenet.
Sic m e a l e g e data vincta atque inclusa Thalia
P e r titulum veliti nominis ire cupit.

A t q u e inter omnes — ni fallor — viros doctos constat h a s binas litteras,

quartam i. e. libri quarti et nonam quinti Tristium libri, ad Cottam Maximum
esse datas.
Postea vero et hunc et alios amicos epistulis quae in libris ex P o n t o continen-
tur non occultatis nominibus adloqui ausum esse poetam, cuilibet est notum. Atta-
men notandum est, ab exule, progrediente tempore, amicos et fautores magis ma-
gisque audacter, allusionibus fere, ut ita dicam, translucidis interpellatos esse. In
duobus enim epistulis supra laudatis de fratre quodam amici ad quem scribit, loquitur.
V e r u m enimvero notum — certe — R o m a e erat, inter eos ad quos exul litteras
dabat, duo tantum — quoad sciam — paria fratrum exstitisse : Pomponios et Mes-
salinos. Quibus allusionibus vix obscuris efficiebatur ut plurimi legentium scirent
in his epistulis (Tr. I V , 4 et V, 9 ) de Cottae fratre agi. Etenim hoc quidem indicio
imprimis adductos fuisse puto tot doctos viros, ut h a s elegias Cottae vindicarent.
Cur autem Cotta poetae, primo saltem exilii tempore, quo Caesaris ira adhuc
recens erat, non permiserit ut se aperte nominaret, cuivis facile est intelligere.
Metuebat nempe vir nobilissimus isque exuli familiarius, ne se, cursum honorum cu-
rulium decurrere et rempublicam capessere in animo habentem, epistulae vatis To-
mitani in odium Caesaris adducerent. Cottam vero curules honores affectasse ma­
nifestum fit et ex epistula Ovidii (Ex P . III, 5 , 7 — 9 ) qua is orationem a nobilissimo
iuvene apud centumviros habitam laudat et eo quod aliquot quidem annis postquam
exul animam efflaverat, poetae amicus consul est creatus.
Nunc demum igitur intelligere possumus quid sibi voluerint ii epistulae nonae
primi Tristium libri versus ( 2 3 - 2 6 ) , quibus Ovidius amicum et fautorem orat ne
se deserat, cum Caesar non soleat „irasci — cum quis in adversis, siquid amavit,
amat".
 Quos versus si conferimus cum iis

T u r p e putas abigi, quia sit miserandus, amicum,

O u o d q u e sit infelix, desinere e s s e tuura (Ex P. II, 3, 3 7 — 3 8 )

magis magisque adducimur ut credamus epistulam nonam primi T r . libri ad

Cottam esse datam.
Denique id quoque indicium examinemus, quod ex versu

Pectora p r o c e s s u facta serena tuo (Tr. I, 9, 40)

desumitur. A t q u e haec verba — ut recte G r a e b e r u s monuit (op. cit. II, 8) — melius

quadrant ad fautorem iuvenem qui in cursu curulium honorum progressus fecit,
quam ad sodalem studiis poeticis deditum. Qui versus conferri potest cum versu

Sic tua p r o c e s s u s habeat fortuna p e r e n n e s (Tr. IV, 5, 25)

epistulae quintae ad Cottam — certe — datam, quo etiam probabilius fit, epistu­
lam nonam quoque, de qua nunc agitur, ad eundem Cottam esse missam. Quae
probabilitas maiorem adhuc p r a e se speciem veritatis ferre possit, si versus

Vita tarnen tibi nota m e a e s t ; scis artibus illis

Auctoris m o r e s abstinuisse sui (Tr. I, 9, 59—60)

quibus exul indicabat esse nonnullos qui crederent Artem Amatoriam sui exilii
causam fuisse, referantur ad versus

Ut tarnen audita est nostrae tibi cladis origo,

Diceris erratis i n g e m u i s s e meis. (Ex P. II, 3 , 6 5 —66)

quibus exul significabat se longe alia de causa ad T o m o s fuisse pulsum. Cuius rei
v e r a m causam cum interea Cotta compertam h a b e r e coeperit, turn primum epistu-
lis exulem solatus est et ei spem dedit laesum deum flecti posse. (Ex P . II, 3 ,
0 7 — 6 8 ) . A t q u e ut aliis etiam argumentis utamur ad stabiliendam nostrani coniec-
turam, ad quemne alium amicum vel fautorem melius q u a d r a r e possunt versus
(Tr. I, 9 , 4 3 — 4 4 ) :
S i v e aliquid m o r u m s e u vitae labe carenti
Est pretium, n e m o pluris e m e n d u s erat.

nisi ad Cottam, optimum amicum, cuius laudes poeta tam saepe praedicat? Quid
enitn aliud sequentes duo versus significant

Q u o magis admiror non ut torrentibus undis

Communi vidi te quoque labe trahi?

Cum autem in libris E x P . nonnulla ad Cottam carmina data inveniantur, quae

colore et proprietate simillima sunt epistulae nonae primi Tristium libri, haud inepte
hanc quoque ad Cottam referendam esse putamus, praesertim cum in ea alia adhuc
indicia huius amici personam p r o d e r e videantur. Cuivis enim patet maximam in-
 tercedere affinitatem inter versus i — 2 0 (Tr. I, 9 ) et versus 7 — 2 7 epistulae tertiae
secundi ex Ponto libri et versus 5 — 1 5 secundae epistulae libri tertii ex Ponto.
Tr. IV, 9. A d eum in quem Ibis scripta est, datam esse hanc epistulam coniecit Nemethy
(op. cit. 7 9 ) et, qui eum secuti sunt, nuperrimj Tristium editores, Ehwaldus et Levy.
Quibus praeivit Rostagni, cum quo dissentit Heinzius (Phil. Wochenschrift a. 1 9 2 1 p .
8 9 6 ) . Is enim carmen ad Ibidem aliquot annis, priusquam haec epistola missa sit,
scriptum esse censet. Quod mihi quidem minime probatur. Existimo enim Ibidem
post epistulam nonam scriptam fuisse, tunc nempe cum poeta, p r o certo habens ca-
lumniatorem nullo modo adduci posse ut ipsius coeptis desistat, nihil aliud sibi restare
vidit, nisi ut hostem inexorabilem Furiis infernalibus devoveret, ut in Ibide fecit,
(v. 5 4 ) . Eidem docto viro parum probabile videtur ilium inimicum, ad quern epistula
nona data est, tertio vixdum anno, postquam Ovidius T o m o s pervenerat — quo
anno hanc elegiam scriptam esse constat (cf. G r a e b . I, I X et W a r t e n b . p. 5 1 )
— animum Caesaris sollicitasse, ut in relegatum poetam vehementius saeviret. Exi-
stimat p o r r o supra laudatus vir, facinus de quo in hac epistula agitur, aliud quid
diversum fuisse a b insidiis, quibus invidus ille fretus, Caesari suadebat, ut poetae
relegationem in exilium mutaret. Cui coniecturae quominus assentiamus, vetamur
versibus 1 0 — 1 1 nonae epistulae, ex quibus luce clarius patet hoc loco de nullo
alio agi, nisi de ilio serendae invidiae artifice, qui nempe in exults bona venire in
animo habebat. Id enim sibi volunt v e r s u s :

Omnia, si n e s c i s , Caesar mihi iura reliquit,

Et sola e s t patria p o e n a carere mea.

Immo etiam eo quoque tempore pervicacem inimicum suis coeptis perstitisse

eo probabilius fit, quod — si coniecturam eorum probamus, qui, ut Blum, hunc
perfidum virum non alium fuisse nisi oratorem C. Severum, suspicantur — calum­
niator p r o t e r v u s eodem fere tempore (cf. R. E n z . P . Wissowa, III, 2 col. 1 7 4 6 )
in exilium pulsus est accusatione F . Maximi, quem, praeter alia, id quoque in animo
habuisse, ut nempe periculum quod poetae a Severo impendebat, averteret, con-
sentaneum est.
In eandem atque Nemethy et Rostagni sententiam recentissimo tempore C. Blum
quoque ivit, qui autem ad eundem virum, ad quem Ibis est scripta, referendam
esse non solum epistulam tertiam decimam tertii T r . libri, sed etiam octavam et
nonam primi T r . libri censet. Qua in re vir noster errat. Octavam enim — quam Lo-
rentz quoque iniuria (cf. G r a e b . II, 7 ) eidem invido inscribit — ad Macrum poetam esse
datam, nunc inter omnes viros doctos constat. Id enim elucet cum ex v. 2 9 , t u m
etiam e x versibus 3 3 — 3 4 . Quod vero ad nonam primi T r . libri pertinet, earn ad
amicum vel potius fautorem esse missam, supra ostendimus. A r g u m e n t a enim qui­
bus Blum nititur, ut suam coniecturam stabiliat, labefactantur imprimis eo quod mi­
nime fieri potuit ut exul „carissime" verbo (cf. v. 4 ) adloqueretur eum, de quo
in epistula sexta (Tr. I, quae certe antea fuerat scripta) ad uxorem data, tarn
acerbe querebatur. N a m neminem posse puto adduci ut credat poetae Tomitano
1
ignotum fuisse nomen eius perfidi, qui Ovidium „nudare" quique tabulas naufragii,

i . V . H e i n z i u s , loc- s . c i t .
quo relegatus paene obrutus erat, tabulas petierat. Aequum enim erat ut, cum uxor
maritum suum de perfidia illius „nescio cuius" certiorem faceret, nomen quoque
tarn tenacis inimici expressis verbis indicaret. Nihilominus verisimillimum est reli-
quas tres epistulas (Tr. Ill, n ; T r . IV, 9 et T r . V, 8 ) inscriptas fuisse eidem
hosti, de quo poeta et in sexta (Tr. I, v. 1 3 ) et in quibusdam aliis (v. T r . V, 1 1 , 1 )
queritur. Quod si probamus — et nihil, puto, quominus id faciamus, nos impedit —
reliquum est ut eruamus quis demum is perfidus fuerit, cuius pectus exulis odio
flagrabat. A t q u e hunc nullum alium fuisse nisi illustrem oratorem C. Severum,
1
nuperrime C. Blum — alios videlicet viros doctos secutus — existimavit (op. cit.
p . 1 6 1 ) . Quam coniecturam novis ingeniosisque sane argumentis vir noster sta­
bilire conatus est. Quorum unius quod Blum haud satis pressit, imprimis rationem
esse habendam puto, eius nimirum quo supra laudatus vir demonstrare vult, nonnihil
intercedere inter F . Maximi accusationem, qua C. Severus pulsus est, et
Ovidii condicionem. Probabile enim est — immo verisimile — nobilissimo viro hac
oratione non solum ut nefarii hominis iniurias ulcisceretur, sed etiam ut eum im-
pediret, quominus ipsius calumniis apud Caesarem exuli noceret, propositum fuisse.
N a m eum „nescio quern" in animo habuisse Caesari suadere ut Ovidii relegationem
in exilium mutaret, ex tot Tristium locis patet. Quod quominus fieret, F . Maximum
oratione sua, qua C. Severus exilio multatus est, prohibuisse consentaneum est. A d
haec vero optime quadrant versus (Ex P . Ill, 3 , 1 0 7 — 8 ) :

A t tua supplicibus d o m u s est a s s u e t a iuvandis,

In quorum numero m e p r e c o r e s s e velis.

Atque nobis conicere saltern licet in versibus (Tr. I, 6, 15—16):

H u n c tua per fortis virtus submovit amkos

Nulla quibus reddi gratia digna potest.

de eodem F. Maximo agi, qui „lupum rapacem" (ilium „nescio quern") impediit quo-
minus „in bona" exulis veniret.
Rem vero acu tetigit Blum cum affirmavit versibus 9 9 et sqq. (Ex P . Ill, 3 )
contineri comparationem inter F. Maximum et ilium inimicum:

C o n v e n i e n s animo g e n u s est tibi nobile namque

P e c t u s et H e r c u l e a e simplicitatis habes.
Livor, iners vitium, m o r e s non exit in altos,
U t q u e latens ima vipera serpit humo.
Mens tua sublimis supra g e n u s eminet ipsum,
Grandius ingenio nec tibi n o m e n inest.
E r g o alii noceant miserisque optentque noceri
Tinctaque mordaci spicula felle gerani.

i . F a l l i t u r a u t e m C. Blum, cum affirmat ad fuerat. A s t e p i s t u l a ad invidum aliquot annis postea

e u n d e m virum u l t i m a m quoque e p i s t u l a m quarti Ex — (vel s a l t e m u n o ) (cf. G r a e b . I, I X ) m i s s a e s t , q u o
P . libri (ad i n v i d u m ) r e f e r , n d a m e s s e . C. enim Se­ t e m p o r e O v i d i u m v e t e r i s et t e n a c i s i n i m i c i iam ob.
verus anno d u o d e c i m o vel, s e c u n d u m a l i o s , o c t a v o p. litum esse, consentaneum est.
C h r . (cf. R. Ens. P . W i s s o w a , III, 2 col. 1746) pulsus
 Quibuscum conferendus est versus 2 5 5 (Ibis) :

Pectoraque unxerunt E r e b e a e felle colubrae.

Perfidum ilium virum, cuius lingua felle colubrae uncta erat, amicum fuisse
olim Ovidii, patet cum ex aliis locis, turn ex versu (Tr. I l l , 1 1 , 2 9 ) :

Me quoque quern noras olirti, non e s s e memento

et ex Ibidis versu 1 9 :
Et qui debuerat subitas exstinguere flammas.

O r a t o r e m , eumque vehementissimum fuisse ilium ingratum de quo exul que-

ritur, inter omnes constat. Optime autem omnia quae Ovidius inimico suo convi-
ciatur, quadrant — ut Blum ostendit — ad C. Severum.
A t q u e — siquid nobis quoque conicere licet — num fieri poterat ut auctor
Metamorfoseon, antistes (ut Ovidii verbo utar) novorum carminum, nulla familiari-
tate coniunctus sit cum Severo, qui primus novae eloquentiae operam dedit? Vix
crediderim. Cui Ovidius scribere poterat, ut quondam Salano (Ex P . II, 5 , 6 6 — 6 7 ) :

Distat o p u s nostrum s e d fontibus exit ab isdem

Artis et ingenuae cultor uterque s u m u s .

Quibus, si non argumentis, at certe indiciis fretus equidem magis magisque

adducor ut Blumi'i coniecturae assentiam.

St. Bezdechi
 I Z V O A R E L E LUI C A T U L IN P O E M A LXIV

S e ştie că poema lui Catul al cărei titlu, Nunta luì Peleu cu Tetis (car­
1
men L X I V ) , a fost introdus de editorii din timpul Renaşterii , este un „epyllion"
alexandrin. S e ştie de asemeni că lipsa de mărturii sau dovezi pozitive cu privire
la modelul sau modelele imitate de poetul latin în această compoziţie a dat naştere
la interpretări felurite. Ba vicisitudinile părerii stăpânitoare la un moment dat în
critica filologică modernă au fost aşa de mari, încât s'a ajuns chiar la antipodul
teoriilor susţinute altădată. Astfel în 1 8 9 4 , G. Lafaye scria în studiul său despre
Catul şi modelele lui: „Tout le monde s'accorde aujourd' hui à penser q u e . . d a n s
l'exécution, [Catulle] ne s'est pas attaché à suivre un modèle unique, encore moins
2
à le traduire vers p a r v e r s " : la 1 9 1 5 , Giorgio Pasquali îşi începea studiul său,
// carme 64 di Catullo, scriind: „È opinione o r a generalmente accettata che il
3
carme 6 4 di Catullo sia o traduzione o rielaborazione di un' unica poesia ellenistica".
L a dreptul vorbind, această antiteză este posibilă numai fiindcă Pasquali considera
încă, la 1 9 1 5 — data articolului său — ipoteza unui model unic ca „o părere în
4
deobşte primită." Făcând aceasta afirmaţie, Pasquali citează mai întâiu pe Riese,
aşadar o idee emisă de mult, la 1 8 6 6 , şi care ea însăşi nu era decât reluarea, cu
5
alte argumente, a tezei lui Merkel delà 1 8 3 7 . D e fapt, ipoteza lui Riese, care
susţinea anume că „epyllion"-v\ lui Catul este o traducere din Calimah, fusese com­
6 7
bătută cu succes de Schneider şi de Schulze, de Benoist şi T h o m a s în comen-
8 9
tarul l o r , precum şi de G. Friedrich, la 1 9 0 8 , aşa d a r cu şapte ani înaintea arti­
colului lui Pasquali; mai mult decât atâta: susţinătorul ei de altădată, Riese, renun­
ţase la această ipoteză şi Lafaye găsea la 1 8 9 4 că este inutil să mai insiste asupra
10
unei păreri „pe care nimeni n'o mai a p ă r ă " . Credem d a r că la 1 9 1 5 nu mai putea

1. A c e s t t i t l u n u s e g ă s e ş t e în m s s . poetu­ 6. Callimackea, I I , 1873, p . 162, 488, 791.

lui. In m s . n u m i t Germanensis titlul este Argo- 7. Neue Jahrb. für Philol, 1882, p . 208 s i
nautia, e x p l i c a t î n Oxoniensis (după Ellis) prin : Philol. Verein, 1883; v. L a f a y e , op. cit., p . 157 s i
„narrat hic ystoriam aurei velleris". Ş i titlul din Les poésies de Catulle, trad. par E. Rostand . . .
G şi explicaţia din O sânt arbitrare : e l e s e justi­ avec un Commentaire critique et explicatif par
fică p r i n a c e e a c ă , î n p r i m e l e 18 v e r s u r i , e v o r b a E. Benoist et E. T h o m a s , tome second, Paris,
de expediţia Argonauţilor; aşadar, introducerea M D C C C X C , p . 569 s q .
a dat titlul întregii poeme. 8. v. n o t a 7.
2. G. L a f a y e , Catulle et ses modè/es, Paris, 9. Catulli Veronensts Liber, erklärt von
Imprimerie Naţionale, MDCCCXCIV, 157. Gustav Friedrich (Sammlung wissenschaftlicher
3. Studi Italiani di Filologia Classica, Nuova Kommentare zu Griechischen und Römischen
S e r i e , v o i . I, f a s e . 1, M C M X X . Schriftstellern), 1908, Leipzig und Berlin, Druck
4. Rheìnisches Musenm, 1866, p . 498 s q q . u n d V e r l a g v o n B . G. T e u b n e r , p . 315 s q .
5. Prolusio ad Ov. lb., p . 360. 10. L a f a y e , op. cit., p . 107.
fi vorba de ipoteza unei traduceri după un unic original elenistic ca de „o p ă r e r e
îndeobşte primită", cum zice Pasquali.
Poema lui Catul, ca şi celelalte poeme mitologice din şcoala r o m a n ă a lui
Valerius Cato, ilustrează doctrina alexandrină, care opunea vechii epopei omerice
de dimensiuni mari forma de arta numită „epyllion". Poetul se alătură el singur şi
în chip conştient la aceasta doctrină: "Parva... mihi sint cordi monumenta" Ceea
ce face însă din poema lui Catul o operă alexandrină este între altele caracterul
ei mixt şi compozit. Peleu, plecând cu ceilalţi Argonauţi în căutarea lânii de aur,
se îndrăgosteşte de Tetis. Nunta lor se celebrează la Farsala în prezenţa chiar a
zeilor. Parcele cântă epitalamul, prevestind naşterea şi gloria lui Ahile şi poetul
termină cu câteva consideraţiuni morale. Acesta p a r e a fi subiectul poemei, deşi
el nu cuprinde decât 1 9 2 de versuri, celelalte 2 1 6 cuprinzând povestea Ariadnei
părăsite de Tezeu, intercalată dela v. 5 1 până la v. 2 6 7 . Această disproporţie şi prin
u r m a r e lipsă de unitate a făcut să se nască bănuiala că poema lui Catul este o
2
p a r t e dintr'o compoziţie mai m a r e , care i-ar fi servit lui Catul drept model. Merkel
plecase, în susţinerea acestei ipoteze, dela v. 2 4 ( 2 5 ) : „Vos ego saepe meo,vos carmine
compellabo", în care saepe ar reprezenta pasagii din acea compoziţie, lăsate apoi la
3
o parte de poet. Ipoteza nu pare de loc necesară: versul acesta este numai o formulă
pe care poezia alexandrină a putut-o împrumuta din imnurile omerice, unde ea se
4
găseşte la sfârşit. P e de altă parte, nu este nici o greutate a admite că versul se
referă la pasagiile chiar din poema lui Catul, în care e vorba de eroii cântaţi de
5
poet. în nici un caz însă, nu credem că subiectul principal al acelei compoziţii
epice mai mari, din care Nunta lui Peleu cu Tetis ar fi un fragment, a fost expe­
diţia A r g o n a u ţ i l o r : în acest caz n ' a r fi r ă m a s din ea, în poema lui Catul, numai
1 8 versuri din cele 4 0 8 care o alcătuesc. Aceste 1 8 versuri formează p u r şi simplu
un preambul explicativ şi procedeul este alexandrin: în una din elegiile lui Calimah
numite Afua, poetul descria cultul lui Peleu din insula Icos, dar, mai întâiu, într'un
preambul, punea la cale întâlnirea eroului cu un locuitor din insulă. Povestirea
expediţiei Argonauţilor din Catul este şi ea numai „o punere în scenă", în care
viitorii îndrăgostiţi se întâlnesc pentru întăia oară şi avem impresia că repetarea
lui turn în v. 1 9 — 2 1 , intensificând pe illa luce de mai sus (v. 1 6 ) , a r a t ă intenţia
poetului de a nu fi descris expediţia Argonauţilor, decât pentru a ajunge la ceea
ce-1 interesa: întâlnirea lui Peleu cu T e t i s :

Turn Thetidis Peleus incensus fertur amore,

Turn Thetis humanos non despexit hymenaeos,
Turn Thetidi pater ipse iugandum Pelea sensit.
Dar, după cum v. 1 — 1 8 formează preambulul nunţii lui Peleu cu Tetis, tot
aşa aceasta din urmă este un cadru pentru povestea Ariadnei, b r o d a t ă pe înveli-
toarea patului de nuntă dela Farsala şi care constitue o digresiune mai lungă decât
subiectul principal. L a v. 1 1 6 : „Sed quid ego a primo digressus carmine plura

1. C a t . 95, 9. cf. T e o c r i t , X V I I , 135,1, 140; C a l i m a h , Imn cătră

2. L a f a y e , op. cit., p . 144. Artemis, 137 s q q . ; v . B e n o i s t — T h o m a s , op. cit.,
3. M. H a u p t , Opuscula, II, p . 75. ad h. I.
4. „aÙTàp à) y.oà a s î o x a l àÂXï); nv^aoji' aotSvjs" ; 5. G. F r i e d r i c h , op. cit., p . 329.
Commemorem...", poetul a r e conştiinţa digresiunii pe care o face şi deci a caracte­
rului episodic al operei sale. Acest caracter episodic poate li foarte bine justificat
1
prin procedeul alexandrin al juxtapunerii de mituri, fără a mai fi nevoie să facem
ipoteza unei imitaţiuni sau traduceri a unui fragment dintr'o operă mai m a r e . Nici
cealaltă ipoteză, care consideră poema lui Catul ca o imitare sau traducere a unui
2
original elenistic unic şi care a fost formulată de Riese, nu poate rămânea în
picioare. î n adevăr, G. Friedrich a arătat că atât interpretarea versului 6 5 , 1 5 din
Catul: „Sed tarnen in tantis maeroribus, Ortale, mitto, Haec expressa tibi carmina
Battiadae", cât şi comparaţiile ce se pot face între pasagii din poema noastră şi
pasagii, fie din poeţi greci (Imnul cătră Demetra, Euforion), fie din opere r o m a n e
contemporane (ca Dirae şi Lydia) înlătură ipoteza lui Riese: an eine Über­
setzung eines griechischen Originals ist unter keinen Umständen zu denken", încheie
comentatorul german. P e de altă parte, între preambulul poemei (v. 1 — 1 8 ) — şi
fiindcă preambulul este strâns legat de nunta lui Peleu cu Tetis — putem spune
că între aceasta din urmă şi episodul Ariadnei s'a observat de mult o contrazicere:
A r g o a fost cea dintăiu corabie care a plutit pe apele mării; din timpul acestei
navigaţiuni datează, după Catul, nunta lui Peleu cu Tetis; aceasta va fi avut loc
3
peste puţin t i m p ; ce caută atunci în episodul Ariadnei, brodat pe învelitoarea
patului de nuntă, corabia cu care Tezeu pleacă în Creta şi aceea cu care el o duce
pe Ariadna în insula N a x o s ? Contrazicerea este de sigur evidenta şi, dacă trebue
să cerem socoteală poetului pentru ea, e g r e u să-1 scuzăm: se opune la aceasta
chiar cronologia celor doua l e g e n d e : înainte de a se duce eroul atenian la Creta,
Medea erâ nevasta lui Egeu, expediţia Argonauţilor avusese loc şi prin ur­
m a r e şi nunta lui Peleu cu Tetis, care, d e altfel, după ceilalţi poeţi, s'a întâmplat
înainte chiar de expediţia Argonauţilor. Cu ocazia acestei nunţi nu putea fi deci
v o r b a de Tezeu şi Ariadna. Poetul îşi va fi dat seama de această contrazicere,
după cum îşi dădea seama şi de digresiunile sale, d a r el erâ preocupat de o ideie
pentru care Alexandrinii aveau o m a r e preferinţă: contrastul. El a voit să pună în
antiteză fericirea unei căsătorii legitime cu nenorocirea unui amor nelegitim sau
bucuria unei nunţi cu desperarea unei amante părăsite şi, pentru a o face, a neso­
4
cotit cronologia celor două legende. Pentru Pasquali însă , contrazicerea de mai sus
denotă o contaminare, neputându-se presupune o asemenea eroare din partea unor
poeţi erudiţi, cum erau poeţii alexandrini printre care trebue se căutăm, după el,
modelele lui Catul. L e g ă t u r a însă între naraţiunea principală şi episod, adică v.
4 7 sq., în care se descrie patul de nuntă (pulvinar geniale), necunoscut de casa
5
grecească, este, zice Pasquali, un adaos roman al lui C a t u l şi nu o a d a p t a r e a
unor versuri din originalul grecesc, care, dat fiind obiceiul Grecilor de a nu deschide
casa lor marii mulţimi nici chiar în ziua nunţii, n ' a r fi putut descrie patul de nuntă
expus vederii tuturora, aşa cum se întâmplă în poema lui Catul. Şi fiindcă v.
3 8 — 4 2 , care cuprind motive din descrierea, des întâlnită la poeţii romani, a vrâstei

1. C o m p a r ă , d. e., d i n p u n c t u l d e v e d e r e a l 3. C f v . 31 : „Quae si muloptatae finito tem-

compoziţiei lor, Teocrit XXII şi m a i a l e s I, în pore luces Advenere . ..
care episodul j u x t a p u s este, ca şi în Catul, de- 4. Op. cit., p . 3.
s c r i e r e a u n e i o p e r e d e artă. 5. Op. cit., p . 6
2. V e z i m a i s u s p . 49 n o t a 4
pe aur, sânt adaose tot de Catul, Pasquali înclină a crede că şi v. 3 1 sqq., în
care se descrie afluenţa Tesalienilor la Farsala, constitue tot un adaos r o m a n :
„ . . . questo e un segno che anche la descrizione del confluire della folia a Farsalia
1 2
mancava nelF originale o negii originali." Cu toate aceste, mai j o s , în vreme ce
nu a r e nici o îndoială asupra caracterului elenistic al descrierii Nereidelor şi al
naraţiunii repezi a faptelor în contrast cu încetineala cu care poetul stăruie asupra
elementelor descriptive, autorul articolului din Studi Italiani p a r e a se contrazice
cu privire la aceleaşi versuri 3 1 sqq., căci de astădată el zice: „Ragioni di vario
3
genere inducono a credere che essi non mancassero nell' o r i g i n a l e . . . " Nesiguranţa
lui Pasquali nu dovedeşte pentru noi altăcevâ decât marea greutate de a pune
mâna p e adevăr într'o problemă în care probele pozitive lipsesc şi spiritul de cer­
cetare este redus numai la bănueli şi ipoteze. Soluţiunea problemei este de sigur
îngreuiată de faptul că între poema lui Catul şi datele cunoscute din poeţii anteriori
care trataseră legenda lui Peleu, ca şi aceea a Ariadnei, sânt deosebiri foarte
apreciabile. Necunoscând izvoarele din care poetul roman s'a putut inspira, îi putem
atribui lui acele modificări. Astfel, după tradiţia obişnuită a mitului Argonauţilor,
4 5
Peleu, când ia p a r t e Ia expediţie, este deja căsătorit cu T e t i s şi, p e când în O m e r
6
şi în P i n d a r , Tetis se plânge sau se revoltă împotriva acestei căsătorii, la Catul
lucrurile se întâmplă ca într'un roman m o d e r n : cele două personaje se v ă d şi-şi
cad dragi unul altuia. Aceasta denotă fără îndoială influenţa psihologiei erotice
alexandrine, dar, totuşi, poate constitui o modificare a legendei, datorită lui Catul,
pe care, chiar în această compoziţie epică, îl interesează cel puţin tot aşâ de mult
elementul liric. Inovaţii şi inconsecvenţe faţă de tradiţiunile anterioare găsim şi în
episodul Ariadnei: inovaţie poate fi, de exemplu, raportul dintre desperarea Ariadnei
7
şi moartea lui Egeu, care, după P l u t a r h , erâ în legătură numai cu rezultatul expediţiei
eroului în C r e t a ; de asemenea, aşezarea reşedinţei lui Minos şi a Labirintului la
Gortina, nu la Cnossos, şi înlocuirea numărului precis de şapte feciori şi şapte fete
8
din tributul Minotaurului prin „Electos iuvenes simul et decus innuptarum" v. 7 8 .
Asemenea modificări în tratarea legendei îl duc pe Friedrich la concluzia unei
9
suveranităţi a lui Catul faţă de mituri şi de t r a d i ţ i e . Pasquali crede, din potrivă,
nu numai că, în episodul Ariadnei părăsite de Tezeu, Catul a imitat o poemă ele­
1 0
nistica, ci şi că toată partea care urmează după acest episod este greacă. î n
această p a r t e încă descoperim abateri dela tradiţie şi inovaţii. Inovaţie de-a lui
Catul poate fi apariţia lui Prometeu printre invitaţii la nuntă (v. 2 9 4 ) . U n d e a putut
găsi poetul latin motivul acestei modificări? în Eschil, Prometeu cunoaşte blestemul
lui Cronos. Iată conversaţia lui cu I o :

1. Op. cit., p . 18. 8. v., p e n t r u toate aceste, comentarul lui

2. Op. C.it., p . 22. Friedrich.
9. v . c o m e n t a r u l l u i , p . 323: „diese Souve­
3. Cf. p . 22, m a i j o s : „ S i d o m a n d e r à a q u a l
ränität gegenüber d e n Mythen . . . g e g e n die Über­
fine m a i nel carme ellenistico i Tessali si saranno lieferung. . . "
affollati a Farsalia". 10. s p r i j i n i t p e v e r s u l c i t a t d e C i c e r o , Ad Att.
V I I I , 5, I : iioXkâ. ndxTjv xspasaaiv s ; Vjspa BujiTJvavTa,
4. v. V a l . F I . 1, 255, c i t a t d e F r i e d r i c h .
prototipul v.irt din Catul. Este însă exclus să
5. XVIII, 434.
n u a d m i t e m şi i n f l u e n ţ a Medeei lui Euripide si a
6. Nem., I V , 62. Argonatiticelor lui A p o l o n i u s (v. L a f a y e , op. cit.,
7. Teseli., 15. p. 176 s q q . )
 P r o r a . Yqxet yâjJiov xoiooxov, $ TOT' a o ^ a X â (Prometeu, v . 789).
Io. V) upoj ScqAapiog s^avEataiaj B p o v u v ; ( v . 7 9 2 ) .
1
Prom. 'f\ xkţzxzi ye uotfSa cpeprepov Tcatpo; ( v . 7 9 3 ) .

P r o m e t e u desvâluie d a r secretul şi Zeus renunţă la Tetis. El face astfel cu

putinţă căsătoria lui Peleu cu Tetis şi poate luă p a r t e la nunta l o r : Catul îl face
în adevăr să figureze printre invitaţi, pornind dela versiunea lui Eschil. D e ase­
meni, după tradiţia obişnuită, nunta a r e loc pe muntele Pelion: în Catul, ea a r e
loc la Farsala. î n sfârşit, p e când în poeţii anteriori, la nunta lui Peleu cu Tetis,
2
cântă Apolo şi M u z e l e , în Catul, Apolo şi Diana nu iau parte la nunta lor, ba
chiar îi d e p r e ţ u e s c :
Pelea nam tecum pariter soror aspemata est
Nec Thetidis taedas voluit celebrare iugalis (v. 301—2).

Este această inovaţie o. dovadă că poetul latin a imitat opera unui alexandrin,
3
care, determinat de învinuirea adusă de P l a t o lui Eschil, a omis, la nunta lui Peleu
cu Tetis, cântecul lui Apolo, viitorul omorîtor al lui Ahile în războiul troian ?
Sau, în lipsa unor documente pozitive, putem admite şi aici independenţa lui Catul,
care înlocueşte pe Apolo prin P a r c e ? Prezenţa acestor divinităţi este, de altfel, pe
deplin justificata: fiind zeiţe care ocrotesc căsătoria, * ele asistă la nunta lui
5
Peleu cu Tetis, după cum asistaseră altădată la nunta lui Zeus cu H e r a ; pe
de altă parte, ca divinităţi corespunzătoare Ursitoarelor noastre, ele prezic, cu acest
prilej, naşterea lui Ahile şi gloria lui.
în această discuţiune, argumentele pentru o temă sau pentru cealaltă fiind ipotetice
şi în cazul cel mai bun indirecte, şi chiar dacă n ' a m da lui doctus, epitetul lui Catul,
sensul p e care i-1 dă Friedrich („der Erfindungsreiche"), credem că nu putem în­
grădi în general libertatea unui poet şi în special a unui poet care a arătat în
restul operei sale o originalitate indiscutabilă. D e altfel, după articolul lui Pasquali,
critica este încă înclinată a vedea în poema 6 4 , nu imitaţia unor modele particulare,
ci tratarea în spirit alexandrin, d a r în chip liber, a două din cele mai cunoscute
6
mituri ale antichităţii.
Teodor A. Naum

1. Cf. ş i v . 769, 907, p e c a r e Ie c i t e a z ă F r i e ­ 4. D e c h a r m e , Mythologie de la Grèce anti­

drich. que, p . 300.
2. / / . , X X I V , 6 2 ; P i n d a r , Nem., 5, 4 1 ; 5 A r i s t o f a n , Păsările, 1731 s q q .
E s c h i l , f r a g . 340 ( A h r e n s , D i d o t ) ; E u r i p i d e , Iphig. 6. G. R a m a i n , Sur la signification et la
Aul. 1036. composition du poème 64 ( R e v u e d e P h i l o l o g i e ,
3. Rep. II, 383. d ' h i s t o i r e e t d e l i t t é r a t u r e a n c i e n n e s , 1922, 135-153)-
 I N T R O D U C E R E LA „ S T A T U L A T E N I A N

Intre scrierile pierdute ale lui Aristotel, aceia a cărei lipsă e mai mult regre­
tată, e, fără îndoială, monumentala colecţie a „Constituţiunilor"; în ea multilateralul
filosof reunise mai toate formele în care se manifesta viaţa de Stat a diferitelor
comunităţi greceşti. „Constituţiunile" cuprindeau schiţa mecanismului felurit după
care se conducea viaţa politică a o sută cincizeci şi opt de State. O p a r t e infimă
din această operă se păstrează încă sub forma de fragmente, pe care le-au con­
1
servat diferiţii scriitori ai anticităţii. „A hrăni măcar un moment speranţa că aceste
Politii (constituţii) a r putea fi regăsite vreodată, e o nebunie", spunea în 1 8 6 5 savan­
2
tul E. Heitz. Iată însă că timpurile mai nouă s'au hotărît în sfârşit să desminta,
cel puţin în parte, nemângâetoarea profeţie a scepticului aristotelician: anul 1 8 9 1
ne-a redat una din aceste constituţii, şi anume aceia a Statului atenian, care ocupa
în sus-numita operă locul de căpetenie şi era oarecum perla întregei colecţii.
Preţiosul p a p y r u s — descoperit în Egipt — constă din patru suluri de lungime
inegală. Din manuscript lipseşte începutul, iar sfârşitul n'a putut încă fi descifrat
complet.
Ştirea d e s p r e descoperirea lui a stârnit o vâlvă extraordinară, şi cu drept
cuvânt, căci importanţa nouei scrieri pentru studiul istoriei şi al vieţei greceşti nu
3
se poate compara decât cu însemnătatea epocalei descoperiri a „Listei olimpiade­
lor" a lui Iulius Africanus, făcute cu câte-va veacuri mai înainte. Editio princeps a
„Statului atenian" a fost făcuta de F . G. K e n y o n — savantul asistent al secţiunii
manuscriptelor de la British Museum — care cel dintâi a descifrat dificilul manuscris.
Această primă ediţie a fost epuizată numai decât, şi după ea a urmat o nenumă­
rată serie de ediţii, traduceri, comentarii, studii asupra formei, fondului şi mai ales
asupra paternităţii ei. Căci nu toată lumea a fost de la început de acord că „Statul
atenian" e opera filosofului stagirit. î n • noua scriere se găseau ştiri istorice conside­
rate ca imposibile, concepţii politice, cari se părea că nu pot cadra cu vederile lui
Aristotel; ea respingea unele convingeri, cari erau socotite ca definitive, şi confirma
altele, ce de mult erau părăsite; în sfârşit ea era îmbrăcată într'un stil, p e care
4
nu-1 întâlnim nicăiri în opera autorului „Politicei". T o a t e aceste considerente au
determinat pe o bună parte dintre filologi să se îndoiască despre adevăratul autor

1. î n d e o s e b i H e r a c l i d e d i n P o n t . 3. B a u e r , Aristoteles Politeţa, p . 170.

2. Die verlorenen Schriften des Aristoteles — 4. K a i b e l , Stil und Text der Pol. Athen. p . 1.
c i t a t d u p ă M, E r d m a n n , Der Athener Staat, p . 114.
 1
al „Statului atenian". Ast-fel u n i i îl atribue deadreptul altui scriitor, iar alţii nu
2
văd în el decât o prelucrare a cărţii originale a preceptorului lui Alexandru Mace-
don. Apoi, o a treia categorie e înclinată să v a d ă în această monografie o operă
3
autentică a lui Aristotel, însă îmbâcsită cu multe interpolaţii ale editorilor de mai
4
târziu. Astăzi nu se mai îndoeşte n i m e n i că autorul ei e Aristotel, în a cărui
colecţie de constituţii, ea ocupa probabil locul de frunte. P r o b a definitivă ne-o dă
5
faptul că mai bine de cincizeci de f r a g m e n t e păstrate la diferiţi autori şi citate ca
aparţinând „Statului atenian" al ilustrului filosof, concordă perfect cu textul scrierii
de curând descoperite.
* *
6
Făcând într'un l o c comparaţia între istorie şi poezie, filosoful, atât de positiv
în alte privinţe, face constatarea — foarte surprinzătoare pentru noi — că aceasta
din urmă — poezia — e mai filosofică decât cea dintâi, p e n t r u că istoria se ocupă
numai de individual. E probabil că făcând această apropiere se va fi gândit mai
de g r a b ă nu la propriile lui lucrări cu caracter istoric, ci la acelea ale contimpo­
ranilor săi, în special Efor şi T e o p o m p . El e convins că istoria se poate şi trebue
să fie tratată altfel decum o făceau retorii ieşiţi din şcoala lui Isocrate, şi altfel
chiar decum o făcuse Herodot şi Tucidide, pentru care autorul „Statului atenian"
a r e cea mai m a r e stimă. Dacă asemnezi istoriei scopul de a fi folositoare omului
de Stat — cum făcuse autorul „Războiului peloponesiac" — atunci (îşi va fi zis
Aristotel) nici povestirea evenimentelor isolate, nici descrierea caracterelor sau acţiuni­
lor individuale nu poate să slujească la atingerea acestui scop, ci mai de g r a b ă scoa­
terea în relief a fenomenelor istorice care p o a r t ă în sine caracterul unor adevărate
legi istorice. Astfel întreprinde el să ridice istoria la nivelul filosofiei. El e însă
conştient — şi spre a ajunge la această conştiinţă, nu puţin îl vor fi ajutat greşe­
7
lile predecesorilor săi în această p r i v i n ţ ă — că spre a putea face o generalizare
trainică, trebue să porneşti de la observarea unui n u m ă r cât se poate de m a r e de
fapte concrete, şi de aceia la baza acelor construcţii istorico-filosofice din „Politica"
lui, stă un n u m ă r impozant de detalii studiate cu o meticulositate remarcabila pen­
tru vremea sa.
Platon, când făureşte Statul său ideal, porneşte de la o h i m e r ă ; Aristotel, de
la studiul mecanismului după care funcţionau diferitele forme de guvernământ în
lumea greacă şi cea b a r b a r ă . întrebuinţând metoda lui favorită, inducţia, el se
ridică de la diferitele cazuri concrete, pentru ca prin generalizarea lor să fixeze
8
conturul celei mai bune constituţii. „De oare-ce vrem să cercetăm, spune e l , care
dintre toate formele comunităţii de Stat este cea mai bună, realizabila pentru aceia
cari pot trăi în cea mai bună stare posibilă, trebue să considerăm şi punctele de

1. J u l i u s S c h w a r c z , Ungarische Revue (v. M. înseamnă să-ţi pierzi timpul, dacă m a i cauţi să-i
E r d m a n n o p . c i t . p . 117) îl a t r i b u e Iui D e m e t r i u d i n stabileşti identitatea (v. C r o i s e t , Hist. de la Ut.
Faleron. grecqne, IV, 706. N o t a ) .
2. F r . R ü h l (v. M. E r d m a n n , l o c . cit.) 5. M. E r d m a n n , o p c i t . p a g . 8.
3. T h . R e i n a c h (v. E r d m a n n , l o c . c i t . ) ; W i l a - 6. Poetica, 9.
mowitz crede că interpolatorul e însuşi Aristotel 7. H i p p o d a m o s , Faleas şi m a i cu s e a m ă Pla­
c a r e s'a corijat m a i t â r z i u . (Aristoteles und Athen I, t o n , Politica, II.
p. 76 ş i urmat.). 8. Politica, II, V I , ( e d . S u s e m i h l ) .
4. B l a s s d e c l a r ă î n i n t r o d u c e r e a e d i ţ i e i s a l e c ă
vedere ale altora, (studiind) atât constituţiunile existente ale Statelor, socotite ca
cele mai bine orânduite, cât şi construcţiunile teoretice ale acelora cari au schiţat
o constituţie ideală, ce a stârnit admiraţia u n o r a ; numai astfel putem vedea ce e
bun şi utilizabil întrânsele; apoi, dacă cercetările noastre se extind dincolo de aceste
forme existente şi caută ceva nou, nu v r e m să se nască aparenţa, că procedeul
acesta e datorit intenţiei de a arunca praf în ochii cititorului, ci numai să se vadă
că a m recurs la aceasta metodă din pricina lipsurilor constituţiilor în fiinţă".
Iată dar rostul colecţiei de Politii, la strângerea şi redactarea c ă r o r a trebue
să admitem, fireşte, că au colaborat şi un m a r e număr din discipolii maestrului.
Din spusele autorului reese în chip neîndoios, că ele aveau să-i slujească drept
material, din studiul căruia aveau să se desprindă legile pe care le formulează în
Politica" lui, şi e de mirare că s'au găsit filologi cari să susţie că Politica a precedat
1
Politiile. Apoi această colecţie răspundea şi unui scop p u r practic: ea avea să
servească de îndreptar omului politic însărcinat cu organizarea unui nou Stat. Cu
2
drept cuvânt o compară un savant m o d e r n cu un manual de reţete medicale,
destinat pentru uzul practic al organizatorilor împărăţiei lui A l e x a n d r u cel Mare.
3
Căci Aristotel e încredinţat de folosul real pe care îl poate aduce studiul istoriei.
Decât, el se ocupă de predilecţie de partea general filosofica a acestor fenomene
istorice, lăsând la o parte chestiunile neînsemnate de contingenţe individual-istorice
şi neaccentuând de cât acele fenomene care prin repetarea lor a p r o a p e regulată,
poartă în sine caracterul unei legi. Ast-fel realizează el într'o formă sistematică gân­
dul exprimat de Tucidide în p r o g r a m u l lui, că istoria poate aduce foloase pentru
4
că anumite cauze istorice produc întotdeauna aceleaşi efecte.
Totodată din studiul acestor „Politii" se desprindea, atât pentru Aristotel cât
şi pentru cititorii săi, constatarea — pe care o va desvolta el mai p e larg în Po­
litica lui — că precum oamenii cari se nasc sub diferite latitudini, se deosebesc
între sine prin înălţimea taliei, prin coloarea pielei sau a părului, prin apucături şi
deprinderi diferite, tot ast-fel şi constituţiunile — cari sânt şi ele nişte fiinţe mai
complexe — iau cu totul altă înfăţişare după cum se nasc într'un loc sau altul.
5
Din acest fapt reese o îndoită concluzie: a) o constituţie ideală, aceiaşi pentru toţi
6 7
oamenii, nu există ş i b) constituţia se naşte şi devine în chip natural, ca orice
alt organism, iar încercarea de a o explica prin un contract conştient între oa­
8
m e n i , trebue considerată ca eronată cu desăvârşire. In fundamentala chestie a ra­
portului dintre cpuaţ şi VOJAOS, cel puţin cât priveşte explicarea provenienţei Statului
Aristotel lua deci făţiş poziţie pentru cptSais. In mijlocul societăţii ateniene, edu­ 9

cate de aproape un veac şi j u m ă t a t e de sofişti, monumentala lui operă e r a un

avertisment împotriva generalizărilor comode şi pripite, datorite unui spirit înclinat
spre construcţii teoretice lipsite de fundament real şi tot odată o indicaţie meto­
dologică de primul rang, arătând că o formulă generală — o ipoteză — mai ales

i M. E r d r m n n , o p . c i t . p . 9 ş i 10. 5. Politica, I, 1, 9_.i2.

2. N i s s e n , c i t a t d e H e r m a n n Peter în Wahr­ 6. Politica, V I , 9, 126.
heit und Kunst p . 187. 7. v. C r o i s e t , o p . citat. I V , 704. şi Erdinann,
3. Retorica, 1, 4 ; „Istoria e folositoare omului p . 13 ş i 14.
politic'. 8. C u m f ă c e a Lycophron.
4. C ă c i a c e a s t ă i d e e s e d e s p r i n d e d i n p r o g r a m u l 9. Politica, I : 1, 9 — 12.
istoriei lui Tucidide I, 22, 4.
în domeniul politic, trebue să fie susţinută şi controlată în lumina unui număr ne­
sfârşit de exemple concrete. Trebuia şi de data asta să vie un străin din ţinutu­
rile vecine cu Tracia — ca şi Tucidide, despre care se ştie că avea un procent
de sânge trac în vinele lui — ca să arate Atenienilor că drumul spre adevăr, ca
şi cel spre virtute, e laborios şi presărat cu multe piedici.
*
* *
„Statul atenian" a fost scris între 3 3 6 — 3 2 5 . C a r t e a — al cărei început lip­
1

2
seşte chiar din manuscript — se compune din două p ă r ţ i : prima, până la cap.
4 1 (inclusiv), se ocupă cu istoricul constituţiei ateniene, din timpurile cele mai vechi
până la anul 4 0 3 , iar a doua cu aspectul cu care se prezintă această constituţie
în timpul scriitorului. Anul 4 0 3 îi serveşte ca punct de despărţire între cele două
3
părţi, fiindcă autorul e încredinţat — şi lucrul acesta îl dă să înţeleagă şi cetito­
rului — că forma de g u v e r n ă m â n t a Statului atenian e r a în vremea sa aceiaşi cu
cea din 4 0 3 . î m p r e u n ă cu fragmentele de pe ultimul sul, ce n'au putut fi încă sa­
4
tisfăcător descifrate, această a doua p a r t e e mai întinsă de cât prima, ceia ce în­
5
seamnă că pentru autor problema de căpetenie era analiza actualei constituţii.
E caracteristic pentru metoda istorică a lui Aristotel, că el îşi începe lucra­
rea cu o schiţă a evoluţiei prin care a trecut constituţia ateniană, p â n ă a ajuns
la forma din vremea sa. Ea denotă năzuinţa lui de a pătrunde până la cauzele
cele mai îndepărtate ale fenomenelor. D e altfel filosoful ne arată însuşi în altă
parte rostul şi avantagiile acestei metode. „Un lucru se poate studia mai bine, când
6
îl cercetăm în devenirea lui continuă de la început." A ş a dar, ne spune el, s p r e
a ne da seama bine de o instituţie ajunsă la maturitate, nu e de ajuns să o con­
siderăm numai în această din u r m ă formă a sa, ci trebue să căutăm a stabili şi
diferitele faze evolutive prin care a trecut până s'a închegat în felul în care se
prezintă azi. Ştiinţa m o d e r n ă n'a găsit o metodă mai bună. E a d e v ă r a t însă că
modelul în privinţa aceasta i-1 arătase tot Tucidide, care, spre a ne arăta cauzele
războiului peloponesiac, se vede nevoit să facă o analiză istorică a celor cincizeci
7
de a n i de la războaele cu Perşii până în 4 3 1 .
Pentrucâ datele şi materialul relativ la istoricul constituţiei ateniene era foarte
redus şi de multeori nesigur, autorul, spre a da de adevăr, e silit să recurgă la
ingenioasa metodă combinatorie, întrebuinţata în chip aşa de fericit şi de fiul lui
Oloros, care, s p r e a ajunge la această inovaţie metodologică, a fost, fireşte, ajutat
de studiile sale filosofic-sofistice. Din faptul că la H o m e r nu se găseşte pomenit
8
numele colectiv de Eleni, autorul „Războiului peloponesiac" trage concluzia că p e
vremea lui A g a m e m n o n Grecii n'au putut face în comun o expediţie aşa de im­
9
pozantă cum e cea descrisă în Iliada. Apoi în alt loc, acelaş autor, fără nici un
alt izvor, ci numai din observarea Acropolei din vremea lui, cu templele, monu­
mentele şi situaţia ei, ajunge la convingerea că în vechime adevărata cetate a

1. C r o i s e t , o. c. I V , 704. 6. Politica, I , 2.
2. E r d m a n n , p . 7.
7. A ş a n u m i t a „Pentecontaelia".
3. Statul atenian, c 41. 8- I, 3, 3-
4. v. e d i ţ i a Kaibel-Wilamowitz, 1898.
9- II, 15, 4.
5. B a u e r , o. c. p . 19.
Atenei e r a numai această Acropole, p e lângă care, ca împrejurul unui nucleu,
s'au aşezat mai târziu celelalte suburbii cari alcătuiau întinsa capitală din timpul său.
T o t ast-fel, Aristotel, pe baza legii care mai exista încă în timpul său, lege
conform căreia vistiernicul trebuia să fie ales din clasa Pentacosiomedimnilor, scoate
observaţia adevărata, că pe vremea lui Solon ocuparea slujbelor e r a condiţionată
1
de c e n s .
E de la sine înţeles că Aristotel nu face abstracţie de istoricii care l'au pre­
cedat: el îi utilizează, une-ori citându-i, de cele mai multe ori fără să-i citeze. Astfel
când vorbeşte de Phye, frumoasa femee p e care Pisistrate a prezentat-o Atenieni-
2
lor drept zeiţa Atena, el pomeneşte şi versiunea lui H e r o d o t p e care îl citează,
în celelalte cazuri însă, el trece sub tăcere numele izvorului sau, chiar când face
polemică cu autorul acestui izvor. Ast-fel procedează el cu Tucidide, când respinge
3
cu energie svonul susţinut de autoritatea marelui istoric, potrivit căruia Hippar-
chos, prin o manoperă abilă, a r fi desarmat p e părtaşii de la procesiunea Panate-
neelor, pentru ca să poată descoperi p e conspiratori. Autorul „Statului atenian"
arată că o asemenea ştire e lipsită de ori-ce temei, pentru simplu motiv — defi­
nitiv — că obiceiul de a umbla înarmat la sus-numita serbare, nu s'a Introdus la
4
A t e n a decât mai târziu, în timpul democraţiei.
Aristotel a utilizat şi p e Xenofon, care în „Elenicele" lui povestise diferitele
turburări prin care trecuse Statul atenian după râsboiul de treizeci d e ani. U n
5
ast-fel de împrumut, textual de data asta, se găseşte în cap. 3 6 .
Că filosoful stagirit nu citează p e predecesorii lui, nu trebue să n e surprindă :
aşa e r a tradiţia, şi chiar Tucidide, când face polemică cu Herodot, nu-1 citează p e
6
acesta din u r m ă . P e de altă p a r t e însă nu trebue să n e închipuim că severul dis­
cipol al lui Platon, a r fi avut de gând să comită un plagiat, deprindere p e care
7
şi unii antici o c o n d a m n a u cu aceiaşi tărie ca şi noi. O explicare şi mai satisfă­
8
c ă t o a r e a acestui procedeu e aceia care n e asigură că autorul „Statului atenian,,
era încredinţat că publicul va recunoaşte citatul, fără să mai fie nevoit el scriito­
rul să-1 releveze. Apoi aceasta scriere era destinată marelui public, şi Aristotel
nu vrea să-şi desfigureze textul cu prea multe citaţii, cum a r fi fost nevoit s'o facă
9
dacă a r fi vrut să pomenească conştiincios numele tuturor pe care i-a folosit.
î n t r ' a d e v â r , nu încape îndoială că autorul a folosit şi toate cronicile ateniene
10
mai cu seamă, şi în deosebi pe aceia a attidografului A n d r o t i o n . Din pricină că
sus-numitele cronici au dispărut, nu se mai poate vedea azi, cât şi în ce fel a îm­
prumutat el de la aceştia din urmă. Lucrul nu prezintă de alt-fel nici prea mult
interes. Ceia ce-i mai interesant e că Aristotel a ştiut să grupeze acest material
amorf în jurul unei idei luminoase şi să ne prezinte un tablou al constituţiei şi
al spiritului constituţiei ateniene, aşa cum numai un filosof de talia lui putea să
ni-1 prezinte.
Ce scop u r m ă r e a autorul cu o asemenea carte, n u e tocmai uşor de consta-

1. B a u e r , o . c i t . p . 33—34. 6. I, 126 ş i u r m ă t o a r e l e .
2. H e r o d o t , I, 60; — Stalul atenian, c. 14. 7. P o l y b i u , 9, i ş i u r m ă t o a r e l e .
3. V I , 52, 2. 8. K a i b e l , o. c. p*. 8.
4. Statul atenian, c. 18. 9. K a i b e l , o. c. p . 8.
5. X e n o f o n , Hellenica, II, 3, 19. 10. W i l a m o w i t z Âristof. u. Athen, I, 42, 123.
tat. Mai întâi s'a contestat că Aristotel ar urmări în general vre-o ţintă cu aceasta scriere
a lui. In vremea noastră, în care cuvântul „tendinţa", chiar într'o operă istorică, are un
1
sens pejorativ, se obişnueşte a se crede că într'o astfel de lucrare scriitorul n ' a r e a l t
ţel decât să-şi instruiască cititorul. Fireşte că din colecţia „Politiilor" nu putea să
lipsească „constituţia Atenei", şi era natural ca aceasta să fie t r a t a t ă mai pe larg
de cât toate celelalte, din pricina că era poate cea mai complectă şi totodată cea
mai interesanta prin evoluţia ei.
Insă istoricul formei de g u v e r n ă m â n t a Statului atenian, putea fi prezentat în
multe feluri, şi întrebarea e dacă autorul, prezentându-1 aşa cum Fa prezentat, n'a
urmârit, pe lângă scopul de a instrui publicul, şi un alt scop lăturalnic.
2
L a această chestiune s'a răspuns în diferite feluri. Unii au văzut în sus nu­
3
mita scriere o simplă lucrare de ştiinţă; alţii au descoperit o anumită tendinţa
politică. Cred că aceştia din urmă au dreptate. E x p u n e r e a materiei e făcută în
chip aşa de impersonal — Aristotel nu întrebuinţează niciodată persoana I-a —
şi tabloul în care se desfăşoară diferitele teze ale constituţiei, e înfăţişat în chip
atât de logic, încât a trebuit într'adevăr multă atenţie ca să se descopere o ten­
dinţa, care azi, cred, nu se mai p o a t e tăgădui. Prudenţa aceasta rezervată în ata­
carea chestiei „Statului atenian", îi era impusă şi de calitatea lui de metoec, căci
marele filosof n'a fost niciodată cetăţean atenian. Dacă vrea să urmărească cu
această carte a lui şi un scop practic, apoi era silit să facă acest lucru cu cele
mai mari menajamente posibile, spre a nu-şi înstrăina simpatiile ospitalierei cetăţii
care devenise pentru el o a doua patrie. Atenienii nu puteau să uite că el e r a
prietenul marelui cuceritor, şi, v r â n d nevrând, un susţinător — poate — sincer
al politicei acestuia, deşi în multe alte privinţe părerile filosofului şi cuceritorului
se deosebiau între ele.
Că „Statul Atenian" u r m ă r e a o ţintă, ne-o dovedesc mai multe lucruri, cari
nu pot fi explicate altfel: a) întâi, siguranţa cu care autorul dă să înţeleagă pu­
4
blicului său, că actuala constituţie nu diferă întru nimic de cea din 4 0 3 — 4 , ca şi
5
cum n ' a r fi existat nici când un Filip şi o C h e r o n e a , b) simpatia cu care stărue
6
asupra tabloului vieţii din Atena în timpul tiranului Pisistrate; c) antipatia lui faţă
7
de politica lui Pericle şi a demagogilor cari l'au urmat, şi cari, ca şi demagogii
din timpul său, erau totdeauna pentru revoluţie şi război „ca să poată mai bine
8
pescui în apă t u r b u r e " . A m scos în evidenţa numai punctele mai importante, pe
9
cari se bazează cercetătorii care afirmă că există o tendinţa în „Statul Atenian"-
S'au mai relevat, bine înţeles, şi multe altele, dintre care cel mai important e fap­
tul că Stagiritul a p ă r ă politică lui Teramene, sub cuvânt că — precum spune au­
torul — e un merit din partea unui om politic, să ştie să se acomodeze ori-cărei
10
situaţii, spre a nu turbura mereu ordinea Statului.
Din aceste constatări reese că autorul avea aerul să spună Atenienilor, că

1 A . B a u e r , o p . cit., p a g . 27. 7. Statul atenian, c. 26—28-

2. C r o i s e t , l o c . cit. 8. v. A r i s t o f a n , Cavalerii, v. 864 s q q . ; — cf.
3. B a u e r , o p . cit. p a g . 27 ş i u r m a t . ; Wilamo- E . M e y e r , Gesch. des Altertums, I V , 613.
w i t z , o p . cit., 362. 9. v. î n s p e c i a l B a u e r , o p . cit. p a g . 20 ş i u r m ă ­
4. Statul atenian, c. 46. toarele.
5. B a u e r , o p . cit. p . 27. 10. Statul atenian, c. 28.
6. Statul atenian, c. 16.
 n'au nici un motiv- să fie nemulţumiţi cu actuala formă de g u v e r n ă m â n t întrucât
ea era de fapt aceiaşi ca în timpul străbunilor liberi — (prin u r m a r e tot un fel
Tcâxptos TOXi-reîa) — întrucât Macedonenii nu se amestecase de loc în afacerile in­
t e r n e ale glorioasei republici. Antipatia lui faţă de regimul lui Pericle — comună
1
lui cu tradiţia filosofică reprezentata de mult prin Socrate şi P l a t o n — spre deo­
2
sebire de Tucidide, care îl slăveşte fără rezervă, se explică prin aceia că el ve­
dea în Olimpicul pe primul şi cel mai m a r e demagog, care îndrumase Statul
atenian pe calea ce avea să-1 ducă la toate excesele ochlocraţiei nenorocite. Şi e
caracteristic că seriosul filosof, care în alte părţi ale operii se abţine de la ori ce
detaliu inutil — el face doar o schiţă a „Statului atenian" — când e vorba de băr­
batul Aspasiei, nu se poate impiedica de a c i t a svonul răutăcios p â n ă la cruzime,
prin care se punea în evidenţă procedeele şi intenţiile demagogice ale marelui om
de Stat, care, dacă ar fi sa dăm crezare acestui svon, n'avea nici măcar meritul
originalităţii, ci aştepta ca nenorocita ideie de a corumpe masele prin introducerea
3
soldei, să-i fie I n s p i r a t ă de un prieten, muzicantul Damonides, alias D a m o n .
Apoi, cât priveşte dispreţul nimicitor cu care Aristotel vorbeşte de demagogii
Cleon şi Cleofon, el trebue pus — şi fireşte, I n v o l u n t a r a fost pus de cititorii săi
— în legătură, ca o paralelă, cu personalităţile contimporane, în specie cu acei ora­
tori publici Ttpoaxaxao T O U 3^n,ou cari, ca Demostene şi alţii, căutau să răsvrătească po­
porul în contra dominaţiei macedonene. Paralela se putea face cu atât mai uşor
cu cât autorul discursului „Pentru Coroană" se întâmplase să aibă aceleaşi gesturi
şi aceiaşi atitudine violentă la tribună, ca şi tăbăcarul cât şi agramatul fabricant
4
de lire, cari avusese îndrăsneala să se considere drept şefi ai poporului. S e p a r e
5
că nu e tocmai întâmplătoare această a c c e n t u a r e a lipsei de eleganţă şi decor a
celor doi corifei democratici, mai ales când ne gândim că se face în cadrul unei
scrieri aşa de serioase şi g r a v e , care în genere se menţine la un nivel atât de
înalt şi atât de demn.
6
Ce să zicem de simpatia lui Aristotel pentru T e r a m e n e ? Acesta era un po­
litician de cea mai rea speţă, tipul omului fără scrupule, care v r e a să fie veşnic
7
la p u t e r e , şi slujeşte rând pe rând ori-ce cauză, nu pentru că şi-ar schimba con­
vingerile, — ceia ce la u r m a urmei ar fi admisibil la un spirit prea mobil —
ci pur şi simplu pentru ca să-şi menţie influenţa şi locul de fruntaş în politică.
El e într'adevăr un foarte abil acrobat, însă pe funia care-1 ridică deasupra mul­
ţimii, el nu se susţine decât prin o serie nesfârşită de crime şi infamii. De aceia
a r e toată dreptatea tiranul Critias, când îi aruncă în faţă observaţia: „Tu eşti
8
t r ă d ă t o r din n ă s c a r e " . El e acela care în procesul amiralilor de la A r g i n u s e a
9
jucat un rol aşa de odios, şi tot el e cel care a contribuit nu puţin să înăsprească
soarta ţării sale, t r ă d â n d interesele Atenei care îl trimesese ca ambasador la Spar­
10
t a n i . El evoluiază cu cea mai m a r e uşurinţă trecând de la un partid la altul,

1. P l a t o n , Gorgias, p . 515—516.
2. T u c i d i d e , I, 127. 6. Statul atenian, c. 28.
3. Statul atenian, c. 27 ş i W i l a m o w i t z , o p . cit. 7. Hellenica, II, 3. ş i L y s i a s . X I I , 78.
I, 134- 8. Hellenica, I I , 3, 30.
4. C l e o f o n . 9. Hellenica, I, 7.
5. Statul atenian, c. 28 10. X e n o f o n . , Hellen., I I , 3 , 28.
după cum bătea vântul puterii, şi comedia nu se înşeală când — închegând, fi­
reşte, impresia unanimă a contimporanilor săi — il pecetlueşte cu epitetul de „ta­
1
ler cu două feţe."
Acest T e r a m e n e nu merită să fie luat sub egida filosofului. Decât, afară de
acea lăture din politica asasinului celor i o amirali, relevată în termeni elogioşi de
autorul „Statului atenian" — prin care acesta, în treacăt fie spus, făcea apologia
2
oportunismului — e foarte probabil, că ceia ce îl va fi determinat pe Aristotel
să-i ia apărarea, va fi fost în primul rând faptul că T e r a m e n e a avut în materie
constituţionala aceleaşi vederi ca şi Stagiritul, vederi pe cari e posibil să le fi
3
expus într'o b r o ş u r ă . Căci nu putem admite că preceptorul lui Alexandru Mace-
don va fi urmărit prin aceste complimente la adresa „nobilimii", un interes aşa
4
de meschin ca acela pe care i-1 atribue un detractor al culturii ateniene. D a r me­
ritul cel m a r e al lui T e r a m e n e era că el avusese o concepţie politică ce se po­
5
trivea cu ideile lui Aristotel despre S t a t . Autorul „Politicei" visă un Stat în care
puterea să fie în mâna burghezilor ce pot sâ-şi procure o a r m u r ă : „In acest timp
— e vorba de lovitura de stat prin care „Talerul cu două feţe" izbutise să des­
fiinţeze colegiul celor 4 sute şi să dea guvernul în mâna Celor Cinci Mii, — Statul
6
(atenian) a fost bine g u v e r n a t " , ne spune ilustrul filosof, întâlnindu-se în p ă r e r i cu
7
Tucidide, care numeşte această constituţie cea mai bună din timpul său, şi cu
8
Euripide, pentru care statul ideal era condus de rj âv jxsatp roftis (cetăţenii de mij­
9
loc), burghezimea, cum am spune noi azi. Această teorie o împrumutaseră toţi de
la moderatul Prodicos din Ceos, singurul sofist care se bucura de simpatia lui
Socrate.
Numai această concepţie politică a lui T e r a m e n e n e explică de ce întemeeto-
rul „Lyceului" a luat sub scutul său pe acrobatul politician. Căci Aristotel, po­
trivit teoriei lui, păstrate în toate domeniile filosofici, urmăreşte totdeauna calea de
mijloc, şi de aceia era el de p ă r e r e că şi în politică numai un g u v e r n al „burghe­
ziei" poate face fericirea Statului.
1
Schiţa simpatică prin care autorui nostru încadrează figura lui Pisistrate, nu
era decât un argument ad hoc în vederea împrejurărilor actuale. E a avea de scop
să a r a t e că cetăţenii n'au de ce se plânge când tiranul e un om de ispravă, în­
sufleţit de intenţii bune. întrucât va fi avut el în vedere pe impetuosul cuceritor
din Babilon, când făcea aceasta schiţă, e greu de spus, deşi nu e exclus că el
va fi voit să se facă în spiritul cititorului o apropiere — măcar cât de îndepăr­
tată — între năvalnicul fiu al lui Filip şi isteţul tată al lui Hipparch. Fapt e că
Aristotel nu e prietenul nici al tiraniei, nici al regalităţii. P e cea dintâi nu o poate
aproba, căci ea e detestată de ori-ce Grec, pe cea de a doua n'o poate considera
ca o formă de guvernământ care să se poată menţine cu trăinicie la un popor
crescut în libertate, pentru simplu motiv că e extraordinar de g r e u să se gă-

1. A r i s t o f a n , Broaştele, v . 47 ( S c o l i a s t u l ) ş i X e - 5. Statut afenian, c. 33.

n o f o n , Hellenica, II, 3, 47. 6. Statut atenian, c. 33.
2. Statul atenian, c. 28. 7. T u c i d i d e , V I I I , 97.
3. W i l a m o w i t z , Aristoteles und Athen, I, i66> 8. Supplices, v . 244 — 245.
167. 9. 1. S c h w a r c z , o p . cit. p . 491.
4. I. S c h w a r c z , Demokratie von Athen, p . 490.
 1
sească un om aşa de superior, încât sâ merite a fi r e g e , cu atât mai puţin o serie
întreagă d e regi, cari sâ poată perpetuă această formă de g u v e r n ă m â n t . E pro­
babil că în ochii filosofului nici chiar A l e x a n d r u nu va fi trecut drept un rege
ideal, mai ales de când făcuse greşeala, enormă în ochii preceptorului său, de a fi
tratat pe barbari egal cu Elenii. T r e b u e spus spre cinstea ilustrului cugetător, că
el a ştiut să-şi păstreze faţă de regalul său elev libertatea de conştiinţă: în
2
„Politica" sa, Statul ideal nu e o m a r e monarhie condusă de un om extraordinar,
ci o republică guvernată de colegiul oamenilor de ispravă.
E adevărat că republica model a Stagiritului e r a tot aşa pe puţin viabilă ca
statul lui Platon, însă p e lângă alte merite ea a r e şi pe acela — nu cel mai mic
— de a p u r t a marca unui spirit liber şi mândru. Aristotel, deşi e născut la mar­
ginea „barbariei", e mai întâi de toate grec, şi apoi, în bună parte, e şi atenian,
căci în A t e n a a zăbovit el mai cu d r a g ca ori şi unde. Numai dragostea pentru
acest popor al oraşului Muzelor, explică unele inconsecvenţe în concepţia lui po­
litică, î n g u r a unui aristocrat ca el, sună oricum ciudat lauda revoluţiei prin care
3
poporul isbuteşte să ia atribuţiunile judecătoreşti din mâna consiliului, şi să şi le
a r o g e sie-şi. Şi e mai ales ciudată motivarea acestei aprobări fără r e z e r v ă : U n
4
colegiu mai restrâns — ne spune el — se poate conrupe mai u ş o r decât mulţi­
mea (din care se alcătuia tribunalul popular). Mai întâi, că şi acest tribunal, ori-cât
era el de numeros, se putea conrupe, ne-o a r a t ă chiar autorul (cap. 2 7 ) , când ne
povesteşte că A n y t o s a isbutit să mituiască tot corpul de judecători. însă la baza
acestei motivări a lui mai intervine şi un alt factor: respectul lui pentru n u m ă r .
E într'adevăr stranie ignoranţa lui Aristotel în materie de psihologia mulţimii,
sau trebue numai decât să admitem că această mulţime din Atena avea o psiholo­
gie cu totul specială, de i-a impus filosofului într'atâta, încât 1-a făcut să devieze
de la concluziile la care ajunsese el numai prin logica pură. N u în primul rând
faptul că un colegiu mai larg e mai greu de conrupt, 1-a făcut pe Aristotel să
încuviinţeze procedeul prin care poporul îşi a r o g a atribuţiile judecătoreşti, ci mai
5
cu seamă convingerea — p e care autorul o apără în diferite p ă r ţ i din Politica, —
că un n u m ă r mai m a r e de oameni judecă mai bine decât un n u m ă r restrâns. Căci
6
dacă el admite că mulţimea înţelege mai bine o operă de artă sau un act politic,
e evident că el va fi t r a s concluzia absolut necesară, că tot aceiaşi mulţime e în
stare să judece un proces mai bine decât un colegiu restrâns. Şi ceia ce-i mai
curios, e că elevul lui Platon şi Socrate ajunge — în chip de altfel logic, odată
ce a pus premisa de mai sus — la concluzia că mulţimea (TO nX^oq) e un mai bun
7 8
arbitru în ori-ce chestie, chiar decât „specialiştii", subscriind astfel la p ă r e r e a pe
9
care o a p ă r a s e cândva Cleon însuşi, demagogul cel mai despreţuit de el.
Acest raţionament, prin care se slăveşte misterioasa p u t e r e de discernământ
a poporului — vox populi, vox Dei — e p u r şi simplu ultrademocratic. „O mul­
ţime, ai cărei membri competenţi, fie-care luat în parte, sânt incapabili să aibă

1. Politica, III, 8, 1 ş i 7. şi c a p . i o , i o . 6. Politica, III, 6, 4 ş i 9.

2. Politica, I V . ( V I I ) ° c . 7 / 2 . 7. Politica, III, 7, 12.
3. Statul atenian, c. 41. 8. ol sjusixsî;.
4. I b i d e m . 9. T u c i d i d e , III, 37.
5. V e z i p a s a g i i l e d i n Politica, citate m a i sus.
o judecată competenta asupra unei chestii, e totuşi în stare să aibă cea mai
bună părere, în ori-ce domeniu, când e constituita într'un bloc u n i t a r " C e i a c e
2
înseamnă, cu alte cuvinte, că o suma de incompetente individuale, ne dă la un
loc ca sumă, o competenţă generala definitivă, care stă deasupra părerii unui
3
individ, ori cât ar fi acesta de luminat şi de „specialist" în materia de care e
vorba. O teorie mai îndrăsneaţă a sufragiului universal, cred că nu exista. D e cât,
la acest rezultat extrem de curios la care ajunge filosoful aristocrat, trebue să
adăogăm o mică corectare pe care o face el însuşi. Raţionamentul aceasta, ne spune
4
Stagiritul, nu se poate aplica ori-cărei mulţimi, indiferent de calitatea ei intrinsecă,
pentru că atunci ar însemna să punem mai presus decât un om — de pildă —
chiar o turmă de dobitoace, întrucât acestea biruesc prin numărul şi mulţimea lor,
ceia ce a r fi absurd. Fireşte, adaugă autorul, judecata prin care stabilim superio­
ritatea părerii mulţimei asupra aceleia a „specialiştilor", nu se poate aplica la ori-ce
5
popor, însă e clar că ea se poate aplica unor anumite mulţimi.
N e î n t r e b ă m : C a r e e această mulţime la care se gândea Aristotel ? Răspun­
6
sul nu poate fi decât unul: Fericitul p o p o r al Atenei, cu sufletul lui aşa de elas­
tic şi de bogat în surprize chiar pentru un cugetător atât de profund ca învăţăto­
7
rul lui Alexandru Macedon. Nu de geaba laudă el „filantropia'" şi spiritul tole­
8
r a n t al acestui p o p o r scăpărător de inteligenţă, care 1-a vrăjit într'atâta încât 1-a
făcut să ajungă la curioasa lui teorie despre psihologia mulţimilor, schiţată mai
sus. Dacă în momentul când a formulat-o, şi-ar fi adus aminte de ce crime e ca­
9
pabilă să facă aceasta fiinţă monstruoasă, când ajunge să fie întărâtată de un po­
litician ca Teramene, de sistemul politic al căruia el era entusiasmat, probabil că
şi-ar fi revizuit fundamental teoria. Aceasta avea pe de altă p a r t e şi cusurul
că nu putea să încapă în sistemul său, şi de aceia, când e vorba să t r a g ă con­
10
cluziile logice din ea, el se vede nevoit, ca printr'o stratagemă dialectică să în­
drepte aceste conduşii pe altă cale de cât aceia care rezulta în chip natural din
premisele stabilite.
Căci cetăţean al Statului, aşa cum înţelege el, poate să fie numai acela care
11
posedă o anumită avere şi ave intenţia să guverneze şi să se lase guvernat în
12
scopul unei vieţi m o r a l e . Acum înţelegem de ce el găseşte că Statul atenian a fost
bine condus în timpul domniei colegiului Celor Cinci Mii, recrutat după criteriul cen­
sului, şi în vremea imediat următoare după războaele persane când Areopagul e r a
13 14
la p u t e r e . „Statul nu poate fi alcătuit din c e r ş e t o r i " , e principiul fundamental al
teoriei lui politice. Mulţimea din Statul aşa cum îl vrea el, trebuia să fie alcătuită
din cetăţeni proprietari, care să-şi poată singuri plăti echipamentul militar, căci

1. Politica, III, 6, 4 ş i § 9. Platon care îşi aţintea privirile m a i mult spre Sparta
2. Politica, III, 6, 7. şi C r e t a .

3. Politica, III. 7. Sfatul atenian, 16.

8. Statul atenian, Cap. 22 si 40.
4. E a d e v ă r a t că î n Politica, I U , 6, 96, A r i s t o ­
9. v. p o v e s t e a • p r o c e s u l u i g e n e r a l i l o r d e la
tel f a c e r e s t r i c ţ i a s e m n i f i c a t i v ă : a f a r ă n u m a i d a c ă A r g i n t i s e , X e n o f o n , Hellenica, I. 7.
s t ă p e o t r e a p t a d e c u l t u r ă c u t o t u l i n f e r i o a r ă (otv ţj
10. v. S c h w a r c z , l o c . c i t a t .
to r.XYj&oţ |iv] Xiav avdpaftoSwSs;).
11. Politica, III, 7, 5.
5. Politica, III, 5. 12. Politica, 111, 7, 9.
6. I m a g i n e a a c e s t u i p o p o r i-a p l u t i t în m i n t e 13. Statul atenian, c. 23.
c â n d a c o n s t r u i t c e t a t e a lui i d e a l ă , s p r e d e o s e b i r e d e 14. Politica, III, 7, 5.
fără armată Statul nu poate subsista. Aceasta concepţie desvoltată pe larg în Po­
1
litica lui, se întrevede în chip discret şi în „Statul atenian". E a ne dă dovadă
încăodată că un filosof nu poate fi un bun om de Stat. Şi că Aristotel n'a avut
nici ochiul pătrunzător al istoricului, ne-o arată profunda lui lipsă de înţelegere
pentru opera şi personalitatea lui Pericle. Teoria lui despre bunul simţ al mulţi­
2
mii — teorie justă în esenţa ei, dar din care autorul se sfieşte să t r a g ă toate
concluziile — se răsbună parcă şi pe autorul ei. Căci cugetătorul „specialist", care
studiază aşa de sistematic mecanismul constituţiilor şi al vieţii popoarelor, ajunge
la construcţia unui Stat în care te înăbuşi — imposibil şi nerealizabil — din pri­
cină că izvorăşte din o concepţie prea îngustă. Discipolul său, care era numai
Alexandru Macedon, fără să fie filosof, lăsându-se în materie politica inspirat de
intuiţia lui justă, care nu vrea să considere pe barbari ca fiinţe înferioare Elenilor,
ci încerca — nesocotind sfaturile maestrului său — să facă o grandioasă sinteză
politică între Est şi Vest, era pe drumul adevărat şi fatal al evoluţiei ineluctabile.

St. Bezdechi

1. C a r t e a I V . e d . S u s e m i h l . triva unei astfel de corecturi, vorbind de „judecata

2. U n ecou modern al acestei teorii v e z i la care nu e turburată de cunoştinţa reală (Sachkennt-
Fr. W . Foerster, Politische Ethik, (Dritte Auflage, n i s s ) ; ei u i t ă î n s ă că m ă r g i n i r e a s i n g u r ă s p e c i a l i z a t ă ,
.1918 München) care (la p a g . 125) o b s e r v ă : „ . . . nu p o a t e — f ă r ă î n d o i a l ă — s ă t u r b u r e j u d e c a t a , c ă c i în
t r e b u e s ă u i t ă m p r i m e j d i a c a r e s e a s c u n d e în e v o l u ­ ş t i i n ţ ă şi în t e c h n i c ă c h i a r g â n d u r i l e c e l e m a i deschi­
ţia potenţată a oricărei instituţii în orice distribu­ zătoare de orizonturi au pornit nu arareori d e la
ţie bogat desvoltată a funcţiunilor, şi anume pri­ aceia, c a i i au venit Deci, oricum
din alte domenii.
m e j d i a c a , c e i c e n u - s în s l u j b e (die n i c h t B e a m t e t e n ) am vrea să apărăm principiul diviziunii muncii îm­
s ă fie p r e a d e t o t î n l ă t u r a ţ i de la orice colaborare potriva unei superficiale interpretări (făcute de) pre­
a c t i v ă , b a c h i a r s ă fie d e s c ă r c a ţ i d e r ă s p u n d e r i per­ tenţiile democraţiei, totuşi nu trebue să pierdem nici­
sonale, cari, prin esenţa lor, sunt intransmisibile. odată din vedere, că numai prin domnia specialiş­
D a r la ori c â t ă e x a g e r a r e şi u n i l a t e r a l i t a t e a r ajunge tilor nu pot fi reprezentate nici decum în întregime
justificata apărare împotrivă acestei primejdii, to­ (erschöpfend) adevăratele competente. Căci mintea
tuşi nu trebue să trecem cu v e d e r e a c ă o i n c o n t e s ­ simplă, neînvăţată si nestudiată, cât şi intuiţia omu­
tabilă însemnătate a obştescului drept de vot al lui care se luptă cu realitatea vie, prinae multe
profanilor stă tocmai în a c e e a că acest drept se îm­ lucruri ce scapă „expertului oficial"'.
potriveşte dictaturii ( e x e r c i t a t e de) inteligenţa spe­ S e p a r e d e c i , c ă , c e l p u ţ i n in a c e a s t ă privinţă,
cialiştilor e x c l u s i v i şi c a u t ă să corijeze unilaterala tot are o fărâmă de dreptate Aristotel, împotriva
supremaţie a principiului divizării lucrului funcţiu­ lui G u s t a v e l e B o n , C a r l y l e , N i e t z s c h e şi a l ţ i i .
nilor. E adevărat că specialiştii iau poziţie împo­
 RÉSUMÉS

L'ORIGINALITÉ D E LA P O É S I E R O M A I N E

Ce n'est p a s p o u r l a d i m i n u e r , e u l'humiliant, q u 'on doit étudier la littérature latine en comparaison

avec la littérature grecque. L'esprit r o m a i n a toujours protesté contre l'intrusion de l ' h e l l é n i s m e à R o m e , m a i s
le c a r a c t è r e o r i g i n a l d e c e t e s p r i t , c e f u t j u s t e m e n t s o n a c c o m o d a t i o n à l ' e s p r i t g r e c . L e s R o m a i n s n e s e s o n t
guère hellénisés : ils s e mirent à traduire — servilement ou e n s'émancipant p e u à peu et m ê m e complète-
m e n t d e l e u r s m o d è l e s . I l s firent u n c o m p r o m i s : l a l i t t é r a t u r e r o m a i n e n'est q u e la s y n t h è s e spécifique de
l'apport g r e c e t d u s é d i m e n t i t a l i q u e . C a r il y a e u s a n s d o u t e u n e l i t t é r a t u r e i t a l i q u e , m ê m e p r i m i t i v e e t r u -
d i m e n t a i r e , dont l e s ruines, s i p e u n o m b r e u s e s q u ' e l l e s soient, n o u s p e r m e t t e n t d e n o u s faire u n e a s s e z jcste
idée. Malgré la ^structure c y c l o p i q u e " d e cette littérature, o n n e p e u t p a s c o n s i d é r e r s o n é p o q u e comme une
époque préhistorique: elle est bien le premier chapitre de l'histoire littéraire d e R o m e . L a littérature r o m a i n e
aurait s a n s doute e x i s t é m ê m e s a n s l'influence g r e c q u e , parce qu'elle e x i s t a i t déjà a v a n t cette influence. En
effet, la satire, bien q u e tributaire d e s Cyniques, de Bion, d'Archiloque, de Rhinton, des „silles ' et d e la
s a t i r e m é n i p p é e , n'est p o u r t a n t q u ' u n e o e u v r e r o m a i n e per excellentiam, synthèse caractéristique de l'élément
p o l é m i q u e d e s ï a m b e s e t d e l ' é l é m e n t d i d a c t i q u e d e s g n o m i q u e s . L ' é l é g i e r o m a i n e e s t , d e m ê m e , u n p r o d u i t ex-
portent d e l ' o r i g i n a l i t é r o m a i n e , q u i n ' e s t p a s u n e s i m p l e a m b i t i o n : l e s R o m a i n s n ' o n t pas seulement adopté
et a d a p t é l e s m o d è l e s g r e c s , i l s o n t c r é é e u x m ê m e s d e s t y p e s littéraires, dont la littérature g r e c q u e n'offre
aucun „pendant". C'est le c a s d e l a s i x i è m e é g l o g u e d e V i r g i l e , oeuvre i s o l é e d a n s la littérature g r é c o - r o m a i n e ,
et q u ' o n peut considérer c o m m e le modèle d e s Métamorphoses d'Ovide. C. G a l l u s , sur lequel l'influence de
T h é o c r i t e et d'Euphorion n'a p a s é t é d é c i s i v e , e s t le créateur d e l'élégie r o m a i n e , tyrique, subjective, comme
l'églogue virgilienne. Continuée p a r Tibulle, Properce et Ovide, elle doit être regardée comme un produit
propre du g é n i e latin.
On peut appliquer à la littérature latine le m o t de V . H u g o sur Virgile: „Ia l u n e d'Homère", mais
c'est j u s t e m e n t e n ceci q u e réside s o n o r i g i n a l i t é unique.

LES S O U R C E S D U P O È M E LXIV D E CATULLE

•A. défaut d e tout t é m o i g n a g e positif sur l e m o d è l e ou l e s m o d è l e s i m i t é s p a r Catulle d a n s Les Noces

de Pelée et de Thétis (LXIV), on a proposé des explications non seulement différentes, mais parfois aussi
{Catulle et ses modèles, P a r i s , 1S94, p . 157) e t d e
d i a m é t r a l e m e n t o p p o s é e s . C i t o n s c e l l e s d e G. L a f a y e G. P a s -
quali (// carme 64 di Catullo dans les Studi Italiani di Filologia classica, N u o v a S e r i e , v o l . I, f a s e . I). Celui-ci
déclare, à tort c r o y o n s - n o u s , q u e l ' h y p o t h è s e d'une traduction d'après u n m o d è l e unique e s t u n e o p i n i o n g é -
n é r a l e m e n t acceptée. O r , cette h y p o t h è s e d e R i e s e avait déjà é t é d e p u i s l o n g t e m p s combattue avec s u c c è s p a r
S c h n e i d e r , S c h u l t z e , B e n o i s t et T h o m a s , G. F r i e d r i c h . R i e s e lui-même Pavait abandonnée. L'hypothèse qui
fait du p o è m e de Catulle un f r a g m e n t d'une a m p l e c o m p o s i t i o n é p i q u e n'est p a s n é c e s s a i r e : on peut rendre
c o m p t e de son caractère é p i s o d i q u e par le p r o c é d é a l e x a n d r i n b i e n connu. Enfin, on ne p e u t n o n p l u s soutenir
l ' h y p o t h è s e d'une i m i t a t i o n ou traduction d'après un modèle unique. Pasquali suppose une contamination et
d e s d é v e l o p p e m e n t s d u s à C a t u l l e . M a i s , e n c e q u i c o n c e r n e l ' o r i g i n e d e s v v . 31 s q q . , s o n a v i s semble plutôt
h é s i t e r , c e qui p r o u v e la d i f f i c u l t é du p r o b l è m e e n t i e r . L e s d i f f é r e n c e s qui o n t é t é r e m a r q u é e s e n t r e l e poème
de Catulle et les p o è t e s antérieurs rendent la solution plus difficile encore. Car ces différences peuvent
ê t r e i m p u t a b l e s à C a t u l l e lui m ê m e , d o n t o n n e p e u t n u l l e m e n t r e s t r e i n d r e la l i b e r t é p o é t i q u e .

I N T R O D U C T I O N À „LA C O N S T I T U T I O N d ' A T H È N E S "

La c é l è b r e c o l l e c t i o n d o n t la C o n s t i t u t i o n d ' A t h è n e s é t a i t s a n s d o u t e la p l u s i m p o r t a n t e , é t a i t d u e à la
c o n c e p t i o n q u ' A r i s t o t e a v a i t d u r ô l e et d u b u t d e l ' h i s t o i r e . E n effet c e l l e - c i , s e l o n lui, d o i t s'occuper plutôt
du p h é n o m è n e historique, m a i s dans la m e s u r e où ce p h é n o m è n e sert à l'illustration d'une loi générale.
E n é c r i v a n t la C. d ' A t h è n e s , le g r a n d p h i l o s o p h e s e p r o p o s a i t a u s s i un a u t r e b u t : celui de rendre les
esprits favorables au g o u v e r n e m e n t qui gérait les affaires d ' A t h è n e s de son t e m p s . Cette c o n c l u s i o n peut être
t i r é e d ' a b o r d d u fait q u e l ' a u t e u r d o n n a i t à e n t e n d r e a u x A t h é n i e n s q u e l e u r c o n s t i t u t i o n n e d i f f é r a i t en rien
d e c e l l e d e 403-4.
L a s y m p a t h i e a v e c l a q u e l l e il i n s i s t e s u r l e t a b l e a u d e l a v i e a t h é n i e n n e a u t e m p s d e P i s i s t r a t e et son
antipathie pour Periclès et les autres démagogues, ne faisaient que corroborer cette conclusion. La théorie
c o n s t i t u t i o n e l l e d u p r é c e p t e u r d ' A l e x a n d r e l e G r a n d c o ï n c i d a i t , à c e qu'il semble, avec celle de Théramène,
qu'Aristote juge très favorablement. En e s q u i s s a n t une constitution, qui accordât le p o u v o i r à la c l a s s e mo.
y e n n e d e s c i t o y e n s qui p o u v a i e n t s e p r o c u r e r u n e a r m u r e , il n e s o r t a i t p a s d e la g r a n d e v o i e d e la tradition
r e p r é s e n t é e a v a n t lui par P r o d i c o s , E u r i p i d e et, en d e r n i e r lieu, par T h é r a m è n e . 11 p r é c o n i s a i t un gouverne-
m e n t — c o m m e n o u s dirions aujourd'hui — de droite.
Cette c o n c e p t i o n était c e p e n d a n t en contradiction a v e c s a t h é o r i e s u r le b o n s e n s d e la foule, théorie
o r i g i n a l e et p u i s s a n t e , qu'il a e n s u i t e d é v e l o p p é e m a g i s t r a l e m e n t d a n s sa „Politica". La foule — dit-il — à
cause de s o n n o m b r e , juge m i e u x , dans les q u e s t i o n s politiques, judiciares, artistiques même, que l'individu
i s o l é . Il s ' e n s u i v r a i t d e là q u e l e g o u v e r n e m e n t d e v r a i t ê t r e r é s e r v é à la f o u l e , i d é e à l a q u e l l e a u r a i t s o u s c r i t
s a n s h é s i t a t i o n e t C l é o n , et C l é o p h o n et tous les g r a n d s d é m a g o g u e s du cinquième et quatrième siècle. Et
p o u r t a n t A r i s t o t e s' a r r ê t e à m i - c h e m i n . C'est é t r a n g e , m a i s c'est e x p l i c a b l e . Dans sa „Politica" il a v a i t la
prétention de fixer des n o r m e s v a l a b l e s pour n'importe quel Etat. Mais s e s o b s e r v a t i o n s s u r la f o u l e n e s ' a p -
p l i q u a i e n t qu'au p e u p l e débrouillard d ' A t h è n e s , pour lequel il a e u c e r t a i n e m e n t u n e v i v e s y m p a t h i e . Il y a,
c o m m e o n v o i t , u n e c e r t a i n e d i s t a n c e e n t r e la t h é o r i e qu'il p r é c o n i s e d a n s la „ C o n s t i t u t i o n d ' A t h è n e s " e t c e l l e
q u ' o n p o u r r a i t à la r i g u e u r t i r e r d e s a „Politica"-
Il n ' e s t d o n c p a s é t o n n a n t q u e , m ô m e a u j o u r d ' h u i , c e r t a i n s t h é o r i c i e n s d e s droits de la démocratie, tant
d é n i g r é e p a r c e u x q u i d e r n i è r e m e n t o n t p r o n o n c é s u r l e s f o u l e s d e s v e r d i c t s si a c c a b l a n t s , puissent se récla-
mer de l'école du g r a n d Stagirite.
II
 M O R M Â N T G E R M A N D E L A V A L E A LUI MIHAI.

v ^ e r c e t ă r i l e referitoare la m i g r a r e a popoarelor executate în A r d e a l nu sunt

numeroase, însă de o deosebită importanţă. Mă refer la cimitirul de la Sfânta A n a ,
la cel de la Bandul Câmpiei şi Târgu-Mureş (tustrele în jud. Mureş), descoperite de
1
d-1 Ştefan Kovdcs. Cele descoperite de mine la Gâmbaş şi Vereşmort (jud. Alba)
nu sunt încă publicate.
Nu poate fi întâmplător, că toate aceste cimitire au fost găsite în valea Mu­
reşului, deci pe calea principală culturală a Ardealului, d r u m de m i g r a r e bine cu­
noscut în întregul trecut al acestui ţinut.
P e la marginile spre Vest ale Ardealului în aşa numitele Părţi ungurene, cer­
cetările sunt mai numeroase, datorită şi situaţiei geografice din aceste părţi, fiind
numai şes.
Din aceste părţi, de la Valea lui Mihai (jud. Sălaj) a m să prezint cu această
ocazie un m o r m â n t german de o m a r e importanţă, care s-a găsit în anul 1 9 2 6 în
grădina proprietarului Alexandru Stantz. S e săpa pământ pentru lipirea unei case
şi întâmplător lucrătorii au dat d e acest mormânt la o adâncime de 1.5 m. C u m
e întâmplă în asemenea cazuri, lucrătorii s'au apucat imediat să împartă între
dânşii obiectele aflate. Din fericire d-1 medic din localitate, Ernest Andrăssy, a in­
tervenit la timp şi cu ajutorul oficial a oprit săpăturile, a fixat împrejurările de
provenienţă şi deoarece lucrătorii nu ajunseseră încă la capul scheletului, el însuşi
a scos craniul şi a intervenit, ca toate obiectele să fie păstrate la primărie până
la dispoziţiunile forurilor competente. Cazul ni 1-a adus la cunoştinţă şi delegat
fiind de Comisiunea Monumentelor Istorice, Secţiunea pentru Transilvania, a m
răscumpărat toate obiectele. Astăzi obiectele se afla la Institutul de studii clasice
al Universităţii Ferdinand I. din Cluj.
Din cele comunicate de d-1 medic Andrăssy a m putut constata că scheletul
era culcat p e spate, cu capul s p r e Vest, cu picioarele spre Est, deci se uita cu
faţa spre E s t . Moneda de aur, despre care va fi vorba mai jos, a găsit-o dl An­
drăssy în g u r a mortului.
înşirăm întâiu obiectele aflate.
1. O sabie de fier cu două tăişuri (No. 1 . din figura alăturată). Vârful şi o

1. D r . Kovâcs Istvân. Cimitière de l'époque de I d e m , Station préhistorique de Marosvâsdrhely;

la migration des peuples à Marosssentanna. D o l - cimetière de l' époque scythe et de la migration des
g o z a t o k - T r a v a u x , I I I , 1912, p . 250 — 367. I d e m : Les peuples. I b i d e m , V I , 1915, p p . 226—325.
fouilles de Mezb'bând. Ibidem, I V , 1913. 265—429.
m a r e p a r t e din mâner lipseşte. Lungimea ei actuală este de 7 8 cm., din cari 1
cm. cade pe tulpina mânerului. P a r t e a vârfului, care lipseşte, a putut fi c. 3 cm.

O b i e c t e l e g ă s i t e In m o r m â n t u l g e r m a n d e l à V a l e a l u i Mihai.
Objets de la sépulture gotique de Valea lui Mihai.

lungă, aşa că întreaga lungime a săbiei a fost de c. 8 0 cm. Teaca săbiei a fost
construită din lemn. In rugina, cu care era acoperita sabia, s'au putut constata
bine urmele filamentului de lemn.
2 . Cuţit lung de fier, cu un singur tăiş (scramax). Ii lipseşte mânerul şi vâr­
ful (No. 2 ) . Lungimea lui actuală e de 5 2 cm. Avea deasemenea o teacă de lemn,
ale cărui u r m e de filament s'au constatat în rugina fierului.
3 . Vârf de teacă de argint (No. 3 , cu două feţe). Lungimea lui e de 1 4 cm.
lăţimea de 7 cm., lăţimea interiorului este de 5.6 cm. E compus din trei p ă r ţ i :
a) din panta arcuita şi îndoită, în ctre se potrivia vârful săbiei, b) dintr-o po­
doabă turnata, aplicata la mijloc, prin care era fixat vârful acesta în teacă. In jos
se termină cu doi nasturi, în sus ia forma rombică. P a r t e a aceasta rombică era cul­
cata p e teacă. L a tulpina rombului se văd două adâncituri rotunde. Din analogii
similare ştim, că în ele erau aşezate plăci de granat. Locul acestor g r a n a t e e
plin de rugină verde. O asemenea rotiţă se vede şi la vârlul rombului. Şi în ea
şedea cândva o placă de granat. Ca vârful tecei să fie mai bine fixat în teacă,
pe dedesuptul rotiţelor treceau trei cuişoare de argint până la partea din dârăt.
Aceste cuie erau sudate la partea dinăuntru a adânciturilor rotunde. Din aceste
cuişoare unul lipseşte. Probabil s'a rupt şi pierdut cu ocazia scoaterei din pământ.
P a r t e a aceasta de la mijlocul vârfului de teacă a r e îndărăt forma crucii întoarse,
c) O placă semicercuală de argint e aşezata în fundul vârfului de teacă şi a avut
rolul de a despărţi cele două părţi ale tecei. L a vârfurile pantei arcuite şi îndoite
se văd şi la stânga şi la dreapta cuişoarele de argint, prin cari era legat vârful
acesta de teacă.
4 . Placă turnată de argint (No. 6), care acoperea marginea de sus a tecei.
Grosimea e de 1 mm. P e deasupra se văd nişte dungi treptate şi opt adâncituri,
scunde, în cari, afară de una, şi azi au rămas granatele, cari îi dau un aspect mai
frumos.
5 . N a s t u r e de chihlimbar (No. 7 ) găurit şi rupt cu forţa în cursul descope­
ririi. A fost aplicat la vârful mânerului săbiei.
6. O cataramă mai m a r e de argint (No. 8 ) împodobită la tulpina limbii cu o
placă p ă t r a t ă de granat, aşezată într'un pătrat scund adâncit. Limba cataramei a
fost aurită.
7 . O cataramă mai mică de argint (No. 4 ) de acelaş tip, fără podoabă de
granat. Nu este aurită.
8. Moneda de aur a lui Theodosiu II ( 4 0 8 — 4 5 0 p. C. Vezi No. 5 pe fig.
alăturată). I n t r ' a d e v ă r e o copie b a r b a r ă a monedei veritabile (confer Aversul
Sabatier voi. I. p . 1 1 5 No. 5 ) . Cântăreşte 4 5 9 0 g r a m e .
In cursul descoperirii mormântului acestuia lucrătorii au dat şi de un coif de
fier. L-au zdrobit însă într'atâta, că nu se mai poate reconstrui. Unele bucăţi a-
rată, că era împodobit cu cuie de argint cu cap lat.
In grădină fiind semănate legume, n-am putut întreprinde săpăturile sistema­
tice plănuite pe acest teren. A m fost silit, să mă mulţumesc cu săparea unui teri­
toriu mai îngust. Astfel am dat de urmele a 3 morminte, tot la o adâncime de 1 . 5 m. E r a u
însă distruse complect, deoarece de aici se scotea pământul pentru clădirea caselor şi
în trecut. Fenomenul este totuş important, deoarece ne dovedeşte, că aici avem a
face cu un adevărat cimitir, care trebuie să fie descoperit în viitor.
Urmele culturale aflate din secolul V. după Chr. sunt destul de puţine în
Centrul Europei. Cele cunoscute până acuma nu sunt aşa de variate, ca cele a-
flate în mormântul dela Valea lui Mihai.
Analogiile săbiei desvoltate din spatha romană le cunoaştem în două exem­
1
plare din cimitirul dela Bezenye (corn. Mosony, U n g a r i a ) , lungimea acestora e
însă a p r o a p e i m. Cea de la Valea lui Mihai e mai scurtă ( 8 0 cm.) şi e cu mult
mai scurtă şi decât cele cunoscute din Germania.
Vârful de teacă e un fenomen de tot necunoscut în Ardeal, şi din Ungaria
2
cunoaştem numai un singur exemplar, găsit la K o m â r o m , acesta însă e o bucată
răzleaţă. Cu mai multe exemplare figurează Germania. Citez după literatura ce-mi
3
stă la dispoziţie, analogiile dela Floheim (Rheinhessen), Gültlingen Ober-Amt,
4 5
(lângă Nagold, W ü r t t e m b e r g ) , şi Pfullingen (Ober-Amt, lângă Reutlingen), Oos
6 7
(Baden) şi Kostheim de lângă Maintz.
Toate reprezintă acelaş tip şi numai în privinţa particularităţilor se poate
constata o oarecare deosebire între ele. Exemplarul nostru dela Valea lui Mihai
nu e h locul ultim. E în strânsă legătură cu toate cele amintite mai sus. Aşa de
exemplu auritul îl găsim pe plăcile, cu cari erau acoperite tecilö dela Pfullingen şi
Floheim, pe vârfurile de teacă dela Oos, Floheim şi Gültlingen. Şi la Gültlingen
s'au găsit două catarame de argint, însă numai pe una s'au putut constata urmele
auritului. Tot acolo s'a găsit şi o mărgea m a r e de chihlimbar, fenomen neobişnuit
în mormintele bărbăteşti. L a Valea lui Mihai s'a găsit nasturele de chihlimbar
care era aplicat la vârful mânerului.
P e vârful tecei dela K o m â r o m s'au constatat urmele de email, nielo şi a fost
împodobit şi cu granate.
A v e m datoria să atragem atenţiunea cititorilor noştri asupra asemănărilor
acestea aşa de bătătoare la ochi, ca nu numai despre obiectele de aceeaş natură
să avem idei precise, ci şi despre origina lor, p r e c u m şi despre aceeaşi purtători
de cultură.
In literatura g e r m a n ă figurează obiectele acestea consecvent ca rămăşiţe cul­
turale alamane. Noi întrebuinţăm determinarea mai largă, când vorbim despre
mormânt german, deci despre monumentul poporului de m a r e rol în t i m p u l mi
grărilor, care a adus cu sine aspectul acesta de cultură de lângă malurile Pontu­
lui şi le-a aşezat pretutindeni, pe unde 1-a purtat soarta şi chemarea.
Timpul mormântului nostru e datat prin caracteristicele obiectelor şi e de­
terminat şi mai deaproape prin moneda de aur a lui Theodosiu II.

Dr. M. Roska

1. H a m p e l , Alterthümer, I. p. 188 şi planşa 4. I b i d e m v o l . I V , p l . 66 N o . 2.

62 No. 9, 10. 5. I b i d e m v o l . I V , p l . 18 N o . 1. 2. 3.
2. I b i d e m p . 197. 6. I b i d e m v o l . I V , p l . 18. N o . 4. 5. 6.
3 Die Alterthümer unserer heidnischen Vor- 7. I b i d e m v o l . II, c a i e t u l X I . p l . 5. N o . 4.
zeit, vol. I V , p l . 66 N o . 1.
 STAŢIUNEA PREISTORICĂ DELA VALEA
LUI M I H A I .

Intre staţiunile preistorice fixate şi în parte descoperite in ultimii ani, cea dela
Valea lui Mihai (jud. Sălaj) o sa aibâ un interes deosebit.
Este în faţa gării Valea lui Mihai, p e terasa dreaptă a râului E r , în grădina
proprietarului Iosif Răthonyi. S e estinde şi în grădinile vecine.
S'a ajuns la descoperirea acestei staţiuni prin faptul, câ s'a cărat nisip din
grădina menţionată şi astfel au dat d e două morminte în lorma locuinţelor preis­
torice s u b t e r a n e . Dintr'unul din aceste morminte a ajuns în mâna dlui medic E.

Fig. i . Planul săpăturilor dela V a l e a lui Mihai. — Le plan de fouilles.

Andrdssy o u r n ă spartă (fig. II), o podoabă~de^aramă roşie şi o ceaşcă din ar­

1
gilă (fig. 1 2 ) . In u r m ă s'au găsit şi oase de om incinerate.

1. I n u r m a i n t e r e s u l u i c ă l d u r o s a l u n o r domni V a l e a lui M i h a i , a m r e u ş i t s ă a m f o n d u r i l e n e c e s a r e
Însufleţiţi d e l a V a l e a l u i M i h a i , — d l m e d i c d e p l a s ă săpăturilor întreprinse. Faptul vorbeşte dela sine, iar
Ernest Andrdssy, d l . d i r e c t o r d e b a n c ă Zoltan Bene- Muzeul din Oradea-Mare, pentru care instituţie s'au
dek, d l . a v o c a t Ernest Jakab, — ş i In u r m a u n e i c o n - făcut cercetările, p o a t e fi^fericit câ are astfel d e c o '
ferinţe p o p u l a r e ţinută de m i n e în localitatea dela laboratpij.
 In urma acestor descoperiri am început cercetările mele. A m lucrat patru zile:
la 2 9 , 3o A u g . şi 1 , 2 Sept. J 9 2 4 .
Planul general de săpături se vede din fig. 1 .
Deabia am săpat p â n ă la o adâncime de 4 0 - 4 5 cm. şi am dat de hârburi, de
aşchii de silex şi de obsidiană, iar când am ajuns la o adâncime de 5 0 cm., a
apărut prima vatră de casă ( L ) înfăţişată în forma unui petec de pământ negru,
t

bătucit. Casa are în lungime 3 m., iar în lăţime 2 m. A m constatat o vatră de

foc rotunda, puţin arsă, de un diametru de 6 0 cm., însemnată în plan cu puncte
şi o a doua vatră de foc, adâncită până la 4 0 cm. în pământ, lipită şi bine arsă,
însemnată pe plan cu un cerc. Diametrul ei este de 5 0 cm.
In jurul vetrei de casă n'am găsit urme de pari sau de stâlpi. Aceasta nu
trebuie să ne surprindă, deoarece aşezarea aceasta se află într'un teren nisipos.
Tot astfel se prezintă cazul şi cu a doua locuinţă (L ). Şi aceasta se înfăţişează
2

din pâmânt n e g r u bine bătucit, călcat. Lungimea ei a fost 2 . 8 m., iar lăţimea 2
^ — ^ m. într'un colţ al ei am dat de o v a t r ă de foc de un diame-
f \ tru de 6 0 cm., care îmi dovedia, că pe ea a ars numai un
foc trecător. P e plan e însemnată cu puncte.
Mai important este următorul fenomen: locuinţa subte­
rană, adâncită din faţa casei în pământ (fig. 2 ) . G u r a acestei
locuinţe a r e un diametru de 1 m. semnata pe plan cu un cerc.
Pânâ la o adâncime de 1 . 4 5 m. se lărgeşte, la această adân-
/ \ cime are o lăţime de 1 . 8 m., pe u r m ă se îngustează imediat
/ ^SO \ formează jur-împrejur o lăvicioară lată de 4 0 cm. L a mijloc
/ \ locuinţa pătrunde 4 5 cm. mai jos, îngustându-se până la 7 4
/ \ cm. P e fundul ei am constatat urme de foc. N ' a m găsit însă
l în ea nimic, decât nisip, care era cu mult mai resfirat, decât
I nisipul, în care s'a săpat.
\
I A treia casă am găsit-o la o adâncime de 6 0 cm. (L ). 3

F i g . 2. L o c u i n ţ ă s u b t e - Constă din acelaş pământ negru, bine bătucit, ca şi celelalte,

rană din L .
2 F o r m a ei e însă mai complicată. L a presupusa cameră de lo-
Fond de cabane dans L,. . . , , ,. , ,.
cuit, care are o lungime de 3 . 3 m. şi o lăţime de 2 . 3 m. e ali­
pită o a doua încăpere, care e de 4 . 3 m. lungă şi 1 . 1 m. lată, deci cu câte 5®
cm. la stânga şi la dreapta iese în afară dela pereţii camerei. Din norocire a ră­
mas încă un colţ, al doilea colţ era deja săpat. Din restul constatat se poate com­
pleta întreaga locuinţă.
P e ea am cpnstatat o vatră de foc puţin arsa, semnată pe plan cu puncte şi
o a doua vatră de foc, bine lipită, rotundă, de un diametru de 6 0 cm., pe când
petecul a r s era 1 . 1 m. lat. P e lângă vatra a doua, la o parte, pământul era puţin
ars. Şi partea aceasta e semnată pe plan numai cu puncte.
T o a t e cele trei case sunt orientate E + 3 0 — V + 3 0 .
0 0

în cursul săpăturilor am dat de următoarele resturi de obiecte:

A) De obsidiană s'a găsit un bulgăre cu u r m e de cioplire (fig. 3 . No. 1 3 . ) şi
cinci aşchii (fig. 3 . N o . 1 — 5 ) .
B) De piatră de nisip opalizată am găsit un râzător cu trei feţe, retuşat (fig.
3 . No. 1 2 ) .
 C) De cremene am dat de şapte aşchii atipice, nelucrate (Mg. 3 . No. 6 , 7 , 8,
1 0 , 1 1 , 1 4 , 1 5 ) şi de un râzător cu patru feţe, retuşat (fig. 3 . No. 9 ) .
Produsele acestea sunt în p a r t e resturi dela fabricare, în p a r t e produse nede­
terminate şi numai în mică p a r t e reprezintă fabricate gata. Fenomene, cari ne do­
vedesc, că au fost fabricate la faţa locului.

F i g . 3. O b i e c t e d e o b s i d i a n ă , c r e m e n e şi o s .
Objets a" obsidienne, silex et os.

D) De os n'a eşit la suprafaţa, decât o singură unealta de ornamentare pentru

vase de argilă (fig. 3 . No. 1 6 ) .
E) De argilă s'au găsit cele mai multe obiecte, produse întregi însă deabia
s'au săpat. în fig. 4 . N o . 1 e un ulcior compus din trei conuri obtuse, cu o singură
toarta. E o fabricare pe jumătate fină. Culoarea lui e brună-roşeatică. L a gât e
impodobit cu două linii paralele, cari m e r g până la marginile torţii. T o t aşa şi zig­
zagurile aplicate la tulpina torţii. N o . 2 . e un fragment dintr'un ulcior asâmenător.
Tehnica lui e fină. Tonul e sur. N o . 3. e un rest dintr'un al treilea ulcior, cu

F i g . 4. R e s t u r i c e r a m i c e d i n s t a ţ i u n e a delà V a l e a lui Mihai.

Restes céramiques de Valea lui Mihai.

picior. Tehnica şi tonul e ca al ulciorului dela N o . 1 . L a N o . 4. vedem un

ulcioraş compus din trei conuri obtuse, cu o toartă. E o lucrare fină. Faţă de cele­
lalte ulcioare acesta este smălţuit cu argilă mai fină şi netezit. Culoarea (tonul)
e surie-brunâ. Numerile 5 şi 6 ne arata două roate de fus, făcute cu o tehnica
mai îngrijită.
 în număr mai considerabil s'au găsit resturi de vase. în p a r t e le vedem la fig.
5 . Toate sunt făcute cu o tehnică mai fină, în parte sunt smălţuite cu argila mai
fină şi netezite. Se află între ele dungite (No. 1 , 2 , 3 , 5 ) , liniate, între cari for­
mează o g r u p ă separata cele în forma tăblii de şah (No. 8 , 1 1 , 1 2 , 1 5 ) , precum

F i g . 5. Resturi ceramice din staţiunea delà V a l e a lui Mihai,

Restes céramiques de Valea lui Mihai.

şi cele combinate cu puncte mari (No. 1 0 , 1 1 ) , apoi cele împodobite cu o creastă

prevăzută cu podoabe executate prin apăsarea unghiei şi linii piezişe (No. 4.). Cele
cu linii paralele, al c ă r o r a spaţiu e umplut cu linii (No. 9 . ) sunt dovezi aşa de vor-
bitoare, ca şi cela cu N o . 7., unde triunghiurile şi panglica e combinată laolaltă.
No. 1 3 . e o bucată mai modestă, iar N o . 1 4 . e fundul unui vas mai mare. N o . 6 e
restul unui vas decorat cu
creste care a avut p e din­
afară culoare sură-brună,
iar pe dinăuntru brună-ro-
şiatică.
L a fig. 6 numerile 1 — 4
ne arata câteva resturi de
gură, 5—8 resturi de vase
impodobite cu gogoaşe. Nu­
merile 9 — 1 1 sunt torţile tipice
ale staţiunii.
In cursul săpăturilor s'au
găsit şi câteva bucăţi de
oase de om, incinerate, re-
sultate sigur din morminte.
Tot în cursul săpăturilor
Emeric Kocsis a donat pen­
tru Muzeul din Oradea Mare
o secure ruptă, găurită, de
ardesie cristalizată, găsită în
continuarea terasei, p e care
s'au făcut săpăturile (fig. 7).
Laturile înguste sunt adân­
F i g . 6. Resturi ceramice din staţiunea dela V a l e a lui Mihai.
Restes céramiques de Valea lui Mihai. cite. Adânciturile acestea nu
sunt lucrate aşa de fru­
mos, ca celelalte. Sfre-
delitura e resultatul unei
sfredeliri umede.
D u p ă terminarea să­
păturilor, în apropiere,
în grădina intravilanu­
lui N o . 9 4 2 , s'a găsit
un mormânt, din care
dl medic Andrăssy a
scos o urnă (fig. 8) a-
coperită cu o farfurie
(fig. 9 ) . In urnă s'au
găsit oase de om inci­
nerate şi nouă bucăţi de
podoabe găurite de os
(fig- 1 0 ) .
Importanţa staţiunii
F i g . 7. S e c u r e de ardezie cristalizată. V a l e a lui Mihai.
Hache en pierre.
trece peste cadrele valorii locale, atât prin vetrele de casă, cât şi prin, obiec­
tele găsite.
Vetrele de casă semnate cu L x şi L 2 sunt fenomene bine cunoscute pe la noi
atât din epoca neolitică, cât şi din
cea eneolitică şi de bronz, precum
şi locuinţa subterană. E cu mult mai
importantă a treia vatră de casă ( L ) 3

care ne arata două încăperi, însă nu

F i g . 9. F a r f u r i e d e a r g i l ă . V a l e a lui M i h a i .
Plat'en argile.

în forma cunoscuta, deoarece lăţimea

celei dinainte întrece pe a camerei,
care poate figura ca locuinţă adevă­
rată. Presupunerea aceasta o întăreşte
F i g . 8. U r n ă de argilă. V a l e a lui Mihai.
Urne en argile. şi faptul, că vetrele de foc s'au con­
statat în ea.
Resturile culturale au păstrat încă în oarecare măsură reminiscenţele neolitice,
acestea însă sunt numai dovezile conzervatizmului simplu, cele mai multe sunt însă
deja produsele omului preistoric din era eneolitică.
Aceasta ne o dovedeşte tipologia, tehnica şi felul decorării. Şi aici cu un

F i g . 10. P o d o a b e de os. V a l e a lui Mihai.

Bijoux en os.

accent mai deosebit o să a t r a g atenţia asupra bucăţilor date la fig. 6 No. 9 — 1 1

şi la fig. 5 N o . 4 7 9 1 1 — 1 4 , cari însoţesc ceramica numită Stichverzierte
Keramik, şi se afla pe la noi în peşteri şi în staţiuni aşezate pe terase mai înalte
sau mijlocii şi cu care, în cazuri norocoase, se găseşte şi primul metal de între­
b u i n ţ a r e : arama roşie.
Suntem în era culturală, când în Centrul Europei a p a r palafitele, sfredelul de

Aţineau en cuivre et iasse en argile.

F i g . II. U r n ă d e a r g i l ă . V a l e a l u i M i h a i .
Urne en argile.

a aţâţa focul, calul şi o v ă s u l : elemente culturale ajunse sigur prin migrarea unui
popor, care aducea cu sine în aceasta regiune şi felul nou de î n m o r m â n t a r e : ar­
derea morţilor.
Dr. M. Roska
 C O N T R I B U Ţ I I LA S Y N C R E T I S M U L RELIGIOS
IN S A R M I Z E G E T U S A .

P e n t r u fenomenul atât de caracteristic primelor trei secole ale imperiului

1
roman, în materie de concepţie religioasă, cunoscut sub numirea de syncretism,
Dacia şi, în special, capitala ei, Sarmizegetusa (Ulpia Traiana), oferă unul din
exemplele cele mai grăitoare. Cucerită într'o epocă relativ târzie, d e o impetuoasă
năvălire a „orientalilor" şi, mai ales, a „orientalismului" în părţile vestice ale impe­
riului roman, Dacia a avut de primit influenţele cele mai disparate în materie de
cultură şi religie. Alături de seninătatea zeilor de pură esenţă romană, italică, gallo-
2
romană şi g r e a c ă , misticismul credinţelor iranice, orientale (asiatice, semite şi
egiptene) p ă t r u n d e în sufletele însetate ale acestor veacuri, cuprinse de o înspăi­
mântătoare crisă şi tulburare morală, cu repeziciunea şi răsunetul lucrului nou.
Simplicitatea patriarhală a divinităţilor italice, zămislite pe netedul fond rustic al
unui popor de agricultori şi păstori, se vede tot mai mult alterată, dacă nu chiar
înlăturată, d e speculativele credinţe ale teologiei astrale, gnostice din Orient, cu
misterele ei „salvatoare" şi liturgiile pline de iresistibile acţiuni şi ceremonii^sedu-
câtoare, aducând cu sine, drept resultat, o îmbrăţişare confusă a diferitelor divini­
tăţi, o împârechiere curioasă a mai multor zeităţi cu atribuţiuni^ bine delimitate în
vechea mitologie greco-romanâ, — tendinţa spre un pantheism, — la care se adaogă,
fireşte tot într'un m o d confus şi incomplet înţeles, şi ispititoarele dogme ale mo-
3
notheismului semitic.
Şi tot o caracteristică a acestor veacuri mai e şi înzestrarea cu nume şi înfă­
ţişări plastice romane (italice) — interpretatio romana — a divinităţilor enchorice,
de către populaţia băştinaşa, complect sau p e cale de a fi romanisatâ.*

1. V e z i : T o u t a i n , Les ailles païens II, c a p . V I 4. C a z u l s e î n t â m p l ă , d e s t u l de des, deşi.une­

(pp. 227 s q q . ) . ori d ă p r i l e j l a e x a g e r ă r i d i n p a r t e a î n v ă ţ a ţ i l o r c a r i
2. V e z i ş i r e c e n t u l s t u d i u - s t a t i s t i c : L . W e b b e r văd divinităţi enchorice d e g h i z a t e si acolo unde d e s p r e
J o n e s , The Cults of Dacia ( U n i v . of California, P u ­ a ş a c e v a n i c i n u p o a t e fi v o r b a s a u m ă c a r n u s e p o a t e
b l i c a t i o n s i n C l a s s i c a l P h i l o l o g y , v o i . 9 ; p p . 245—305), d o v e d i . I n s t r u c t i v în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă e s t u d i u l d-lui f-r.
C a l i f o r n i a 1929. Dresel. Die Götterverehrung im röm. Germania (XIV
3. Cf. F r . Cumonţ, Les religions orientales B e r i c h t d . r ö m . - g e r m . K o m m i s s i o n , p e 1922, F r a n k f u t A .
dans le paganisme romain, P a r i s 1929, c a p . V I I I : M., p p . 1 s q q Ca o a s t f e l d e d i v i n i t a t e e n c h o r i c ă e
„La transformation du p a g a n i s m e romaine". — V e z i privit zeul c e s e î n t â l n e ş t e atât de d e s in D a c i a , s u b
şi studiul d-lui G. C a n t a c u z i n o , Colonizarea orien­ n u m e l e r o m a n Liber ( D o m a s z e w s k i , Die Rel. d. rom.
tală în Illyricum, Mem. A c a d . R o m . S e c ţ i a istorică^ Heeres, p . 5 4 ; Abhandl. z. röm. Religion, p. 41 , deşi
t. VIII, B u c u r e ş t i 1928. el s e g ă s e ş t e foarte d e s şi'n P a n n o n i a ş i , după c u m
a arătat Patsch (Wiss. Mitt. aus Bosnien u. Herzeg.,
 in asemenea împrejurări, nu e de mirare dacă în centrele provinciei Dacia,
cu o populaţie formată din atâtea elemente heterogene, cum e Sarmizegetusa,
Apulum (acest oraş cu atât mai vârtos, că era şi centru militar, a r m a t a fiind cel
mai potrivit mijloc de răspândire a diferitelor culte), e t c , s'a găsit şi se va mai
găsi un număr extraordinar de inscripţii şi monumente care reoglindesc fidel acest
bizar mosaic de concepţii şi credinţe religioase. O icoană adevărata nu se va putea
da însă până ce nu va fi scos la lumină şi publicat imensul material documentar (în
special monumentele figurate), care zace ascuns în unghiurile diferitelor musee re-

Vl(

\- E.VI b 7
hAPRON'ill/

Fig. \a. F i g . 16.

1
gionale. Cea mai m a r e parte al acestui material zace încă în pământ, de unde,
câteodată, întâmplarea îl scoate la suprafaţă.

VI, p . 225), desminţind afirmaţia exagerată a lui C. D a i c o v i c i , Fouilles et recherehes â Sarmizegetusa,

D o m a s z e w s k i , si In D a l m a ţ i a . — O recunoaştere a în „ D a c i a " I. (1924), p p . 224 sqq. — Vezi acum şi
d i v i n i t ă ţ i l o r e n c h o r i c e , a s c u n s e s u b n u m i r e a romană» O. Floca, în acest „Anuar". — Ţin însă de pe
p a r e a fi p o s i b i l ă d i n c u v â n t u l „deus, dea" ce pre­ a c u m s ă o b s e r v c ă d i n m o n u m e n t e l e p r i v i t o a r e la c u l t
cede, în asemenea cazuri, numele zeităţii (v. S t ă - nu sântem de loc îndreptăţiţi să tragem conduşii
h e l i n , Die Schweis in röm. Zeit, p 459. — Cf. şi p r e a î n d r ă z n e ţ e (şi c o n t r a r e cu r e a l i t a t e a , c a r e p o a t e
P a u l y - W i s s o w a R E . V I , 235, I A . 1134). fi alta) cu p r i v i r e la a l c ă t u i r e a p o p u l a ţ i e i din Dacia.
1. P e n t r u a a v e a o i d e e a p r o x i m a t i v ă a s t ă r i i Orientalii zgomotoşi, chiar In număr mai mic, au
r e l i g i o a s e d i n S a r m i z e g e t u z a , s ă s e c o n s u l t e : P . Ki- putut foarte bine imprima o notă streină (la a p a ­
râly (König), Dacia Provincia Augusti. N a g y b e c s - renţă) populaţiei, datorită tocmai religiilor lor „ l a
kerek 1893, v o l . I-II; G. T e g l â s , Hnnyad megye tor- modă". Dealt-fel, lucrul a c e s t a r e e s e clar c â n d v e d e m
tenete ( I s t o r i a j u d e ţ u l u i H u n e d o a r a ) v o l . I; L . W e b b e r că a c e i a ş i indivizi s e î n c h i n ă , d e o p o t r i v ă , la z e i e n -
J o n e s , o. c. (părţile privitoare la Sarmizegetuza) şi chorici, italici-romani şi orientali. Şi nu e mai
 O asemenea întâmplare norocoasă a adus la lumina zilei inscripţiile ce le d a u
mai jos. Cele dela nrii 1—5 şi 7 au fost găsite în acelaş loc, una lângă alta, trântite
probabil de p e piedestalul p e care stăteau. A z i se găsesc în proprietatea familiei
1
T o r n e a din Sarmizegetusa, p e al cărui loc a u fost găsite.

1. Ara. Materialul: marmoră de Bucova. Dimensiunile: înălţimea 90 c m . , l ă ţ i m e a 42 c m . ;

înălţimea literelor frumos s ă p a t e : între 5 ş i 4V2 cm. Câmpul d e inscripţie mărginit s u s şi j o s
de o profilatură sobră. Colţul stâng d e s u s e frânt, lipsind şi p r i m a literă din inscripţie (vezi
fig. no. la).
IJnvicio
Deo Sera-
pidi,
Caesidius
Respect(us)
proc(urator) Aug(usti) n(ostri)
et Apronilla
eius.
E o nouă dovadă (dacă nu chiar prima) de cultul lui Serapis în Sarmizege-
2
tuza, care e r a atestat aici numai o singură dată (împreună cu Isis?) într'o inscripţie
întregită de T o r m a nu tocmai sigur (C. I. L . III 7 9 2 0 ) ; cf. Drexler, o. c, p . 5 6 ,
Popescu, o. c, p . 2 0 0 ) .
3
Epitetul de „invictus", d a t zeului Serapis, e destul de r a r d a r se potriveşte
foarte bine cu concepţia pantheistă ce o capătă acest zeu în cursul timpurilor. O
gemă poartă inscripţia: TTOVTOC Y.XŞ. 6 S â p a m ? (C. I. G r . , I V 7 0 4 4 ) ceeace concordă
perfect cu universalitatea atribuita zeului, confirmată şi de autorii antici.* Chiar
5
Isis, cu care Serapis apare atât de des legat în dedicaţii, a r e acest epitet de invicta.
D a r acest epitet mai putea să-i vină zeului S e r a p i s şi în u r m a desei lui con­
taminări cu Sol, "BXioz (v. chiar inscripţia C. I. L . X I 5738 dată în nota 1 ) pentru
care atributul „invictus" e obişnuit.
Dedicantul, p â n ă acum neatestat în inscripţiile din Dacia, e foarte probabil
un procurator al provinciei Apulensis şi nu un simplu „ p r o c u r a t o r A u g u s t i " însăr­
cinat cu vreun serviciu special. Apronilla, diminutiv, format probabil din Apronia,
arata originea d e libertă a femeei care, după toate aparenţele, e soţia dedicantul ui.

puţin adevărat că printre cei ce s e închină la zeităţi 2. P e n t r u c u l t u l zeităţilor egiptene în Dacia,

„orientale" au fost foarte mulţi italici s a u provinciali s e p o a t e c o n s u l t a , î n a f a r ă d e l u c r a r e a lui W . D r e x l e r ,
din provinciile romanizate din Vest. E x e m p l e l e , fi­ Mythologische Beiträge, H e f t I : Der Cultus der ägyp­
reşte, sunt destule. E suficient să dau numai unul: tischen Gottheiten in den Donauländern ( L e i p z i g 1890),
C. I. L . III 7 7 7 1 : italicul L . A e m i l i u s C a r u s r i d i c a u n s t u d i u l m a i c o m p l e t al d-lui Dorin O . P o p e s c u , Le
altar l u i S e r a p i s ş i I s i d e i . A r e d e c i d r e p t a t e T o u t a i n , culte d'Isis et de Serapis en Dacie ( i n „ M e l a n g e s d e
o. c. p . 264, c â n d z i c e c ă s y n c r e t i s m u l atât d e înflo­ l'Ecole R o u m a i n e e n France" Paris, G a m b e r , 1927,
r i t o r p r i n s e c o l e l e II-I1I a r ă m a s t o t u ş i la suprafaţă PP- 159—209.
fără s ă c â ş t i g e neofiţi î n provinciile romanisate. 3. C. I. L . V I 574 (cf. p . 835) = D e s s a u , / . L. S.
1. I n a ş a z i s a „ G r o h o t e a T o r n e a s c ă " d i n inte­ 4380 ( d i n R o m a ) : Invictus Dens Serapis, e t c . ; C . I. L .
riorul oraşului antic. I n planul d a t d e m i n e ca a n e x ă X I 5738 — D e s s a u , 4897 ( d i n U m b r i a ) : luppiter Sol
l a l u c r a r e a c i t a t ă d i n „ D a c i a " I ( p . 263), l o c u l n o t a t c u Invictus Serapis, e t c .
no. X I X , c o r e s p u n d e exact c u locul unde a u fost g ă ­ 4. V e z i P a u l y - W i s s o w a R E , I A . c o l . 2422/23.
2

site inscripţiile. Lângă e l e a m a i fost găsită şi o 5. C. I . L . V I 352 (cf. D r e x l e r , o. c. p . 26, n o t a 1.).

coloană de marmoră provenind, desigur, d e l a tem­
plul î n care e r a u dedicate a l t a r e l e .
 Ţinând seamă câ din numele procuratorului lipseşte praendmen-xA, cum şi de
notarea lui u din Respectus prin o linie curbă, datarea inscripţiei o putem pune
mai curând In sec. IIMea decât în al Il-lea.

2. Ara. M a t e r i a l u l : m a r m o r ă d e B u c o v a . D i m e n s i u n i l e : î n ă l ţ i m e a 98 c m . , l ă ţ i m e a 39 c m . ,
1
î n ă l ţ i m e a l i t e r e l o r 3V2 — 2 / 2 cm. P a r t e a d e s u s a pietrei r u p t ă la a m b e l e colţuri ornamentate,
desigur, cu câte o semi-palmetă. In mijloc : frontonul
u m p l u t c u obişnuita r o s e t ă şi foaie d e acant.
Inscripţia e puţin cam ştearsă, totuşi legibilă
( v e z i fig. n o . lb şi 2).

[I(ovi)] O(ptimo) M(aximo),

Iunoni, [Mjinervae,
O M
lVKONi JMEBVAE Diis [Cjonsentibus,
DUS OW3EMT1BV5 Saluţi, Fortunae
5ALVT1 FOBTVNAE
EDVC) A P ' L L I N I
[R]educi, Apollini,
DI A N A E V R1CI Dianae Vfictjrici,
Nemeşi, Mercurio,
tiERCVU SOLlîNVICID
A E 5 C VIAPIOHYCIAE DHS Herculi, Soli Invicto,
DEABV50IMMORTAUB
Aesculapio, Hygiae, Diis
RAELIV5HAWIAONIV5
Deabusq(ue) immortalib(us),
P. Aelius Hammonius
[I]un(iorJ proc(urator) Augfustorum duorum.)

Inscripţia e extrem de interesantă şi in-

F i 2 i
2- structivă pentru desvoltarea syncretismului re­
ligios din Sarmizegetusa.
Intre zeii eminamente romani, se găsesc abia 3—4, la sfârşitul pomelnicului,
„streini", şi între aceştia majoritatea greci. Unul singur e oriental: zeul persan
Mithras, amintit aici numai cu numirea latinească Sol Invictus. Cultul acestei divi­
nităţi orientale în Sarmizegetusa e unul din cele mai răspândite. El se va fi întro-
dus aici odată cu înfiinţarea coloniei (P. Kirâly, A sarmizegetusai Mithraeum, p .
6 9 ) . Sigur e că, mai târziu, a existat un Mithraeum (dacă nu chiar mai m u l t e :
vezi C. Daicovici, o. c. p . 2 2 8 ) care a dat un n u m ă r neobişnuit de m a r e de mo­
numente mitriace (cf. C. Daicovici, o. c.) D e remarcat epitetul r a r (deşi potrivit)
dat D i a n e i : victrix (mai curând acesta decât v/enat/rix, spaţiul îngăduind abia trei
litere).
Dedicantul, probabil procurator al Daciei Apulensis, nu e atestat până acuma
prin nici o inscripţie din Dacia. E foarte posibil, însă, ca el să fie fiul acelui P . Aelius
Ammonius, procurator Augusti (Moesiae Inferioris) şi praefectus classis Gordianae, a-
testat prin o inscripţie greacă din Moesia inferior, publicată de Tocilescu în Arch. Ep.
Mitt. VIII. ( 1 8 8 4 ) , p . 2 2 , no. 6 1 (cf. comentariul lui O. Hirschfeld, Ibidem, p . 2 3 ; Prosop.
Imp. Romani I, no. 1 0 7 ; Pauly-Wissowa RE. I, col. 4 9 0 ) . In acest caz, p r o c u r a t u r a
personagiului nostru a r cădea poate p e timpul celor doi Philippi ( 2 4 4 — 2 4 9 , ori
chiar 2 4 7 — 2 4 9 ) . Cognomenul Hammonius,
1
dela zeul H a m m o n , a r indica poate o
2
origine egipteană a strămoşului acestor doi A e l i i şi o condiţie d e libert. Intre
procuratores Augusti din primele veacuri ale imperiului, de fapt, se găsesc o mul­
ţime de liberţi (cf. l u n g , Fasten, p . 5 1 ) .
[IJun. care urmează după cognomenul individului l'am explicat ca iun(ior), folosit
aici nu ca un al doilea cognomen, nici ca un signum, ci „distinctionis e r g o " , ca în
cazul lui G. Axius Aelianus iunior din C. I. L . III 7 8 9 9 (Sarmizegetusa), cores­
punzând distinctivului grecesc 6 vewxspos al aceluiaşi personagiu din C. I. G r . 6 8 1 3
(cf. C. I. L . III, p . 2 o ) . 3

3. Ara. Materialul: marmoră de Bucova. Dimensiunile: înălţimea 73 cm., lăţimea 28 c m .

înălţimea literelor 4 cm. Partea de sus
p r e s i n t ă la colţuri câte o semipalmetă (cea
din stânga ruptă) iar în mijloc o mică ro-
setă şi foaie de acant (vezi fig. n o . 3a).

Inscripţia, greacă, e următoarea :

eâ^aptoroO-

aa &ved-qx(zv)

AIXia. Kaaata.

Divinitatea căreia i s'a ridicat

3
acest altar e neatestată până a c u m
în Sarmizegetusa. Chiar pentru Dacia,
inscripţia de faţă e singura dovadă
despre adorarea ei sub acest nume,
deşi tot ea trebuie să se ascundă,
cred, şi în inscripţia din Apulum (C.
I. L . III 1 0 9 0 : Iovi Summo Exsu-
perantisshno, divinarum humanarum-
que rerum rectori, fatorumque ar- F i g . 3a. F i g . 3b.
bitro).
A s u p r a originii şi caracterului oriental, în speţă syrian, semitic, al lui eeo?
u^axo? nu încape îndoială.* Identificarea lui cu chiar Iahveh al Iudeilor nu poate

1. A l d o i l e a G d i n Augg. nu e erasum în cată Iunonei Regina, e a se întregi, de acord cu

urma unei „damnatio memoriae" c i , stricat d e o lovi­ dl B u d a y , î n &[7trj(a)xoq>] ş i n u öf^tarq)].
tură ulterioară. 4. V e z i : S c h ü r e r , Die Juden im Bosporani-
2. A e l i i d i n S a r m i z e g e t u z a sunt în majoritate sehen Reiche . . . ( î n S i t z u n g s b e r . der A k a d . z u Berlin
z d r o b i t o a r e v e n i ţ i d i n O r i e n t (cf. m a i j o s , p. 86 n o t a 4). 1897) p p . 200 şi urm. ; M. C u m o n t , Hypsistos (în
3. I n s c r i p ţ i a S e Ş 1 . . . d e p e o placă votivă Suplément à la' R e v u e d e l'Instruction publique en
cu reprezentarea d e urechi, găsită î n Sarmizegetusa B e l g i q u e , p e 1897). Cf. G r . T o c i l e s c u , Monumente epi~
şi p u b l i c a t ă d e d l A . B u d a y , î n Dolgozatok, V I I (1916), grafice şi sculpt., p p . 436 s q q . , î n s p e c i a l p p . 457 ş i
P- 3 3 s q q - j î m p r e u n ă c u o altă placa identică, dedi­ urm.; P a u l y - W i s s o w a , R E . , s . v . Hypsistos;A. B . Cook,
fi luată, fireşte, decât I n t r ' u n sens larg şi numai în cadrele impuse de curentul
1
syncretist al epocii. A d o r a t , la început, d e asociaţiile religioase iudeo-pâgâne, şi
răspândit î n deosebi în Asia Mică, a trecut, în tăvărâşia atâtor zei orientali, în pe­
ninsula Balcanică, ajungând, precum se vede, şi în Dacia. Influenţa iudaică, de
altfel, nu e documentată numai prin cultul lui ©e6? { t y i a r o ; î n Sarmizegetusa, ci şi
2
prin o interesantă inscripţie, găsită mai de mult, î n care, pe lângă Deus Aeternus
şi Iuno, apar Angeli, I n t r o d u ş i I n pâgânismul mediteranean d e către iudaism, adică 3

acei şapte ăpx°vte?, păzitori ai I n t r ă r i l o r din planetele prin care trebuie să treacă
sufletele morţilor spre a ajunge până la divinitatea astrala sau, corespunzând stră­
vechii concepţii a dualismului din care au p ă t r u n s şi 'n iudaism, acei mesageri
divini cari ajută omul în lupta lui necontenita cu răul (Garroni, /. c.)
Atât dedicantul din inscripţia cu Angeli cât şi Aelia Cassia din cazul nostru
(limba greacă a inscripţiei!) sânt orientali,* fapt care trebuie să ne dea de gândit
dacă se poate primi fără rezerve încercarea lui P â r v a n ( î n
Dacia I, p . 2 7 7 ) de-a explica p e Zeu? t t y i a r o ; din Thracia ca
suprema zeitate a thraco-geţilor. Nu e exclus ca o astfel de
apropiere să fi putut avea loc în anumite cazuri, d a r numai
faptul că inscripţiile au fost g sile pe teritoriu thrac, nu e
concludent.
Epitetul defo^xooc,e un epitet obişnuit pe lângă fr^ctoţ,
care se leagă însă şi de alte divinităţi (vezi culegerea de
Qed âTtfjxoot a lui O. Weinreich, î n Athen. Mitteilungen, 3 7
( 1 9 1 2 ) , p p . 1 sqq.).

4. A r a . Materialul: marmoră de Bucova. Dimensiunile: înălţi­

mea 41 cm.; lăţimea 28V2 c m . ; literele înalte 4 c m . (vezi f i g . n o . 3b).

Iunoni
Reginae
C. Sempron(ius)
Urbanus
Proc(urator) Aug(usti).
5. A r a . Materialul: marmoră de Bucova. Dimensiunile: înălţimea
73 cm.; lăţimea 32 cm.; literele înalte 4 cm. (vezi fig. n o . 4). In
rândul ultim Au în ligatura.

Fortunae
Daciar(um)
C. Sempron(ius)
Fig. 4.
Urbanus
Proc(urator) Aug(usti).

Zetis, I , 2, p . 876—889 (citat după Cumont, Les rel. p . 401 ; a p o i In Arch. Anz., 1913, c o l . 334 ş i In
or., p . 227, n. 56). — V e z i ş i R e v u e A r c h . 1924 (20), p . Année Epigr., 1914, n o . 106.
47 — 48 ( P h i l i p p o p o l i s î n B u l g a r i a ) ş i i p x - AeXx. V I I I 3. V e z i asupra acestei inscripţii comentariul
265 ( E d e s s a = Macedonia; cf. T h e J o u r n . of Hei. l u i A l b . G a r r o n i , î n Sludi di Antichità ( R o m a 1918),
S t . 1927, p . 199). pp. 9 s q q . (retipărire din «Rendiconti della R . Accad.
1, "14110x0; 3-eos e n u m e l e l u i I e h o v a ş i l a Iu- d e i L i n c e i " , s e r i a 5, v o i . X X V , p p . 66—80).
l i a n u s , Epistulae ( e d . B i d e z ) , n o . 134. 4. In c a z u l dintâi, M. Procilius Aphrodisius
2. P u b l i c a t ă i n Arch. Ertesitâ, XXXII (1912), arată clar provenienţa ; greacă-orientală. In ce pri-
 Iuno Regina din inscripţia n o . 4 mai este atestată în Sarmizegetusa în două
1
r â n d u r i . Deseori, sub numele de Iuno Regina, asociată cu vreo zeitate orientală, se
2
ascunde o zeiţă orientală. V. P â r v a n crede că ea ar fi identică cu Artemis-Bendis
3
a Tracilor.
Aici, nu credem să lie nici una nici alta din aceste substituiri.
Fortuna Daciarum, în forma aceasta e pentru prima oară dovedită în toată
Dacia.
Dedicantul acestor două altare e un personagiu cunoscut din alte două ins­
cripţii: C. I. L . III 1 2 9 8 (Ampelum) şi 7 9 1 8 (din chiar Sarmizegetusa). Jung, Fasten
der Provinz Dacien, p . 5 1 , îl consideră ca un simplu procurator Augusti în regiu­
nile aurifere. O inscripţie din Ostia (Not, d. Scavi, 1 9 1 1 , 4 5 1 , 2 ) n i l presintă însă
pe acest C. Sempronius Urbanus ca s(ub)pr(aefectus vigilum) în anul 1 8 1 . Din
această calitate apoi trebue că a fost înaintat nu mult mai târziu ca p r o c u r a t o r al
Daciei Apulensis (cf. Pauly-Wissowa, RE, II A 2 , col. 1 4 4 5 ) .
In felul acesta, inscripţiile în care el apare, pot fi datate, cu oarecare aproxi­
maţie, din epoca lui Commodus. Prilejul care va fi îndemnat pe acest funcţionar
să ridice un altar tocmai zeiţei F o r t u n a va fi fost eliberarea provinciei de sub pre­
siunea şi teroarea războaielor marcomane, sfâr­
şite abia de curând

6. Ara. M a t e r i a l u l : m a r m o r ă de Bucova. Di.

m e n s i u n i l e : î n ă l ţ i m e a 7 7 c m . ; l ă ţ i m e a 62 c m . ; l i t e r e l e
nalte 4 c m . — Partea d e s u s a r e câte o semipal-
m e t ă stilisată la cele d o u ă colţuri d i n faţă i a r între
aceste semipalmete s e întinde o frumoasă ghirlandă
d e f r u n z e . G ă s i t ă î n g r ă d i n a d - l u i 1. L i t s c h e k , î n a p r o ­
p i e r e a locului n o t a t c u V I în planul Sarmizegetuse
(Dacia, I, p . 263). V e z i f i g . n o . 5.

Deae Caelesti
Sacrum
Liberalis, Aug(usti)
n(ostri) verna, adiut(or)
tabul (ariorum), v(otum) s(olvit) l(ibens) mferito-

Divinitatea e dintre cele mai r a r e în pro­

vinciile de răsărit ale Imperiului. In tot Cor­
pus III numai trei inscripţii o pomenesc, din
t r e care două în Dacia, la Apulum (III 9 9 2 şi
9 9 3 ) , iar una în Pannonia Superior (Mursella FIG. 5.

v e s t e p e Aelia Cassia, e d e r e ţ i n u t c ă m a j o r i t a t e a z e i l o r p ă m â n t e n i (III 7-954). i a r r e s t u l d e 2—3 p a r

Aeli-Xor a t e s t a ţ i î n S a r m i z e g e t u s a s î n t o r i e n t a l i v e ­ a fi d e o r i g i n ă illirica.
niţi din S y r i a ( P a l m y r a ) [ C . I. L . III 12.587; 1.472; 1. C. I. L . III 1423 (cu I. O . M., M i n e r v a şi
7.896; 7.954; u n [ A ] e l i u s d i n P a l m y r a (Dolgozatok, o m n e s d i i i m m o r t a l e s ) ş i Dolgozatok V I I (1916), p . 34.
I I 2
9 3» P- SV> D a i c o v i c i o. c p . 251, n o t a ) ; P . A e l i u s 2. C a n t a c u z i n o , o. c., p . 413 (25); cf. p . 420
Hammonius din inscripţia precedentă; cf. şi în (32).
T i b i s c u m u n A e l i u s H a b i b i s d i n P a l m y r a , III 7.999," 3. Getica, 162—164 e t
p a s s i m . Cf. ş i Canta­
P o t a i s s a : III 907], cari a u r i d i c a t a i c i s i u n templu c u z i n o , o. c. p . 425 (37) n o t a i .
 n
III 1 0 9 5 5 ) . I Sarmizegetusa, această zeiţă, identică cu divinitatea feminină africană
(cartagineză) Tanit şi al cărei cult îl găsim răspândit în imperiu odată cu domnia
1
lui Septimius S e v e r u s , mai e atestată şi printr'o altă inscripţie, ridicată tot de un
2 3
sclav al casei împărăteşti, din care reese că aici exista şi un templu al ei. Alta­
rul ce-1 publicăm acum, fiind aflat în apropierea inscripţiei celei dintâi, nu face de­
cât să confirme această existenţă.
Faptul că ambele inscripţii sunt aşezate de nişte sclavi ai casei împărăteşti
(slujbaşi la vreunul din oficiile imperiale), cred că ne îndreptăţeşte să presupunem
că nici în Sarmizegetusa nu avem de-a face, în realitate, cu un cult răspândit al
acestei zeiţe punice ci, mai degrabă, cu nişte manifestări isolate, de linguşire şi lo­
ialitate a celor doi sclavi către împărăteasa Iulia Domna, adorată în tot imperiul
ca Caelestis dea* Ambele inscripţii pot fi, deci, atribuite primilor ani de domnie
a lui Septimius Severus.

7. F r a g m e n t d i n t r ' o i n s c r i p ţ i e , a p l i c a t ă , d e s i g u r , t o t p e u n a l t a r . M a t e r i a l u l : aceiaşi mar­

moră de Bucova.
Din. i n s c r i p ţ i e s e p ă s t r e a z ă n u m a i u r m ă t o a r e l e r e s t u r i :

TI . . . .
TEI . . .
TEMfplum ?]
SECVN/dusJ [Pro]
CURATO/r/ . . . .
DIV . . . .

C. Daicovici

1. Cf. W i s s o w a , Religion und Kultus der Rö­ 3. V e z i C. D a i c o v i c i , In Dacia I, p . 232 ş i

mer, 312 s q .
p. n o t a 3.
2. Caelesti Virgini Augustae sac(rum), Ne- 4. W i s s o w a , o. c. p . 313. Arch. Értesitd, 1914
s
mesianus Caes(arte) n(ostri) servos librarius fem- (34)> PP- 3 5 ° 11- P e n t r u Augusti n. servus şi Cae-
plum a solo pecunia sua ex voto fecit ( A r c h . A n ­ saris n. servus, v e z i M. B a n g , în Hermes, 1919, p p .
z e i g e r , 1912, col. 531). 174—186.
 CIMITIRUL E N E O L I T I C D E L A DECÍA
MUREŞULUI.

C a l e a principala, care ne conduce spre N o r d de comună, tae la capul satului

şoseaua dintre Vinţul de sus şi Aiud şi se preface într'un drum de câmp. L a
dreapta ei se află vii, iar la stânga se vede pădurea liceului Bethlen din Aiud.
L a marginea acestei păduri e o livadă aluvială, care, în parte, e arată. Aici, la
Vest de drumul de câmp amintit mai sus, la o d e p ă r t a r e de c. 2 0 0 - 3 0 0 paşi s'a
deschis în anul 1 9 1 2 o carieră de pietriş. Cu aceasta ocazie au ieşit la suprafaţă
oase de om, cuţite de silex, mărgele, etc. care au fost donate Muzeului liceului
1
Bethlen din Aiud.
D e s p r e aceste descoperiri au prins de veste profesorii Emeric L o r e n t h e y şi
A l a d a r Richter cari au adus lucrul Ia cunoştinţa Institutului de Arheologie din Cluj.
Fiind însărcinat cu executarea săpăturilor sistematice, am descoperit mai multe
morminte p e care le voi descrie în cele ce urmează.
D a r înainte de a le descrie cu deamănuntul ţin să constat de la început faptul,
că toate scheletele erau culcate pe spate, numai picioarele erau trase sus, astfel,
că genunchii au ajuns în dreptul basinului, iar în cursul descompunerii cadavrelor,
prin apăsarea pământului, în care zăceau, s'au dislocat la stânga sau la dreapta
de la axa longitudinala a gropii. Prin u r m a r e , aci n'avem a face, decât cu o s t a r e
stârcită parţială.
Mormintele erau făcute în argilă galbenă, umeda, ceia ce a avut ca u r m a r e
faptul regretabil, că oasele nu au putut să se conserve bine. Dintre cranii însă cele
trepanate s'au conservat mai bine.
Morţii erau aşezaţi cu faţa s p r e Est.

Mormântul 1. Adâncimea lui a fost de 4 3 cm. S'a găsit în el scheletul unui

adult de o lungime de 1 2 5 cm., lăţimea la umeri a fost de 3 5 cm., la basin 3 2
cm., la femur 4 1 cm. O r i e n t a r e a : S V S 2 1 0 - N O 3 0 .
S'a g ă s i t : la mâna dreaptă, pe osul d e basin, un cuţit de cremene de o Iun-

1. C u a c e s t e c e r c e t ă r i s e o c u p ă M. R o s k a în
Archaeologiai £.rtesito, voi. XLII, 1928, p p . 48—53.
 gime de 1 0 - 5 cm. Vârful e rupt (fig. 1 no. 1 ) . P e marginea stângă a basinului s'a
găsit pe un spaţiu lat de 1 2 cm., o g r ă m a d ă mică de feroxyd. Materialul acesta
s'a putut constata şi pe lângă membrele scheletului, caşi cum oasele ar fi fost
aşezate în el.

Mormântul 2. S'a găsit la o adâncime de 1 3 cm. E r a cu totul dislocat de

plug, î n g r o a p ă , care era orientată S N S 2 1 0 - N O 3 0 şi vopsită de feroxyd; nu s'au
găsit, decât nişte surcele de os. L a locul craniului şi al basinului s'au găsit măr­
gele formate din scoi­
ca Unio (fig. 1 no.
2 ) , dintre cari s'au
putut alege 1 6 bucăţi
întregi şi 6—9 rupte.
Diametrul lor e de
2-3—2'4 cm. P e mar­
gine sunt lustruite cu
îngrijire. Găurirea, în
cele mai multe cazuri,
nu s'a făcut la mijloc.
Această găurire s'a
exf cutat uneori din-
tr'o singura parte,
alteori de amândouă
părţile.
în apropierea mor­
mântului no. 2 au ieşit
la iveală, la o adân­
cime de 1 5 cm., doi
dinţi de copil şi câteva
oase, apoi 2 0 — 2 5 bu­
căţi de mărgele de
Fig. 1.
scoică Unio, în nisip
vopsit cu feroxyd. S'a dovedit, ca sunt rămăşiţele mormântului no. 2 împinse
aici de plug. Scoicile găsite aici sunt represéntate în fig. 1 , no. 3 . Dimensiunile şi
tehnica sunt aceleaşi ca la cele din mormântul no. 1 .

Mormântul 3. A v e a o adâncime de 4 1 cm. Lungimea scheletului era de 1 5 1

cm., lăţimea la umeri 3 4 cm., lăţimea basinului 4 0 cm. Orientarea lui N O N 3 5 —
S V S 2 1 5 (fig. 2 ) . Craniul e r a trepanat (fig. 1 no. 4 ) . G a u r a ovală, t r e p a n a t ă a r e o
lungime de 3*5 cm. şi o lăţime de 2 cm. P e marginea găurii nu se văd urmele de vinde­
1
care, astfel putem presupune că respectivul a murit nu cu mult după operaţie.
L â n g ă el s'a aflat: în mâna dreaptă un cuţit de silex de 1 8 cm. lungime. II prindea în

1. V e z i : D r . A l . L e n g h e l , Trepanaţia pe craniu
preistoric, e t c . E x t r a s d i n „ C l u j u l M e d i c a l " N o . 9—10
1926, p . 8.
mână, la fel, cum prindem condeiul când scriem (fig. i no. 5 şi 5«). Brâul era înconjurat
de un şir de mărgele de aramă. In total s'au aflat aici 3 0 8 — 3 1 0 bucăţi de măr­
gele de un diametru de 5 mm. şi de o grosime de 2}J mm. Cele mai mici erau
t

aşezate la capătul şirului, iar cele mai mari la mijloc (fig. 1 no. 6 ) . L â n g ă mar­
ginea stângă a basmului am găsit o jumătate de litru de ocru. Acelaş-fel de ocru l-am
constatat şi pe braţul superior stâng şi la vârful picioarelor.
în apropierea mormântului no. 3 , la o adâncime de 1 7 cm., orientata S V — N O

F i g . 2. Fig. 3

am găsit o pată roşie, vopsită cu ocru. A v e a o lăţime de 2 2 cm. şi o lungime

de 6 0 cm. Probabil că avem de-a face cu restul unui mormânt. In partea sudves-
tică a gropii am aflat o bucăţică din craniu împreună cu ocru roşu în cantitate
de c. Y litru, iar în partea nordesticâ a gropii am găsit 7 0 de bucăţi de
2 mărgele
de a r a m ă de un diametru de 2 mm. şi 1*4 mm. groase (fig. 1 no. 7 ) .

M o r m â n t u l 4. A fost găsit la o adâncime de 3 0 cm. Cuprindea scheletul unui

adult (fig. 3 ) . Craniul, turtit prin apăsarea pământului, e trepanat deasupra urechii
drepte. Gaura e rotundă, are un diametru de 5 0 mm. şi marginea ei nu poarta
urme de vindecare.
 Orientarea mormântului S V 4 5 — N E 2 2 5 . Lungimea scheletului e de 1 2 3 cm.,
lăţimea la umeri e de 3 0 cm., la piept 3 5 cm.
L â n g ă el s'au găsit următoarele obiecte: după craniu, s p r e dreapta, o ceaşcă
emisferă, fără fund. înălţimea ei de 5 - 5 cm., lăţimea gurii e de 1 1 - 5 cm. Buza ei
stă drept în sus. P e umeri poartă două noduri ascuţite, la o distanţă de 5.5 cm.
unul d e altul. A r a t ă o tehnică mai fină; p e deasupra e netezită, tonul ei e sur,
ici-colo poartă nişte pete roşiatice, în u r m a arderei la foc liber. L a g â t a avut
o b r ă ţ a r ă formată dintr'o sârmă de a r a m ă de o lungime de 3 6 ' 5 cm. P e
la mijloc a r e o grosime de 0 7 cm. iar spre capete se subţiază. Diametrul ei e de
1 5 cm. (fig. 4 no. 2 ) . In mâna dreaptă, ţinea un cuţit de silex lung de 1 7 cm.
(fig. 4 no. 3 ) . L a brâu s'a găsit un şir de mărgele de a r a m ă de 2 6 cm. Cele mai
mari au un diametru de 4 mm.,
iar cele mai mici de 2 m m . (fig.
4 no. 1 ) . L a genunchiu s'a aflat
feroxid, tot aşa şi la braţul drept
inferior, apoi lângă partea de j o s
a fluerelor picioarelor. Mormântul
acesta s'a ridicat in situ şi s'a tran­
sportat la Muzeul din Cluj.

Mormântul 5., s'a aflat la o

adâncime de 4 0 cm. şi era orientat
SV225—NE45. Lungimea schele­
tului era de 1 4 0 cm., lăţimea la
umeri 3 3 cm., la basin 3 4 cm. Bra­
ţul stâng era aşezat dealungul tru­
pului, cel drept era culcat pe basin.
g
Fi # 4 Genunchii traşi în sus s'au dat,
prin apăsarea pământului, la stânga.
Oasele erau conservate şi pe lângă ele am constatat urme de feroxid.
Deasupra scheletului am găsit un h â r b dintr'o ceaşcă de un ton brun, dea­
supra umărului drept era un râzător din silex galben. A r e o lungime de 3 cm.,
o lăţime de 2 ' 3 cm. (fig. 5 no. 1 ) . Nu e esclus, să fi fost format dintr'un cuţit rupt.
In apropierea mormântului acestuia am dat de o pată roşie, Ia o adâncime de
4 0 cm. cu nişte bucăţi de craniu, aparţinând probabil mormântului 2 .
în apropierea mormântului no. 5 o altă pată roşie, orientată S V 2 1 0 — N E N 3 0 ,
vopsită cu feroxid, a p r o a p e de suprafaţa pământului. P e ea am găsit resturile unui
schelet de adult. E r a distrus, deoarece pe locul lui s'a aşezat o piatră de hotar.
Totuşi am avut norocul să găsesc 3 0 de mărgele de scoici întregi şi vreo 1 0 — 1 5
bucăţi rupte (fig. 5 no. 2 ) . Diametrul lor e de 2 0 — 1 1 mm.

Mormântul 6 era la o adâncime de ca 45—50 cm. In p a r t e e r a distrus.

E r a orientat d e la S V . la N E . Lungimea gropii era 1 4 0 cm. Şoarecii şi-au săpat
aici canale peste canale şi astfel scheletul a fost distrus. A m găsit în acest m o r m â n t :
pe la brâu, un şir de mărgele de scoică Unio ( 1 4 7 bucăţi întregi şi 2 0 — 3 0 buc. rupte),
înşirate şi lipite una de alta. In momentul înmormântării, cu acest şir de mărgele
era încunjurat mijlocul; în cursul descoperirii însă resturi de mărgele s'au găsit
numai la spate şi pe la marginea stângă a pântecelui. Totuşi s'a putut constata
că înşirarea lor s'a făcut astfel, ca cele mai mari să cadă spre mijlocul şirului,
iar cele mai mici s p r e
capete. Diametrul lor e
de 1 5 — 1 0 m m . (fig. 5
no. 3 ) . L a locul picioare­
lor am găsit ocru roşu.

Mormântul 7 avea
o adâncime de 6 0 cm.,
era orientat S S V 2 1 C —
N E N 3 0 . In el am găsit
scheletul unui copil, de
o lungime de 7 0 cm. cu
genunchii traşi sus, dis­
locaţi prin apăsarea pă­
mântului, spre dreapta.
Oasele erau foarte mân­ F i g . 5.
cate de vreme.
L â n g ă el am aflat: pe pântece, un cuţit de silex (fig. 5 no. 5 ) , în parte retuşat
făcând impresia că a putut fi ferestrău. Mijlocul era înconjurat de un şir de
mărgele de scoică Unio. Diametrul mărgelelor e de 1 0 — 1 7 mm. Intre ele au fost
1 3 3 bucăţi întregi şi acestea ne dau un şir de 2 i ' 5 cm. lung (fig. 5 no. 4 ) . Lângă
fluerele picioarelor s'a constatat
o g r ă m a d ă de feroxid.

Mormântul 8 era 5 0 cm.

adânc, lungimea scheletului con­
statat în el era de 1 4 2 cm. Ge­
nunchii erau ridicaţi în sus. Orien­
tarea S V S 1 2 0 — N E N 3 0 .
In el am aflat: la partea
dreapta a craniului, la basin şi
la vârful picioarelor, feroxid, la
partea stângă a scheletului, dela
cot până la genunche, erau nişte
F i g . 6. hârburi, din cari s'a putut recon­
strui, în parte, o farfurie adâncă,
de un ton galben-suriu; suprafaţa ei e netezită, fundul e lat, buza gurii stă drept
în sus, pe umeri are două torţi mici orizontale şi e împodobită cu câte patru cer­
curi cari se repeta de patru ori (fig. 6).

Mormântul 9 avea o adâncime de 4 0 cm. In el s'au descoperit resturile

scheletului unui copil în lungime de 8 0 cm. Genunchii aduşi s p r e piept s'au dis­
locat spre stânga.
L â n g ă el am aflat: supt craniu, cam spre stânga, fragmentele unui vas de
argilă, sub mâna dreapta un cuţit de silex (fig. 5 no. 6 ) . L â n g ă resturile
craniului şi ale basinului am constatat urme de feroxid. Ceaşca reconstruită
din hârburi e de 5 5 cm. înaltă, gura e de 9 cm. diametru, fundul e lat, tonul
sur-galbuiu. Cuţitul e de 3*5 cm. lung. 1 cm. lat, la vârf e rupt, tăişul e în
parte retuşat, prin u r m a r e a putut fi întrebuinţat şi ca ferestrău.

Mormântul 10 a avut o adâncime de 1 m., lungimea scheletului aflat

în el e de 1 7 0 cm. E foarte bine păstrat. Lăţimea lui la umeri e de 4 4
a
F i g . 7.
c m
- > l basin 3 9 cm. Orientarea e S S V 2 1 0 — N N E 3 0 .
L â n g ă craniu, pe dosul mânii drepte, supt basin, lângă fluerele de jos ale
picioarelor şi a p r o a p e pe lângă toate oasele s'a putut constata ocru roşu. Afară de
aceasta, la vârful piciorului drept, am găsit o cantitate de c. un litru de feroxid. L â n g ă şi
supt acest feroxid erau hârburile
unui vas. Pe şoldul drept, alipit
de el, era un ac subţire de ara­
ma (fig. 7 ) , îndărătul craniu­
lui, puţin mai sus de creştetul
capului, am constatat un strat
subţire de vopseală neagră (căr­
buni?). Acul e 6 4 mm. lung, la
mijloc e 3 mm. g r o s şi de aici
se subţiază la vârfuri. In acest
mormânt se găsesc fragmentele
unei farfurii şi ale unui vas mic.
cu o coadă scurtă în loc de toarta.

Mormântul 11 era orientat SSV200—NNE20, avea o lungime de 1 5 5 cm. şi

o adâncime de 3 5 cm. In el s'au constatat resturile scheletului unui tânăr lung de
1 2 8 cm. Lăţimea basinului era de 4 1 cm.
Genunchii traşi s'au dislocat spre stânga.
L â n g ă el am găsit, la vârful picioare­
lor, resturile unei farfurii (fig. 8) care,
restaurata, e înalta de 9 cm., gura e lata
de 1 6 cm. Pe deasupra e netezită şi are
un ton suriu-brun. Buza stă drept în sus.
P e de o parte are doua torţi mici orizon­
tale la o distanţa de 1 2 cm. una de alta,
pe cealaltă parte are încă o a treia toarta
Fig. 9. mica, tot orizontala. Lângă călcâi am găsit
o ceaşca aproape emisferă (fig. 9 ) , de un
ton sur-galbuiu, cu o toartă mică orizontala, împodobită la umeri cu trei cercuri
incise, aşezate piramidal, motiv care se repeta de şase ori. P e la mijlocul femu-
rului drept, pe laturea externă a lui, îndreptată a p r o a p e în dreptunghiu pe el, am
găsit o sulă de aramă, lungă de n cm., de o grosime de 6 mm. A r e două
vârfuri ascuţite (fig. i o no. i ) . S u b mâna dreaptă
era un cuţit de silex, lung de 7*8 cm. şi lat de
i*5 cm. Atât partea bulboasă, cât şi vârful e re­
tuşat, rotunzit, aşâ că are forma unei frunze de
laur (fig. 1 0 no. 2 ) . In jurul şelelor a m constatat
un şir de mărgele de scoica Unio, din care şir
atârnau încă 4 — 5 şire de o lungime de 7 — 1 0
cm. Diametrul mărgelelor e de 1 0 — 2 0 mm.,
marginea lor e mâncată, cele întregi înşirate ne
dau o cunună lungă de 2 0 cm. A p r o a p e tot
atâtea s'au rupt (fig. 1 0 no. 3 ) . îndărătul cra­
3 x
niului am găsit pe un spaţiu de 3 5 0 c m c. i / 2

litru de ocru rosu.

Mormântul 12 era orientat S S V 2 0 0 — N N O 2 0 .

Adâncimea era de 1 m. In el s'a găsit un schelet
de 1 6 5 cm. lung. Genunchii traşi sus s'au dislocat Fig. 10.
spre stânga. In el am aflat: pe basin, un cuţit de silex de o lungime de 2 2 * 5 cm.
A ajuns rupt în m o r m â n t (fig. 1 1 no. 1). Supt mijlocul cuţitului a fost un ac de
aramă de o lungime de 35 cm., grosimea lui e de
1V2 mm. (fig. 1 1 no. 2 ) . Un buzdugan din granit
cu pete albe (fig. 1 1 no. 3 şi 3a) era la şoldul drept
al scheletului. A r e 4 noduri semicerculare. Dimen­
siunile lui sunt de 4 2 x 6 8 mm. G a u r a e de 1 4 mm.
Buzduganul acesta e concav spre partea unde intra
mânerul în el, iar pe ceealaltă parte e convex, ca
şi târnăcoapele cu câte 2 tăişuri. Nodurile sunt
lustruite. Unul e stricat. Un şir de mărgele de
scoică, aşezat în forma unui cerc la locul unde
genunchii strânşi se îndoiesc. Capetele sunt puse
unul peste altul. Lungimea şirului e de 1 2 0 cm.
Mărgelele sânt în forma discului şi au un diametru
de 2 - 5 — 1 2 cm. Marginea lor e lustruită. Aceasta
-

este singura podoaba de brâu întreagă, care ne

arată felul, cum erau înşirate mărgelele de aramă
şi cele de scoică, adecă în tot cazul cele mai mari
erau înşirate la mijloc, iar cele mai mici spre ca­
pete. L a călcâi şi pe fluerele din jos ale picioarelor
era o g r ă m a d a de ocru roşu. L a vârful picioarelor
erau nişte hârburi, din cari s'a putut reconstrui o
farfurie pe jumătate, de dimensiunile 6 X 1 2 . Tonul
e suriu-gălbui.
Fig. 11.
 Mormântul 13 era la o adâncime de 2 8 cm.; în el era înmormântat un adult
al cărui schelet avea o lungime de 1 3 5 cm. Lăţimea la
\ \ sM. umeri era de 3 8 cm., la femuri 4 2 cm. Orientarea mormân­
tului era S V S 2 1 0 — N E N 3 0 .
L â n g ă schelet s'a g ă s i t : mărgele de scoică, şi anume,
pe la mijlocul braţului drept, pe dinăuntru, 1 0 - 1 2 bucăţi,
supt partea dreapta a pieptului 2—4 b u c , la şele s'a aflat
un întreg şir, cu care era înconjurat scheletul astfel, ca din
şirul ce trece jur-împrejur unele şire atârnau în jos, ca po­
doabe a t â r n â t o a r e . L a îndoitura genunchilor s'au găsit 3 0 — 4 0
b u c , mărgele, supt şolduri câteva. Diametrul lor e de
2 0 — 1 2 m m . ; cele 2 4 0 bucăţi găsite ne dau un şir de o lun­
gime de 4 7 cm. C. 5 0 — 6 0 buc. erau rupte. Marginea lor
e mâncata, ruptă (fig. 1 2 ) . L a marginea dreapta a pânte-
celui a fost un ac de a r a m ă cu două vârfuri ascuţite, de o
lungime de 7 cm. şi de o lăţime de 4 mm. (fig. 1 2 no. 1 ) .
L a vârful picioarelor e r a o ceaşca de un ton suriu-brun, cu
buza dreaptă şi pe umeri cu 2 torţi mici orizontale, la o
distanţa de 5 cm. una de alta (fig. 1 3 ) . Farfuria e de 5
cm. înaltă, g u r a a r e o lăţime de n cm. L â n g ă ea şi basin,
1
precum şi lângă braţul drept am aflat c. / litru de ocru. 2

Mormântul 14 era de 7 0 cm. adânc şi orientat

S S V 2 0 0 — N N E 2 0 . Resturile scheletului ne dau o lungime de
1 2 0 cm., lăţimea la umeri e de 3 2 cm., a basinului 3 3 cm.
L â n g ă el e r a : ocru spre partea dinăuntru a cotului
drept, pe partea stânga a basinului şi ca un litru de ocru
s'a găsit pe o suprafaţă de 2 5 x 1 8 cm., dela călcâi. Tot pe
aici era un ac de a r a m ă cu 2 vârturi ascuţite (fig. 1 2 no.
3) de o lungime de 5 cm. şi de o grosime de 1 mm. P e la
mijlocul şoldului drept, aşezat cruciş pe el, era un cuţit de
Fig. 12.
silex rupt în trei (fig. 1 2 no. 4 ) . A r e o lungime de i 2 ' 5
l
cm. şi o lăţime de 1 / , cm. L a vârful picioarelor am găsit un vas mic din argila,
lustruit pe dinafară, de un ton
sur. Dimensiunile lui sunt de 6 X 1 2
cm. 1 c umeri poarta o bulbă mica
(fig. 1 4 ) .
Mormântul 15. La o adâncime
de 5 5 cm. am constatat un schelet
de o lungime de 1 2 3 cm. orientat
SSV210 — NNE30 cu genunchii
traşi sus şi dislocaţi spre dreapta.
(Lăţimea la umeri 4 2 cm., la basin
44 cm.) P e partea stângă a piep- Fig. 13.
tului s'au găsit resturile unui craniu de copil mic. Resturile picioarelor sc puteau
observa pe sub mâna celui adult. Prin urmare aici a fost înmormântată mama cu
pruncul ei.
Lângă scheletul celui adult am aflat: la şele un şir de mărgele de scoică, cu

F i g . 14.

margini neregulate. Cele întregi ne dau un şir de 51

cm. lungime (ca. 100 buc. rupte). Dimensiunile sunt de
20—10 mm. (fig. 15 no. 3). La încheietura mânii
stângi am găsit vreo 30 - 40 de mărgele de scoica de
dimensiunea de 10 mm. Marginile erau rupte. Le pu­
tem considera ca brăţara mamei, sau au aparţinut copi­
lului mic (fig. 15 no. 4). La partea superioară a şol
dului drept a fost un ac de aramă cu două vârfuri
ascuţite (fig. 15 no. 1). E de 7 cm. lung şi 3 mm.
gros. Lângă ac am aflat un cuţit de silex (fig. 15
no. 2) de o lungime de 15 cm. La vârful picioarelor
l
s'a putut culege c. / litru de ocru. Tot aici am
2

aflat nişte hârburi, din care s'a putut reconstrui partea

superioară a unei farfurii adânci, de o culoare sură-
gâlbuie.
Recapitulând caracteristicele cimitirului nostru, accen­
tuăm, că scheletele erau în parte cu genunchii traşi sus.
Forma aceasta de înmormântare a fost discutată mult
în literatura mondială. Scopul nostru, nu este să ne
ocupăm aci cu diferitele ipoteze. Ne mulţumim cu ob­
F i g . 15.
servaţia că înmormântarea în stare stârcita a fost în
uz atât în era paleolitică, cât şi în cea neolitică. Suntem de aceiaş părere, ca M.
1
Roska, care s'a ocupat cu chestiunea aceasta pe larg şi crede că felul acesta de
înmormântare a luat naştere din poziţia de odihnă a omului şi n'are nimic a face
cu teama dc cei morţi, cari vin în cursul nopţii, ca sâ-i ducă cu sine şi pe cei
ramaşi în viaţa.
1. M. R o s k a : Az 6s,kori temetkezes zsugorito
mudja okărol. Erdelyi Muzeum 1913, pp. 31—41.
 Putem deosebi Insă stârcirea totală de cea parţială. L a cea dintâiu sunt stâr­
cite atât braţele, cât şi picioarele şi se explică prin adăpostirea în peşteri, în lo­
cuinţe subterane, iar stârcirea parţială e explicabilă prin traiul în locuinţele patru­
latere de pe suprafaţa pământului, cari presupun o situaţie culturală mai desvoltată.
1
L a o d e p ă r t a r e de c. / K m . se vede s p r e Mirislâu terasa, unde se poate pre­
2

supune staţiunea celor înmormântaţi în cimitirul acum descris. In aceasta staţiune,

e verosimil, că nu vom găsi numai locuinţe subterane.
In două cazuri am constatat, că craniile erau trepánate şi dacă craniile din
celelalte morminte n ' a r fi fost mâncate de vreme într'atâta, poate ca am fi fost în
stare să constatam şi mai multe cazuri de acest fel. Craniul mormântului 4 era trépa­
nât la partea dreapta (grosimea craniului 3 mm.), iar la mormântul 3 la un loc ne­
obişnuit : la frunte (grosimea craniului 5 mm.). Respectivii au murit la puţin timp
1
dupâ operaţie. In amândouă cazurile marginile orificiilor sunt diagonale şi arata
urme de resorbţie, pe când la trepa naţiunile postume nu se observă în jurul lor
reacţia fiziologica.
Prunieres a présentât prima dată în anul 1 8 7 3 o parte dintr'un craniu tré­
2
panât, găsit într'un dolmen de lângă L o z è r e . D e atunci s'a ocupat lumea s a v a n t ă
foarte mult cu obiceiul acesta neolitic. Trepanaţia e şi azi considerată ca o ope­
raţie foarte gingaşă, astfel că cu drept cuvânt ne putem întreba, cum a ajuns la
ideea aceasta poporul primitiv représentât prin cimitirul delà Decia Mureşului,
a cărui cea mai perfectă unealta era cuţitul de silex?
O bucăţică rotundă dintr'un craniu omenesc, perforată, găsită de către Broca
într'o peştere de lângă Marne, a întărit părerea lui Prunieres, că n'a putut fi
altceva, decât amuletă. De atunci s'au găsit în F r a n ţ a în Lozère, în caverne şi
dolmeni, 1 2 6 cranii t r e p á n a t e , respective bucăţi tăiate din cranii ( 4 1 b u c ) . Din
Ungaria, România şi din ţările învecinate nu s'a găsit până acuma vreun craniu
trépanât din acest timp. A l e noastre, precum am văzut, ne arată, că respectivii
au murit după operaţie. Sunt însă cunoscute şi cazuri când cei operaţi au trăit.
Aceasta ni se dovedeşte prin faptul, că marginea găurii a început să se vindece.
Azi există două păreri despre cauza trepanaţiei. Unii sunt convinşi, că operaţia
aceasta a fost datorită unei credinţe superstiţioase, care slujia să dovedească, în
caz că pacientul a trecut cu noroc prin operaţie, că el nu era un muritor de rând, ci
un om deosebit, cu excepţionale însuşiri. Bucăţica tăiată din craniu s'a păstrat ca
amulet.
E vrednica de luat în considerare şi teoria, că trepanaţiile s'au făcut p u r şi
simplu din motive medicale, respectivul suferind de vreo boală, d u r e r e de cap,
sau de spiritul cel r ă u presupus în capul lui; prin t r e p a n a r e pacientul căuta să
scape de suferinţe, de chinuri.
Ni se impune acum întrebarea: oare de ce s'au găsit cuţitele în mâna mor-

1. D r . A l e x . L e n g h e l : Trepanaţia pe craniu 2. D u p ă D ë c h e l e t t e , Manuel d'archéologie pré­

preistoric, pe craniu din sec. XI şi la popoarele na­ historique, vol. I. p . 477.
turale. E x t r a s d i n „Clujul medical N o . 9—10. Cluj,
1926. p. 1—11.
 tului numai în cele două morminte cu cranii t r e p á n a t e ? Răspunsul o să-1 avem cu timpul,
dupăce se vor găsi şi observa astfel de cazuri şi altundeva în împrejurări mai favorabile.
In ce priveşte obiectele găsite în morminte, accentuăm în primul rând, că ocru,
sau feroxid s'a aflat în fiecare mormânt a) ori în bucăţi mai mici, b) ori pe lângă
membre, c) ori în grămezi mai mici.
a) In cursul săpăturilor, imediat după prima urmă de hârleţ, s'a observat
culoarea roşie a ocrului, care ne índica presenta mormântului. Dupăce s'a uscat,
şi-a pierdut culoarea. E vorba despre materialul de vopsit împrăştiat în m o r m â n t
în timpul îngropării.
b) Ocrul s'a găsit în multe cazuri pe lângă m e m b r e , subt ele, pe lângă partea
externa, sau internă a lor. Cazul acesta nu se poate explica altfel, decât prin pre­
supunerea, că ori corpul era pictat cu această materie, ori s'a presărat trupul şi
hainele mortului cu ea, ori părţi din grămezile de ocru au putut ajunge la dife­
ritele părţi ale corpului.
E bine cunoscută ipoteza, că scheletele au devenit roşii prin felul de înmor­
mântare, că mortul a fost expus o v r e m e oarecare, aşa-fel că părţile moi şi căr­
noase să se descompună şi apoi au fost vopsite oasele, sau mortul era întâiu
mumificat şi numai dupăce s'a uscat, l-au vopsit cu ocru.
D e s p r e o mumificare, prin care se pot conserva toate părţile trupului, nu
poate fi vorba, iar la cimitirul nostru nu poate fi vorba despre o expunere prea­
labilă a morţilor, dacă luam în considerare faptul, că oasele scheletelor găsite se
presentau ca o dovadă neîndoielnica a unei înmormântări regulate.
Cazul amintit se explică foarte simplu: dupăce s'au descompus părţile moi ale
trupului, oasele au ajuns în directă atingere cu ocrul şi astfel s'au vopsit de la sine.
c) In cazul al treilea ocrul s'a găsit în grămezi, în cele mai multe cazuri
lângă picioare, mai r a r lângă cap, ceeace e un caz bine cunoscut din mormintele
din E g y p t , unde vopseala e r a aşezata într'un săculeţ.
Fenomenul acesta e bine cunoscut atât din e r a paleolitică, cât şi din cea neo­
litică şi a avut de scop a înzestra mortul pentru viaţa viitoare. Poporul pri­
mitiv, care se înmormânta în cimitirul nostru, a făcut uz de materia aceasta de
vopsire, pictându-şi faţa, braţele, etc. sau întreg corpul. L a popoarele primitive de
azi e obiceiul de a vopsi unele părţi ale trupului în continuu şi e bine cunoscut
obiceiul de a se tatua. Un astfel de cult al trupului se poate p r e s u p u n e şi la lo­
cuitorii eneolitici cari se înmormâtau în cimitirul nostru.
Cu ocasia descoperirii acestui cimitir n ' a m dat de fenomene, cari ne-ar dovedi,
că poporul acesta a întrebuinţat vopseala aceasta şi p e n t r u scopuri industriale.
Astfel de dovezi ne-ar fi putut oferi ceramica, dacă vopseala aceasta ar fi avut
şi o asemenea destinaţie. Şi n ' a v e m nici-o dovadă, pe baza căreia am putea pre­
supune, că vasele găsite se făceau numai pentru înmormântări, iar vasele p e n t r u
necesităţile zilnice ar fi fost pictate. Poporul acesta nu făcea parte din civilizaţia
1 2
egeanâ reprezentată prin ceramica pictată dela Ariuşd şi Cucuteni.

i. F . L á s z l ó , Dolgosatok — Travattx, 1911, 2. H . S c h m i d t , î n Zeitschrift für Etimologie.

p p . 1 6 9 - 2 5 9 ; 1914, p p . 279-417, e t c . J a h r g . 43 (1911), P P . 582—601.
 Caracferisticele vaselor găsite ( i o buc.) sunt următoarele : toate sunt făcute
cu mâna, fără întrebuinţarea roţii, pe deasupra sunt netezite, culoarea lor e gâl-
buie-sură şi brună-sură. P e una s'a constatat o pată de ocru, rezultat din atin­
gerea în m o r m â n t cu acest material. Sunt mici, forma lor e emisferă, fundul
nu e format separat la fiecare vas, în tot cazul, la unele e neted, buza stă în
1
sus, r ă m â n e în linia păretelui şi ori nu e de loc, sau numai r a r accentuată. Toar­
tele orizontale (câte 2—3) se grupează de obiceiu la o p a r t e a păretelui vasului.
Acesta e cazul şi la vasele, la cari toarta e înlocuită prin noduri. In un singur caz
a v e m de-a face cu un v a s cu coada scurtă. Podoaba consta din cercuri, cari for­
mează linii, sau se grupează în forma piramidala.
Obiectele de metal ne arată trei tipuri : Cel mai simplu e sula cu două vârfuri
ascuţite ( 6 b u c ) . Lungimea variază între 3.5—11 cm., grosimea e diferita. — Tipul
al doilea e représentât prin salba formata din sârmă de aramă, care se subţie spre
capete. E deschisă. Tipul al treilea ni-1 oferă mărgelele de a r a m ă . Intr'un singur
caz s'au găsit de aceeaş mărime, în două cazuri de 2 , sau 3 mărimi : cele mai mari
erau înşirate la mijloc, iar cele mici s p r e capetele şirului. Acest şir înconjura mij­
2
locul caşi şirul de mărgele de scoică.
Ni se impune întrebarea, dacă mărgelele de aramă şi cele de scoica pot fi
considerate numai ca podoabe, sau au putut avea şi o altă destinaţie? P r e c u m am
văzut cu ocazia descrierei mormintelor, şirurile formate din mărgelele de a r a m ă , sau
3
de scoică înconjurau mijlocul şi în aceste şiruri figurează mărgelele de diferite mărimi.
4
K r i c k e b e r g ne informează că la autohtonii din Kalifornia a fost (ne docu­
mentează mormintele) şi e în uz şi azi obiceiul de a forma mărgele rotunde de
scoică în trei mărimi şi acestea alcâtuesc un fel de etalon monetar a cărui valoare
variază după mărimea mărgelelor, sau după lungimea şirului. Nu se măsoară, ci se
numără. P e lângă fildeş care a r reprezenta în acest caz etalonul aur, avem şi
scoicile care reprezintă etalonul de argint. Din India s'a t r a n s p o r t a t deja în era
preistorică scoica Cauri, care a fost deasemenea o moneda etalon. In India, Siam
şi pe insulele Philippine erau în uz încă şi în secolul X V I I , iar în Siam şi în anul
1 8 6 0 . In Africa, în Zanzibar, L a g o s şi în jurul lacului Victoria Nyassa, precum şi
în Guinea superioara s'au înşirat în şir, s'au numărat cu câte 5. U n taler e r a egal
cu 1 1 2 0 scoici Cauri. In Melanesia şi Mikronesia s'au făcut banii din scoicile Nassa
calosa, sau camelus. Prin gaura rezultata din creparea părţii de dindărăt, au înşi­
rat câte 1 0 0 , 1 0 0 0 bucăţi; preţul lor se stabilea după lungime. A u avut intenţia,
ca să poată aduna cât mai multe în cassa publică a comunii. După moartea pro­
prietarului s'au împărţit între locuitorii comunei, cari. în schimb, erau obligaţi, să
mărească pompa înmormântării şi să păstreze memoria celui defunct prin proce­
duri speciale. A u avut deci şi un caracter sacral.
Indienii din partea nordestică a Statelor Unite, precum şi cei din partea nord-
vestică a Americei de Nord, au întrebuinţat bani rotunzi făcuţi din şiruri din scoica
Venus Mercerania, iar scoica Dentalium edulis era etalonul monetar la Indienii

1. C o m p a r ă c u v a s e l e d e l à O l t e n i : Dolgoza- 3. C o m p a r ă c u o b i e c t e l e d e l à A r i u ş d : Dolgosa-
tok — Travaux, 1911. p p . 188 ş i 193 — 195. tok — Travaux, 1911, p . 250, 253.
2. V e z i o b i e c t e l e d e l à A r i u ş d : Dolgozatok 4. Zeitschrifl fur Ethnologie, 1914 p p . 21—.
— Travaux, 1911, p. 250.
dintre Alaska şi pasul Pigat. Măseaua de câine şi colţul de mistreţ din Guinea
noua, banii de piatra în forma pietrei de moara dela Japi, au jucat asemenea rol
1
de monete şi îl au în unele regiuni şi a z i .
Pe baza datelor acuma amintite am putea presupune, că şirurile de scoică aflate
în mormintele cimitirului dela Decia Mureşului n'au fost numai podoabe, ci au putut
fi deasemenea şi monete potrivite după valorile obiectelor diferite. Verigile preis­
torice de aur, înşirate în forma lanţului, cu echivalenţa cărora se ocupă metrolo­
gia şi arheologia, topograficeşte nu se separă, iar cronologiceşte stau a p r o a p e
de cercetările dela Decia Mureşului.
Cuţitele prizmatice de silex cu câte două tăişuri sunt fenomene bine cunoscute
dela sfârşitul epocii neolitice; tot aşa de bine este cunoscută şi tehnica, prin care
2
s'au p r o d u s . Exemplarul din mormântul 1 2 întrece dimensiunile cuţitului şi se poate
considera ca pumnal. F o r m a lor (forma frunzii de laur sau de salcie) accentuiază
destul de hotărîtor caracterul stilistic al cimitirului nostru. Examinându-le, putem
stabili caracteristica lor cea mai bătătoare la ochi, şi care constă din aceia că se
termină cu un vârf ascuţit, sau puţin obtus ascuţit. F o r m a r e a acestei linii o găsim
atât la buzdugan, la cuţite, sule, torques, la mărgele, ba chiar şi la torţile şi la
nodurile vaselor.
Cât priveşte buzduganul, am găsit un singur exemplar, iar un al doilea din
3
acest cimitir, se află în colecţia liceului Bethlen din Aiud. Forma buzduganului nu
e un fenomen des. Gabriel Teglâs, care a publicat tipuri asemănătoare dela Ciaclia,
Găieşti, O c n a Sibiului, Feldioara (jud. Someş), aminteşte un exemplar din K u b a n
(Caucasia) şi îşi exprimă părerea, că centrul fabricării a putut fi în nordul A r ­
4
dealului pe la Someşul R e c e .
E de remarcat, că g a u r a mânerului e îngusta, iar materialul, din care) s'a for­
5
mat, e durabil. Astfel e verosimil, că acest obiect a avut un oarecare rol s a c r a l ,
sau mai bine zis a putut fi un mijloc de distincţiune ce a r a t ă demnitatea cuiva.
Produsele de metal ale cimitirului nostru încă n'au fost analizate; culoarea lor
roşie, patina ne indica însă cu siguranţă, că sunt făcute din a r a m ă pură. Aceste
produse m e r g paralel cu obiectele de piatră şi os moştenite din epoca neolitică un
timp mai îndelungat, în care piatra şi arama împreună au stat în serviciul omului.

Şt. Kovăcs

1. K. W e u l e , Die Urgesellschaft und ihre Le­ 4. Archaeologiai Ertesitô' 1888, p p . 419—421.

bensfürsorge. K o s m o s . S t u t t g a r t , 1912. 5. W o s i n s k y : A lengyeli ö'stelep. I. 1896, p . 94
2. C o m p a r ă c u c u ţ i t e l e d e s i l e x d e l a A r i u ş d , Doi- şi A r c h a e o l o g i a i È r t e s i t ô 1896, p. 195.
gozatok — Travaux, 1911 p p . 187 fig. 6., p. 245
fig. 87.
3. M. R o s k a , în Archaeologiai Èrtesitô' 1928,
pp. 48-53.
 INSCRIPŢII I N E D I T E DIN DACIA

Inscripţiile romane de pe teritoriul Daciei, in marea lor majoritate au fost

publicate, totuşi foarte des se întâmpla, să mai întâlnim şi azi astfel de monumente,
cari din anumite motive, au râmas încă incomplect studiate. Unele din ele, sunt de
m a r e valoare istorica şi pot sa ne servească, ca indicii preţioase, pentru multe
chestiuni nelămurite, privitoare la vechea Dacie. Multe nu numai că nu au fost bine
studiate, dar au rămas deadreptul necunoscute cercetătorilor, fiind întrebuinţate ca
material de construcţie sau servind altor
nevoi ale oamenilor dela ţară. In forma
aceasta, o parte din ele au fost nimicite,
iar altele, in aşa măsura deteriorate, încât
numai cu m a r e greutate pot fi reconsti­
tuite. Inscripţia, ca partea cea mai deli­
cata a monumentelor, în cele mai multe
cazuri, este atât de mutilata, încât, pentru
a o putea descifra întâmpinăm cele mai
mari greutăţi.
Cu prilejul asistării mele la săpăturile
arheologice întreprinse în vara anului
1 9 2 5 , am aflat următoarele inscripţii ro­
mane — nepublicate sau publicate, dar
incomplet — pe cari le descriu mai jos.

1. T i t u l u s Sacer, din piatră de m a r m o r ă (Bucova), aflat în gradina bisericii gr.-

catolice din Peşteana, jud Hunedoara, unde fusese pus ca piatră de cap la un
mormânt. Fig. no. 1. Provenienţa e desigur din Sarmizegetusa învecinată. Dimen­
siuni : înălţimea totală a pietrii 6 0 cm., lăţimea 4 0 cm. Câmpul inscripţiei, cuprins
într'un chenar simplu, a r e înălţimea de 3 0 cm.
Partea din dreapta a inscripţiei e mutilata, încât nu s'a păstrat nici un rând
în întregime. Chiar literele ce se vad sunt a p r o a p e şterse. Scrierea nu e cea mai
îngrijită, de altfel întreaga piatra este destul de rudimentara ca execuţie.
 I O [M] I(ovi) O(ptimio) [M(aximo)]
HELIOPOLITA[NO] Heliopolita [no]
C DOMITIVS VALEN[S] C(aius) Domitius ValenfsJ
?
[ > ] L E G XI[II G] D E S V O (Centuno?) Leg(ionis) XI[II G] de suo

S e poate reconstitui cu destulă precizie. Din formula consacrata nu lipseşte

decât M (Maximo). Lectura rândului 2 , numele zeităţii, ca şi a rândului 3 , numele
dedicatorului, este clară. In rândul 2 , lipsesc ultimele litere N O , iar în rândul 3 ,
tot litera ultimă S, din care nu se vede decât puţin din p a r t e a de j o s . începutul
rândului ultim este complet spart, apoi urmează L e g care se citeşte sigur. Numărul
X L . e mutilat; îl putem reconstrui cu toată siguranţa în X I I I G.
Inscripţia este ridicată în onoarea lui Juppiter Optimus Maximus Heliopolitanus
— zeu de origine siriană, din oraşul Heliopolis, al cărui cult s'a răspândit în Dacia
— de c ă t r e Caius Domitius Valens.
Cultul lui Juppiter Heliopolitanus, ca şi al lui Juppiter Dolichenus (zeu tot de
origine siriană din oraşul Doliche) este foarte mult răspândit în provinciile dela
Dunăre şi mai ales în Moesia. E r a u adoraţi şi în Dacia.
Cultul acestor zeităţi orientale, la noi întocmai ca şi în Moesia sau în altă parte,
a fost răspândit nu atât prin colonişti sau comercianţi, cât mai ales prin elementul
militar. In sec. II—III ei ajung chiar zeii tutelari ai armatei. Inscripţiile din ţinutul
nostru ridicate de militari în cinstea lui Juppiter Heliopolitanus şi Dolichenus sunt
numeroase.
Caius Domitius Valens, după cum se vede din inscripţia de faţă, este şi el un mili­
tar care făcea p a r t e dintr'o legiune aşezată în Dacia, probabil Legiunea XIII Gemina;
nu putem preciza însă gradul ce îl ocupa în această legiune. P u t e m însă p r e ­
supune că la începutul rândului ultim în locul spart din inscripţie era semnul >
(centurio). A v â n d în vedere simetria rândurilor şi spaţiul redus dela începutul rân­
dului al patrulea, — unde nu puteau încape mai multe litere — cred că în acest loc
n'a putut fi altceva decât semnul obişnuit pentru centurio ( > ) : în acest caz dedi-
cantul Caius Domitius Valens e un centurion al Legiunei XIII Gemina, necunoscut
până'acum.
Referitor la numele Domitius, nu am nimic de o b s e r v a t ; este un nume obişnuit,
întâlnit şi în alte inscripţii, dar este cu neputinţă de găsit o legătură între diferiţii
membri ai acestei gens.

2. Altar, închinat lui Aesculap şi Hygia, păstrat în muzeul din Sarmizegetusa,

fără ca să se cunoască precis locul de unde provine, în tot cazul a fost aflat p e
teritorul Sarmizegetusei. Fig. no. 2 .
A fost studiat şi publicat greşit şi incomplet de l a ñ ó Bela în Archaeologiai
Értesitó, 1 9 1 2 , X X X I I , p . 4 0 6 şi de Finâly G. în Arch. Anzeiger, 1 9 1 3 , p . 3 3 5 n.
1 2 care-1 r e p r o d u c e după lañó B. cu aceleaşi greşeli şi lipsuri. Dimensiunile: înăl­
ţimea 7o cm., lăţimea 3 0 cm., grosimea 3 5 cm. Dimensiunea feţei scrise: 2 8 cm.
înălţime p e 2 6 cm. lăţime.
P a r t e a de sus a altarului, deasupra profilaturii, e împodobită, la mijloc, cu o
rosetă înscrisă întrun c e r c ; la d r e a p t a şi la stânga ei câte o r a m u r ă de brad, în-
cimate spre exterior, iar la cele doua capete câte o semipalmetâ, despărţita de
frunza de brad prin o linie curba.
Literile sunt destul de îngrijit tăiate, dar foarte neegale ca m ă r i m e ; c o m a r c
disproporţie între literele din primele rânduri şi cele ce urmează. Ele descresc dc
sus în jos. Literele din rândurile i — 3 sunt de 4 cm. înalte, cele din rândurile 4—6
de 2 cm., iar cele din rândul 7 de I cm. Rândurile 4—6 au rămas cu totul negli­
jate de Janó şi Finâly. Dau mai jos lectura lui Janó Béla (I) şi a mea (II).

I. II.
AES E HYG A E S T HYG
PRO SALVTE PRO SALVTE
A E L I A E FLOK AELI/E FLORiE
C • M E T T • P R O T I N V S CA[S]
S I A N • F L O R A E FIL[ET]
V L • M C M E T I V S C A S S I A N II[VIR]
COL . V • S • L • M •

Faptul ca Jano a citit numai literele din prima parte a inscripţiei se datoreşte
împrejurării, ca acestea fiind mai mari şi mai bine păstrate, erau mai uşor de
observat de cât cele din rândurile următoare,
cu mult mai mici şi acoperite cu m o r t a r şi
pământ. Curăţat bine de pământul lipit pe
câmpul inscripţiei şi cercetat din nou, textul
inscripţiei, dupa cum se vede din fotografie,
se poate citi cu toata uşurinţa.
In rândul 1 avem ligatura lui E şi TF~E];
in rândul 3 iarăşi ligatura lui A şi E \AL] de
doua ori (in A E L I y E şi F L O R I E ) . In rân­
dul 4, în Ca[s]sianus lipseşte un S, lăsat
poate intenţionat, din lipsa de spaţiu, sau
poate din nepriceperea lapicidului, ceiace e mai
puţin probabil caci acest nume repeţindu-se
(in rândul 6) îl scrie corect Cassianus.
Rândul 5 e mutilat la sfârşit. In rân­
dul 6 avem iarăşi o greşeala : M E T I V S
e scris cu un singur T. Aceasta e o
neglijenţa a lapicidului caci în rândul 4 când
scrie acest nume îl scrie bine.
E greu de presupus că în aceasta inscripţie
am avea de-a face cu un singur dedicant
— cum sc pare la prima vedere •— al cărui
nume se repeta. T r e b u e sa admitem ca la
F i g . 2.
sfârşitul rândului 5 în locul spart al inscripţiei
era E T , având menţionaţi doi indivizi cu nume asemănătoare şi desigur înrudiţi:
Caius Mettius Protinus Cassianus, Florae filius, pus poate intenţionat ca să se deo-
sebească de al doilea Caius Mettius Cassianus II-vir al coloniei Sarmizegetusa, cari
împreună ridică acest altar în cinstea zeilor sănătăţii pentru însănătoşirea mamei
şi soţiei (?) Aelia Flora.
După toate aceste observări şi complectâri lectura inscripţiei în întregime este
următoarea:
Aes(culapio) et Hyg(iae)
pro salute
Aeliae Florae
C(aius) Mett(ius) Protinus Ca/s]
sian(us) Florae fil(his) [et]
C(aius) Metftjius Cassian(us) (duum)[vir]
Col(oniae) v(otum) s(olverunt) l(ibenter) m(erito).

Importanţa acestui monument stă în faptul că ne dă un nume nou: Caius

Mettius Protinus şi ne face cunoscut pe Caius Mettius Cassianus II-vir al Sar-
mizegetusei.

3. Altar închinat lui Silvanus Silvester, păstrat în muzeul arheologic din Cluj.
A fost desgropat în hotarul comunei Mâcicaşul Lung, jud. Someş. Fig. no. 3 .
Monumentul este din piatră de nisip şi consta
din două părţi; deasupra un alto-relief, jos o inscripţie,
despărţite una de cealaltă printr'o profilatură. Din
altorelief nu s'a păstrat decât partea inferioara.
înălţimea totala a altarului e de 58 m., lăţimea la
mijloc, de 20 cm., grosimea, jos, de 18 cm.
Soclul e înalt de 13 cm., lat de 28 cm., gros
de 20 cm.
Profilul de sus — care desparte partea sculptu­
rala de faţa scrisă — este înalt de 13 cm. Deasupra
lui, în adâncime de 15 cm., avem reprezentata în
relief, următoarea scenă:
Un bărbat îmbrăcat într'o tunică scurta ce
abia îi ajunge până la genunchi, stând în picioare,
cu un baston, pe care se reazimâ, în mâna stânga.
Figura nu e păstrată în întregime, partea de sus a
corpului lipseşte. La dreapta lui, jos, un câine culcat
pe labe, priveşte linguşitor spre stăpânul său. Desigur
că în această înscenare avem de-a face cu zeul în
cinstea căruia s'a ridicat monumentul — cu Silvanus
Silvester, reprezentat în cele mai multe împrejurări
în forma aceasta. F i g . 3.

Pe baza altor monumente reliefate, descoperite

fie la noi, fie în altă parte, se poate întregi cu aproximaţie şi partea ce lipseşte
din alto-relief.
 De obicei, Silvanus e r e p r e z e n t a t cu un a r b o r e sau cu un baston într'o
mână, cura este şi pe piatra noastră, iar în cealaltă cu o r a m u r ă de copac sau
cu cuţitul încovoiat al vierilor, — elemente cari sunt în legătură cu atribuţiile
lui de zeu primitiv, care trăieşte în desişurile sălbatece ale pădurilor. Capul lui
Silvanus este reprezentat cu părul şi cu barba necultivate. De cele mai multe ori
a p a r e cu capul descoperit, uneori împodobit cu flori sau ramuri de pin.
Mai târziu este reprezentat cu un fel de bonetă frigiană. In forma aceasta e
de închipuit şi Silvanus de pe monumentul pe care-1 dau aici.
Ca execuţie, această înscenare, ca şi restul inscripţiei, e rudimentar lucrată,
caracterul provincial al monumentului se observă îndată.
P a r t e a scrisă, a r e înălţimea de 2 0 cm.
Literele înalte de 3 cm., nu sunt dintre cele mai perfecte.
Textul după cum se vede din fotografie se poate ceti cu destulă uşurinţă.

S I L V A N O SI Silvano Si
LVESTRI PO Ivestri po
SVIT FOR suit For
TVNATVS tunatus
T H E V P R O P I (filius) Theupropi (filius)
V • S • L • M • v(otum) s(olvit) l(ibens) rn(erito).

Theupropius, după cum a r a t a numele, era de neam g r e c ; vreun colonist adus

din părţile orientale ale Imperiului R o m a n . Nu este primul caz, când în in­
scripţii, descoperite la noi, aflăm un individ cu nume grecesc. Ele se găsesc des şi
este explicabil, având în vedere iaptul, că o bună p a r t e a coloniştilor aduşi în
Dacia erau din Orientul mai mult sau mai puţin romanizat.
In Dacia ca şi în alte provincii, cultul zeităţilor primitive, ocupa locul de frunte.
Zeităţile oficiale romane, de multe ori impuse, nu au influinţat p r e a mult populaţia
provincială, care în cele mai multe cazuri, avea o a d e v ă r a t ă repulsiune pentru aceste
zeităţi. Cultele primitive, mai a p r o a p e de sufletul lor, de preocupările lor zilnice,
erau primite cu totul altfel. Cultul lui Silvanus, a d o r a t la început ca zeu al pădu­
rilor, al păşunilor, iar mai târziu ca zeu al vegetaţiei, cu un cuvânt al întregii
economii rurale în lumea de meseriaşi şi agricultori a ţinutului trac, era răspândit
mai mult de cât în ori c a r e altă p a r t e a imperiului roman. Cu atribuţiunile lui de
caracter rural, în viaţa de o r a ş cu preocupările ei cu totul de altă natura, cultul
lui Silvanus nu va fi întâlnit. Este o zeitate potrivită, din toate punctele de vedere,
vieţii dela ţ a r ă ; un cult puţin pretenţios şi foarte simplu. Nu e mirare deci
faptul că a avut o răspândire atât de m a r e în întreg Imperiul R o m a n şi mai ales
în provinciile cu o populaţie de păstori şi agricultori. A ş a se explică cum de cea
mai m a r e popularitate a avut-o în provinciile dela D u n ă r e . Din nenumăratele
atribuţii ale lui Silvanus, rezulta şi nenumăratele epitete ce le-a primit.
L a noi în cele mai multe cazuri este amintit ca Silvanus Domesticus (v. C. I. L. III,
I J
n. 1 1 4 3 , 4 7 i 1 1 5 1 , 1 3 6 0 , e t c ) , apoi, ca şi în inscripţia ce comentăm, cu cel de
Silvanus Silvester, zeu al p ă d u r i l o r ; aceasta este prima lui atribuţie, înainte de
toate, este zeu al pădurilor, după cum arată şi numele. P e lângă aceste inscripţii
în cari Silvanus este amintit singur, ca zeitate privată, mai sunt de amintit acele
în care este pus pe picior de egalitate cu cele mai însemnate sau chiar cu zeităţile
oficiale romane.
Silvanus, Terra Mater şi Hercule (C. I. L. III, n. 1152), Silvanus Silvester et
Diana (C. I. L. III, n. 1154) etc. Silvanus poate fi chiar ocrotitorul împăratului,
Silvanus Augustus (C. I. L. III, n. 1146). La noi numărul mare al închinătorilor
lui Silvanus au simţit nevoia să se organizeze în colegii (sau asociaţii). V. Pârvan
în Cetatea Ulmetum, II, 2, în Analele Ac. Rom. 1913 XXXVI p. 375, ne dă o
inscripţie, descoperită la Ulmetum, deosebit de interesanta. Pe lângă că Silvanus,
aci, e amintit cu epitetul de Sanctus se mai constată că adoratorii lui fiind mulţi
au simţit nevoia de a se organiza în „Collegium Consacrano-
rum". V. Pârvan explică acest fapt prin prezenţa Bessilor la
Ulmetum. De fapt Tracii şi Illyrii aveau o deosebită cinste
pentru acest zeu. Răspândirea lui atât de mare şi în alte părţi
ale Daciei nu poate avea decât aceiaşi explicaţie.

4. Altar, ridicat lui Jupiter Optimus Maximus Doli-

chenus.
Acest altar deşi a fost studiat, totuşi, reuşindu-mi a fixa
data şi a preciza mai de aproape numele împăraţilor în tim­
pul cărora a fost ridicat, îl descriu încă odată. Fig. no. 4.
Se păstra, până înainte de râzboiu în Zălau, la Lud.
Szikszai (nu ştiu dacă se mai afla în acelaş loc). A fost desco­
perit încă în anul 1878 şi publicat de C. Torma în Arch.
Epigr. Mittheilungen, 1878, III, p. 90 n. Io şi în C. I. L.
III, 7645.
C. Torma citeşte în rândurile 6—8: M. Aur. Antonini Pii
et Luci Aureli Veri Pii, iar în Corpus se citesc aceleaşi FIG. 4.
rânduri în forma următoare : M. Aur. Antonini Pii Aug. N.
Deşi, Torma, dă foarte puţine explicaţii, citeşte altarul în întregime, datându-1
chiar (161—169. d. Ch.).
După lectura lui, inscripţia este ridicată în timpul împăraţilor M. Aur. Antoninus
Pius et Lucius Aurelius Verus, deci pe timpul lui Marcus Aurelius (161—18O) şi
Lucius Verus (161—169).
M. Aurelius Antoninus Pius după datarea pe care o face C. Torma, nu putea
fi altul decât Marcus Aurelius, căci acesta a domnit începând cu anul 161, împreună
cu Verus, până la 169, când acesta din urmă moare. Dar aceasta este greşit. Marcus
Aurelius nu este menţionat nici când pe monumente cu acest titlu — M. Aur.
Antonius Pius — căci nu avea titlul de Pius. Voiu arata, că acest titlu aparţine
altui împărat.
Acelaş lucru, în ce priveşte Lucius Verus, acesta nici nu este amintit măcar
în textul inscripţiei. Numele lui, Torma îl citeşte bazat pe combinaţia curioasa şi
greşită a literelor din rândul 8.
C. Torma greşeşte deci, atunci când spune că inscripţia este ridicata pe timpul
acestor împăraţi, iar ca urmare şi datarea e greşita.
 Lectura acestor rânduri, la Mommsen, este cu totul alta. El citeşte un singur
titlu de î m p ă r a t : (pe cel al lui) M. A u r . Antonini Pii Aug., după ce al lui G e t a
a fost şters.
D D . N.N., arată lămurit că la început pe acest monument figura numele a
doi împăraţi — cari au domnit împreună — iar mai târziu numele unuia a fost
şters de celalalt coleg al său. Aceasta s'a întâmplat în urma „damnatio memoriae",
la care a fost osândit unul din ei.
Aceşti doi împăraţi sunt M. Aurelius Antoninus Pius, Caracalla, igS—2iy —
căci el avea titlul de Pius, câştigat la 2 0 1 şi Geta, 209—212.
Caracalla a domnit împreună cu fratele său Geta dela 2 0 9 până la 2 1 2 când
Caracalla, omorând pe Geta, dispune ştergerea numelui acestuia de pe monumente.
Dat fiind că altarul n'a putut fi ridicat decât în timpul domniei comune a acestora,
datarea inscripţiei nu poate fi pusă decât în acest interval de timp, 2 0 9 - 2 1 2 d. Chr.

O. Floca
 DOUĂ INSCRIPŢII ROMANE INEDITE

In hotarul comunei Mera, judeţul Cluj, la o d e p ă r t a r e de circa 8 K m . spre

N.-V. de oraşul Cluj, pe vârful colinei „Orat", au fost scoase la iveală în anii din
urmă două inscripţii romane, ce se găsesc, acum, în proprietatea Domnului G. Szabo,
preotul comunei. După cât ştiu, aceste inscripţii sunt
inedite.

i . A r a , din peatră calcaroasă. Partea superioară

a altarului stricată.
Inscripţia e următoarea (vezi fig. no. i . ) :

LIB/ero/PAT/ri/
M/arcuş/VAL I R
< IR > I U S V [I]
CTOR DEC / u r i o /
C O L / oniae / V / otum / S / olvit /
L/ibens/ M/erito/.

Gentiliciul Valerius, e scris Valirius, cu repe­

tarea lui ir, ceiace sigur e o greşalâ a lapicidului.
F o r m a Valirius poate fi iarăşi o greşalâ, provenita
din neglijenţa lapicidului, întru cât numele de Valerius,
se întâlneşte foarte des în inscripţii, dar nici odată
nu l-am aflat cu forma aceasta de Valirius; ar putea
fi însă şi o formă vulgară.
Literele sunt săpate fără prea m a r e îngrijire, în deosebi e de notat forma vul­
g a r ă a literei L (vezi fotografia).
In ce priveşte datarea, se poate spune numai că inscripţia aparţine sec. al III-lea
d. Chr., în ori ce caz dupa domnia lui Commodus dela care Napoca primeşte drep­
tul de colonie ( 1 8 5 — 1 9 2 ) .
Cel care închină acest altar zeului Liber Pater e desigur un decurion al
coloniei Napoca din imediata apropiere.
El avea aci, în hotarul actualei comune Mera, care pe atunci aparţinea pro­
babil teritoriului coloniei Napoca, vre-o moşie cu vii, poate şi o „villa rustica" pe
partea dreaptă a drumului ce ducea dela Napoca spre Optatiana, Largiana şi
mai d e p a r t e spre Porolissum.

2. A doua inscripţie este mult deteriorata, lipsind o parte din laturea stângă a
inscripţiei, aşa încât o reconstituire sigură, numai cu
greu se poate face.
Se pot citi următoarele (vezi fig. no. 2 ) :

. . . N A V E R Al
E T BO | N | Al
. . . S • L • M
M

Inscripţia din punct dc vedere al materialului în

care este lucrata, (peatrâ de calcar) şi ca execuţie es­
te inferioara, fiind opera unui meşter de mâna a doua.
Bara orizontala a literei A lipseşte pe dearân-
dul. Litera R din rândul 1 este destul de stângaciu
executata, iar forma literei L este aceiaşi forma vul­
g a r a ca şi cea din inscripţia precedentă.
La sfârşitul inscripţiei avem sigur formula de In-
Fig. 2. cheiere a inscripţiilor dedicate zeilor, |V(otum)| S(olvit)
L(ibens M(erito), în inscripţia noastră lipsind numai
litera V, care se gâsia mai la stânga. Rostul celui de
al doilea M, dela sfârşitul inscripţiei, cred că nu poate fi altul decât ca el este o
repetare a celui din rândul 3 , care a fost greşit şi neestetic executat de pietrar.
Inscripţia, deci, nu poate fi decât un altar votiv.
In rândul întâi se pot citi literele N A şi apoi V E R A E , iar In rândul al doilea
E T B O N A E , cari nu pot fi decât epitete ale unei zeităţi femenine căreia este
închinat acest altar.
C a r e să fie aceasta zeitate femenină?
Cred că nu poate fi alta decât Diana. Lipsa lui E care trebuia scris în ligaturâ
cu litera A dela sfârşit, trebue să fie o u r m a r e a neglijenţii lapicidului, iar adău­
garea ulterioară a lui nu s'a putut face din cauza apropierii prea mari a lui V
din cuvântul următor, cu care s'ar fi împreunat, în partea superioară, încurcând
astfel citirea.
Deci, în rândul întâi ar fi de adăugat trei litere D I A, din rândul al doilea
n'ar lipsi decât litera N, care nu se vede destul de clar şi ar începe mai
s p r e interior, iar în rândul al treilea trebuie adăugat litera V care, având în vedere
că spaţiul dintre litere este mai mare în acest ultim rând, ar începe pe aceiaşi
linie cu rândul întâi.
Textul inscripţiei ar fi deci a c e s t a :
 [DIA]NA(e) V E R A E
ET BONAE
[V] S L M
M

Epitetul de V e r a este neobişnuit în inscripţii. întrebuinţarea lui aici, trebue să

fie vre-un „provincialism", al cărui sens ar putea fi : „cea dreaptă" sau „cea ade­
vărată". Epitetul de Bona se întâlneşte mai ales pe lângă Fortuna, zeiţa norocului,
a destinului, care în sec. III d. C h r . se confunda cu Nemesis [Nemesis sive For­
tuna: C. I. L . III, 1 1 2 5 ) .
Cred că în această inscripţie nu poate fi vorba de Diana, zeiţa pădurilor şi
a vânătoarei, ci de Diana ca zeiţă a destinului, care împarte oamenilor fericirea,
precum tot ea le aduce şi necazurile.
Este Diana epocei syncretismului religios păgân, când ea se apropie de Nemesis,
e Diana sec. III d. C h r .
Diana sub această formă, de zeiţă a destinului, a fost mult adorată la noi în
Dacia, fiind şi mult temută, mai ales de oamenii de rând, mai superstiţioşi şi ex­
puşi capriciilor soartei şi, astfel, mai înclinaţi s p r e închinare la zeităţile desti­
nului, care-ţi dau fericirea aici p e pământ, dar şi toate nenorocirile îţi trimit
asupra ta atunci când îţi sunt nefavorabile şi când nu cauţi să le împaci.
Creştinismul a avut mult de luptat împotriva acestei Diane şi împotriva fanatis­
mului religios al păgânilor faţă de Diana, pe care aceştia se temeau s'o nesocotească.
Amintirea acestei lupte a creştinismului împotriva Dianei-Nemesis, o avem în
limba noastră în cuvântul zănatic (vezi Vasile P â r v a n , Contribuţii epigrafice la
istoria creştinismului daco-roman, Bucureşti, 1 9 1 1 , p p . 120—3).

Mih. I. Macrea
 M O N U M E N T E I N E D I T E D I N DACIA

Sarmizegetusa.
Monument funerar (fig. n o . i şi 2 ) . In muzeul local din Sarmizegetusa.
Materialul: peatră dură de gresie, peatră des întrebuinţată în Sarmizegetusa.
înălţimea t o t a l ă : 1 1 5 c m . ; lăţimea: 6 2 c m . ; g r o s i m e a : 4 3 cm. E un singur bloc,
lucrat pe toate patru feţele.
Baza o formează un soclu de formă patrulateră ( 6 2 X 4 2 cm.), înalt d e ca 1 0
cm. Toate patru feţele sînt încadrate de două coloane corintice necanelate a căror
plinthus e aşezat direct p e soclul dela bază al monumentului. Dintre cele patru
coloane (fiecare serveşte la două feţe), cele două dindărăt s'au păstrat mai bine.
Cea din dreapta de pe laturea principală e a p r o a p e complect distrusă. Coloa­
nele susţin pe fiecare faţa câte un a r c , a p r o a p e în plin centru, cu o profilatură
eleganta. Arcurile pornesc imediat deasupra capitelurilor, de pe abacus. L a întâl­
nirea a două arcuri, în cele patru colţuri, spaţiul gol e umplut cu câte o acroteră
în forma unui vârf de lance.
Din cele patru laturi, cea din faţă şi cele două secundare sînt adâncite, for­
mând câte o nişă. Mai adâncă e nişa de pe laturea din faţa. L a t u r e a din dos nu
a r e această adâncitura ci e neteda, arcul eşind în relief din suprafaţă ca şi coloa­
nele de la margini.
Deasupra arcurilor, între cele p a t r u acrotere, se ridică, ca un acoperiş, un
trunchiu d e piramida, ale cărei feţe sînt lipsite de orice ornament.
în vârful trunchiului de piramidă se găseşte o scobitura rotunda, adâncă d e
ca 5 cm., p ă s t r â n d pe fundul ei restul scoabei de fier, cu care se fixa partea su­
perioara a monumentului, azi dispărută (v. fig. 2 ) .
Asemenea, şi în partea inferioara a monumentului se află o legătura de fier,
de formă p ă t r a t ă ( 3 cm.), lungă de 9 cm. (v. fig. 2 ) .
Cele patru feţe ale monumentului, încadrate de coloane şi închise de un arc,
în partea lor superioara, poartă o r n a m e n t e în relief.
Faţa principala, cea mai adâncită, e împodobita cu chipul celor doi decedaţi:
bărbat şi soţie, probabil, îmbrăcaţi amândoi, pe cât se poate desluşi, în obişnuitul
costum civil roman bărbătesc şi femeesc. Numai faţa şi capul bărbatului s'au pă­
strat a p r o a p e intact: faţa încadrată de b a r b ă şi mustaţa, iar pârul lucrat dupa
moda aşa zisa traianica. Ochii şi nasul sînt aproape distruşi. Totuşi, la lucrarea
ochilor se p a r e ca artistul a avut şi intenţia indicării plastice a pupilei. A t â t capul
cât şi faţa femeii e distrusa. Ceeace se mai păstrează e cercelul din urechea dreap­
1
ta, un element care se întâlneşte foarte r a r nu numai pe monumentele f u n e r a r e
2
dar şi, în general, la busturile de femei r o m a n e .
Cele doua laturi secundare presintă cunoscuta figura a lui Attis, în înfăţişa­
rea obişnuita a acestuia.
Faţa din dos are ca ornament un vas
cu toarte, aşezat pe o plinthus p ă t r a t ă . Din
toartele vasului se ridică, în spirale, câte o
viţa de vie. L a baza vasului, de ambele
părţi, între plinthus şi partea de jos a toar­
tei, se poate distinge câte o păsărică (în de­
sen (fig. no. 2 ) care, în ce priveşte deta­
3
liile, nu e exact , aceste două păsărele nu
sunt arătate).

Monumentul funerar descris în rîndurile

de mai sus face p a r t e din o categorie de
monumente funerare dintre cele mai inte­
resante, studiate, pentru părţile belgo-germa-
nice, în chip magistral, de regretatul arheo­
log german, F . Drexel, în lucrarea sa de abi­
litare: Die belgisch-germanischen Pfeilergrab-
măler, partea I, publicata în „Mitteilungen
des Deutschen A r c h . Instituts", Romische
Abteilung, voi. X X X V ( 1 9 2 0 ) , pp. 2 7 şi
urm.
E v o r b a de aşa numitele „Pfeilergrab-
măler" (monumente funerare în forma de ng. 1.
pilastru) terminate într'o piramida, răspân­
dite în regiunea Rinului şi a Moselei, în Gallia, în Dalmaţia, în Aquileia şi
împrejurimi şi, în câteva exemplare izolate, în provinciile dunărene (Drexel, o.
c, p p . 4 7 sqq.).
In Dacia, aceasta categorie de monumente funerare e representată printr'un
număr mic de monumente cari, prin înfăţişarea lor arhitectonica şi ornamentare,
deosebita întrucâtva de cele din regiunile amintite mai sus, şi prin asemănarea
aproape perfecta dintre ele înseşi, formează un g r u p aparte şi interesant al ace-

1. P e n t r u m o n u m e n t e l e din Dalmaţia aceiaşi 2. Cf. D a r e m b e r g - S a g l i o , Dici., III, 1, p. 447.

c o n s t a t a r e o f ă c u s e C. P a t s c h , Wiss. Mitt. aus Bos­ 3. A ş a , d e p i l d ă , a r c u l e în d e s e n mai turtit
nien und Herzegowina, I X , p . 240 ş i 255, fig. 130. decât e în realitate.
 stui gen. însuşi Drexel le relevă (în p p . 5 3 sq.), arătând un număr de trei cé
1
cunoaşte . Din aceste trei exemplare, al doilea, cel dela Ampelum, nu aparţine
propriu zis tipului nostru, fiind lipsit de acoperişul-piramidă caracteristic genului,
şi clasat de însuşi d. A . Buday în categoria altarelor funerare ce imită edicola
(A. Buday, /. c). E l represintă, în schimb, o fază premergătoare a monumen­
telor noastre (v. mai jos). L u c r a r e a apărută de curând asupra monumentelor fu­
n e r a r e din Dacia, a d-lui G r . Florescu ( / monumenti funerari della Dacia Su­
perior, în „Ephemeris Dacoromâna", I V , Bucureşti 1 9 3 0 ) se ocupă, fireşte, şi de
2
acest g r u p (pp. 1 1 3 s q q . ; 142—143) , înmulţind numărul cunoscut până aci cu
încă două exemplare din Aiud (no. 6 6 bis şi 7 0 ; acest din u r m ă nesigur) şi
3
unul din Micia, în Museul din Deva (no. 6 9 ) . D . G r . Florescu nu cunoştea
însă lucrarea fundamentală a lui Drexel şi, astfel, nu relevă particularitatea acestui
soiu de monumente şi legătura lor, ca formă şi origine comună, cu cele din
provinciile apusene ale imperiului. D-sa le înglobează la categoria altarelor în
formă de „Ianus Quadrifrons" (numire, de altfel, nepotrivită, împrumutată d e la
R. Münsterberg şi J . Oehler cari publicaseră, mai întâi, exemplarul de la Micia,
Österreich. Jahresh. 1 9 0 2 , B b . col. 126), indicând ca origine, tocmai pentru forma
lor piramidală (!), Italia, (o. c, p . 1 4 2 — 1 4 3 . Vezi şi recensia d-lui A . L . Pietro-
g r a n d e asupra lucrării d-lui Florescu în „Notiziario di Scavi, Scoperte e Studi re­
lativi all' Impero Romano", e x t r a s din Bull, del Museo dell' Imp. Rom. I, 1 9 3 0 ,
p. 2 1 6 sqq.).
Exemplarul ce-1 publicăm noi acum nu e cunoscut de d. Florescu (el e men­
ţionat şi descris, pe scurt, fără a-i da o reproducere, de d. Ianó Béla, în Archaeo-
logiai Értesito, 1912, p . 49), deşi ca unul din cele mai bine p ă s t r a t e exem­
plare, a r fi contribuit mult la deslegarea unor probleme pe care ni le punem
noi aci.
Mai întâi de toate, în ce priveşte forma arhitectonică a acestor monumente,
exemplarul d e la Sarmizegetusa ne arată că avem de-a face numai cu piesa de
mijloc a întregului monument de odinioară. A t â t suprafaţa superioară a trunchiu­
lui de piramidă cât şi o scobitură rotundă din ea (v. fig. n o . 2 ) indică lămurit o
continuare a piramidei. Această continuare însă nu putea fi acel con de pin, prea
mic şi stingher, cum presupune d. G r . Florescu pentru nrii 6 6 bis, 6 7 şi 6 8 , ci
un vârf de piramidă, de felul celor publicate de Schober, Die röm. Grabsteine
von Noricum und Pannonien, fig. 1 8 6 (din Mitrovica) şi Egger, Führer durch die
Antiken-Sammlung des Landesmuseums in Klagenfurt, W i e n 1921, fig. 1 9 . U n
vârf de piramidă se găseşte şi în museul din Deva, de provenienţă din Micia sau

1. U n e x e m p l a r d i n Micia ( V e ţ e l , j u d . H u n e ­ 2. T r i m i t e r i l e l a f i g u r i fiind, d i n n e f e r i c i r e , d e s
doara), publicat în Osterr. Jahrsh., V, 1902, Bblatt g r e ş i t e î n l u c r a r e a d-lui F l o r e s c u , f a c a i c i î n d r e p t ă ­
126, f i g . 2 7 ; u n a l d o i l e a , d i n Z l a t n a ( A m p e l u m ) , i n rile necesare pentru partea care n e p r i v e ş t e : fig. n o .
Museul a r h e o l o g i c d i n Cluj (publicat d e d A . B u d a y , 56 e d e s c r i s ă l a n o . 66 b i s , p . 1 1 3 ; fig. 55 = n o . 67,
în Dolgosatok-TravaiiX, VII, 1, p. 60 ş i u r m . ) ; al p . 114. N o . 66 b i s î n t r ă , d e fapt, la capitolul I V şi
treilea e x e m p l a r , din S a r m i z e g e t u s a , î n Museul ju­ nu la c a p . III.
d e ţ e a n d i n D e v a . — H . H o f m a n n , Rom. Militar gr ab- 3. P r o v e n i e n ţ a acestui exemplar din Micia
steine der Donaulănder, p. 5, n o t a 14, relevă şi el, m i - a c o n f i r m a t - o d. I. M a l l â s z , d i r e c t o r u l Museului
pentru e x e m p l a r u l din Micia, a n a l o g i a c u tipul m o ­ din D e v a .
numentelor funerare gallo-belgice.
 1
Sarmizegetusa şi, mai multe, în museul din Alba-îulia (Apulum) (v. şi Florescu, o. c.
fig- ? 5 Şi 7^)- Aceste vârfuri de piramidă puteau fi încoronate de un con de pin.
P a r t e a inferioară a monumentului, iarăşi, nu cred să fi fost un simplu „pie­
destal" (Florescu, o, c. no. 6 8 ) , ci însăşi piesa de j o s a monumentului întreg, de
dimensiuni egale cu piesa de mijloc. Această p a r t e inferioară, legată de piesa de
mijloc printr-o legătură solidă (v. fig. no. 2 ) , a purtat, foarte probabil, şi inscripţia
2
care nu putea l i p s i . î n t r e a g a construcţie a r fi, după
părerea mea, cam aceiaşi cu a monunentului funerar de
la Oberhausen (Drexel, o. c. fig. 1 ; Germania Romana
Ein Bilder-Atlas, ed. 2-a, I I I : Die G r a b d e n k m ä l e r , Ta­
feln, planşa X X V , fig. 4).
L a t u r e a din dos a monumentului care corespunde
3
feţei principale a r ă m a s a p r o a p e n e l ă m u r i t ă până acum,
fie din o examinare mai puţin atentă a monumentelor
cunoscute, fie din pricina distrugerii acestei laturi. Ea
se găseşte însă perfect păstrată la exemplarul nostru
unde, în afară de lipsa unei adâncituri, se presintă la
fel cu celelalte trei feţe (v. fig. no. 2 ) . In cazul no­
stru, laturea din dos e împodobită cu motive vegetale
ce pornesc din toartele unui vas. E de presupus, deci,
că monumentul era vizibil şi din partea aceasta. D a r
nu e acelaş caz la toate monumentele n o a s t r e de Fig- 2.
acest gen. Dacă pentru cele mai multe din ele nu se
poate constata exact înfăţişarea feţei din dos, altfel e cazul cu exemplarul din
muzeul de la D e v a (Florescu, o. c. no. 6 9 , fig. no. 5 8 ) . L a acesta a m reuşit să
constat că dosul monumentului e lipsit de orice lucrare. F o a r t e verosimil că
şi la altele va fi fost astfel. Nu se poate vorbi, prin urmare, de un tip „Ianus
Quadrifrons".
P e n t r u a termina cu laturea arhitectonica a chestiunii, e bine să menţionăm
că la monumentele dacice din acest g r u p se deosebesc .două categorii — în ce
priveşte piesa centrală — singura care ne preocupă în special acum. Prima cate­
gorie e a acelora ale căror feţe, încadrate de coloane sau pilaştri, sînt închise,
deasupra, printr'un a r c , peste care se ridică, neîntrerupt de nici un element
4
a r h i t e c t o n i c , trunchiul de piramida (Florescu, o. c., nrii 6 7 (fig. no. 5 5 ) , 6 8 , 6 9 ) .
A doua categorie e a celora cu feţele închise deasupra prin o arhitravă, cu cornişă
denticolată sau nu, peste care, întrerupând feţele netede ale piramidei, se Introduce
un fronton semicircolar (Florescu, no. 6 6 bis = fig. 5 6 şi, poate, şi no. 7 0 = fig. 5 9 ) .
Elementul decorativ al acestor monumente poate să se r e s t r â n g ă şi numai la

1. P e u n a d i n f e ţ e l e a c e s t u i vârf de piramidă 2. Cf. F . K o e p p , Germania Romana, E i n Bil­

e représentât un Attis, p e a l t a u n triton. Celelalte d e r - A t l a s . III, e d . 2-a, T e x t . p . 6.
d o u ă feţe s î n t d i s t r u s e . U n a l t v â r f d e f e l u l a c e s t o r a , c u 3. F l o r e s c u , o. c. n o . 70 (fig. 59a) e singurul
indicaţia Petrângeni, se găseşte desenat în Mscrisele e x e m p l a r la care s e relevă şi faţa d i n d o s .
lui F o d o r A n d r â s v o l . V I I , p l . 52, c , p ă s t r a t e la B i ­ 4. N u m a i Ia u n u l s i n g u r , F l o r e s c u 68, t r u n c h i u l
blioteca Universităţii din Cluj. — V e z i p e n t r u răs­ de piramidă e încadrat în nişte cornişe simple.
p â n d i r e a a c e s t o r „ A u f s ä t z e " , D r e x e l , o. c. p . 52.
cele trei sau patru feţe încadrate între coloane ori pilaştri; în unele cazuri Insă
x
chiar trunchiul de p i r a m i d ă ) e decorat cu figuri sau cu solzi cari, d e fapt, nu
sînt decât ţigle, dând imaginea reală a acoperişului (Drexel, o. c, p . 5 1 ) . Dintre
elementele decorative, p e trunchiul de piramidă, în Dacia, a p a r păuni (Florescu,
o. c, n o . 6 6 bis, fig. 5 6 - a ) , capete, delfin întovărăşit d e trident (pe exemplarul din
Micia, Jhefte, 1 9 0 2 , col. 1 2 6 = Drexel, o. c., p . 5 3 = Florescu, o. c, n o . 6 8 ) ,
viţă de vie (Florescu, n o . 6 9 , fig. 5 8 ) şi solzi imitând ţiglele. L a monumentul de
c a r e n e ocupăm, trunchiul de piramidă e complectamente neted.
Printre elementele ce constitue decorul feţelor drepte, locul de frunte îl ocupă
chipurile defuncţilor, representaţi, în alto-relief, p e faţa principală. C u excepţia unui
singur caz (Florescu, o. c, n o . 7 0 ) , aceste r e p r e s e n t a n sînt busturi sau jumătăţi
de figuri. Numai la exemplarul din Aiud (Florescu, 7 0 ) cei doi decedaţi (bărbat şi
2
soţie) sînt înfăţişaţi întregi, stând în picioare. ) Laturile secundare şi — câteodată -
şi cea opusă feţei principale, sînt împodobite cu figuri mitologice (Attis), cu figuri
de servanţi ţinând câte un obiect oarecare în mână, sau cu viţă de vie.
A m văzut că la exemplarul nostru faţa principală e ocupată de busturile (mai
degrabă jumătăţi de figuri ale) unui b ă r b a t şi soţii, representaţi în alto-relief. Repre-
sentarea lor corespunde tipului r o m a n : atât ca vestminte cât şi ca înfăţişare a leţii.
T r a t a r e a părului şi, mai ales, a bărbii, n e pune în faţa clişeului-tip din jumătatea
doua a sec. II, începutul sec. I I I . P e n t r u o apropiere în timp către această din
u r m ă dată, a r fi un indiciu încercarea artistului de a indica, plastic, pupilele ochilor.
O particularitate interesantă şi r a r ă p e monumentele funerare, e cercelul femeii
(v. fig. 3 ) , constând din un cerc (ce nu se distinge tocmai bine), de care a t â r n a
peatra preţioasă (pendeloque), una singură, cu o crestătură la mij­
loc sau două pietre, redate, însă, nedibaci d e către artist.
Cele două laturi secundare au câte o figură jeluitoare a tînărului
păstor Attis, aşezat aci, fie ca un simbol, real înţeles încă, fie ca
un ornament tradiţional al monumentelor cu caracter funebru.
Viţa de vie cu vasul (cantharos) de p e laturea din dos, e, iarăşi,
un element obişnuit în a r t a sepulcrală.

Fig. 3. * *

In mod firesc se impune întrebarea asupra originii acestei categorii de monu­

mente. Problema originii s'a pus, de altfel, şi pentru monumentele dela Rin şi
Mosela. Mai întâi, în ce priveşte forma însăşi a monumentului, fără încheierea
piramidală de deasupra, Drexel a arătat, în chip limpede, că ea s'a desvoltat din
stela funerară, şi anume, din categoria aşa zisă „Nischengrabmal", — ca şi edicola
3
de altfel, — prin mărirea dimensiunii adâncimii . N u a r fi, prin u r m a r e , o simplă
imitare a turnurilor funerare (Grabtürmen), cunoscute în alte regiuni, cum sus­
ţineau unii*. Pentru desvoltarea firească din stelele funerare pledează şi dimen-

1. V â r f u r i l e d e p i r a m i d e d i n D a c i a , pomenite 3. D r e x e l , o. c. p . 44 ; cf. ş i F . K o e p p , In G e r ­
m a i s u s , p . 114—115, s î n t t o a t e d e c o r a t e . mania Romana, III, e d . 2-a, T e x t , p . 18 s q .
2. Cf. F l o r e s c u , o. c, p . 142, c a r e r e l e v ă r a r i - 4. Cf. K o e p p , Germ. Romana, III, e d . 2-a,
tatea acestei forms de representare în Dacia. T e x t , p . 18.
 siunile mai reduse ale laturilor înguste *, aşa cum exemplarul nostru ne-o confirmă
pentru monumentele din Dacia. Originea, în fond, a r fi, în acest fel, tot Italia.
Elementul nou şi strein e încheierea superioară a acestor cipuri sau altare,
încheiere de forma piramidei. Când i s'a adăogat acest e l e m e n t ? Drexel (l. c), e
de p ă r e r e că înainte de mări-ea adîncimii şi că tocmai suprapunerea piramidei pe
frontonul stelei a r fi prilejuit augmentarea dimensiunei a treia, a adâncimii. Există
însă exemplare (chiar în Dacia unul, Florescu, no. 6 6 = Mg. 5 6 ) care au fronton
pe însuşi trunchiul piramidei, pe una sau mai multe laturi. Drexel le considera p e
acestea ca o fază ulterioară a tipului (l. c.J. In ce mă priveşte, le consider mai
curând ca faza primă a tipului şi cred că procesul a fost invers: mai întâi au
luat naştere, în felul arătat de Drexel, din stela funerară, monumentele — cipuri
sau altare, pâstrându-şi frontonul pe toate laturile, şi numai după aceasta li s'a
pus piramida, ca acoperiş; nevoia acoperişului a fost simţită, monumentul cu trei
sau patru feţe dând perfect imaginea unei domus aeterna, unei edicole. Tipul acesta
intermediar exista, cel puţin în Dacia, în două e x e m p l a r e : unul, în Museul din
Cluj, publicat la Florescu no. 6 4 ( = fig. 5 3 , a, b, c), din Ampelum (publicat, mai
întâi de A. Buday, Dolgozatok — Travaux, VII, 1 , 1 9 1 6 , p . 6 0 şi urm.), având
deasupra un con de pin, şi altul, în Museul din Deva, deci din Sarmizegetusa sau
Micia, publicat la Florescu, no. 6 6 (recte 6 5 ! ) fig. 5 4 , fără nici un element la vârf.
De unde acest element nou, acoperişul-piramidă ? Influenţa orientală, de
sigur, cum bine stabileşte şi Drexel {o. c, p . 5 0 sq.). Mai greu de arătat e calea
pe care a ajuns acest element la noi. D e o influenţă a Rhenaniei sau a Aquileiei
2
(cf. Drexel, o. c. p . 4 7 sqq.), nu poate fi v o r b a . N e lipsesc etapele intermediare
şi, precum am văzut, se opune şi caracterul specific al monumentelor dacice.
Trebuie să admitem, în consecinţa, o Influenţă directă din Asia mică, lucru ce,
pentru Dacia, nu e de loc surprinzător. E posibil ca aceasta influenţă să fi lăsat
urme şi în provinciile sud-estice şi ca monumentul funerar (altar) cu vârf de pira­
mida octogonala, publicat de Tocilescu (Monumentele epigrafice şi sculpturali ale
Museului Naţional de Antichităţi din Bucureşci, Bucureşti 1 9 0 2 , p . 3 9 7 sqq., fig.
a 3
I P- 398) sâ fie una din aceste u r m e . Cel ce 1-a ridicat era grec, iar Inscripţia
însăşi, în limba greacă, numeşte m o n u m e n t u l : tty rcupajuSa.
Epoca în care s'a desvoltat această categorie de monumente funerare Drexel*
o stabileşte în prima jumătate a sec. II d. C h r . — Către mijlocul acestui secol
forma lor e bine stabilită. D a t a r e a lui Drexel e confirmata şi de monumen­
tele din Dacia; sfârşitul secolului II sau începutul secolului u r m ă t o r e limita ex­
tremă până la care durează forma aceasta.
Maeştrii acestor monumente v o r fi fost aceiaşi „lapidari" de cari pomenesc

1. D r e x e l , o. c. p . 44. nerar din Sarrnizegttusa, publicat, în desen, d e H o ­

2. C u t o a t ă c o n c o r d a n ţ a c e e x i s t ă , ca element henhausen, Die Allerhümer Daciens, Wien 1775, p . 65.
simbolic şi decorativ, între e x e m p l a r u l de la Micia 3. M o n u m e n t u l a f ă c u t p a r t e din colecţia Ge­
( F l o r e s c u , n o . 68 f i g . 57) şi monumentele funerare neralului Mavros ş i , ca a t a r e , e foarte p r o b a b i l d e
din A q u i l e i a : delfinul şi tridentul pe feţele pira­ provenienţă sud-orientală.
m i d e i ( D r e x e l , o. c. p. 53). îmbinarea delfinului cu 4. o. c, p. 64.
tridentul se mai găseşte şi p e un monument fu­
 1
inscripţiile din Dacia , organizaţi, se p a r e , la Micia, într'un colegiu (cf. şi C. I. L.
III, p. 2 6 7 0 ) . In orice caz, pe aici trebuie sa fi existat un atelier, deoarece materia
din care sînt lucrate exemplarele dela Florescu, no. 6 7 (aflat în Sarmizegetusa), 6 8
(din Micia) şi 6 9 (tot din Micia)
e peatra „augit-andesit" exploa­
tata în apropiere de Deva, la
Uroi (Arany).

2. Vas de marmoră (fig. no.

4 şi 5 ) . Aflat în Sarmizegetusa,
în gradina ţăranului Ion Dălines-
cu, la Vest de oraşul antic. Lo­
cul exact se poate stabili cu aju­
torul planului Sarmizegetusei dat
de mine în Dacia, I ( 1 9 2 4 ) , p.
2 6 3 : el se afla la vreo 3 0 0 — 4 0 0
de paşi spre N o r d de acel Tem-
plum Deorum S y r i a c o r u m , notat
cu I, între cele două pârâie ce
se întâlnesc aci. Vasul se afla
acum în Museul din comună.
Materialul: m a r m o r a de Bu-
cova. Dimensiunile: înălţimea 6 1
cm., lărgimea, la gură, 4 4 cm.,
F i g . 4.
la baza 3 6 cm. Baza şi corpul
vasului cu toarte cu tot e lucrat din aceiaşi bucata. — Vasul avea doua toarte,
din care una, cu o bună parte din corpul vasului, nu s'a mai păstrat.
Buza vasului, resfrântâ, e împodobita cu
viţa de vie (fig. no. 5). L a gât, imediat supt
buză, o linie împletită serveşte de singura po-

Fig. 5.

doabă a corpului vasului care, din pricina pântecelui mare, nu are o linie prea elegantă.

1. C . I. L. III 1365: M. Cocceius Lucius, lapi p r o v e n i e n ţ ă n e s i g u r ă (III 1601). Cf. şi E n i . P a n a i t e s c u

(darius), din Micia; 7895: Diogenes, [ I J a p i d a r i u s , d i n Castrul roman de la Casei, p . 20 s q .
A q u a e şi T. Itilius, l a p i d ( a r i u s ) , In o i n s c r i p ţ i e d e
 Toartele, de o linie eleganta, cu capetele în spirală, încep a p r o a p e la înălţimea
buzei. O frunză de vie trece de pe buză pe toartă încovoindu-şi vârful în sus. Din
jos de această frunză, acelaşi element de împleti­
tură împarte în două faţa toartei (fig. no. 5 ) .
Nu ştim ce destinaţie va fi avut acest vas. Ju­
decând după viţa de vie, ne-am putea gândi la o
destinaţie în legătura cu cultul morţilor, nici într'un
caz însă nu e urnă cinerară. Mai degrabă un vas
de podoabă la vreun mormânt sau vreo clădire
oarecare.

1
3. Flacon de sticlă incoloră (nâlţimea 1 1 / 2

cm.), găsit într'un mormânt (balsamarium ?). (Fig.

6). Forma, cunoscută, indică o fabricaţie orientală,
syriană. — S e află în Museul din comuna.

4. Cerc de aur, găsit la un loc cu no. 3. (Fig.

no. 6 ) diametrul 1 2 mm. Capetele cercului încheiate
printr'o împletitura. E cercul unui cercel de care
atârna un pendeloc, astăzi pierdut. Judecând după
anologiile cunoscute de mine, cercul trebuie pus
în sec. III. — S e afla în Museul din comună. F i g 6

5. Placă de marmoră de Bucova (?), găsită în colţul Sud-vestic al oraşului.

Lungimea 2 4 cm., înălţimea 2 0 cm., grosimea 1 . 5 0 cm. Fig. no. 7 . — P a r t e a in­
ferioara a plăcii lipseşte. —
F o a r t e probabil că pe această
parte de jos să fi existat şi o
inscripţie. Placa fusese aplicată
pe un perete sau pe lemn cu
ajutorul unor ţinte, al c ă r o r
loc se vede pe placă. Se află
în Museul din comună,
Relieful e una din puţinele
r e p r e s e n t a d a perechei Liber
şi Libera, atestata atât de
des în inscripţiile din Dal­
maţia, Pannonia şi Dacia (vezi
Roscher, Myth-Lex., s. v. Li­
b e r a ; ci. pentru cultul în Da­
cia al lui Liber (şi Libera),
Domaszewski, Religión d.róm.
FIG. 7. Heeres, p. 5 4 ) .
Zeul Liber e representat
aici, în urma contopirei perfecte cu Dionysos grecesc de factura elenistică, com-
plectamente nud. Nici măcar obişnuita piele de panteră nu se poate constata. Capul
e împodobit cu cunună de viţă de vie — se pare. Pe umeri, u r m e din pletele bo­
g a t e ale parului. In mâna stângă ţine obişnuitul thyrsos, iar în dreapta un cantha-
ros din care toarnă vin în g u r a panterei.
L a dreapta de el, un silen cu barbă, dansând (?) şi lovind din t y m p a n â
(cimbalâ).
L a stânga de Liber, se află corespondentul său feminin: Libera, îmbrăcată
de astă dată cu un chiton dublu, ce face fald imediat supt pântece şi e legat cu
un cordon (cu greu de văzut în fotografie) supt sâni. P e cap a r e aceiaşi podoabă
vegetala ca şi Liber. In mâna stângă ţine şi ea un thyrsos, iar în cea dreaptă un
ciorchin de strugure.
1
L a stânga ei, un Pan, cu o mână ridicată în sus, ţinând, pare-se, un p a h a r (?),
iar în stânga un corn (Trinkhorn).
De j u r împrejur, viţă de vie cu ciorchine de strugure, lucrata într'un mod
destul de stângaci, cu întrebuinţarea sfredelului.
Avem, prin u r m a r e , o interesantă representare a celor două divinităţi illyro-
thracice în manieră greco-romanâ, cu acoliţii şi atributele lui Dionysos, cu care
s'a contopit acest zeu al populaţiei băştinaşe de prin regiunile noastre. Mai greu
de stabilit cu cine din pantheonul g r e c a fost identificată divinitatea feminină Libera ?
In mod firesc ne-am gândi la K o r e - P e r s e p h o n e (R. E. s. v. Liber pater).
Totuşi, se p a r e că, cel puţin pentru Dacia, Libera a fost apropiată de Hecate, care
se ascunde sub numirea de triformis Libera într'o inscripţie (C. I. L . III. 1 0 9 5 )
din Apulum (cf. Roscher, Myth. Lex, s. v. Libera). U n argument pentru această
apropiere cred că a r putea fi şi îmbrăcămintea zeiţei Libera care e atât de ase­
mănătoare cu aceea a Hecatei (cf. Petersen, Die dreigestaltige Hekate, în A E M , I V
( 1 8 8 0 ) , p . 1 4 7 şi D r . Buday  r p â d , Dolgozatok — Travaux V I I ( 1 9 1 6 ) , p . 2 8 — 2 9 ,
fig. 1 : o Hecate simplă).
Dacă această identificare e adevărata, ne-am putea întreba, iarăşi, dacă nu
cumva sub aceasta Hecate se ascunde, deghizată, divinitatea naţionala a Thracilor,
Bendis, divinitate a nopţii, a incantaţiilor şi farmecelor? O asemenea ipoteză nu mi
2
se p a r e deloc exclusă şi merită să fie urmărită mai de a p r o a p e .

*
* *
Representări analoage, cu Liber şi Libera, se mai cunosc în Dacia. Chiar în
Pannonia presupun că există mai multe. Cunoscută mi-e u n a : C. I. L . III 4 2 9 7 . 3

D e altfel, existenţa unui tip unitar p e n t r u representarea lui Liber în provinciile

IUyricului a cofiirmat-o C. Patsch, în Wiss. Mitt. aus Bosnien und Herzeg., V I ,
p. 2 2 5 .
Din Dacia presint o serie nouă de trei representări (două baso-reliefuri şi un

1. C o a r n e l e şi p i c i o a r e l e d e ţ a p , d e s i ş t e r s e s i de relevat inscripţia C . I. L . III 12572 d i n Dacia

rupte, se observă destul de bine pentru a putea (Germisara) unde, alături d e Liber pater, s t ă c o r e s p o n .
determina pe Pan. dentul s ă u f e m i n i n : Libera mater.
2. P â r v a n , Getica, p . 163. R o s c h e r , Myth. Lex. 3. Cf. R o s c h e r , Myth. Lex. s . v. Libera.
s. v. Hekate ş i Bendis (vol. I, 1, 781 s q . ) . I n t e r e s a n t
grup statuar), toate de provenienţă din Sarmizegetusa, păstrate astăzi în Muzeul
1
din Deva.
a) Placă de mormoră din Bucova, lată de 36 cm., şi înaltă de 48 cm. Gro­
simea 4 cm. No. de inventar 6797. Fig. no. 8.
Represintă pe Liber,
îmbrăcat numai cu pie­
lea de panteră, cu thyr-
sosul în mâna stângă, iar
în dreapta cu un cantha-
ros din care dă de băut
panterei de la picioare­
le lui.
La stânga lui: silen
bătând în tympanâ.
La dreapta lui Liber
e Libera, îmbrăcata în
haină lunga (chiton dublu),
peste care e aruncat de
pe umărul drept un fel
de mantă, la fel cu pielea
de pantera a lui Liber.
Şi ea are în mâna dreapta
un thyrsos, iar cu stânga
ţine de după cap pe Li­
ber. La dreapta Liberei
un pan.
Inscripţia e publicata
în C. I. L. III. 7916.
b) Fragment dintr'un
baso-relief, analog cu cel
de la a). Lăţimea 15 cm.,
înălţimea 19 cm., grosi­
mea 4 cm. Aceiaşi peatră
de marmoră de la Bu­
cova (?). No. de inventar F i g . 8.

6783. Fig. no. 9.

S'a păstrat numai Libera cu thyrsos în mâna dreaptă şi cu stânga întinsa
spre Liber din stânga ei, din care se păstrează numai braţul drept cu cantharosul.
Acoliţii: pan, cu un corn de băut, iar sus un acolit al sau (satyr), culegând sau
storcând mustul unui ciorchin de strugure într'un vas. — Şi aici, Libera are
aruncata peste chiton o mantă de pe umărul stâng.
c) Un grup statuar (31 cm. X 43 cm), representând pe Liber şi Libera (fig.

1. M u l ţ u m e s c d-lui I. M a l l â s z , d i r e c t o r u l M u z e u - fotografiile şi datele necesare asupra acestor trei

lui d i n D e v a pentru b u n ă t a t e a de a - m i fi p r o c u r a t e x e m p l a r e , p e care tot d-sa m i le-a s e m n a l a t .
no. i o ) . Liber e nud, având doar In picioare o încălţăminte cu carâmbul înalt şi
1
rcsfrânt. — In mâna dreapta ţine obişnuitul cantharos, t u r n â n d lichid panterei.
Pe soclu, câteva litere din numele dedicantului: T. Ftfavius?).
In afară de acestea, în Dacia se mai cunosc şi alte exemplare cu acelaşi
Liber, singur sau însoţit de
Libera. Două din ele a pub
licat d. A . Buday în Doi-
gozatok-Travaux, VII, 1 9 1 6
pp. 4 1 sqq , fig. 7 şi 8
păstrate în Muzeul arheolo
2
gic din Cluj. O altă r e p r e
sentare, interesanta, a lui
Liber, din T u r d a , a fost pub
licată de A . v. Domaszewski
Die Religión des rúm. Hee
res, t a b . III, fig. 4 , pp. 5 4
3
şi 5 6 . Mai multe reliefuri
cu Liber şi Libera se afla
şi în Muzeul Unirii din Alba-
Iulia.
Frecvenţa acestui tip de
representare nu e numai în
Dacia. El se găseşte şi In
Moesia Inferior, la Torni.'
Un studiu amănunţit a tu­
turor acestor representan
din ţinuturile thracice ar da,
cred, resultate interesante.
F i g . 9.
6. Fragment dintr'o
placa de calcar (nalţimea 2 4 cm., lăţimea 1 8 cm., grosimea 4 cm.), găsită în Sar-
mizegetusa. Acum în Muzeul din comună. (Fig. i r , 1.) Represintă un individ băr­
bos, şezând pe un animal (panteră?) şi ţinând in mâini un vas (cantharos). L a
spatele lui o alta figura feminină (?)
E un rest dintr'un g r u p dionisiac: Silenul pe pantera (cf. Bulletin de la Soc.
Arch. Bulgare III ( 1 9 1 2 / 1 3 ) , p. 3 1 , fig. 2 5 ) , cum se poate vedea şi pe 2 — 3 relie­
furi din Apulum, în Muzeul Unirii din Alba Iulia. — P e n t r u aceasta r e p r e s e n t a r e
a lui Silen, vezi Roscher, Myth. Lex. Lief. 6 2 , col. 4 9 1 , 5 7 — 5 9 .

1. A c e i a ş i î n c ă l ţ ă m i n t e o are Liber şi într'un lieful d e l a T u r d a , vezi şi figuraţia d e p e m o n e d e l e

r e l i e f g ă s i t l a T o r n i (v. T e o d o r e s c u , Monumente ine­ din Torni (Teodorescu, o. c. p . 69). Cf. ş i cele ce
dite din Torni, p . 6i, fig. 37). s p u n e d. T e o d o r e s c u , o. c. p '. 72 s q . — Cf. ş i Toci-
lescu, Mon. epigr. fi scuipi, p. 17 s q q .
2. D . B u d a y c r e d e câ persoana d i n f i g . 7, p .
4. V e z i D . M. T e o d o r e s c u , Monumente inedite
42, e Liber (Dionysos); e însă Libera cu thyrsul şi
din Torni, Bucureşti 1918, p p . 57 s q q . , fig. 33 — 38.
î m b r ă c ă m i n t e a p e care o v ă z u r ă m la cele publicate
Tocilescu, Fouilles et rec/ier c/ies archcologiques, p .
aici d e mine. A c o l i t u l ce s t r â n g e struguri din aceiaşi
220—221, f i g . 103. M o n u m e n t e a s e m ă n ă t o a r e s ' a u g ă ­
figură iarăşi nu e o menadă ci u n p e r s o n a g i u mas­
s i t ş i 'n a l t e părţi din Moesia Inferior (v. T e o d o ­
culin, probabil un satir. r e s c u , o. c, p . 67). V e z i ş i P . N i c o r e s c u î n Bul. Com %

3. P e n t r u ş a r p e ca atribut al Zeului d i n re­ Mon. Ist. B u c u r e ş t i , v . VIII, p . 41 s q . ş i I X , p . 79 s q .

 7. Fragment dintr'o peatră de calcar cu relief, găsită în Sarmizegetusa. Acum
se află în Muzeul din comună. N ă l ţ i m e a : 5 9 cm., lăţimea 2 8 cm., grosimea 1 2 cm.
Fig. no. 1 1 , 2 .
Represintă pe Silva-
nus(?) cu cânele.

8. Coloană de mar­
moră, aflată în interiorul
oraşului antic, provenind,
probabil, de la un templu,
împreună cu mai multe
altare publicate de sub­
semnatul în acest „Anuar",
p. 8 1 sqq. Locul exact e
notat în planul Sarmizege-
tusei dat de mine în Da­
cia, voi. I, p. 2 6 3 , cu
XIX.
Nălţimea b a z e i : 2 7
c m . ; a fusului 1*95 m.
Diametrul fusului de co­
loană, la bază 2 8 cm., la
mijloc 3 0 cm., sus 2 3 cm.
Fig. no. 1 2 .

Apulum.
9. Stelă junerară, gă­
sită în Mureş-Port, cartier
al oraşului Alba-Iulia. —
Nalta de 1 . 9 0 m., lată de
0 . 9 5 m. Proprietatea Mu­
zeului Unirii. — Fig. 1 3 -
FIG. 10.
Inscripţia
D M
C VAUerius) C F I L DOM(o)
CL(audi) VIRVNI SILVA
N V S V E T LEG XIII G
V I X A N L X X I YL(avius) VALferius)
V A L E N S MIL L E G
XIII G P A T R I P P

Inscripţia, interesanta pentru domus al individului, Colonia noricâ Claudium

Virunum (tribul veteranului însuşi trebuie ca a fost tot Claudia, cf. W . Kubitschek,
Imp. Rom. trib. discr. p. 2 2 5 ) , nu pare sa fie mai nouă decât sec. II. Praeno-
menul Flavius (originar, un nomen) e usitat des începând cu secolul acesta. Soldaţi
în Leg. XIII Gemina, din Noricum, se mai cunosc din doua inscripţii (v. Ritterling,
în R. E. XII, 2 , col. 1727).
Ca înfăţişare şi decoraţie, stela noastră represintă o formă mai simpla şi, cred,
mai veche, a tipului de „stelă
cu medalion supt o arcada şi
cu o attica deasuora" descris
I
de d. G r . Florescu, / monu-
menii funerari della Dacia Su­
perior (în „Ephemeris Dacoro­
mâna" IV), p. 1 0 3 , no. 4 5 ,
fig- 39- tot de aici din Apu-
lum. Deosebirile între aceste
doua stele sînt evidente şi ele
nu arata decât o desvoltare a
tipului original, manifestata
prin o supraîncărcare a spa­
ţiilor libere cu elemente deco­
rative şi simbolice-lunerare, cari
lipsesc la stela ce o publicam
acum. In medalion, stela noa­
stră are jumătaţile-figuri ale
celor doi indivizi, pomeniţi in
inscripţie: tatăl (la stânga) şi
fiul (la dreapta lui). De remar­
cat, deosebirea între îmbrăcă­
mintea a c e s t o r a : fiul, militar
încă, e înfăşurat în mantaua
militară sagutţt sub care, la
gât, se vede şi tunica; tatăl,
în schimb, poartă o haina din
o stofa mai dură, ce nu
FIG. 11.
face falduri, încheiată, se pare,
în faţă şi tăiata uşor la gât.
Supt aceasta haină sigur civila şi locală — dacică ori poate norică se zăreşte,
la gât, o cămaşa (tunica).
O îmbrăcăminte asemănătoare se poate observa, mai bine, pe o peatrâ fu­
1
n e r a r a găsită la Lipova (în Banat) şi păstrata în Muzeul din Timişoara (fig. no. 1 4 ) .
Nu se poate uşor stabili dacă aceasta haină are mâneci sau nu. Ţinând seama
însă de faptul că e încheiata în faţa, iar lipsa mânecilor ar împiedeca mişcarea
libera a manilor, mai degrabă ne-o putem închipui ca pe o haina cu mâneci,
de lâna poate, în felul şubei ţăranilor noştri.

1. F o t o g r a f i a şi i n f o r m a ţ i a o d a t o i e s c d-Iui D r . I. M i l o i a , d i r e c t o r u l M u z e u l u i d i n Timişoara.
 Un element nou ce apare pe stela noastră funerară e păunul din attica. Ca
1
simbol sépulcral — de origine orientala — în legătură cu credinţa de nemu­
rire a sufletului, păunul a fost destul
de des représentât pe monumentele
2
funerare din Dacia. Fie unul singur
fie în doi, isolât sau în tovărăşia al­
tor simboluri, păunul apare, în Dacia,
ll\.
r•
- \• ''k pe sarcofage (C. I. L. III 1 2 3 6 din
Apulum, = Hohenhausen, Altert. Da-
ciens, p. 1 3 3 = Mscrisele lui Fodor

' \ '

t . \ /Jf\l ( • î
. 1 *c •
J H ?^
m i > v t REC
!
/» , h \•
\ " I l\iV.

Fig. 13. Fig. 14.

f Y
L^\ ARI-ITOMVLI-
1

>HTBR FJUBTOSVIT. F

Fig. 15.

1. Asupra originii şi înţelesului simbolic al 2. Vulturul pe monumentele funerare e tot ca

păunului în antichitate şi arta veche < reştină o am­ un simbol al vieţii veşnice (aşa, de pildă, pe stela
plă documentare se poate găsi în cartea lui H. Lo- funerară din Apulum care constitue pendantul s t e l e i
ther,D<;/' Pfau in der altchristlichen Kunst. Leipz. 1929. noastre, locul păunului îl ţine un vultur.
voi. VII, p. 3 1 , t (în Biblioteca Muzeului Ardelean, Cluj (fig. no. 1 5 ) , pe baze de
monumente funerare (Buday A., Dolgozatok-Tavaux, VII ( 1 9 1 6 ) p. 4 4 = Florescu,
o. c, n o . 7 1 , fig. 6 0 a, care nu specifică însă că ar fi păuni, deşi d. Buday îi so­
coteşte, cu dreptate, ca atari), pe cipuri funerare (Florescu. o. c, no. 6 6 bis, fig.
5 6 a, în fronton), pe stele funerare (în attica, Florescu, o. c, fig. 2 2 no. 2 0 , nu
2 8 ; E m Panaitescu, Castrul roman de la Căşei în „Anuariul Corn. Mon. Ist. pen­
tru Transilvania pe 1 9 2 9 " , p. 3 3 3 fig. no. 8 ) şi pe pereţii de aedicola (tot în pla­
nul superior, Florescu, o. c. no. 6 fig. 6 ) .

C. Daicovici.
 C O N T R I B U Ţ I I LA U N R E P E R T O R I U
N U M I S M A T I C A L DACIEI

Tezaurele sau răzleţele descoperiri de monete trebue urmărite cu un deo­

sebit interes, mai ales de noi cari, în străduinţa de reconstruire a istoriei antice a
ţinutului carpato-danubian, suntem lipsiţi de izvoare literare mai bogate.
D a r la noi, mai mult decât în alte părţi, monetele nu totdeauna au fost colec­
ţionate şi publicate sistematic. Multe au fost distruse pentru totdeauna, metalul
fiind folosit pentru trebuinţele zilnice ale oamenilor. Altele au ajuns în diferite
muzee sau colecţii particulare fără a se însemna locul unde au fost aflate, pierzân-
du-şi astfel valoarea lor documentară.
Astăzi, monetele antice continuă a ieşi la iveală incidental, în descoperiri răz­
leţe sau tezaure mai mari, precum şi cu ocazia săpăturilor arheologice. Publicarea
sistematică a tuturor acestor mici sau mari descoperiri se impune, atunci când ni
se fac cunoscute, pentruca din studierea lor să se poată aduce o cât de mică con­
tribuţie la rezolvarea diferitelor probleme privitoare la trecutul pământului ţârii
noastre.
Semnalez mai j o s o parte din monetele antice cari, în timpul din urmă, au in­
t r a t în Cabinetul Numismatic al Institutului de Studii Clasice, fie ca donaţii, fie
numai pentru a fi determinate, restituindu-se în u r m ă proprietarilor.

I.

1. Cosmeni, judeţul Ciuc. în hotarul acestei comune a fost aflată o d r a h m ă

de argint din Dyrrhachion, sec. I I I — I V a. C h r . P e faţă e reprezentată o vacă
alăptându-şi viţelul şi legenda [ M ] E M S [ K O S ] , iar pe rv. un p ă t r a t cu laturile sferice,
cu un dublu ornament format din linii în zigzag şi puncte (grădinile lui Alkinoos?)
şi legenda [ D Y P ] A P X I I I [ I I O Y ] (vezi Mionnet, Description des médailles antiques,
suppl. III, p . 3 4 0 , no. 2 0 4 ) . U n exemplar din acest tip, aflat în Topliţa (Szamos-
Héviz), j u i e ţ u l Someş, descrie J. v. Schlosser, Beschreibung der altgriechischen
Münzen, I, W i e n 1 8 9 3 , p . 4 7 , n o . 7 0 , iar un altul se află tot în colecţia Institu­
tului, fără indicaţia provenienţei.
2. Turda, vechea Potaissa. D. Ioan I. Rusu a dăruit Institutului 4 monete
romane aflate în această localitate:
a) 1 denar de argint de la Mia Mammaea (Augusta delà 2 2 2 — 2 2 5 p . C h r . ) ;
pe r e v e r s : Vesta (Cohen, Description liistorique des monnaies frappées, sous l'em­
pire romain, ed. 2 , I V , no. 8 1 ) ;
b) i denar al lui Alexandru Sever, din anul 2 3 2 p . Chr. ; pe revers : Soarele
2
(Cohen , IV, no. 4 3 4 ) ;
c) O imitaţie antica In bronz, dupa un denar al lui Elagabalus ( 2 1 8 - 2 2 2 p .
Chr.). Pe faţa : bustul împăratului, cu cununa de lauri,
spre d r e a p t a ; din legenda nu se poate desluşi decât
ANTO. P e revers : zeul Mars m e r g â n d spre dr. şi le­
2
genda MAP2-VICTOP (cf. Cohen , IV, no. 1 1 7 ) . Fig.
no. 1 ;
a) 1 bronz al Provinciei Dacia din anul I sau II
( 2 4 6 sau 2 4 7 p. Chr.), de pe timpul lui Philippus Se­
nior; reversul reprezintă tipul A stabilit de Pick (cf. Pick, Die antiken Münzen
von Danen und Moesien, I, 1 , Provincia Dacia, n o . 6 ) .
e) T o t în aceasta localitate, pe colina numita „pe cetate", unde se pot recunoaşte
urmele castrului roman, s'a aflat un bronz mijlociu, bătut în amintirea lui Octavianus
August US. P e faţă e reprezentat capul lui Augustus, descoperit, spre stănga şi legenda
circulara DIVVS AVGVSTVS PATER ; rv. reprezintă un altar, jos legenda PRO-
VIDENT, iar în câmp, deoparte şi alta a altarului, S—C. Fig. no. 2 . Cohen nu cu­
noaşte decât exemplare cu ca­
pul lui Augustus, încununat
cu coroana de raze (ed. 2 ,
I, no. 2 2 8 ) . Un exemplar
apropiat de al nostru e de­
scris în Numismatische Zei­
tung, 1 8 6 6 , p . 1 8 4 , aci NT
Fi 2
din legenda PROVIDENT, fi. S- -
ind scris în ligatura.
3 . Cluj, S t r . Moţilor 1 0 4 , cu ocazia construirii unei case s'a aflat o tetra-
d r a h m ă de argint, a uzurpatorului sirian Alexandru I. Bala ( 1 5 2 — 1 4 5 a. Chr.).
P e faţă e reprezentat capul regelui încins cu o cununa, spre dr., iar pe r v . Zeus,
pe tron, spre st., ţinând în dr. o Nike iar în cealaltă sceptrul. Legenda : [BASIAEQS
AAE3ANDPOY 0E]OnATOPO2 EYEPrETOY. In e x e r g ă . . . ? (cf. R e g u n g , Die griechi­
schen Münzen der Sammlung Warren, Berlin 1 9 0 6 , no. 1 3 0 2 şi Pl. X X X şi B.
Head, Historia Nummorum, Oxford 1 9 1 1 , p . 7 6 4 ) . S e află în colecţia Institutului.
4. în comuna Moigrad din j u d . Sălaj, s'a aflat un denar de potin delà Ale­
2
xandru Sever, din anul 2 2 2 sau 2 2 3 p . C h r . (Cohen , IV, no. 5 3 5 ) . î n colecţia
Institutului.
Intre comuna Moigrad şi Jac, pe colina numită Pomet, unde domnul A . Buday,
a întreprins săpături pentru desgroparea ruinelor castrului şi oraşului Porolis-
1
sum, au fost de curând aflate două monete r o m a n e cari se găsesc acum în colecţia
Institutului :

1. R e z u l t a t e l e acestor săpaturi sunt publicate (cu r e z u m a t In l i m b a franceza), V (1914), pp. 66

I n : Erdélyi Museum, 1908, p p . 337 s q q . ; 1909, p p . s q q . ş i V I ^915) p p . 51 sqq., d ' a s e m e n e a c u c â t e
26 s q q ; Uolgozatok-Travaux, II (1911) p p . 70 s q q . un rezumat franţuzesc.
 2
a) Alexandru Sever, denar de potin, C o h é n , IV, no. 183.
b) Imitaţie de prost aliaj, bronz, poate şi fer şi zinc, argintul lipsind cu desă­
vârşire, după un denar de argint al lui Traían, din anul 1 1 6 p . C h r . ; cf. Co­
2
hén , II, no. 272. Tipul ca şi legenda, atât de p e faţa cât şi
de pe reversul monetei, sunt greoiu redate, unele litere
din legendă puţin reliefate, iar altele lipsind cu totul. Pre­
zintă un aspect granulos, în parte netezit de stratul de
rugină, de culoare verde închis. A r e toate aspectele ca- ^
racteristice pentru monetele fabricate prin t u r n a r e a meta­
lului topit. Fig. no. 3.
Astfel de imitaţii ale denarilor de argint, în metal de proastă calitate, au fost
aflate în n u m ă r destul de m a r e şi cu ocazia săpăturilor d-lui A . Buday la Poro-
l 2
l i s s u m . D-l Buday însă după ce odată, pe drept, le considerase monete falsificate ,
revine asupra acestei păreri pentru a crede că sunt monete bune, al căror metal
3
a fost alterat de anumiţi agenţi chimici ai solului , pentru ca din nou, în prezen­
tarea rezultatelor săpăturilor din anii 1913 şi 1914, să considere acest fel de
4
monete ca imitaţii . E clar însă, — de vreme ce prezintă caracterele specifice mo-
netelor fabricate prin t u r n a r e , foarte frecvente în imperiu, începând, mai ales, din
5
primii ani ai secolului III p . Chr., până pe timpul lui Diocleţian — că e vorba
de simple contrafaceri, în metal de mică valoare, a denarilor oficiali de argint,
mai mult sau mai puţin alteraţi şi ei în compoziţia lor.
Cu ocazia săpăturilor întreprinse de către d-l Buday la Porolissum au fost
scoase la iveală, înafară de monetele veritabile de bronz cari nu interesează aici,
6
16 denari de argint faţă de 8 imitaţii ale a c e s t o r a , iar din cele 3 semnalate de
7
noi, ca aflate mai nou la Porolissum, 1 exemplar este iarăşi falsificat .
Dintre aceste imitaţii, 6 bucăţi sunt fabricate prin t u r n a r e şi nu p a r a fi fost
suflate cu a r g i n t :
1. Traian 1 exemplar
2. Hadrian 1 „
3. Septimiu Sever 1 „
4. Caracalla 1 _
5. Alexandru Sever 1 „
6. Gordianus Pius 1 „
In afară de acestea mai a v e m :
7. Imitaţie hybridă, din bronz, învelit într'o
pojghiţă de a r g i n t ; faţa acestei monete fi-

1. S e g ă s e s c a c u m î n c o l e c ţ i a I n s t i t u t u l u i . 3 1 ; Dolgosatok — Travaux, II (1911), p . 9 1 ; V (1914),

2. Erdélyi Muséum, 1909, p . 31. p. 79, î n r e z u m a t u l f r a n c e z p p . 90 — 9 1 ; V I (1915) p .
3. Dolgozatok- Travaux, Il (1911) p. 9,1 s q . 70 ş i p p . 100 —101 d i n r z u m t u l f r a n c e z .
4. Dolgozatok-Travaux, V (1914I, p . 79, î n r e ­ :
7. S e î n ţ e l e g e că m o n e t e l e m e n ţ i o n a t e a i c , r e ­
z u m a t u l f r a n c e z , p . 90 s q . ş i V I (1915), p . 70, î n prezintă numai o mică parte din cele a f l a t e în d e ­
r e z u m a t u l f r a n c e z , p . 100 s q . cursul timpului l a P o r o l i s s u m . M u l t e s e v o r fi p i e r
5. E . B a b e l o n , Traité des monnaies grecques et dut fără u r m ă , astfel că azi s u n t e m siliţi a n e măr­
romaines I, 1, P a r i s 1901, c o l . 953—954. g i n i n u m a i la c e l e d e s p r e cari ş t i m s i g u r că a u f o s t
6. V e z i i n v e n t a r u l m o n e t e l o r aflate î n săpătu­ aflate î n a c e a s t ă localitate.
rile delà Porolissum î n : Erdélyi Muséum, 1909, p .
 ind luată după un denar de al Plautillei
2
A u g u s t a (Cohen , I V , no. i ) iar reversul
după un denar de-al lui Caracalla (Co-
2 1
hen , I V , n o . 465) 1 exemplar
8. Imitaţie în bronz — suflat, după cât se
pare, cu argint, puţin curat — după un
denar de-al lui Alexandru S e v e r . . . . 1 „
9. Gordianus Pius, antoninianus subaeratus . 1 „

F a ţ ă de numărul relativ m a r e al imitaţiilor, în comparaţie cu cel al dena-

rilor veritabili, cred că suntem îndreptăţiţi a presupune existenţa unui mic atelier
monetar pentru fabricarea lor, în centrul acesta militar şi civil din Nordul Daciei,
la Porolissum, dacă nu pentru toate, cel puţin pentru primele 6 monete, cari
trădează, toate, aceeaşi tehnică în fabricarea lor.
P â n ă acum nu numai că nu s'a semnalat nicăiri în Dacia existenţa unui ast­
fel de atelier, d a r nici nu s'au găsit, după cât ştiu, înafară de exemplare
izolate, mai multe imitaţii d e acestea la un loc. Astfel din altă p a r t e a Daciei ele
n'au putut veni, iar a presupune că au fost aduse la Porolissum din vre-o altă pro­
vincie a imperiului, e greu d e admis, căci atunci a r fi trebuit să se răspândească
în număr mai m a r e şi în alte părţi ale Daciei, până a ajunge la Porolissum. De-
altcum, a r fi fost şi inutil să fie aduse de aiurea, de vreme ce fabricarea lor se pu­
tea face cu uşurinţă şi aici în Dacia, minereul aflându-se în abundenţa, iar uneltele
necesare fiind cu totul simple şi uşor de p r o c u r a t ; două plăci de piatră în cari
se imprimau în adâncime pe una faţa, pe cealaltă reversul mai multor monete sau,
2
ceeace e mai probabil pentru cazul nostru, o serie de tipare din pământ a r s .
Cât priveşte timpul când acest atelier a fost activ la Porolissum, el nu poate
fi altul decât jumătatea întâi a secolului III p . C h r . Cele două exemplare, cari p a r
a face excepţie, unul imitat după un denar din timpul lui Traian, iar celalalt după
unul din timpul lui Hadrian, au fost fabricate, după modele mai vechi, contempo­
3
ran cu celelalte imitaţii d e denari din prima j u m ă t a t e a secolului I I I . Ele nu mai
aveau acum nevoie să fie suflate cu argint, căci din primii ani ai secolului III p . Chr.,
aceste monete false sunt foarte abundente în imperiu * şi particularii nu fac decât să
imite exemplul statului, care p e lângă marile ateliere oficiale instala „pentru arma­
tele în campanii sau pentru necesitaţi financiare locale şi trecătoare, mici oficine în
m a r e p a r t e ambulante sau uşor de t r a n s p o r t a t , în cari se imitau oficial produsele
5
marilor oficine".
Dacă atelierul dela Porolissum aparţinea statului sau e r a un atelier clandestin,
e g r e u de stabilit; în ori ce caz, instalarea lui la Porolissum trebue pusă în legă­
tura cu o criză de bani oficiali, în prima jumătate a secolului III p . C h r , în ţinu­
tul din Nordul Daciei.

1. Dolgosatok— Travaux, V (1914), p p . 79 şi 91 3. Cf B a b e l o n , o. c. c o l . 957.

n o . 8. 4. B a b e l o n , o. c, c o l . 954.
2. Cf. E . B a b e l o n , o. c. I 1, P a r i s 1901, ,col. 952 5. I d e m , o. c, c o l . 963.
s q . ş i 955962.
 în timpul din u r m ă , mi s'a dat prilejul să cunosc un important tezaur de mo-
nete imperiale romane. Monetele au fost prezentate pentru determinare Cabinetului
nostru numismatic de către un funcţionar comercial din Cluj. Acesta le c u m p ă r a s e
dela un comerciant din Bacău, cu numele Iosif Nathan, c a r e la rândul lui le avea
dela un locuitor dela periferia oraşului Bacău. Tezaurul, împreuna cu vre-o câteva
mici obiecte de fer sau b r o n z după cum ni s'a spus, a fost aflat de către cel din
urmă, în cursul anului 1 9 2 9 .
Nu există nici un motiv, după cum se va vedea din examinarea însăşi a te­
zaurului, care ne-ar putea da dreptul să ne gândim la o eventuala mistificare a
adevărului în privinţa provenienţei acestui tezaur. Deasemenea, cred că tezaurul
este complet, că nici o piesă nu a fost înstrăinată.
Monetele, de argint, toate p u i t a u o patina verde naturală, destul de groasă,
arătând că nu au fost de mult scoase la lumină şi mai ales că după d e s g r o p a r e
au fost bine păstrate şi n'au trecut din mână in mână până a ajunge la noi. Pa­
tina a fost spălată fără a altera câtuşi de puţin metalul. După determinare, mone­
tele au fost restituite proprietarului, afară de 1 5 bucăţi donate Institutului. Soarta
monetelor restituite nu o cunoaştem.
Sunt în total 3 1 0 piese şi cred că prezintă destulă importanţa pentru a ne
opri puţin a s u p r a lor şi a le examina mai de aproape.
Monetele acestui tezaur prezintă o listă întreaga a împăraţilor dela N e r o până
la Septimiu Sever, dela care nu avem nici o piesă, ci numai dela soţia acestuia,
Iuîia D o m n a şi un denar dela CI. Albinus C e s a r . Deci în timp se datează dela
anul 5 4 p . Chr., începutul domniei lui N e r o , până la 2 1 1 p. Chr., moartea lui Septimiu
Sever, sau mai probabil câţiva ani după începutul domniei acestuia ( 1 9 3 p . Chr.).
Din acest şir al împăraţilor dela N e r o la Septimiu Sever, sunt omişi numai cei
cari au p u r t a t p u r p u r a imperială prea scurt timp, pentruca monetele bătute de ei,
puţine la număr, să poată p ă t r u n d e până în aceste părţi dela graniţele imperiului.
Iată tabloul cu numărul de monete aparţinătoare fiecărui î m p ă r a t :

I. Nero 5 denari II. Antoninus Pius si Marcus

2. 2 » Aurelius . . . . . . . i denar
3- 30 » 12. Faustina Senior . . . . 2 6 denari
4- Titus 9 13. Lucius V e r u s . . . 2
5- 13 » 14. Lucilla . . . 2
6. Nerva 55 ti 15- Marcus Aurelius . . . . 1 7
7 . Traianus 77 77 ii 16. Faustina Iunior . . . . IO
8. Hadrianus 77 11 » 17- Commodus . . . . 3
9 . Sabina 66 II 18. Crispina . . . . . . i
1 0 . Antoninus Pius . . . 26 » 19- Albinus Caesar . . . . i
20. Iulia D o m n a . . . i
In afară de aceşti denari imperiali, mai avem o d r a h m ă din L y c a, de pe tim­
pul lui Traian şi o moneta b a r b a r a de argint, imitaţie după un denar imperial.
 Tot în ţinutul Bacăului s'au mai făcut, după câte ştiu, încă două descoperiri
1
numismatice, una la Sascut în cătunul Fântânele, compusă din 73 denari i m p e r a l i
şi alta la mănăstirea Caşin, unde un ţăran a aflat într'un vas de pământ vre-o 2 0 0
denari imperiali, dintre cari au putut fi determinaţi numai 36, dela împăraţii Titus,
2
Domitian, Traian, Antonin Piui şi Sabina, ceilalţi fiind risipiţi curând după aflare .
Astfel tezaurul nostru nu a p a r e izolat în ţinutul Bacăului, ci împreună cu alte două
descoperiri tot de denari imperiali, eventual şi altele rămase necunoscute.
Că întreagă Moldova de azi făcea, cel puţin de drept, p a r t e integrantă din
3 4
imperiu e greu de a d m i s . Fapt e că urmele arheologice r o m a n e sunt până acum
aproape total inexistente, înafară de partea de jos a Moldovei, care aparţinea, până
5
la marele val Şiret — Marea Neagră, Moesiei Inferior . Ştim însă că ţinutul ace­
sta dintre Carpaţi şi Nistru, era pus sub s u p r a v e g h e r e a detaşamentelor militare
de t r u p e auxiliare sau legionari din legio V Macedonica, mai apoi din I Italica,
6
cari staţionau la Bărboşi şi mai sus la Poiana, ajutaţi de classis Flavia Moesica .
Un drum r o m a n ducea dela D u n ă r e pe Şiret în sus, trecând pela Bărboşi,
Poiana, apoi pe T r o t u ş şi Oituz prin ţinutul de Sud al Bacăului, pe u r m ă mai de­
7
p a r t e prin pasul Oituzului p â n ă la Breţcu, în Transilvania , unde era un alt castru
8
militar .
Probabil, alte drumuri duceau, tot pe râuri în sus, la celelalte păsuri din Car-
paţii orientali, Ghimeş, Bicaz, Tulgheş, în faţa c ă r o r a trebue să fi existat, în acest
9
caz, iarăşi câte un castru militar, ca în faţa celui dela O i t u z .
Bacăul, ca şi celelalte două localităţi, Sascut şi mănăstirea Caşin, unde s'au făcut
descoperiri de monete imperiale romane, cad în apropierea drumului roman ce ducea
la Breţcu, iar drumurile cari ar fi dus la păsurile Ghimeş, Bicaz şi Tulgheş, de-
asemenea ar fi străbătut acest ţinut, aşa î.icât aceste descoperiri de monete nu tre­
bue să ne surprindă. Ţinutul acesta, străbătut de drumul sau drumurile ce duceau
s p r e Ardeal, trebue să fi fost des cercetat de negustorii romani, pentru a-şi pro­
cura mai ales produse brute, în schimbul frumoşilor lor denari de argint sau a di­
feritelor fabricate industriale. Schimbul comercial dintre populaţia romană, aşezată
în Sudul Moldovei, în jurul castrelor şi întăriturilor militare şi între populaţia bar­
bară care ocupa tot restul teritoriului dintre Carpaţi şi Nistru, va fi fost destul
de activ, în vremurile de linişte şi pace în aceste părţi.
Astfel, dacă românismul a p ă t r u n s în partea de jos a Moldovei prin soldaţii

1. G. M o i s i l , Tezaure monetare din România, 166 ş i 170 c u n o t a 3. N u m a i pentru Dacia, graniţa

n o 34, î n Bul. Soc. Num. Rom., X I (1914). e i r ă s ă r i t e a n ă , v e z i ş i h a r t a D a c i e i , la s f â r ş i t u l s u p -
2. Ibidem, n o . 32. p l e m e n t e l o r d i n C. I. L. III.
3. P t o l e m e u c o n s i d e r ă ţ i n u t u l d i n t r e Car|. a ţ i şi 5. Cf. V. Pârvan, Castrul dela Poiana, pp.
Şiret ( = H i e r a s u s ) , p â n ă s p r e i s v o a r e l e lui, ca apar­ 22 sqq.
ţinând Daciei, iar teritoriul dela Şiret până dincolo
6. V. Pârvan, Castrul dela Poiana, p p . 22 s q q .
d e N i s t r u , M o e s i e i I n f e r i o a r e . Cf. C. M ü l l e r , Tabulât
in Caudii Ptolemaei Geographiam, P a r i s i i s , iox)i,t. I X . 7. V . Pârvan, Castrul dela Poiana, p. 27 s q .
4. Cf. V . P â r v a n , Castrul dela Poiana şi drumul 8. P e n t r u a c e s t c a s t r u v e z i E m . P a n a i t e s c u , Le
roman prin Moldova de jos, e x t r a s d i n Analele Ac, limes dacique, nouvelles fouilles et nouveaux résultats,
Rom., seria I I , t. XXXVI, Bucureşti 1913, p. 27 e x t r a s d i n Bulletin de la section hist. de l'Academie
începuturile vieţii romane la gurile Du-
sq. ; i d e m , Roumaine, t. X V , B u c a r e s t , 1929.
nări}, p ; 49 i d e m Getica, p . 128 şi R a d u V u l p e , Pi- 9. Cf. E m . P a n a i t e s c u , Le limes dacique, p. 11
1
roboridava, î n „Viaţa Românească' , X X I I I (1981),,p. e u n o t a 4.
aşezaţi în cástrele lor şi prin populaţia r o m a n ă aşezată în jurul acestor centre mi­
1
litare sau chiar în aşezări civile independente, cum este cea dela Ş e n d r e n i , în tot
restul ţinutului Moldovei, contactul cu lumea şi civilizaţia r o m a n ă nu s'a putut face
atât prin soldaţii cari rareori vor fi fost văzuţi trecând din Moldova de jos s p r e
Ardeal sau invers, pe drumurile amintite, cât mai ales prin clasa aceasta a ne­
gustorilor întreprinzători şi îndrăsneţi, cari se încumetau să pătrundă, în afacerile lor,
până cine ştie unde, adânc în mijlocul populaţiei b a r b a r e , căci e ştiut că pretutin­
deni negustorul r o m a n a trecut întotdeauna dincolo de graniţa stabilită şi păzită
de armata r o m â n ă .
Dacă până acum nu avem decât trei descoperiri de monete imperiale în Moldova,
înafara liniei efective de graniţă a imperiului, aceasta poate să fie o simplă în­
tâmplare. Altele au putut scăpa nesemnalate şi multe vor sta ascunse încă în pă­
mânt. D a r chiar numai aceste trei descoperiri pe cari le cunoaştem p â n ă acum,
sunt suficiente pentru a ne a t r a g e atenţia asupra raporturilor schiţate mai sus,
dintre lumea r o m a n ă şi populaţia dinafară graniţei imperiului, la Dunărea de jos.
Interesantă e prezenţa în tezaurul nostru, a unei d r a h m e din Lycia. Ea tre-
bue explicata ca fiind adusă din Asia mică de vre-un soldat din trupele auxiliare
dela Bărboşi sau Poiana, sau de vre-un negustor de origine orientală, aşezat în
ţinutul Moldovei de jos. Greutatea acestei d r a h m e de argint nu diferă aproa­
pe de loc de cea a denarilor (exemplarul nostru cântăreşte 3 , 1 2 gr.), astfel că
uşor a putut fi pusă în circulaţie printre denarii romani, cu t o a t e că legenda gre­
2
ceasca se poate citi cu uşurinţă şi a z i .
D e obicei, în descoperirile de tezaure numismatice, lăcute înăuntrul Imperiului
roman, cel mai m a r e număr de monete aparţine ultimilor împăraţi şi cu cât un
împărat este mai depărtat de data îngropării tezaurului, cu atât are mai puţine mo­
nete. Tezaurul nostru nu păstrează în întregime această ordine, ci prezintă un as­
pect special, condiţionat de anumite împrejurări locale.
împăraţii dela N e r o până la N e r v a au un n u m ă r mic de monete, între 1 şi
1 3 , afară de Vespasian care a r e 3 0 . Cele mai multe sunt din timpul lui Traian,
Hadrian şi Antoninus Pius. Traian are 7 7 de bucăţi, H a d r i a n împreună cu cele ale
soţiei sale Sabina are 8 0 , Antoninus Pius cu ale Faustinei 5 3 . Urmează Marcus Au-
relius având, împreună cu ale Faustinei şi cu ale lui Lucius V e r u s şi Lucilla, 3 1 de
bucăţi, iar urmaşul său C o m m o d u s abia are, împreună cu una a Crispinei, 4 mo­
nete, deşi tezaurul nu se opreşte aici ci m e r g e până la Septimiu Sever, din timpul
căruia avem o singură monetă dela Iulia D o m n a şi alta dela Albinus Caesar ( 1 9 3 —
1 9 7 p . Chr.). Deci o scădere simţitoare se observă în numărul monetelor începând
încă cu Marcus Aurelius, iar dela cei din u r m ă împăraţi, dela cari ne-am aştepta
să avem mai multe monete, avem cele mai puţine.
Faptul acesta că ultimii împăraţi, în tezaurul nostru, sunt slab reprezentaţi,
cu un n u m ă r foarte mic de monete, cred că trebue explicat ca fiind un efect al
stricării bunelor raporturi dintre negustorii romani şi lumea b a r b a r ă . In timpul

1. V. Pârvan, Castrul dela Poiana, p p . II — 14. î n t â l n e s c în m a i m u l t e t e z a u r e d i n G e r m a n i a liberă,

2. A s t f e l d e d r a h m e d i n L y c i a , a v â n d u n c u r s v e z i K. R e g i i r g î n Zeitschrift für Numismatik, XXIX
mai l a r g şi Înafara graniţelor acestei provincii, se (1912), p . 235 şi 236, n o t a 4.
domniei lui Marcus Aurelius, o m a r e t u r b u r a r e se produce la Dunăre, provocată de
mai multe popoare, în fruntea cărora steteau Quazii şi Marcomanii. în luptele ace­
stea iau parte şi Costobocii, o seminţie dacică liberă, locuind în ţinutul Maramure­
1
şului . Graniţa dunăreană e serios periclitată, barbarii pătrund p â n ă la Aquileia, în
Italia. Marcus Aurelius moare, fără a putea asigura liniştea la graniţa dunăreană a
imperiului.
Puternica mişcare de popoare, avându-şi centrul de atac la D u n ă r e a de sus
şi de mijloc, trebue sâ-şi fi avut repercursiunile ei destul de g r a v e şi asupra ţinu­
tului dela Dunărea de jos, poarta de intrare în imperiu a barbarilor din Răsăritul
Europei. T u r b u r a r e a continuă p e timpul lui Commodus, amestecându-se şi unii Daci
liberi, A a x o ! ol nposopoif prin cari trebue să înţelegem Daci dinafară lanţului Carpa-
ţilor, căci cei din părţile nord-vestice ale Ardealului şi din ţinutul Maramureşului,
3
sunt cunoscuţi sub denumirea de C o s t o b o c i . Clodius Albinus şi Pescennius Niger
a v u r ă de luptat, tot în timpul domniei lui Commodus, cu barbarii de dincolo de
Dacia* (dincolo faţă de Roma), adică cu neamurile din Bucovina şi Moldova de
azi. Nesiguranţa, în ţinutul dintre Carpaţi şi Nistru, devenind şi mai m a r e pentru
negustorul roman care a r fi încercat să p ă t r u n d ă în ţinutul b a r b a r , schimburile
comerciale au trebuit să înceteze a p r o a p e cu desăvârşire, chiar pentru un ţinut
imediat vecin cu teritoriul roman.
D u p ă Commodus, graniţa dela D u n ă r e a de j o s a imperiului va fi tot mai mult
t u r b u r a t ă de noi barbari. în locul Roxolanilor sarmatici, vechii duşmani ai Roma­
nilor în aceste părţi, a p a r Carpii, în văile Şiretului şi Prutului, ca vecini imediaţi
5
ai imperiului . în curând, probabil în primul deceniu al sec. III p . Chr., Goţii
6
ajung la Marea N e a g r ă şi D u n ă r e . Astfel la începutul sec. III p . C h r . situaţia la
Dunărea de j o s e cu totul schimbată. î n locul vechilor duşmani a p a r noi popoa­
re germanice, cari presează periculos graniţa imperiului. D e o reluare a vechi­
lor relaţii comerciale nu va mai putea fi vorba. Vremurile de linişte dinainte de
răsboaiele lui Marcus Aurelius la D u n ă r e nu se mai întorc.
î n g r o p a r e a tezaurului s'a putut lace cel mai curând
în timpul domniei lui Septimiu Sever. Există însă o
monetă barbară, imitaţie în argint a unui denar roman
imperial, care ne-ar putea îndreptăţi să admitem even-
F 5 g 4 tualitatea unei îngropări mai târzii decât domnia lui
Septimiu Sever. Calitatea argintului acestei imitaţii este
bună, aşa cum se întâlneşte la denarii romani dinainte de Caracalla. P e revers e
reprezentată o figură omenească, pe cap cu coroana d e raze (vezi fig. n o . 4 şi mai
jos tabloul, monetelor sub n o . 2 2 ) , aşa cum obişnuit se reprezintă, p e monetele
r o m a n e ale secolului III p . Chr., zeul Sot. A r fi deci o contrafacere b a r b a r ă a unui
denar roman din secolul II p . Chr., după un model mai nou, obişnuit în sec. III.

1. CF. C. DICULESCN, Die Wandalen und die Go­
ten in Ungarn und Rumänien, LEIPZIG 1923, P. 2 SI
NOTA 3.
2. DIO CASSIUS, LXXII, 3, 3.
3. DIO CASSIUS LI_CUNOASTE §I EL SUB ACEST NU-
ME, LXXI, 12, 1.
4. ÖITSP -RIJV AAXTAV, DIO CASSIUS, LXXII, 8, 1.
5. TH. MOMMSEN, Römische Geschichte, VOL. V,
BERLIN 1909, P. 216 SQ.
6. C. DICULESCU, o. c, P. 8.
In cazul acesta, data îngropării tezaurului t r e b u e pusă şi ea In sec. UI p . Chr.,
după Septimiu Sever.
In concluzie, tezaurul n o s t r u reprezintă capitalul în n u m e r a r al unui b a r b a r ,
provenit din schimbul comercial destul de viu până pe timpul lui Marcus Aurelius,
dintre negustorii romani delà Dunărea de jos şi lumea b a r b a r ă vecină, L a acest ca­
pital, după Marcus Aurelius, nu s'au mai putut adăuga, din cauza întreruperii rela­
ţiilor comerciale, decât 4 monete din timpul lui Commodus, una delà Albinus, una de­
là Iulia D o m n a şi mai târziu poate o imitaţie barbară, pentru ca în cele din u r m ă
să fie îngropat în pământ, în împrejurări pe cari nu le putem preciza.
Şi acum încă o observaţie. Toate piesele acestui tezaur sunt de argint. Acea­
sta este caracteristica tuturor tezaurelor din sec. I—III p . C h r . aflate înafara g r a ­
niţelor imperiului. Mărfurile pe cari negustorii romani le c u m p ă r a u delà barbari,
nici odată nu erau atât de scumpe încât să nu le poată plăti în denari de argint.
Deasemenea se puteau uşor dispensa de monetele de bronz, . cari se folosiau nu­
1
mai în tranzacţiile comerciale cu totul m i c i . La aceste a r g u m e n t e , pentru tezau­
rele delà noi, se poate adăuga preferinţa pe care Dacii întotdeauna au avut-o pen­
tru monetele de argint. T o a t e imitaţiile bătute de Daci, după monetele greceşti şi
2
r o m a n e mai în urmă, sunt de a r g i n t .
• *
Dau mai jos, determinarea pieselor ce compun acest tezaur, după H . Cohen,
Description des monnaies frappées sous l'empire romain, ediţia a doua, iar cele cari
nu sunt trecute în această ediţie, după ediţia întâi. La cele cari diferă puţin de
descrierea lui Cohen, voi arăta deosebirea. Aranjarea e cronologică şi în ordine
alfabetică, după legenda de pe revers. Cele 1 5 exemplare ce se păstrează în co­
lecţiile Institutului sunt însemnate cu *.

1. Nero.
2 8
a. 54—68 p. Chr. : Augustus Germanicus, Cohen , 45; luppiter Custos, Cohen , 121 ; Salus,' Cohen» 314 şi 318 (2 ex.).
In total 5 bucăţi. Greutatea 15.64 gr.

2. Galba.
a. 68—69 p. Chr. : S. P. Q. R. / O B / C. S. (în 3 rânduri), Cohen*, 287 (2 ex.)
In total 2 bucăţi. Greutatea 6.2 gr.

3. Vespasianus.
8
a. 69-79 p. Chr.: Annona Aug., Cohen», 28; Iovis Custos, Cohen , 222 ( 2 ex.); ludaea, Cohen», 229; Augur tr t
pot., Cohen», 43.
1
a. 70 p. Chr. : Cos. iter tr. pot., Cohen , 34 (4 ex.).
8
a. 71 p. Chr. : Cos. III, Cohen , 95.
2 2
a. 72-73 p. Chr. : 5 . P. Q. R., Cohen , 617 ; Victoria Augusti, Cohen , 618* (2 ex.).
2
a. 74 p. Chr. : Pon. Max. tr. p. Cos. V, Cohen , 362 (2 ex.) şi 364.
8
a. 72-75 p. Chr. : Pontif. Maxim., Cohen , 387 (2 ex.).
8
a. 75 p. Chr. : Pon. Max. tr. p. Cos. VI, Cohen , 366 (8 ex.).
8
a. 76 p. Chr. : Cos. VII, Cohen , 121 şi 122.
2
a. 77—78 p. Chr. : Cos. VIII, Cohen , 125.
2
a. 78 p. Chr. : Imp. XIX, Cohen , 215.
In total 30 bucăţi. Greutatea 91,88 gr.

i, Cf. K. Regling, în Zeitschrift fur Numisma- 2. Cf. V. Pârvan, Getica, pp. 603—605.
tik, XXIX (1912), pp. 213 sqq.
 3. T i t u s .

a. 6 9 —79 p . C h r . : reversul fără legendă, Cohen», 3 9 2 .

2
a. 7 4 p . C h r . : Pontif, tr. p. Cos. III, C o h e n , 1 6 1 .
a. 7 9 p . C h r . : Tr. p. VIII1 Imp. XV. Cos. VII. P. P., Cohen», 295.
a. 8 0 p. C h r . : Tr. p. IX Imp. XV Cos. VII P. P., C o h e n ' , 3 0 1 ( 2 e x . ) , 3 0 9 , 3 1 8 , 3 1 9 şi 3 2 1 .
In total 9 bucăţi. G r e u t a t e a 2 5 , 5 8 g r .

5. D o m i t i a n u s .

a. 7 3 p . C h r . : reversul fără legendă, C o h e n ' , 6 6 4 .

2
a. 7 6 p . C h r . : Cos. V, C o h e n , 5 1 .
Ceres Augusta, C o h e n ' , 3 0 ; Princeps Iuveniuiis, C o h e n , 3 9 3 .
a. 7 7 - 7 9 p . C h r . : 3

a. 8 0 p. C h r . : Princeps Iuventutis, C o h e n , 3 8 6 ş i 3 9 9 . 8

a. 8 5 p . C h r . : Imp. VIIII Cos. XI cens. pot. P. P., Cohen', 1 8 0 .

a. 8 7 p . C h r . : Imp. XIIII Cos. XIII cens. p. P. P., C o h e n ' , 2 1 7 .
a. 9 0 p . C h r . : Imp. XX Cos. XV cens. p. P. P., Cohen', 2 5 9 .
a. 9 2 p . C h r . : Imp. XXII Cos. XVI cens. p. P. P., C o h e n ' , 2 7 8 ş i 2 5 9 .
a. 9 3 p . C h r . : Imp. XXII Cos. XVI cens. p. P. P., C o h e n ' , 1 3 9 .
a. 9 3 p . C h r . : Cf. C o h e n ' , 2 8 3 : I M P C A E S D O M 1 T A V G G E R M P M T R P XIII. Capul î n c o r o n a t c u lauri s p r e dr
Rv. I M P X X I I C O S XVI C E N S P P P . Pallas c u l a n c e , fulger şi s c u t . (La C o h e n fără s c u t ) .
In total 1 3 b u c ă ţ i . G r e u t a t e a 4 1 , 5 g r .

6. Nerva.
a. 9 7 p . C h r . : Aequitas August., C o h e n , 6 ş i 9 ; Concordia exercituum, C o h e n ' , 2 0 ; Fortuna Augusti, C o h e n ' , 7 1 .
8

a. 9 8 p . C h r . : Imp. II Cos. IUI P. P., C o h e n ' , 8 9 * .

In total 5 bucăţi. G r e u t a t e a 1 6 , 3 gr.

7. T r a i a n u s .

a. 1 0 0 p. C h r . : P. M. tr. p. Cos. III P. P., Cohen», 2 1 4 şi 2 2 3 .

a. 1 0 1 - 1 0 2 p . C h r . : P. M. tr. p. Cos. IUI P. P., C o h e n ' , 2 4 2 ( 3 e x . ) ş i 248*.
a. 1 0 5 p . C h r . :Cos. V P. P. S. P. Q. R. Optimo Princ, C o h e n ' , 8 9 ( 2 e x . ) ; Dac. Capta (în e x e r g ă ) Cos. V P.
P. S. P. Q. R. Optimo Princ, C o h e n ' , 1 2 1 .
a. 1 0 4 - 1 1 0 p . C h r . : Cos. V P. P. S. P. Q. R. Optimo Princ, C o h e n ' , 6 8 ( 4 e x . ) , 7 4 ( 2 e x . ) , 7 5 ( 4 e x . ) , 7 6 * ( 4 e x . ) ,
8 3 ( 2 ex.), 8 5 ( 6 ex.), 8 6 (6 e x . ) ; Piet. (în e x e r g ă ) Cos. V P. P. S. P. Q. R. Optimo Princ,
C o h e n ' , 1 9 9 ; S . P. Q. R. Optimo Principi, C o h e n ' , 3 9 4 , 4 0 2 , 4 0 3 , 4 1 7 , 4 8 1 (3 ex.), şi 5 7 1 ;
Vesta (în e x e r g ă ) Cos. V P. P. S. P. Q. R. Optimo Princ, C o h e n ' , 644. (4 e x . )
a. 1 0 4 — 1 1 0 p . C h r . : Cf. C o h e n ' , 7 6 : I M P T R A I A N O A V G G E R D A C P M T R P . B u s t u l î n c o r o n a t c u lauri s p r e dr.
Rv. C O S V P P S P Q R O P T I M O P R I N C . Victoria în picioare spre st. p e un postament,
ţinând o c o r o a n ă şi o r a m u r ă d e p a l m i e r . C o h e n n u c u n o a ş t e d e c â t Victoria s t â n d p e scuturi,
S. P. Q. R. Optimo Principi, C o h e n ' , 3 7 2 ; Via Traiana (în e x e r g ă ) S. P. Q. R. Optimo
a. 1 1 2 - 1 1 7 p . C h r . :
Principi, C o h e n ' , 6 4 8 (2 e x . ) ; Piet. (în e x e r g ă ) S. P. Q. R. Optimo Principi, C o h e n , 2 0 1 . 2

a. 1 1 3 ? p . C h r . : S. P. Q. R. Optimo Principi, Cohen», 5 5 8 .

a 1 1 4 p C h r . : Cos. VI P. P. S. P. Q. R., Cohen», 1 0 5 şi 1 0 8 ; P. M. tr. p. Cos. VI P. P. S. P. Q. R., Cotiem,
2 7 0 ( 2 e x . ) , 2 7 4 (3 ex.), 2 7 6 şi 2 7 8 ( 2 e x . ) ; S. P. Q. R. Optimo Principi, C o h e n , 4 9 7 2

a. 1 1 6 p . C h r . : Fort. Red. (în e x e r g ă ) Parthico P. M. tr. p. Cos. VI P. P. S. P. O. R., C o h e n ' , 1 5 0 ; Parthico

3
P. M. tr. p. Cos. VI P. P. S. P. Q. R., Cohen , 190, 1 9 1 , 277 şi 2 8 0 ; Provid. (în câmp)
P. M. tr.p.Cos. VI P.P. S. P. Q. R., C o h e n ' , 3 1 5 şi 317*.
a. 116 d . C h r . : Cf. C o h e n ' , 3 1 3 * : I M P C A E S N E R T R A I A N O P T I M (sic!) A V G GERM D A C . Bustul încoronat c u
lauri ş i î m b r ă c a t s p r e dr.Rv. P R O V I D (în c â m p ) P A R T H I C O P M T R P C O S VI P P S P Q R.
Providentia.
In total 7 7 bucăţi. G r e u t a t e a 241,1 g r .

8. H a d r i a n u s .

a. 117 p . C h r . : Concord. (în e x e r g ă ) Parthic. Divi Traiani Aug. f. P. M. tr. p. Cos. P. P., C o h e n ' , 2 5 0 .
a. 118 p . C h r . : Concord. (în exergă) P. M. tr. p. Cos. II, C o h e n ' , 2 5 2 ; Fort. Red. (în exergă) P. M. tr. p. Cos. II,
C o h e n ' , 7 4 5 ; lustitia (în e x e r g ă ) P. M tr. p. Cos. II, C o h e n ' , 8 7 7 (3 e x . ) ; Pax (în e x e r g ă )
P. M. tr. p. Cos. II, C o h e n ' , 1 0 1 5 ; Pietas (în c â m p ) P. M. tr. p. Cos. II, C o h e n , 1027 ; 3

Vot. Pub. (în c â m p ) P. M. tr. p. Cos. II, C o h e n ' , 1 4 7 5 .

a. 1 1 8 p . C h r . : Cf. C o h e n ' , 2 5 2 * : I M P C A E S A R T R A I A N HADRIANVS AVG. Bustul c u c o r o a n a d e lauri, h a i n ă şi
lorica, s p r e dr.Rv. C O N C O R D (în e x e r g ă ) P M T R P C O S II. Concordia ş e z â n d s p r e s t .
şi ţinând o p a t e r ă ; î n a p o i o s t a t u e t ă a zeiţei S p e s . Fără cornul abundenţii sub scaun, c u m e
la C o h e n .
a. 1 1 9 ? p . C h r . : Cf. Cohen*, 2 5 5 : I M P C A E S A R T R A I A N H A D R 1 A N U S A V G . Capul c u c o r o a n a d e lauri s p r e dr.
Rv. C O N C O R D (în e x e r g ă ) P M T R P C O S III. Concordia, ş e z â n d s p r e st. ş i ţ i n â n d î n m â n ă
o p a t e r ă : sub scaun cornul abundenţii; î n a p o i o s t a t u e t ă a zeiţei S p e s .
a. 128 - 1 3 2 p . C h r . : Aegyptos, C ohen*, 9 9 ş i 1 0 6 ; Africa, C o h e n , 1 3 8 (2 e x . ) ; Alexandria, C o h e n , 1 5 2 ; Nilus,
2 2

2
Cohen , 989.
a. 1 1 9 — 1 3 8 p. C h r . : Annona Aug., Cohen», 1 7 2 ; Cos. III, C o h e n . 3 3 5 (3 ex.), 3 4 0 , 3 7 4 (2 ex.), 3 7 9 ( 2 e x . ) , 3 8 0 , 3 9 4
8

şi 3 9 9 ; Fel. P. R. (în exergă) P. M. Ir. p. Cos. III, C o h e n / . 6 0 0 ; Fides Publica, C o h e n , 7 1 6 3 2

şi 7 1 7 ; Fortuna Aug., C o h e n , 7 6 2 ; Hilar. P R. (în c â m p ) P. M. ir. f. Cos III, C o h e n ,

8 2

8 1 5 ; Hispania, C o h e n , 8 2 2 ; Moneta Aug., C o h e n , 9 6 3 (2 ex.) ş i 9 6 6 ; P. M. tr. p. Cos. III,

2 2

2
C o h e n , 1 0 7 2 , 1 0 8 9 , 1 0 9 8 , 1 1 0 2 , 1 1 0 3 , 1 1 1 4 , 1 1 2 0 (2 e x . ) , 1 1 4 0 (3 e x . ) , 1 1 5 2 , 1 1 5 5 (2 ex.) ş i 1 1 6 2 ;
Pro. Aug. (în c â m p ) P. M. tr. p. Cos. III, C o h e n , 1 1 9 8 ; Provideniia 2
Aug. C o h e n , 1 2 0 1 ;
2

2 2
Sal. Aug. (în e x e r g ă ) P. M. tr. p. Cos. III, Cohen , 1 3 2 4 ş i 1 3 2 7 ; Salus Aug., Cohen ,
1329, 1334 ş i l 3 3 5 ; Telus Stabil, C o h e n , 1 4 2 5 ; Tranquillitas 2
Aug. (împrejur) Cos. III
(în e x e r g ă ) , C o h e n , 1437 ; Victoria Aug., C o h e n , 1 4 5 4 .
2 2

a. 1 1 9 - 1 3 8 p . C h r . : Cf. Cohen», 3 3 0 * : HADRIANVS-AVGVSTVS. Capul gol s p r e dr., nu bustul c u c o r o a n a d e

lauri, c u m e l a C o h e n . Rv. C O S . III. Hercules.
2
Cf. C o h e n , 3 5 3 : H A D R I A N U S — A V G V S T V S . Capul încoronat c u lauri s p r e dr., n u b u s t u l .
Rv. C O S III. Virtus.
Cf. Cohen*, 3 5 8 : H A D R I A N V S — A V G V S T V S . Capul î n c o r o n a t c u lauri s p r e dr., n u b u s t u l .
Rv. C O S III. Victoria.
2
Cf. C o h e n , 3 9 0 : H A D R I A N V S - A V G V S T V S . Capul încoronat c u lauri s p r e dr., n u b u s t u l .
Rv. C O S III. Spes.
2
Cf. C o h e n , 3 9 5 : H A D R I A N V S AVGVSTVS, nu şi P . P . c u m e la C o h e n . Capul î n c o r o n a t c u
lauri s p r e dr. Rv. C O S III. Pudicitia.
2
Cf. C o h e n , 6 0 2 : H A D R I A N V S — A V G C O S III P P . Capul î n c o r o n a t c u lauri s p r e dr., n u g o l .
Rv. F E L I — C I — T A S A V G . Felicitas.
2
Cf. C o h e n , 7 1 2 * : H A D R I A N V S — A V G C O S III P P . Capul î n c o r o n a t c u lauri. Rv. FELICITAT
(împrejur) A V G V S T I (în e x e r g ă , n u t o t împrejur, c u m s e arată l a C o h e n ) . Corabie,
2
Cf. C o h e n , 7 8 7 : H A D R I A N V S A V G C O S III. Capul î n c o r o n a t c u lauri s p r e dr. Rv. FORTV-
NAE REDVCI. Fortuna ş e z â n d s p r e st. ş i ţinând u n corn d e a b u n d e n ţ ă şi u n gubernaculum,
care nu e aşezat pe un glob. Cf. e t C o h e n , 7 8 2 . 2

In total 71 bucăţi. G r e u t a t e a 2 2 5 , 4 3 gr,

9. S a b i n a , s o ţ i a lui H a d r i a n u s .

a. 1 2 6 — 1 3 7 p . C h r . : Concordia Aug., C o h e n , 1 2 (3 e x . ) ; lunoni Reginae,

2 2
Cohen , 4 3 ; Veneri Genetrici, CohenI
73 (2 ex.).
In total 6 bucăţi. G r e u t a t e a 19,16 g r .

10. Antoninus Pius.

a. 1 3 8 p . C h r . : Aug. Pius P. M. tr. p. Cos. des. II., C o h e n , 67*. 2

a. 1 3 9 p . C h r . : Aug. Pius P. M. tr. p. Cos. II, C o h e n , 9 3 ; Tr. p. Cos. II, C o h e n , 8 7 3 .

2 2

a. 1 3 9 p . C h r . : Cf. C o h e n , 8 3 1 : A N T O N I N V S — A V G P I V S P P . fără T R . P . C O S III. C a p u l g o l s p r e dr. Rv. T R -

2

P - C O S II. Pax.
a. 1 4 0 — 1 4 3 p. C h r . : Aequitas Aug., C o h e n , 1 4 ; Annona Aug., Cohen*, 3 3 ; Clementia Aug., Cohen", 1 2 4 ; Genio
2

Senatus, C o h e n , 3 9 8 ; Genius Pop. Romani, C o h e n , 4 0 5 ; Tr. p. Cos. III, î n e x e r g ă Italia,

2 3

2 2
Cohen , 4 6 6 ; Tr. p. Cos III, C o h e n , 8 8 8 .
2
a. 1 4 3 p . C h r . : Cf. C o h e n , 4 3 7 * ; A N T O N I N V S A V G P I V S P P C O S 111, fără T R . P . C a p u l încoronat e u lauri s p r e
dr. Rv. IMPERATOR II. Victoria.
2
a. 1 4 5 p . C h r . : Cos. IUI, Cohen , 344.
2
a. 1 4 8 p . C h r . Cos. IUI,
: C o h e n , 2 8 3 şi 3 0 1 .
2
a. 1 4 9 p . C h r . : Cos. IUI, C o h e n , 2 4 0 , 2 5 2 , 2 8 1 ş i 2 8 4 (3 e x . ) .
a. 1 5 4 p . C h r . : Cos.IUI, Cohen», 2 9 1 .
a. 1 5 7 p . C h r . : Tr. pot. XX Cos. IUI, Cohen», 1 0 2 3 .
2
a. 158 p . C h r . : Tr. pot. XXI Cos. IIII, C o h e n , 1 0 3 8 .
2
fără T R P XXII. Capul î n c o r o n a t c u lauri s p r e
a. 1 5 9 p . C h r . : Cf. C o h e n , 1 1 0 2 * : A N T O N I N V S A V G P I V S P P ,
dr. Rv. V O T A S O L D E C II C O S IIII. Antonims Pius.
a. 1 4 5 — 1 6 1 p . C h r . : Tr. pot. Cos. IIII, Cohen?, 9 3 9 .
In total 2 6 bucăţi. G r e u t a t e a 8 2 , 6 g r .

11. Antoninus Pius şi Marcus Aureliuş Caesar.

a. 1 4 0 p . C h r . : Aurelius Caesar Aug. Pii f. Cos., C o h e n , 1 5 . 8

1 bucată. Greutatea 3,05 gr.

 12. Faustina Senior, s o ţ i a Iui A n t o n i n u s P i u s .

. 1 3 8 - 1 4 1 p . Chr. Concordia Aug., C o h e n , 1 5 1 .

:
3

. 1 4 1 — 1 6 1 p . Chr. : Aetemitas, C o h e n , 2 6 ( 3 ex.), 3 2 (2 ex.), 3 4 (2 ex.) ; Augusta,

2
Cohem, 32, Cohen , 73, 78, 2

(3 ex.), 1 0 4 (8 e x ) , 108, 119, 1 2 0 ş i 1 2 4 ; Pietas Aug., C o h e m , 2 3 4

In total 2 6 bucăţi. G r e u t a t e a 8 4 , 1 g r .

13. Marcus Aurelius.

1 4 1 - 1 4 3 p. Chr.: Honos, C o h e n , 236.2
a. 1 6 5 p. Chr. : P. M. tr. p. XIX Imp. III Cos. III,
144 p . C h r . : Cos. des. 11, Cohen*, 1 0 0 . Cohen», 4 8 t .
2
1 4 5 — 1 4 6 p . C h r . Cos. II, C o h e n , 1 0 5 (2 ex.).
: a. 167 p. Chr. : Tr. p. XXI Imp. IUI Cos III, C o ­
149 p . C h r . : Tr. pot. III Cos. 11, Cohen», 6 1 8 . hen', 882.
2
156 p . C h r . : Tr. p. X Cos. II, C o h e n , 7 0 3 . a. 168 p. Chr. : Tr. p. XXII Imp. IUI Cos. III, C o ­
160 p. C h r . : Tr. p. XIIII Cos. II, Cohen», 7 6 2 . 2
hen , 892.
162 p . C h r . : Concord. Aug. tr. p. XVI, î n e x e r g ă a. 1 6 9 p . Chr. : Liberal. Aug. V Cos. III, C o h e n , 4 1 2 . 2

Cos. III, Cohen», 3 5 . 2

a. 1 7 1 p . Chr. : Cos. III, C o h e n , 1 1 4 .
163 p . C h r . : Concord. Aug. tr. p. XVII, î n e x e r g ă a. 1 7 5 p . Chr. : Imp. VII Cos. Ill, Cohen», 3 2 8 .
Cos. III, C o h e n , 4 0 2
După moarte: Consecratio, 2
Cohen , 9 1 .
2
175 p . C h r : Cf. C o h e n , 3 2 2 : M A N T O N I N V S A V G - G E R M T R P XXIX, (La C o h e n l i p s e ş t e G E R M . ) . C a p u l
cu c o r o a n a d e lauri s p r e dr. Rv. I M P VIIC O S III. Genius.
In total 17 bucăţi. G r e u t a t e a 5 4 , 5 gr.

14. Lucius Verus.

164 p . Chr. : Tr. p. IUI Imp. II Cos. II, Cohen», 2 2 9 .
166 p . Chr. : Pietas Aug. tr. p. VI Cos. II, C o h e n , 1 3 1 . 2

In total 2 bucăţi. G r e u t a t e a 6 , 7 5 gr.

15. L u c i l l a , s o ţ i a lui L u c i u s V e r u s .

Concordia, C o h e n , 6|; Venus Victrix,

2 2
Cohen , 90.
2 bucăţi. G r e u t a t e a 5 , 7 8 g r .

16. Faustina Iunior, soţia lui M. Aurelius.

161—180 p. Chr.: Augusti Pii FU., C o h e n , 2 4 ; Concordia, Cohen», 4 2 ş i 5 4 ; Diana Luci/., C o h e n , 8 5 ; Ft

2

cunditas, C o h e n , 9 9 (2 ex.) ; limoni Reginae, C o h e n , 1 3 9 ; Salus, C o h e n , 197 ; Venus, C o h e n ,

2 2 2 2

266 ; Vesta, C o h e n , 2 8 6 . 2

In t o t a l 1 0 bucăţi. G r e u t a t e a 32,05 g r .

17. Commodus.
179 p . C h r . : Tr. p. IUI Imp. III Cos. II P. P., Cohen», 7 7 1 .
180 p . C h r . : Tr. p. V Imp. IUI Cos. IIP. P., Cohen», 7 9 1 .
1 9 1 - 1 9 2 p. Chr.: Vota solu. pro sal. P. R., C o h e n , 984*. 2

3 bucăţi. G r e u t a t e a 8 , 9 5 .

18. Crispina, s o ţ i a lui C o m m o d u s .

1 7 7 - 1 8 3 p. Chr.; Venus, Cohen», 3 5 .

1 bucată. G r e u t a t e a 3 , 1 4 g r .

19. Albinus Caesar.

2
1 9 3 - 1 9 7 p. Chr.: Romae Aeternae, Cohen , 6 1 .
1 bucată. Greutatea 3,1 gr.

2 0 . Iulia Domna, soţia lui Septimius Severus.

2
187—217 p. Chr.: Veneri Victrici, Cohen , 1 9 4 .
1 bucată. Greutatea 3,16 gr.
 21. L y c î a — T r a i a n , d r a c h m ă .

a. 9 8 - 9 9 p . Chr. : A V T KAIC NER T P A I A N O C C E B TEPM. Capul lui T r a i a n , încoronat c u lauri spre dr.
Rv. AHM ( a p x ' ^ s ) E S (ouaias) n i A T ( o s ) B . D o u ă lire. Cf. M i o n n e t , Description de médailles
antiques, III, 431,4 et B . Head, Historia Nummorum, 694.
1 bucată. G r e u t a t e a 3,12 g r .

2 2 . D e n a r b a r b a r * , imitat d u p ă u n d e n a r r o m a n i m p e r i a l .

C a p u l unui î m p ă r a t , î n c o r o n a t c u lauri, s p r e dr., fără b a r b ă , fata umflată, n a s u l a s c u ţ i t , b u z e l e foarte s u b ţ i a t e

şi a d u s e î n a i n t e . L e g e n d a e s t e c o m p u s ă d i n litere s a u f o r m e d e litere fără nici u n î n ţ e l e s . Intre litere o r o s e t ă f o r ­
mată d i n 4 p u n c t e . Rv. L e g e n d ă fără î n ţ e l e s . O figură vrând să r e p r e z i n t e p e zeul S o / ( ? ) , d i n faţă, iar c a p u l î n
profil, spre s t â n g a . M â i n i l e d e s c h i s e , iar capul c u totul barbar redat, poartă coroana c u r a z e mari. Figura d e p e
revers e c u mult m a i s l a b tratată d e c â t portretul î m p ă r a t u l u i d e p e faţă. V e z i fig. n o . 4 .
1 bucată. Greutatea 2,95 gr.

Mih. I. Macrea
 P O D U L LUI T R A Í A N D E L A T U R N U - S E V E R I N

T r a i a n , ajungând împărat (Ianuarie, 98 p . Chr.), nu moştenea o situaţie feri­

cită. L a hotarele de răsărit ale vastului imperiu, un popor, care de multă v r e m e
îi neliniştea p e Romani, Părţii, începuseră iar a se mişca. In acelaş timp şi frontie­
rele nord-estice erau periclitate: Dacii, organizaţi de Decebal, necontenit infestau
provinciile r o m a n e din sudul Dunării. Faţă de această situaţie, Traian, cu o clară
viziune a momentului istoric, îşi p r o p u s e să prefacă Dacia în provincie romană,
1
iar Istrul şi Eufratul să le lege prin poduri indisolubil d e imperiu .
Principala arteră fluvială a Europei, maiestoasa D u n ă r e , avea de mai înainte
întreg ţărmul drept ocupat de legiunile romane. Deîa R e g e n s b u r g până la Belgrad,
Vindelicia, Noricum şi Pannonia erau constituite în provincii, cu n e n u m ă r a t e ca­
stele şi lagăre, striate de solidele căi romane. In partea inferioară a cursului său,
D u n ă r e a oglindea deasemenea, de partea dreapta, mal roman, cu o serie de întâ-
rituri puternice. P e laturea dreapta a fluviului, în Moesia, se înălţau următoarele
2
castele mai însemnate: Viminacium, Oescus, Novae, Durostorum, Troesmis . Ace­
ste centre militare erau legate dublu: odată cu „hinterlandul", apoi între ele, prin
drumul cel m a r e dunărean, care, pornind dela Vindonissa de pe Rin, m e r g e a tot
pe ţărmul drept al Dunării, până la Pontul Euxin. Sistemul acesta de a p ă r a r e era
completat cu „flotile formate fără îndoiala din corăbii joase şi de dimensiuni mici,
însă cari, fără a constitui veritabile instrumente de luptă, demonstrau barbarilor
vecini puterea r o m a n ă mereu t r e a z ă ; iar unele dintre transporturile p e seama sta­
3
tului trebuiau deasemenea să fie uşurate cu ajutorul l o r " . In vederea marei bă­
tălii, Traian îşi întări şi alte poziţii la Dunărea de j o s . Săpăturile întreprinse de
V. P â r v a n în D o b r o g e a au reuşit, printre altele, să determine cu siguranţă că la­
gărele dela Ulmetum, Carsium, precum şi cel dela Bărboşi, în cari rezidau trupele

1. A m m i a n u s M a r c e l l i n u s , X X I V , 8 : „ T r a i a n u s
fertur aliquotiens iurando dicta c o n s u e s s e firmare :
„sic in p r o v i n c i a r u m s p e c i e m redactas v i d e a m Da­
rias ; s i c p o n t i b u s H i s t r u m e t A u f i d u m ( v a r . E u p h r a -
t e m ) s u p e r e m " . R . P a r i b e n i , Optimus Princeps, Mes­
s i n a , 1926, v o l . I, p g . 192, n o t e a z ă : „ L e g g e n d a f o r s e
c r e a t a s i d o p o , m a c h e a l p a r i d e l aelendi Carthago
di C a t o n e , s e g n a l a u n o s t a t o d ' a n i m o " .
2. P a u l y - W i s s o w a , R. E. I V , 2129, s u b Danu.
vins ( B r a n d i s ) . Cfr. şi D r . I u l i u s l u n g , Roemer und
Romanen in den Donaulaendern, E d . IL, I n n s b r u c k
1877, p g . 16.
3. V . C h a p o t , Le monde romain, vol. X X I I din
colecţia „Evolution de l ' H u m a n i t é " , p g . 102.
 1
auxiliare ale acestei regiuni, sunt din epoca lui Traian . Legiunile Moesiei formau
aci un puternic bloc defensiv. Mai mult încă, guvernatorul Moesiei inferioare, con­
trola şi îndepărtata colonie T y r a s , ba chiar şi în Crimea, unde din trupele de ocu­
paţie se cunosc câteva vexillationes din Moesia, în sec. I. p . Chr,, fiind pe u r m a
2
înlocuite cu cele din Capadocia . Pentru o mai m a r e siguranţă şi pentru o mai
bună s u p r a v e g h e r e a duşmanului, acolo unde ridicaseră castele, Romanii trecură şi
pe p a r t e a stângă a Dunării, pe ţărmul advers, unde îşi d u r a r ă capete de poduri,
pe cari le ţineau legate de malul lor prin poduri de pontoane, chiar şi în epocile
8
de lupte, înlesnind circulaţia şi mai ales servind scopurilor militare . V r e o câteva
dintre acestea au fost regăsite şi identificate, p u r t â n d de obiceiu numele localităţii
împreuna cu explicativul „contra" (ex. Contra-Bononia).
Astfel, şi în punctul strategic p e care-1 indică Dunărea, dupăce scapă din strân-
soarea Porţilor d e fier, Romanii îşi mutară p e ţărmul nordic aşezarea, cu acelaş
scop preventiv. A c i luă fiinţă fortificaţia Drobeta — sau, în forma ei populară, de­
i
sigur p e temeiu dacic, Drubeta , — pe locul unei aşezări p r e r o m a n e , cu adânci
5
rădăcini în preistorie, dupăcum dovedesc săpăturile făcute de d. Bărcăcilă , direc­
torul liceului „Traian" din Turnu-Severin. încă înainte de ocupaţia militară a Da­
ciei, Drobeta a fost colonizată de stăpânitorii malului drept al Dunării şi se credea
că a fost promovată la rangul de municipium încă de pe timpul Flaviilor, „deve­
nind o chee de boltă pentru interpretarea pe care o dădea columnei (lui Traian)
6
Cichorius" . Insă în timpul ultim s'a încercat a se arata că Drobeta a devenit mu­
nicipiu abia sub Hadrian, deoarece F L din inscripţie a r fi fost greşit cetit, în loc
7
de E L — prescurtarea lui nomen Aelia — cum se găseşte pe cărămizile m i l i t a r e .
P a r i b e n i conchide: „oricum a r fi, chiar dacă e mai probabil că numai sub Hadrian
s'a putut constitui în formă de municipiu o localitate romană la nordul Dunării, nu
mai există nicio îndoiala, cred, că pentru siguranţa provinciilor Pannonia şi Moe­
sia, Romanii trebuiră mai dinainte să fi cercat să creeze capete de poduri dincolo
8
de fluviu" .
în orice caz, Romanii, cari îşi ştiau organiza până în cele mai mici amănunte cuce­
ririle lor, în procesul subjugării Daciei îşi asigurară trecerea Dunării p r i n t r ' o tenace şi
savantă metodă de încercuire mai întâiu, apoi de perfecţionare a sistemelor. D u p ă
ce prinseră ca'n cleşte toată Dunărea, se icuiră în punctul cel mai vulnerabil şi
cel care, prin concursul naturii, e r a cel mai convenabil unei îndelungate opere
de romanizare. D e aceea, pentru supunerea şi romanizarea întregului neam dacic
— pentru care Dunărea nu constituia un hotar sau un obstacol, nu numai vara,

1. Descoperiri nouă in Scythia Minor, î n A n . 6. P a r i b e n i , o. c, p g . 2 0 5 ,

A c . R o m . , X X X V (i9i3), p g . 48O; Castrul dela Po» 7. Cfr. K u b i t s c h e k , Drobeta in Dacien, în Klio,
iana, ibid., X X X V I (lgl4), p g . 127 ; Histria, I V , ibid., 1910, p g . 2 5 3 . I n a l t e i n s c r i p ţ i i s e î n t â l n e ş t e : Muni­
X X X V I I I (1916). I n a d o u a c o m u n i c a r e P â r v a n r e l e v ă cipium Hadrianam, iar m a i t â r z i u : colonia Septimia
o i n s c r i p ţ i e : classis Flavia Moesica, d u p ă c u m e x i s t a Drobeta, D e a s e m e n e a , V . P â r v a n , Ştiri nouă din Da­
şi o classis Flavia Pannonica. cia Malvensis, A c . R o m . M . S e c ţ . Ist., T . X X X V I ,
2. C h a p o ţ , ibid., p g . 428. B u c , 1913, p g . 1 1 ; P r e m e r s t e i n , Die Dreiteilung der
3. RE., ibid., Provins Dacia, î n Wiener Eranos, W i e n , 1909,pag.
4. RE., V , 1 7 1 0 . 256 s q .
5. V . A l . B ă r c ă c i l ă , Anfiquite'spre'- et protohis- 8. O. c, p g . 206.
toriques des environs de Turnu-Severin, î n Dacia,
I, (1924), p g . 2 8 0 — 2 9 6 .
 1
dar nici i a r n a — era necesar atât din punct de vedere politic cât şi militar; de-
aceea Traian a hotărât zidirea acestui pod, în acest loc.
Romanii ştiau să ridice construcţii durabile. O îndelungată experienţă i-a în­
văţat să realizeze o armonie intre diversele forme ale mijloacelor de comunicaţie,
ajungând ca „poporul care a ridicat podurile cele mai numeroase şi cele mai bine
2
înjghebate să fie totodată acela căruia i se datoreşte cea mai bună reţea de s t r ă z i " .
Creaţie a spiritului lor metodic şi clar, drumurile romane se pot împărţi în două
3
categorii: a) căi de circulaţie şi de comerţ, şi b) căi m i l i t a r e Pornind dela prin­
cipiul matematic, că linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte, căile
militare erau aşternute cu cea mai m a r e perfecţie tehnică, admirata şi astăzi; ele
erau provâzute cu o sumedenie de funcţionari cari le păzeau şi le reparau. Râu­
rile erau supuse prin poduri, deasemenea trainic construite. înainte de triumful
arhitecturii militare romane, barbarii, apoi Grecii, dădură exemplul pontoanelor,
dupăce se făcuse experienţa trecerii pe burdufuri umflate, cari menţineau deasupra
apei pe soldaţi, cum se poate constata pe basoreliefurile asiro-babiloniene, sau p e
piei de cort umplute cu fân, cum a trecut oastea lui Alexandru Macedon Dunărea,
4
în expediţia contra Geţilor (Arrianus, Anab., I, 3, 5). S t r a b o n povesteşte cum în
aceeaş regiune, pe unde a trecut Alexandru Macedon, şi-a făcut Dariu podul, în lup­
tele lui C U Sciţii: iizl tvjv IleuxrjV . . . % x a x â x o XGCXW u i y a s inoirjoe x o £sOyu.a A a p e l o ; . Traian 5

însuş a aruncat odată un pod de pontoane peste Tigru, în războaiele cu Părţii,

1. P e n t r u D a c i , D u n ă r e a e r a m a i c u r â n d u n
fluviu p r i e t e n o s , su£sivoj. S u n t d e s e o r i p o m e n i t e i n -
cursiunile lor în Moesia, p e ţărmul drept al fluviu­
lui. P e n t r u ei a p a I s t r u l u i , c ă r u i a B e s s i i i - a u d a t n u ­
m e l e , era a p ă sfântă, c u m e a Gangelui pentru Inzi
( V i r g i l , Georg. II, 497). I n t a b e l e l e lui C. C i i - h o r i u s (Die
Reliefs der Traianssaule, B e r l i n , 1896-1900), fig. X X X I ,
e înfăţişată o scenă, în care numeroase cete de Daci,
î n c e a r c ă s ă t r e a c ă c ă l ă r i în n o t u n f l u v i u m a r e . U n i i
au crezut a v e d e a aci D u n ă r e a şi p e călăreţii D a c i
t r e c â n d - o p e o p o j g h i ţ ă d e g h i a ţ ă . c a r e s'a r u p t s u b
g r e u t a t e a c a v a l e r i e i . ( D e e x . W . F r o e h n e r , La colon-
ne Trajane, P a r i s , 1 8 7 2 , t a b . X I V ; i s e r a l i a z ă ş i
X e n o p o l , Istoria Românilor din Dacia Traiană, e d .
111, B u c u r e ş t i , v o i . I, p g . 1 0 4 ) . F l u v i u l r e p r e z e n t a t e
într'adevăr d e o a ş a l ă ţ i m e , c u m nu m a i apare p e
c o l u m n ă , n i c i c h i a r In s c e n a p o d u l u i , ş i e f o a r t e pro­
babil că e Dunărea c e a periculoasă ca vad. Insă exa­
minând m a i deaproape scena, nu se poate admite să
fie g h i a ţ ă r u p t ă , a c e e a p e c a r e t r e c D a c i i , p e n t r u c ă
atunci caii n'ar p u t e a înota v o i n i c e ş t e , c u m s e ob­
s e r v ă prea bine, printre valuri. S'a m a i s p u s apoi (E.
P e t e r s e n , Trajans dakische Kriege nach dem Săulen-
relief ersăhll, L e i p z i g , 1899, v o i . I, p g , 35), c ă , d e v r e -
m e c e Dacii p e columnă apar foarte rar călări — ce-
e a c e e adevărat, — atunci „ . . ist e s klar, d a s s s i e
die R o s s e nur z u m P a s s i e r e n d e s F l u s s e s b e n u t z t e n /
c e e a c e e d e s i g u r o e x a g e r a r e . Ş i s'a r e m a r c a t că
p a r t e a dreaptă a fluviului e m a i înaltă, iar c e a stân­
g ă m a i şeasă, c u m e într'adevăr situaţia Dunării în
c â m p i a m u n t e a n ă . D a c ă e D u n ă r e a fluviul a c e s t a ,
atunci acei călăreţi trec î n M o e s i a inferioară, căci
cea s u p e r i o a r ă e r a m a i bine fortificată de R o m a n i
( P a r i b e n i , o. c, p g . 254). S c e n a a c e a s t a , c o n s i d e r a t ă
î n s i n e , e s t e f o a r t e f r u m o a s ă ş i i m p r e s i o n a n t ă ş i fi­
indcă arată că Dunărea a m a i fost trecută, poate
i a r n a , — î n a i n t e d e n ă v ă l i r i l e m e m o r a b i l e a l e lui
V l a d Ţ e p e ş şi Mihai Viteazul contra duşmanului su­
d i c , a T u r c i l o r — d e v e c h i i l o c u i t o r i ai ţ ă r m u r i l o r
Dunării.
2. B e s n i e r in D a r e m b e r g — S a g l i o , I V , s. v.
Pons, r i f u p a , p g . 5 5 9 .
3. D r . A l b e r t N e u b u r g e r , Die Technik des Al­
tertums, e d . I V , L e i p z i g , 1919, p g . 457.
4. Geographica, V I I , III, 15.
5. C f r . ş i H e r o d o t , I V , 8 9 : . . . toO 7rota|io5 TOV
S T a t
auxiva, Iw toO a x ' S ^ axönaxa i o 5 "IaTpGU,s£s6fvi)s.
P o d u l c o n s t a d i n l u n t r i ; H e r o d o t îl n u m e ş t e c â n d
flcpupa, c â n d axsätrj. Cfr. ş i A m m i a n u s M a r c e l l i n u s ,
X X V I I , 4.
In a c e s t p u n c t a l I s t r u l u i , l a i n s u l a n u m i t ă
P e u c e , c a r e î n s ă n u p o a t e fi l o c a l i z a t ă c u c e r t i t u d i n e ,
deoarece regiunea deltei a suferit schimbări topogra­
fice d i n a n t i c h i t a t e p â n ă a c u m (v. U k e r t , Geographie
der Griechen und Römer, I. T h . , I A b t . , W e i m a r ,
1816, p g . 216), c a m î n t r e I s m a i l ş i g u r a P r u t u l u i tre­
buie căutată trecerea armatei persane. Istoriografia
n o a s t r ă a s t a b i l i t c ă p e la I s a c c e a d e a s t ă z i , c u n u ­
m e l e m a i vechiu Obluciţa, era trecerea cea mai uşoa­
ră a D u n ă r i i . P e a c o l o t r e c e a u d e o b i c e i u T u r c i i ; p e
acolo a trecut S o l i m a n Magnificul contra lui Petru
R a r e ş , d u p ă c u m n e confirmă H a g i Calfi (ap. L k e r t ,
ibid.). Cfr. ş i V . P â r v a n , Getica, B u c u r e ş t i , 1926, p g .
46 s e q .
iar peste Istru d e mai multe ori. Grecii le ziceau cr/eStac acestor fel de poduri, iar
Romanii pontes tumultuarii. „Echipajuri d e poduri însoţeau armatele r o m a n e în
marşurile l o r ; ele constau din mici imbarcaţii uşoare (monoxyli), p e cari le tran­
sportau p e căruţe, împreună cu planşele, frânghiile şi toate instrumentele de metal
1
necesare pentru a le înădi u n a de alta" . Când lipseau luntrile, se ajutau cu bu­
toaie de lemn, cari se numeau cupa. Uneori — cum se vede p e columnă, — când
adâncimea apei nu era prea mare, se foloseau căpriori, pe cari îi susţineau pociumbi
de lemn profund împlântaţi în albia râului. I a r când trebuia să se permanentizeze
cucerirea, se începea zidirea mijlocului sigur şi solid al romanizării: podul de pia­
2
tră, care, sprijinit p e bolta r o m a n ă , sta durabil, cel puţin cât ţinea stăpânirea
romana.

3
Traian, în timpul căruia artele r o m a n e au o înflorire n o u ă , — şi care a mai
4
construit şi alte p o d u r i — concepând ocuparea sistematică a Daciei, având o
minte t o t atât d e politică p e câta intuiţie tehnică avea, îl încredinţa p e cel mai
bun ofiţer d e geniu al său, pe Apollodor din Damasc, să înlocuiască podul de
lemn, care îi servise desigur pentru operaţiile militare în timpul primului războiu
5
dacic, cu unul de piatră .
6
Apollodor e r a din D a m a s c , deci un siro-elen. Aducea cu sine întreagă tra­
diţie glorioasă a artei orientale desăvârşită de spiritul grecesc şi reprezenta astfel
principiile artei elenistice contopindu-le cu ale Romei, dându le In chipul acesta pro­
porţiile universalităţii. Rămăşiţele lucrărilor lui, deşi ciuntite, n e d a u o idee despre
grandiozitatea lor. „Căci se poate vedea în ele, cum Apollodor întrunea grandoa­
7
rea concepţiei, care-i oferea probleme mari, cu o strădanie s p r e claritatea execuţiei" .
P e lângă calculul rece, p e lângă positivismul roman, el întrupa o bogată fantazie.
Sub T r a i a n el a avut o situaţie strălucită: cele mai i m p o r t a n t e opere publice lui
îi sunt încredinţate, n r în războaie îl însoţeşte constant pe împărat, ajutându-1 cu

1. D a r e m b e r g — S a g l i o , ibid. „sie s i n d durch e i n e offenbar falsche Inschrift, wel­

2. C e l m a i v e c h i u p o d d e piatră cunoscut a che m a n in d e n Brückenresten gefunden haben woll­
fost construit d e Nabucodònosor, l a B a b i l o n . Cfr. D r . te, z u d e r u n r i c h t i g e n Annahmen bestimmt worden.
A l b . Neuburger, o. c, p g . 4 7 3 . D i e Inschrift lautet:
3. E u g é n i e Strong, La scultura romana, trad.
PROVIDENTIA AVGVSTI VERE PONTIFICIS
i t a l . d i n e n g l . , e d . 11, F i r e n z e , 1 9 2 7 , c a p . T r a i a n .
VIRTVS ROMANA
4. P e s t e Eufrat, Tigru: Tormus şi T a g o în
QVID NON DOMAT S V B IVGVM ECCE
Spania. V . H . Francke, Zur Geschichte Trajan's und
RAPITVR ET DANVBIVS
seiner Zeitgenossen, e d . II, L e i p z i g , 1840, p g . 60 ; C.
d e l a B e r g e , Essai sur le règne de Trajan, î n „ B i - Das Wortschpiel Pontifex in der eigentlichen Bedeu­
bliothèque de l'École des Hautes Études", Pari?, tung u n d a l s Kaisertitel erinnert an d i e Inschrift d e r
1877, p g . 2 7 6 ; P a r i b e n i , o. c, v o l . II, p g . 1 4 5 . i. I. 1245 v o n P . I n n o c e n z I V erbauten Brücke über
5 T o t u ş sunt şi d e aceia care susţin că însuş die R h o n e z u L y o n : Pontifex a n i m a r u m fecit pontem
Traian a r fi z i d i t p o J u l delà Drobeta ; e x . F. N e i - aquarum".
gebaur, Dacien, aus dem klassischen Alterthümern, 6. P r o c o p i u , De Aed., I V , 6, e d . B o n n 1838,
K r o n s t a d t , 1 8 5 1 . I. A s c h b a c h , î n Über Trajans stei­ s p u n e a p r i a t : 'AnoWiiSiäpot <5 Acqj,AAXTJVOS.
nerne Donaubrücke, W i e n , 1 8 5 8 , ( A b d r . a u s „ M i t t h e i ­ 7. D r . H e i n r i c h B r u n n , Geschichte der griechi­
l u n g e n d e r K. K . C e n t r a l - C o m m i s s i o n z u r E r f o r s c h u n g schen Künstler, II B d . S t u t t g a r t , 1889, p g . 226. Cfr. ş i
u n d E r h a l t u n g d e r B a u d e n k m a l e " , III J a h r g . , August- RE, I , 2896. M a i c o m p l e t , î n s ă , e articolul „Apollo-
Heft) — care r ă m â n e lucrarea fundamentală asupra doros II" d i n T h i e m e - B e c k e r , Künstler-Lexicon, II
podului delà Turnu-Severin — notează la p g . 1 4 : B d , L e i p z i g , 1908, p g . 29—31.
sfaturile-i tehnice. E, cu un cuvânt, arhitectul oficial al imperiului. Subt Hadrian
care însuş se considera un arhitect distins, nu i se mai recunoaşte autoritatea şi se
afirma că Apollodor ar fi fost suprimat din porunca împăratului. Cauza a r fi as­
pra critică de care nu-1 cruţa genialul arhitect nici pe î m p ă r a t : în v r e m e ce e r a
încă fiu adoptiv al lui Traian, plănuind Hadrian templul Venerei şi al Romei,
Apollodor i-ar fi s p u s : „mergi de-ţi zugrăveşte bostanii tăi, căci nu te pricepi la
acestea", — şi din aceasta i s'ar fi t r a s u r a şi p e urmă moartea, dupăce il exilase
din R o m a .
Lui Apollodor i se atribuie u r m ă t o a r e l e lucrări :
a) Podul peste D u n ă r e ; b) Odeum la R o m a ; c) Gymnasium, tot la R o m a ;
d) un circ, la două stadii de R o m a ; e) F o r u m Ulpium sau Traiani, între Capitol
şi Quirinal, despre care Cassiodor (Var., II, 6) e x c l a m ă : Traiani forum... viciere
miraculum est ! E r a cel mai vast dintre forurile imperiale, întrecând chiar şi forul
r o m a n . Aci fu aşezată columna ridicată de senatul şi poporul roman în onoarea
1
lui Traian, povestind evenimentele dintre anii 1 0 1 — 1 0 5 p . C h r . . Forul lui Traian
mai conţinea următoarele m o n u m e n t e : Arcul de triumf la intrare, bibliotecile, ba­
silica „Ulpia", templul care fu dedicat apoi de Hadrian tatălui său adoptiv, afară
de o sumedenie de alte monumente sculpturale, cari toate se reduceau, la o con­
2
cepţie grandioasă şi unitară, f) Spartianus îi atribuie şi proiectul de a alătura co­
losului Soarelui ridicat de N e r o şi unul al Lunei.
Apollodor, însă, pe lângă geniul arhitectonic, poseda şi talentul scrisului. Ni
s'a p ă s t r a t dela el, în limba grecească, o o p e r a foarte importantă : UoXiop-x.rpv/A (de­
spre maşinile de asediu). Aceasta operă, din care ne-au r ă m a s numai nişte rezu­
mate, fiind dedicată lui Hadrian, ne dovedeşte cât de m a r e e r a interesul pentru
acest soiu de subiecte, dându-ne totodată un indiciu despre însemnătatea lucrărilor
3
de inginerie militară, cari p e timpul lui Traian luară un avânt remarcabil .
Totuş regretul cel m a r e îl stârneşte pentru noi pierderea descrierii pe care
însuş Apollodor a lăsat-o asupra podului peste D u n ă r e , demonstrând prin aceasta
că el însuş îşi considera munca de învingere a celui mai m a r e fluviu din E u r o p a
ca un triumf. E a a fost probabil „răspândită sub auspiciile guvernului sau ale casei
4
i m p e r i a l e " . Procopiu spune următoarele despre ea : "Onuc, piv o5v TÌ]V yécpupav (Tpai'avò?)
eurj^axo, èu-oì jjièv oòx av èv arouS^ yévotxo, ATtoXXóSwpog Ss 6 Aajxaajujvós, 6 xod uavràj ysyovò)?
à p x t T é x T w vTOQspyou, ( p p a ^ é t t o . 5
Această completă descriere a podului s'a p ă s t r a t prin

1. U n i i s u s ţ i n c ă ş i c o l u m n a t r a i a n i c ă a r fi o- nic, ci el a fost c e l m u l t unul care a dat sugestii. D e

p e r a l u i A p o l l o d o r ; d e e x . R . R o e s l e r , Das vorrö­ a c e e a ş p ă r e r e e ş i K . L e h m a n n - H a r t l e b e n , Die Tra-
mische Dacien, W i e n , 1864, î n Sitzungsberichte der janssăule, B e r l i n , 1926, T e x t b a n d , p g . 144 — 145.
phil.-hist. Classe der kaiserl. Akademie der Wissen- 2. Hist. Aug., Hadrianus, cap. X I X .
schaßten, X L V B d . B e n n d o r f — T o c i l e s c u , Das Monu­
3. D e e a s'a o c u p a t m a i p e l a r g , t r a d u c â n d p a -
ment von Adamklissi, B u c u r e ş t i , 1, p g . 143 s u s ţ i n c ă
s a g i i l e r ă m a s e în f r a n ţ u z e ş t e , L a c o s t e î n Revue des
A p o l l o d o r ar fi p a r t i c i p a t l a c a m p a n i i l e l u i T r a i a n
in D a c i a , c e e a c e a r c o n s t i t u i u n a r g u m e n t p e n t r u p a ­ o ti ti '
t e r n i t a t e a c o l u m n e i . E m . L ö w y , î n s ă , î n Apollodor etudes grecques. III, p g . 230 s q .
und die Reliefs der Trajanssäule, p u b l i c a t î n Strena 4. P a r i b e n i , o. c, v o i . I, p g . 9. O r e m a r c ă ş i
Buliciana, Zagreb, 1924, a r a t ă c ă A p o l l o d o r n u p o a ­ A. Papadopol-Calimah, în Despre scrieri vechi per-
te fi a u t o r u l c o l u m n e i , fiindcă a r h i t e c t u r a e î n f ă ţ i ş a t ă dute atingătoare de Dacia, î n Columna lui Traian,
aci m a i c u r â n d n a i v d e c â t c u un a u t e n t i c s i m ţ t e h ­ V I I , ¿1876), p g . 131.
5. De Aed., I V . , 6.
intermediul a două r e z u m a t e : întâiul, p e care 1-a făcut tehnicianul şi marele ingi­
ner hidraulic Theophilus Patricius, care a trăit în Bizanţ pe la sfârşitul secolului
al IV-lea p . C h r . ; al doilea, din al lui Theophilus, care s'a pierdut la rându-i, al­
cătuit de Iohannes Tzetzes, un alt bizantin, călugăr, în secolul al XILlea, într'o
1
operă, care voia să fie o alegorie a Iliadei, numita Chiliades, în cartea a Il-a . Cu
toate acestea, deşi pierdută sciierea lui Apollodor, din extrasele ce au putut răz­
bate până la noi, se pot scoate datele prime trebuincioase reconstituirii podului
dela Turnu-Severin.
2
Chipul acestui m a r e arhitect însă nu s'a pierdut. încă Niebuhr avu bucuria
de a-1 regăsi p e unul din basoreliefurile arcului de triumf al lui Constantin dela
Roma, ale cărui părţi superioare fură împrumutate în mod b a r b a r dela cel al lui
Traian, din forul omonim, în bărbatul îmbrăcat greceşte, care-i întinde împăratului
un desemn într'un rotul. D a r , mai nou, gliptica antică poate oferi încă alte doua
portrete ale lui Apollodor. A n u m e chiar p e columna Iui Traian, pe care, împreu­
nă cu alte poduri de lemn sau de pontoane, fu reprezentat şi podul zidit peste
D u n ă r e la Drobeta, în scena jertfei (v. fig. no. i ) . Cichorius 1-a recunoscut p e Apol­
lodor în bărbatul care stă imediat înaintea împăratului, privindu-se astfel faţă în
3
faţă . C â Apollodor va fi ţinut sa fie înfăţişat pe scena în care a p a r e maiestoasă
creaţia lui, e foarte firesc şi indiscutabil, însă, dupâcum s'a observat, el trebuie re­
cunoscut nu în bărbatul dinaintea lui Traian, ci în „finul, neromanul profil imediat
i
la dreapta, înapoia î m p ă r a t u l u i " . E de statură mijlocie, mai mic decât împăratul,
poartă însă părul adus p e frunte, dupâcum e r a moda traianee, şi barbă. Un alt
portret al lui Apollodor este bustul care se păstrează în gliptoteca din Munchen,
B
şi în care se recunoaşte unanim marele arhitect al lui Traian . (v. fig. n o . 2 . )
Primul râzboiu începu oficial la 2 5 Martie 1 0 1 , cu o armata între 2 5 . 0 0 0 şi 1 0 0 . 0 0 0
6

7
de o a m e n i ; a r m a t a r o m a n ă intră, prin două puncte, — dupăcum au admis cei mai
autorizaţi comentatori ai columnei, — adecă trecând Dunărea prin două locuri, p e
poduri de bărci. S'a discutat mult asupra reprezentării trecerii Dunării pe columnă,

1. RE, I, 2896. spre e l : „Ein B i l d n i s s in M ü n c h e n trägt auf d e m un­

2. Vorträge über die römische Geschichte, III, gebrochenen Schildchen des Büstenfusses den Namen
221, a p . A s c h b a c h , pg. 14: „Apollodor von Damas- AIIOAAOIOPOS ( s i e ) o h n e w e i t e r e B e i f ü g u n g : E i n n o c h
cus w a r sein (Trajan's) grosser Baumeister. Sein Bild junger Mann mit dichtem, vollem Haar, d a s in g e ­
hab i c h d i e F r e u d e g e h a b t z u e n t d e c k e n ; e s ist e i n k r ü m m t e n B ü s c h e l n in die breite, n i e d r i g e Stirn fällt,
griechisch gekleideter Mann, w i e er d e m sitzenden und m i t leicht gekraustem vom Hals abstehendem
K a i s e r eine Z e i c h n u n g in eine R o l l e überreicht. Es Bart. D e r K o p f e t w a s nach links g e w a n d t auf nack­
befindet sich auf d e n Basreliefs d e s B o g e n s d e s Con­ ter B ü s t e m i t A r m a n s ä t z e n D i e rechte Schulter und
stantin, dessen oberer Theil auf die allersinnloseste Brust ergänzt. D a der K o p f a u s R o m s t a m m t — er
W e i s e von den Bogen des Trajan genommen". Acea­ w u r d e 1820 v o n V e s c o v a l i d a s e l b s t e r w o r b e n — d e r
stă identificare pare s ă aibă toate ş a n s e l e d e creză- S t i l u n v e r k e n n b a r a u f d a s 2. J a h r h u n d e r t n. C h r . , H a a r
mânt, deşi, dacă ceeace-i întinde acea persoană lui und Bart a m ehesten a u f hadrianische Zeit w e i s e n . . .
Traian nu e un d e s e m n , atunci s e s c h i m b ă totul. etc. U n d d a d e r N a m e a u s s e r d e m f e h l e r h a f t g e s c h r i e ­
3. O. c. v o l . I I I , p g . 141. P e t e r s e n , o. c, n u s e b e n (îopog s t a t t ärapog), s o durfte d i e U r s p r ü n g l i c h k e i t
abate dela această interpretare. der Aufschrift nicht über jeden Z w e i f e l erhaben sein".
4. T h i e m e - B e c k e r , Künstler-Lexicon, Leipzig, 6. L a a c e a s t a d a t ă s'au întrunit fraţii Arvali
1908. B d . II, p g . 30. E. Löwy, o. c, p g . 75 c r e d e l a la R o m a , c u s c o p u l d e a f a c e r u g ă c i u n i pentru îm­
f e l : „Ihn ( s c . A . ) i n d e m B r ü c k e n b i l d e m i t d a r g e s t e l l t p ă r a t . P a r i b e n i , o. c, p g . 222.
zu denken, steht immerhin frei".
7. Ibid., pg. 223. D e la Berge, o. c, pg. 43:
5. I. I. B e r n o u l l i , Griechische Ikonographie,
25.000; F r ö h n e r , o. c, p g . X I , n o t a 2 : 100.000.
M ü n c h e n , 1901, II. T . , p g . 205 s p u n e u r m ă t o a r e l e d e ­
 i
însâ ipoteza treceriifluviuluicu două armate pe două poduri poate fi menţinută .
înainte de a se încheia anul 102 războiul fu terminat cu biruinţa Romanilor asu­
pra Dacilor.
Traian considera sfârşita problema Daciei. Se începu deci construirea podului
peste Dunăre, concomitent cu alte lucrări. Cichorius observa în primele trei scene
de pe columnă, cari se pot referi la al doilea războiu, aşternerea unei străzi, care
s'ar părea că a fost iniţiată înainte de intrarea în noua campanie, intenţionând pro­
babil să lege Sarmizegethusa cu Dunărea -. Apoi, Petersen, examinând cu îngrijire
reliefurile columnei, em'te supoziţia, — după
tab. XXXIII-XXXIV, Cichorius — că Traian
a petrecut iarna anului 101 spre 102 tocmai
în locul unde avea să se ridice mai târziu mă­
reţul pod, nu în Siscia sau aiurea, suprave­
ghind şi îmboldind personal importanta con­
3
strucţie a podului . Paribeni îi admite acea­
stă supoziţie, invalidând însă exagerarea că
reliefurile, prin cele două arcuri, din care pe
unul se află o quadrigâ triumfala, ar repre­
4
zenta starea înaintată a lucrărilor . Aceasta
quadrigâ, sau Victorie, cum au vâzut-o alţii,
nu se întâlneşte dealtcum deasupra arcului dé­
la nici unul din capetele podului, atunci când
podul ni se înfăţişează gata (v. fig. no. 1, la-
turea stângă), aşa încât, cu mai multă proba­
bilitate, înfăţişează altă construcţie. Fig. 2.
Aceste operaţii romane, încete dar încă- Apoiiodor in gliptotecaB u s t u l i u i

patinate, îl determinară pe Decebal, care de­

sigur nici pacea n'a încheiat-o sincer, să rupă
tratatul şi să-şi încerce a doua oară norocul contra Romanilor. Al doilea războiu
5
s'a început în anul 105 ; actele Arvalilor arată o rugăciune a acestora pro itu et
reditu împăratului în Iunie 105. Traian, deşi a urmat un itinerar poate diferit de
cel din primul războiu, totuş este condus de toţi comentatorii să ajungă la Pon-
tes, adecă la localitatea opusă Drobetei, la locul unde se construise podul peste
Dunăre. Prin urmare, chiar dacă n'ar exista alte posibilităţi de datare, aceste con­
jecturi duc nezdruncinat la concluzia că aci trebuia să fie mijlocul unei bune comu­
6
nicaţii, că aci era un nod de circulaţie de o foarte mare însemnătate.
Pe lângă toate acestea, în ceeace priveşte timpul zidirii podului, dacă supoziţia
mai sus amintită a lui Petersen poate fi crezută, atunci în cursul primului războiu,
când forţele erau încleştate în luptă, fireşte nu se putea traduce în faptă gândul

1. P a r i b e n i , o. c, p g . 240. m a n n , Monumentul delà Adamklissi Tropaeum Tra-

2. O. c, II, p g . 23. tant, V i c n a , 1895, p g . 183—134.
3. O. c, I. p g . 40—41. 6. V . E m . P a n a i t e s c u , Coloana lui Traian în
4. Ibid., p g . 256. lumina noilor cercetări, în Revista Istorică, a n . V I
5. Ibid., p g . 280; C. d e la B e r g e , o. c, p g . 49. (192°), 1 g- 235-
discuţia acestei date în Tocilescu-Benndorf-Nie-
împăratului. Numai într'o epocă de linişte se putea înfăptui o astfel de lucrare, şi
aceasta nu fu decât trieniul 1 0 3 — 1 0 5 p . C h r .
P e n t r u stabilirea exactă a datei ad quem, căci cealaltă se admite în genere,
trebuie să recurgem la ajutorul numismaticei.
D e s p r e importanţa monedelor pentru problemele podului lui Traian şi-au dat
seama încă cei dintâi cercetători, deşi au apucat o cale greşită. Astfel F a b r e t t i din
Urbino este printre primii cari folosesc datele numismaticei pentru lămurirea pro­
blemelor podului: „ A c c e d i t h u i c c o n i e c t u r a e s t a b i l i e n d a e , o b s e r v a d o n u m i s m a t u m , q u a e l i g
n e a m huius Pontis s u p r e m a m contiguationem exhibent, prout solidam q u o d a m m o d o inferiorem
p a r t e m . Id p r a e c i p u é v i d e r e est, in n u m m o X X V T r a i a n i per Aeneam Viam delineato, cum
simillimos alios d u o s vidi in M u s e o C h r i s t i n a e A u g u s t a e S u e c o r u m R e g i n a e ; in q u i b u s ómni­
bus, peculiari distinctione t r a b e s t r a n s v e r s a e inferiores ipsius fornicis in h a n c s p e c i e m dispo-
Această schemă e foarte interesantă, comparata cu monedele
sitae a p p a r e n t "
2
acreditate. Mai târziu, M a n n e r t se foloseşte deasemenea de medaliile privitoare
3
la pod, după publicaţia lui Mediobarbus (v. fig. no. 3 ) . F r a n c k e îi dă aceeaş im­
p o r t a n ţ ă acestei m e d a l i i , care însă nu e din timpul lui
Traian, ci din al lui Constantin cel Mare —• şi el autor
al unui pod peste Dunăre, cum v o m vedea mai jos, —
dupăcum reiese din asemănarea portretului împăratului de
pe moneda cu cel r a m a s în plastică, precum şi mai ales
cetind reversul unde e imprimat C O N S [ T A N T I N V S ] ,
deasupra unui pod *. Insă primul care a întrebuinţat în
mod raţional monedele cele bune, împreună cu altele ne­
5
potrivite, pentru studiul podului, a fost L . F . Marsili ,
Fig. 3. care, vorbind despre imaginea podului lui Traian aşa cum

ne-a lăsat-o relieful columnei, constată pe una din ele o

figură, despre care el susţine că nu reprezintă portul dela Ancona, atribuit lui Traian,
6
ci acela de peste D u n ă r e . P e u r m a Marsili exemplifica, la T a b . 9, cu o monedă,
însemnând mai d e p a r t e ; „ F u n i s a u t c a t e n a e t n a v í c u l a i n i p s a e i u s f o r m a , q u a e p r o flu-
m i n i b u s in u s u e r a t p e n e s R o m a n o s , est signum quoddam muniminis praesidiique a natura
huic Ponţi constituti, p e r cataractas in D a n u b i o et ab arte, quae veluti catena q u a e d a m tot
Fortalitia congessit, q u a e T r a i a n u s erigi iussit in ó m n i b u s angustiis fluminis, et a d fauces val-
lium p e r quas Daci descenderé a montibus poterant; atque hoc modo transitus o m nes prae
cludens providus Caesar, P o n t e m munivit a superiori parte, contra ipsos Dacos, qui Carpati-
cis m o n t i b u s t u m i d i a c t e m e r a r i i fiebant et quibus domitis, R o m a e fuit e x c u s u m n u m i s m a r e -
ferens u n u m ex iisdem montibus, in q u o s e d e b a t Dacia, p r o u t in figura v i d e r e e s t ; nisi p o -

1. R a p h a e l i s F a b r e t t i G a s p a r i s F. U r b i n a t i s de 6. Fr. G r i s e l i n i , î n Istoria Banatului Timişan,

Columna Trajani Syntagma, R o m a , M D C X C , p . 98. ( t r a d . N . B o l o c a n ) , B u c u r e ş t i , 1926, p g . 213, î l c o r e c ­
2. C. M a n n e r t , Res Traiani Imperatorîs ad Da- t e a z ă p e M a r s i l i : „după c u m o g r e ş a l ă atrage după
nubium Gestae, N o r i m b e r g a e , 1793, p g . 58. s i n e p e a l t a , e l n u n e - a r fi d a t m o n e d a lai Traian
al c ă r e i r e v e r s , — d u p ă t o ţ i c u n o s c ă t o r i i d e a n t i c h i ­
3. O. c, p g . 132.
tăţi fără excepţie. — reprezintă portul dela Ostia,
4. Cfr. a s u p r a a c e s t e i m e d a l i i m o n u m e n t a l a o- drept o ilustraţie a podului construit de A p o l l o d o r ;
p e r ă a l u i M a r s i l i , Danubius Pannonico-Mysicus, ob- la din contra se m u l ţ u m i a a aminti o altă m o n e d ă a
servationibus geographicis, astronomicis, hvdrogra- acestui Împărat d i n al c i n c i l e a c o n s u l a t al s ă u , d i n
phicis, historicis,physicis perlustratus et in sex tomos c a r e s e v e d e personificat fluviul D u n ă r i i c u i n s c r i p ţ i a
digestus, H a g a - A m s t e r d a m , 1726, T . II, p g . 39. D A N V B I V S , apropiindu-se mai mult de descrierea
5. Ibid, p g . 31. lui Dion".
tius c a t e n a i p s a significet illam s u p r a r e l a t a m , u b i d e cataracta s e r m o n e m h a b u i m u s . . . Expertus
itaque eorum l o c o r u m et o p e r u m artis, sentiet h o c esse n u m i s m a p r o P o n t e T r a i a n i excusum,
n o n v e r o illud in q u o s c u l p t u s c e r n i t u r D a n u b i u s r o s t r o a s s i d e n s e t v o l a n t e m z o n a m prae se
ferens, q u a e c u m fuerit in a r c u m sinuata, a d i t u m q u i b u s d a m fecit p u t a n d i h o c e s s e numisma
Pontis, non considerantibus, illam v o l a n t e m z o n a m facile fuisse s y m b o l u m veli s p e c t a n t i s a d
aliam p a r t e m rostri n a v i s " . moneda p e care o întrebuinţează Marsili, la
1
Examinând
pg. 3 0 , u n d e , aşa cum este desemnată, s'ar părea într'adevâr că există o catenă sau
o f u n i e sub pod, se poate vedea ca desemnul a forţat puţin lucrurile, ca să reuşea­
2
scă ipoteza catenei sau a funiei. L a F r o e h n e r se găsesc r e p r o d u s e cinci monede,
rezumabile la acelaş tip, din a căror amănunţită examinare rezultă clar că acel
o b i e c t dubios nu e nici pe d e p a r t e o funie sau un lanţ, ci e p u r şi simplu o a p ă ;
acest lucru a p a r e mai convingător din moneda n o . 4. Prin urmare, dacă construc­
ţia r e p r e z e n t a t ă în a r c pe monede este cu adevărat podul d e peste D u n ă r e al lui
Traian, — şi niciun a r g u m e n t logic nu poate infirma această evidenţă, — atunci a p a
peste care se înalţă curba acelui a r c nu poate să fie decât D u n ă r e a (v. fig. 6). S e
m a i poate vedea apoi, foarte limpede, că sub pod este o luntre, proţăpitâ de mal
printr'un stâlp, ceeace probabil voia să însemneze că acolo luntrile, mai mari sau
mai mici, puteau ancora, că deci era un p o r t acolo; astfel supoziţia lanţului n ' a r e
temeiu.
3
Insă deplină lumină în această chestiune o aduce clasica operă a Iui Cohen .
Următorul tip de monedă se referă la subiectul n o s t r u : — N o . 5 4 2 , I M P . C A E S .
N E R V A E T R A I A N O A V G . G E R . D A C . P . M. T R . P . C O S . V . P . P . ; Bustul
lui laureat, spre d r e a p t a ; pe r e v e r s : S. P . Q. R. O P T I M O P R I N C I P I . S. C . ;
Podul Dunării, împodobit la amândouă extremităţile cu câte un turn pe care stau
trei statui; sub pod o barcă. Anul 104—110. Acelaş tip îl prezintă şi no. 5 4 3 .
Ca indentificare, podul, aşa cum se vede, considerându-se datele de timp, apoi
importanţa capitală a acestui pod, care a stârnit o admiraţie neprecupeţită,
precum şi faptul că împăratul însuş i-a acordat o atenţie integrală, nu poate
fi decât cel de peste D u n ă r e . Intrând în discuţia monedei, se constată că T r a i a n
primeşte apelativul de „Dacicus" după terminarea primei campanii contra Dacilor,
la sfârşitul anului 1 0 2 , pentru primadată. Consul a cincea oară este numit la 1
Ianuarie 103, şi nu i se reînoeşte acest titlu decât la 1 Ianuarie 1 1 2 . P e de altă parte,
indicaţia cea mai precisă pentru data terminală se găseşte în onorificul titlu conferit
de senat şi de poporul roman, în u r m a calităţilor lui militaro-politice şi de sigur şi
de ordin moral, de „Optimus Princeps". El nu se întâlneşte înainte de anul 105.
Prin u r m a r e numai după această dată, sau chiar în cursul anului trebuie înţeleasă
şi admisă săvârşirea lucrărilor faimosului pod, şi nu înainte, cum se crezu de
4
unii, e r o n a t .

1. Cfr. ş i A n e x a n o . II, u n d e Marsili invoacă 4. A c e a s t ă r e c t i f i c a r e s e p o a t e f a c e , r e c u r g â n d

aceleaşi argumente. la C a g n a t , Cours d'épigraphie latine, e d . I V , P a r i s ,
2. O. c, I, p g . 20. D i n cele cinci medalii, no. 1914, p g . 193—194, u n d e , l a n o t a 1, s e s t a b i l e s c u r ­
1 e s t e e x e m p l a r u l l u i M o u s t i e r ( n o . 969) ; n o 2 a p a r ­ mătoarele: „On sait par Pline, Paneg., 2, q u e T r a ­
ţ i n e a l u i H o f f m a n n ; n o . 3-5 s u n t î n C a b i n e t d e F r a n c e . j a n r e ç u t c e s u r n o m a v a n t 1 1 4 ; e t d e f a i t , il f i g u r e ,
3 H . C o h e n , Description historique des monna­ sur les m o n n a i e s et sur d e s t e x t e s épigraphiques,
ies frappées sous l'empire romain, P a r i s , 1882, T . II s u i v i d e princeps: „optimus princeps"'', d è s l ' a n n é e
(Trajan), p g . 73, n o . 542-543. 105. C f r . E c k h e l , Doctr. num. vet., V I , p . 448. A u s s i
 Că podul a fost terminat în p r i m ă v a r a anului 1 0 5 o întăreşte un a r g u m e n t
1
de ordin logic, p e care 1-a adus Aschbach . C â t timp n ' a fost gata podul cel d e
piatră, Romanii, se -codeau să declare formal război lui Decebal. Ei câutară să
câştige timp şi fură începute nişte tratative, înainte de a fi ruptă pacea. Traian s'a
dus în Moesia superioară ca să s u p r a v e g h e z e personal lucrările. Declararea de răz­
boi, dupăcum a m văzut, s'a făcut în Iunie 1 0 5 .
S'a discutat, însă, mai mult a s u p r a locului unde a zidit Apollodor acest p o d .
Două localităţi îşi dispută această minune arhitectonică: Turnu-Severin şi Celeiul,
pe malul românesc al Dunării şi Cladova şi Ghighiul pe cel sârbesc respectiv
bulgăresc.
S e admitea în genere, conform tradiţiei antice, că podul a fost construit la
Turnu-Severin de astăzi. Cel dintâiu care s'a îndoit de acest lucru a fost filologul
2
S c h w a r t z , care a emis ipoteza că Apollodor şi-a ales pentru ridicarea podului punc­
tul acela p e D u n ă r e , unde se află astăzi Celeiul, adecă între g u r a Jiului şi a Oltului,
3
în punctul unde se varsă în marele fluviu Iskerul bulgar. S u l z e r s'a pronunţat pen­
4 5
t r u aceeaş localitate, iar mai târziu, Uttech şi F r a n c k e au încercat să aducă noi
6
argumente pentru această teză. D e părerea lui F r a n c k e a fost şi D o r n e r , A d .
Miiller , precum şi Kogâlniceanu, în a sa Histoire de la Dacie ( 1 8 5 4 ) . P e n t r u Tur­
7

nu-Severin, p e de altă parte, s'au pronunţat încă umaniştii secolului al X V I - l e a :

s
Cuspinianus, Paulus Jovius , care ştie u r m ă t o a r e l e : „ A l t e r a p a r s ( V a l a c h i a e ) a d m e r i -
diem vergit terminata Danubio atque item ab occasu Transylvaniae fines attingens a d oppi-
dum Severinum, u b i Trajani pontis admirabilis pilae triginta quatuor, n e q u a q u a m totas obru-
ente Danubio visuntur".» Mai târziu, contele Marsili, la începutul secolului al X V I I I -
lea, 1-a studiat la faţa locului, a j u t â n d u s e de toate cunoştinţele sale de geograf,

certaines inscriptions, p a r exception, le lui donnent-
e l l e s a n t é r i e u r e m e n t à 114. Cfr. CIL., VIII, 10117. F i ­
x a r e a a c e s t e i d a t e a î n c e r c a t - o d. D . T u d o r i n Po
dul lui Traian delà Drobeta, î n M e m . II-!ea a l I n
s t i t u t u l u i d e a r h e o l o g i e o l t e a n ă , C r a i o v a , 1931, p g .
1 0 — I I . ; t o t u ş s e d ă g r e ş i t c a a n al b a t e r e i a c e s t e i
m o n e d e a n u l 104 ( C o h e n , 101 —110!), f i i n d c ă „ O p t i m u s
P r i n c e p s " n u m a i d e l à 105 î n a i n t e s e î n t â l n e ş t e .
1. O. c. p g . 6.
2. I n e d i ţ i a „ P a n e g i r i c u l u i " l u i P l i n i u , N ü r n ­
b e r g , 1746, py. 54, P r e f a ţ a .
3. Geschichte des transalpinischen Dasiens,
W i e n , 1781, v o l . I, p g . 226; a p o i î n Siebenbürgische
Quartalschrift, V I I , (1801), H e r m a n n s t a d t , p g . 8r.
4. De Traiani expeditionibus adversus Dacos,
B e r o l i n i , 1841, p g . 37 s q .
5. O. c, p g . 128.
6. Das Banat, 1839 î P - A s c h b a c h , o. c, p g . 7.
a în a p r o p i e r e a frontierei A r d e a l u l u i , „oue è il mira-
7. Die untere Donau, W i e n , 1841 ; a p . A s c h ­
b a c h , o. c, p g . 7.
O opinie separată a manifestat M. Büdinger,
Oesterreichische Geschichte bis zum Ausgang des 13
Jahrhundert. L e i p z i g , v o l . I, p g . 21 : „ E s p a s s t g a n z
zu dieser grossartigen Strassenanlage, dass Trajan,
a l s e r i n d e n J a h r e n 101 b i s 104 n . C h r . d i e E r o b e ­
rung v o n Dazien vollbrachte, durch eine steinerne
Brücke über die D o n a u ebenda, w o bei Alt-Orsova
Felsen von beiden Seiten den rasch fluthenden Strom
einengen, d a s eroberte Land durch eine sichere Com-
munication m i t d e m übrigen Reiche in Verbindung
b r a c h t e " . I n n o t ă B ü d i n g e r r e f e r ă c u n o s c u t a Tabula
Traiani l a p o d u l c a r e ar fi f o s t z i d i t a c i . T o a t e a r ­
gumentele, şi din scriitorii vechi, ş i logice, şi topo­
grafice sunt, însă, contra acestei localizări.
8. Historia sui temporis, l i b . X L .
9. J u s t a l o c a l i z a r e a p o d u l u i l u i T r a i a n s e m a i
g ă s e ş t e l a u n a u t o r a l v e a c u l u i al X V I - l e a , G i o v a n -
n a n d r e a C r o m o , c ă r u i a î n s ă n u i s'a t i p ă r i t a l s ă u
Compendio di tutto il Regno posseduto dal Re Gio­
vanni Transilvano, d e d i c a t l u i C o s i m o M e d i c i (cfr.
CI. I s o p e s c u , Notizie intorno ai Romeni nella lettera­
tura geografica italiana del Cinquecento, e x t r . d i n
A c a d . R o u m . , Bull, de la Sect. Hist., T . X V I , (1929),
p g . 44—45\ u n d e , v o r b i n d d e s p r e D u n ă r e , n o t e a z ă ,
bil p o n t e f a b r i c a t o d a T r a i a n o p e r p o t e r c o n s u o
commodo assaltare Decebalo R e della Dacia minore,
c o n t r o il q u a l e l e t r e m e n d e f o r z e R o m a n e p e r s u a
rouina hauenano m o s s e le armi ; rotto poi da Adria'
n o , t e m e n d o p e r c o n t r a r i o di T r a i a n o , l e i n i m i c h e
forze, questa superba m a c h i n a , c o m e ancora si ue-
d e p e r e s s e r e p i ù d i q u e l l o i n e s s e r e (sic) h a u e u a X X
p i l a s t r o n i d i q u a d r a t o e fine s a s s o , l a c u i a l t e z z a s o -
p r a i f o n d a m e n t i s i t r o v a di c e n t o c i n q u a n t a p i e d i e t
 1 2
geolog, istoric şi inginer . Părerii lui i s'au alăturat şi D ' A n viile , Griselini», Man-
4 5
nert , Engel , apoi toţi istoricii epocii lui T r a i a n . Dintre toţi comentatorii doar
G r o m o şi Marsili, şi poate Sulzer, au fost la faţa locului, ceilalţi numai conduşi de
a r g u m e n t e scoase din cărţi au încercat a elucida ploblema.
Astăzi este unanim admis că Apollodor şi-a construit podul la Turnu-Severin.
Din autorii clasici, în această privinţă, abia câteva fragmente ne-au r ă m a s .
Pliniu cel tânăr, contimporan al evenimentelor, într'o scrisoare adresată priete­
6
nului său, Caninius , îndemnându-1 să scrie istoria războaielor dacice, a r e indicaţii
vagi: „Dices inmissa terris nova flumina, novos pontes fluminibus iniectos, insessa
7
castris montium a b r u p t a " . Detalii imprecise. Cu un secol mai târziu, p r o c u r a t o r u l
Pannoniei superioare, Dio Cassiu ne dă date mai utile a s u p r a acestei probleme.
Anume, în pasagiul, foarte important, care priveşte această operă a lui Apollodor
spune că podul are 2 0 de pile cioplite din piatră p ă t r a t ă ; fiecare pilă a r e deasu­
p r a fundamentului înălţimea de 1 5 0 de picioare şi o lăţime de 6 0 ; distanţa între
ele e de 1 7 0 de picioare, iar în p a r t e a de sus sunt împreunate cu bolţi. Aceste
pile, apoi, au fost înţepenite în mijlocul unui râu m a r e în vârtejul apelor şi într'un
teren mâlos, nefiind cu putinţă să fie abătut cursul apei în altă p a r t e . Locul este
considerat de către p r o c u r a t o r u l Pannoniei superioare, c a r e desigur a vizitat regiu­
8
nea podului, ca cel mai nimerit în acele părţi pentru zidirea p o d u l u i . Bazându-se
pe descrierea lui Apollodor, pierdută astăzi, rezumatele lui Tzetzes cam aceleaşi date
le dau, lămurind că s'au întrebuinţat p e n t r u construirea podului nişte x t ^ u r a a , lungi
9
de 1 2 0 de picioare şi largi de 8 0 . In secolul al Vl-lea, Procopiu dă chiar numele
localităţii, care e de o m a r e importanţă p e n t r u localizarea podului, spunând că nu
departe de Zanes, p e malul d r e p t al Dunării se află un castel cu numele P o n t e s ,

s e s s a n t a di larghezza et distanti l'uno dall' altro Danubium et origine Valachorum, Vindobonae, 1794.
passi centottanta; u l t i m a m e n t e morto Decebalo et p g . 203.
p o r t a t o il s u o c a p o à R o m a con tutto che tal pro­ 6. Epistul., VIII, 4.
v i n c i a r i m a n e s s e C o ' o n i a d e R o m a n i , n o n fu a l c u n o
7. Cfr. ş i Epistul. X I I , 3 ş i X V I , 5.
che rifacesse tal mirabile opra ; poco sopra tal
8. E d . B o i s s e v a i n , B e r l i n , 1901, v o l . III, p . 643:
p o n t e s i t r o u a n o a l c u n e s e c c h e à t r a v e r s o di t u t t o il
„ . . . t i ) ; f à p xprjjccSe; slot XM)-ou xsxparceSou etxoat, xò [lèv
fiume quali durano un m i g l i o per l u n g h e z z a , c h e non
8t}jog itevxjjxovxa x a l éxaxòv TtoSffiv nXrjv x<5v &s|AeX£u)v, xò
c o m p o r t a n o a l c u n n a u i l i o g r o s s o q u a n d o t a l fiume è
-
8è irXaxog é^rjxovxa xal aSxai IßSonijxovxa x a l èxaxóv
magro . — c e e a c e d e n o t ă că G r o m o a fost la
àu'àXXriXiov rcoSaţ ànéxooaal àtptai ot>V(j>xo8i[r»)Vxat. it&i
faţa l o c u l u i , p r e c u m şi c ă a f o l o s i t , — p o a t e p r i m u l ,
oöx av x£j XÒV xpórcov Sv gxaaxa aöxiöv iv t eTOxap.<jSitoXXŞ
— descrierea podului făcută de U i o Cassiu.
xal èv SSaxt StvtóSst 8aicé8q> xe IXutóSst I f évexo ; 06 70p
1. M a r s i l i (1658—1730), s a v a n t u l b o l o g n e z c a r e
xoi xat £
iìp
x
ipé4>a& %oi xò feü|j,a ^SuvZ/frr]... a p o i , x a l -jap
a avut m u l t e puncte de contact cu istoria noastră
iul 8iìtXoca'.ov iaxtv o5 x a l Ini xpwtXdatov aòxoO ìteXa"ft£st, àXX*
(cfr. A. Decei, L. F. Marsili şi Românii, în Societa­
Cxi xó xs axsvmxaxov x a l xò èraxyjSsiixaxov xò "fs<popa>
tea de mâine, a n . V I I I (1931) N o . 3 şi 4 p a g . 73 s q . ) , <fl t0V
3-fivai xffiv èxelvfl x P ' xoaoùxóv Iaxtv.
afară de vasta operă Danubius Pannonico-Mysicus,
cit., s'a m a i o c u p a t d e p o d u l l u i T r a i a n î n Danubia- 9. ap. Aschbaoh, p g 15. Chiliad, II, v . 67:
Iis operis Prodromus, Nürnberg, 1700, p r e c u m ş i î n - Eìxoat Xf&oi oxspeal xsxpâfwvoi (iSfaXat,
tr'o „Scrisoare asupra podului făcut peste Dunăre nXaxog egyjxovxa JioSSv, xò 8'3tţjoţ jtXi)V S-sjii^Xtov,
s u b î m p ă r a t u l T r a i a n " , p u b l i c a t ă î n « G i o r n a l e di V e ­ n*o8ffiv (b; Ixaxóv slat nsvx^xovxa Xax<J5aat.
n e z i a " t. X X I I ş i î n Novus Thesaurus Antiquitatum 'Exdoxvj 8!
'ß8o]>
i5xovTK x a l èxaxòv xoùj ìió8ag
Romanarum al Iui S a l l e n g r e . XXXijXo>v aysaxijxaatv, a^iaiv 8è auv8o3vxai.
2. In Me'moires de 1'Academie des Inscriptions şi Chiliad., II, v. 91 :
et Belles-Lettres, a n . X X V I I I , P a r i s , p g . 438. Àéfcov xòv 2LiioXXó8u)pov XÒV Taxpov "rsfupâiaat,
3. O. c, p g . 213. Kißtixiov xsxx>)vavxa jtpòg ìtpoS-sjieXetóasts,
4. O. c, p g . 45. Mrjxoj 7ió8wv [lèv ixaxov x a l stxoot, c6v xoóxott,
5. Commentatio de expeditionibus Traiani ad El; îtXâxo; 8'¿"f8c7Jy.ovxa• xatîxa cpaoi oE ăv8psţ.
unde fluviul se desparte şi înconjoară cu un b r a ţ o mică p a r t e din ţ ă r m şi reve-
nindu-şi la matcă se uneşte din nou cu sine însuş, notând totodată că aceasta nu o
1
face dela sine, ci silit de mintea o m u l u i . P e urmă Procopiu mai informează că
Traian, după isprăvirea podului, a aşezat două castele p e cele două ţărmuri dună­
2
r e n e : Theodora, p e malul „din faţă", adecă stâng, iar pe cel din D a c i a : Pontes, zis
astfel după numele lucrării. Târziu de tot, în secolul al XH-lea, Constantin P o r -
phirogenetul, ocupându-se de Unguri, istoriseşte cum au fost alungaţi din Atelcuz,
şi fugind, s'au aşezat „în locurile unde se află şi astăzi", adecă în secolul al X I I -
lea. In acele locuri, Porphirogenetul ştie că mai există încă nişte întârituri vechi,
printre cari podul lui Traian, care se află la o d e p ă r t a r e de cale de trei zile de
3
Belgrad, şi unde se află turnul sfântului şi marelui împărat Constantin .
Toate aceste date se oferă dela sine pentru localizarea podului la Turnu-Se-
verin. P e n t r u stabilirea locului unde a fost construit acest pod, Pliniu nu a r e de
cât indicaţiuni vagi. Cu atât mai util este Dio Cassiu, căci, referind datele metrice
de lăţime, rezultate din spusele lui, la acest punct al Dunării, ne putem apropia
de adevărul afirmaţiei de mai sus. Intr'adevâr, el zice că podul a r e 2 0 de pile;
fiecare pilă a r e o lăţime d e 6 0 de picioare, iar distanţa între ele e 1 7 0 de picioare.
4
„Picioarele" acestea trebuie înţelese, cum bine a remarcat-o X e n o p o l , ca „picioare'"
greceşti, adecă 0 , 2 9 6 m., deoarece Dio Cassiu a scris şi a înţeles lucrurile în acea­
stă limbă. In chipul acesta avem, pentru 2 0 de pile de câte 6 0 de picioare lăţime,
un total d e 1 2 0 0 p e picioare. Boltiturile, apoi, aveau o deschizătură de 1 7 0 de pi­
cioare, ceeace, înmulţind cu numărul lor, cuprins între cele 2 0 de pile şi cele două
capete de pod, ne dă o sumă de 3 5 7 0 de picioare. 1 2 0 0 + 3 5 7 0 = 4 7 7 0 ; aceasta
ar fi, deci, lungimea podului, între cele două capete de pod, socotită după Dio
Cassiu. Daca voim să o transformăm în metri, această distanţa, trebuie să avem
în vedere principiul arhitectonic că deschizătura bolţilor ( ¿ 9 ^ ) se calculează din a x a
pilei care le susţine; astfel întreaga lungime a pilelor se anulează. R ă m â n , prin ur­
mare, tot numai 3 5 7 0 de picioare, cari reprezintă distanţa dintre capetele de p o d .
înmulţind, acuma, această sumă cu 0 , 2 9 6 m. primim 1 0 5 6 , 7 2 0 m., — care di­
stanţă a r trebui să corăspundâ şi suprafeţei Dunării în acel loc. Măsuraturile fă­
cute pentru a afla lăţimea Dunării în acel loc au dat următoarele r e z u l t a t e : 1 1 3 0 , 6 0
5
m. ( 5 9 6 stânjini vienezi), conform măsurăturii inginerului Deuster ; 1 1 2 5 , 2 6 m.
fi
( 5 7 1 , 2 stânjini), conform măsurăturii inginerului Popovici ; apoi chiar 1 0 7 1 m.,
7
după a inginerului D u p e r r e x , — cu o diferenţa, aşadar, între cele două limite de

1. De Aedificiis, IV, 6 (ed. Bonn, 1838): zobzoo "fscpupa y.axà TYJV xr¡j Tou¡5y.£ag ( = U n g a r i a ) apy_y¡v, SÎISITO

8s Zavsj ou TtoXXqi ăjtoOsv cppoupiov (isv lot!., IIovxs; ovojia" Sa x a l Bs?*á"fpa8a à%b xpiiSv ijuspiov zr¡c, aÙT^ç fscpôpag,
6 Se 7toxa[i6; iitpoijv tiva svtauS-a âxjJccXXrav, •za.uzrj îs iv ^ v.aX à iiup-foç la-cl toû à-fiou x a i (isfàXot) Kœvaxav-
T -
«spwtoXffiv tXlfrp xiva rîjg âxxijs [iotpav, sTttaxpiţisi auîk; ivou TOU gaaiÀicog
â; pom TOV oixsîov, y.a't scp'iabTov âva|i,ÎŢVOTai. v.oisX SE 1. Les guerres daciques de l'empereur Trajan,
-cauxa o'jy. aux6|iaxoj, 4XX'av9-pâmo)v sTUVoccaj âva-f/.ao9-si;. î n Revue historique, T . X X X I ( m a i — a o û t , 1886), p g .
2. ibid. : . . . şpoupia 860 . . . Bsodcopav [iăv âretovo- 303. A c e l a ş studiu în vol. Etudes historiques sur le
[laaav xo iv Tţj 4vxiJt£pa; TjTtstptp, IIOVTS; §s x i kr.i Aaxfa; peuple roumain, Iassy, 1888.
6|iu)v6|i(B; x Ş ip-f<p £»Xf/thj. Iar p r i n D a c i a , aici, trebuie 2. Cfr. r a p o r t u l în A n e x a n o . III.
înţeleasă Dacia ripensis, adecă provincia din dreapta Podul lui Traian peste Du­
3. E d g . D u p e r r e x ,
Dunării. năre lângă Turnu-Severin ( e x t r . d i n B u l e t . S o c . P o ­
3. De adm. imperio, X L (ed. B o n n , 1840, pg. litehnice), Bucureşti, 1907, r a p o r t u l - a n e x ă p g . 19.
173): . . . Ttpffiiov HEV i o r i v f) Tou ŞaotXico; TpaîavoO 4. Ibid.
 59,60 m. S e ştie, însă, că Dunărea nu debitează o coloană de a p ă constantă, că
lăţimea ei diferă dela un anotimp la altul, că, prin urmare, 2 0 — 3 0 de m. nu în­
seamnă a p r o a p e nimic la un fluviu aşa de imens, chiar atunci când albia lui e
strânsa între nişte maluri destul de consistente. Cu toate acestea, ca să avem lun­
gimea totală a podului, mai trebuie să adaogâm încă şi distanţa de 2 6 , 2 0 m., dela
capătul de pod la portalul de p e ţărmul românesc şi alţi 2 7 , 2 0 m. corăspunzători
pe ţărmul sârbesc. C ă p ă t ă m astfel lungimea podului, dela un portal la altul, de
1
1 1 0 9 , 7 6 0 m . . Din aceste calcule, credem, rezultă destul de convingător identitatea
a p r o a p e desăvârşită între lungimea podului şi lăţimea Dunării între Turnu-Severin
şi Cladova. Acesta este cel mai sigur argument pentru localizarea podului, pe lângă
alte considerente, de altă natură, fiindcă la Celeiu ultimele măsuraturi au dat 1 8 5 6
m. pentru lăţimea Dunării. Iar o deosebire de 7 4 7 de m. cu foarte multă greu­
tate, dacă nu chiar cu neputinţă, se poate admite ca o greşalâ de socoteală, cu
toate corecţiile admise p e n t r u variabilitatea oglinzii Dunării, care e mai m a r e aici.
Apoi nici celelalte date ale lui Dio Cassiu nu corăspund regiunii Celeiului, ci mai
2
curând Turnului-Severin . P e de altă parte, tot Dio Cassiu afirmă că Traian şi-a
8
început al doilea războiu contra Dacilor din Moesia superior
De aceeaş natură sunt şi argumentele oferite de vechile indicaţii topografice
şi geografice, pe cari se a r a t ă localităţile, drumurile, distanţele şi trecerile peste
fluvii. Astfel, Itinerarium Antonlni Augusti (al lui Caracalla) din sec. I I I , indică,
dela Viminacium p â n ă la Ratiaria următoarele localităţi şi distanţe:
Cuppe M. P . X X I I I I
N o v a s M. P . X X I I I I
Talia M P . X I I
A g e t a M. P . X X I
Aquis M. P . X V I
Dortico M. P . X
Bononia M. P . X V I I
Ratiaria M. P . X V I I . L e g . X I I I . Gem.*

1. D. Tudor, Podul, p g . 16, nu ia piciorul Engel, Commentatio, p g . 206, utilizând Iti­

g r e c e s c , ci piciorul r o m a n ( d e a l t f e l e r a u l a f e l î n e- n e r a r u l a c e s t a , a r a t ă că e l i n d i c ă existenţa podului
poca imperială), p e care-1 d ă c a a v â n d „cam 0,300 între Egeta şi Aquae. El îşi b a z e a z ă a s e r ţ i u n e a p e
m.* şi p e u r m ă calculele le face î n raport de acea­ un pasaj luat d i n ediţia m a i veche făcută de W e s s e -
sta, puţin diferit. ling, care e astfel :
2. Marsili, Danubius, p g . 27 se înşală asu­
pra numărului pilelor : „non absurdum putavi dicere, Talia XXII
totum Pontem constare 22 f o r n i c i b u s e t 23 pilis*. Egeta X X I / Inter E g e t a m &
In c e e a c e p r i v e ş t e s i t u a ţ i a o r o g r a f i c a , cele spuse de Aquis XVI ( Aquas Pons Traj.
Marsili, ibid., pg. 27, mai curând corăspund adevăru­ Dortico X
l u i : „. . . c u m a b i n i t i o o s t e n d e r i m a R o m a n a pru-
dentia hune locum fuisse delectum utpote vacuum E d i ţ i a c r i t i c ă a l u i P i n d e r ş i P a r t h e y î n s ă nu-I m e n ­
gurgitibus, et fundo arenoso, lapillis strato, illimi, ţ i o n e a z ă . Cf. X e n o p o l , Les guerres daciques, cit. p g .
solidoque et altis ripis c o m p r e h e n s u m et ad collium 304: „La raison en e s t q u e l e s cartes routières ne
terminos, nulla palude depressos". s'occupent que des stations et d e s distances", deşi
3. D i o C a s s i u , L X V I I I , 1 4 . n'ar p ă r e a i m p o s i b i l c a o o p e r ă a ş a d e impertantă
4. Ititi. Anton. Aug.ed. Parthey şi Pinder, Be- c a p o d u l n o s t r u s ă fie m e n ţ i o n a t ă l a l o c u l cuvenit,
rolini, 1848, p g . 219 ; K. Miller, Itineraria Romana, şi s ă n u fie o interpolaţie a lui W e s s e l i n g , cum o
Stuttgart, 1916, p g . L I V . crede Xenopol.
 Tabula Peutingeriana, din secolul al IILlea sau al iV-lea, în transcriere însă
din al XlII-lea, care indică şi grafic drumurile, conţine, p e n t r u aceeaş r e g i u n e :

X V Faliatis (cu trecere s p r e Tierna, A d Mediam, Sarmizegethusa)

VIII Gerulatis.
VI Unam.
V I E g e t a (cu trecere s p r e Drubetis, Amutria, etc. către Jiu şi O l t ;
e drumul oltenesc).
VIIII Cleuora.
VIIII A d Aquas.
1
X X I I I I Dortico, e t c . .

Din secolul al V-lea avem aşanumita Notitia dignitatum Imperii, care în seg­
mentele referitoare la Moesia prima şi Dacia ripensis (care, dupăcum se ştie, cu­
prindea o parte din Moesia superior) dă u r m ă t o a r e l e :
In Dacia ripensis:
Praefecturae legionis X I I I Geminae Aegetae.
Praefecturae classis Histricae Aegetae.
Cuneus equitum scutariorum Aegetae.
Prefecturae legionis X I I I Geminae Z e r n i s .
2
Praefecturae militum e x p l o r a t o r u m Transdiernis, e t c . .

P r i n t r e lucrările noi, sau de restaurare, întreprinse sub Iustinian p e toată linia

Dunării, în Dacia ripensis, p e malul drept al fluviului, între aceleaşi limite sunt în­
şirate aceste localităţi:

Noroci' (pe malul stâng LzU^xi).

TAVORUAS.
Zspvrjs, Aouxâppa-rav (adecă Tierna şi Drobeta, cari de fapt aparţin malu.
lui stâng).
Zâvsg.
IKVTES (sc. Trajani), căruia-i face să-i corăspundă pe malul stâng eeoSwpa,
adecă Clevora, care însă aparţine şi ea malului drept,

3
Aopxcy.ov, etC. .

i. E d . M a n n e r t , L i p s i a e , 1824. Cfr. ş i X e n o p o l , etc.; iar p e partea s t â n g ă : Orşova vetus. Agger Ro.

Istoria Românilor în Dacia Traiană, e d . III., B u c u ­ manus, Castramentatio Romsno-Antiqua. Severin.
r e ş t i , 1 9 2 5 , v o i . I., p g . 98; G r . G. T o c i l e s c u , Dacia Fortalitium Romanorum. Ponţi olim Trajano, a d -
înainte de Romani, B u c u r e ş t i . 1 8 ; M i l l e r p g . 502. structum Munimentum R o m a n u m ingens, e x quo, tam
2. E d . B a c k i n g , B o n n , 1 8 3 9 — 1 8 5 3 , c a p . 3 9 . versus Orsovam, quam in Valachiam, Via Romana
3. De Aed.. I V , 6 ( e d . B o n n , 1 8 3 8 , p g . 287). lapidibus strata. A j u n g â n d ' apoi la Severin citează
E foarte instructivă, s u b acest raport, şi l i s t a u r m ă t o a r e l e d i n B o n f i n i u ( L i b . I., D e c . I ) : „ A d P o n -
p e c a r e o d ă M a r s i l i , Danubius, c i t . , I , p g . 22, s e c ­ t e m Trajanum in ulteriori parte Danubii, Severinum
ţiunea X I V : T o p o g r a p h i a Danubii: p e partea dreap­ est O p p i d u m ; a Severo Imperatore t conditum"; şi
tă a fluviului:Orşova Fetus. Romanus Agger Colo- (Lib. X , D e c . 2): „ T u n e L u d o v i c u s R e x , u t V a l a c h i s
vitz. Banul. Clodova. Tria munimenta R o m a n a . Fe- tutius imperaret, S e v e r i n u m O p p i d u m , â Severo olim
(islan. C a s t e l l u m . Ponţi o l i m Trajano a d s t r u c t u s A g ­ Imperatore aedificatum ac vetustate collapsum, in-
ger R o m a n u s . Corvingrad. R o m a n i Fortalitii rudera, stauravit".
 1
Examinând aceste date ale geografiei vechi, vedem câ la E g e t a staţionează, după
Notitia dignitatum o p a r t e din legiunea X I I I Gemina, precum şi o p a r t e din flota „hi-
stricâ" — probabil flotila a Dunării, botezata astfel desigur după numele Istrului, sau
al Histriei din Dobrogea — şi că, prin u r m a r e , rămăsese această staţiune un impor­
tant centru militar p â n ă târziu. In acest nod de comunicaţie, Tabula Peutingeriana
indică o t r e c e r e peste Dunăre, deci un pod. P e lângă toate acestea, se mai poate
invoca un alt element de localizare: spusele lui Constantin Porfirogenetul, c ă a r fi
o cale de trei zile dela Belgrad până la podul lui Ţ r a i a n , ceeace a r da cam 1 6 0
de km., câţi sunt aproximativ dela Belgrad la Turnu-Severin dealungul Dunării,
câci 3 8 0 de km., câţi sunt tot de acolo până la Celeiu nu se pot face în trei zile,
nici chiar p e admirabilele drumuri r o m a n e . Apoi, din Procopiu, se mai poate scoate
un a r g u m e n t peremptoriu. A n u m e , el spune răspicat câ acolo unde se află Pontes,
Dunărea prezintă o insulă. O astfel de insula la Celeiu nu există. Aceste argu­
mente sunt suficiente pentru a dovedi propoziţia enunţată mai sus, iar argumentul
contrar, că în aceste părţi lipseşte o cale romană, care în mod necesar ar fi fost
durată acolo, dacă se construia acolo podul, nu e valabil, deoarece calea exista, şi
2
a văzut-o şi Marsili şi se poate constata şi a s t ă z i .
Podul de piatră, la ordinul lui T r a i a n , 1-a zidit Apollodor aşadar la Turnu-
Severin.
Cu toate acestea, însă, a fost construit un p o d peste D u n ă r e şi la Celei; iar
lămurirea datelor în privinţa acestuia este foarte anevoioasă.
Din pasagiile rămase din autorii mai vechi, se ştie că împăratul Constantin
cel Mare a purtat o serie de războaie contra Goţilor şi a Sarmaţilor în s t â n g a
3
D u n ă r i i ; a fost şi numit Goticus Maximus. Prin u r m a r e armatele lui au trecut
în m o d necesar Dunărea. S e găsesc însă şi alte ştiri, cari afirmă că tot el a r fi
4
construit şi un pod peste D u n ă r e . Aurelius V i c t o r spune laconic: „Hic pontem in
5
Danubio struxit". Insă „Chronicon Paschale" notează că acest împărat a trecut în
repeţite rânduri Dunărea peste un pod de piatra (ylcpupa hMvt\s); tot astfel C e d r e n u s 6

1. L a P t o l e m e u ( s e c . II) a v e m : Jahren 1850 — 1868, L e i p z i g , 1868, p g . 354. F i i n d a t â t

pentru istoricul podului, cât ş i pentru situaţia lui
"E-zsza. quasi-actuală, aceste două rapoarte, de o vădită im­
Aoptipov, e t c . ( E d . N o b l e , L i p s i a e , 1843, p o r t a n ţ ă , l e r e p r o d u c e m la A n e x a n o . III.
p g . 181.) 3. E u t r o p i u , X , 4 : „ G o t h o s v a r i e p r o f l i g a v i t " .
In c e e a c e p r i v e ş t e c e l e d o u ă n u m e d i n Tab. P e o columnă, în onoarea lui Constantin, la Bizanţ,
p
euting., Unam ş i Cleuora ( u l t i m u l „ T h e o d o r a " î n era i n s c r i p ţ i a : „Fortunae reduci ob devictos G o t o s "
Procopiu) d e s i g n a u p r o b a b i l c e l e două c a s t e l e d e în­ ( M a r s i l i , Danubius, c i t . , II, T a b . 17). J u l i a n , Caesares,
t ă r i r e a l e E g e t e i . C f r . A s c h b a c h , op. cit., p g . 12. s p u n e c ă D a c i a î n t r e a g ă a fost r e c u c e r i t ă de C o n ­
2. Cfr. X e n o p o l , Les guerres daciques, e t c , stantin cel Mare.

Pg- 3 ° 4 - 4. Epitome, c. 17.

Foarte instructive sunt, pentru localizarea po­ 5. O l i m p i a d a C C L X X V I I — a n u l 328. E d B o n n
dului, ş i rapoartele făcute, de maiorul Imbricevici şi (1832), p g . 527: Kwva-avcîvo; o süasßrjj TÖV AxvoSßiv
d e i n g . F . D e u s t e r , l a 15 I a n u a r i e 1 8 5 8 , c a r i a u f o s t 7-.Xsv3id.v.:~ âmipowsv, x a i "fâţ>upav airap XitKvrjv hiv.rpst.

t r i m i ş i a n u m e d e c ă t r e k. k. C e n t r a l - C o m m i s s i o n 6. E d . B o n n (1838), p g . 5 1 7 : xat auto; ( s e C o n ­

zur Erforschung und E r h a l t u n g der B a u d e n k m a l e de­
la V i e n a la T u r n u - S e v e r i n . E i , prin cercetările l o r
sistematice, confirmară existenţa podului în acest loc.
E l e a u f o s t f o r m u l a t e î n d o u ă r a p o a r t e , p e c a r i Ie-a
p u b l i c a t A s c h b a c h , o. c, p g . 24, ş i K a n i t z , Ser-
bien, historische-etnographische Reisesiudien aus detu
s t a n t i n ) TOV iavoupw Tispiaa; fâiyupav 4v aOtŞ ACTKVYJV
îisrconjxs, scai t o ö ; 2x69-a; oîtsxags. P r i n a c e ş t i „ S c i ţ i "
trebuiesc înţeleşi Goţii şi Taifalii, veniţi d i n antica
S c i t h i e ; cfr. Dr. C . D i c u l e s c u , Die Wandalen und
die Goten in Ungarn und Rumänien, !n M a n n u s -
B i b l i o t h e k , n o . 34, L e i p z i g , 1923, p g . 21—22, u n d e s e
ştie acelaş lucru d e s p r e un p o d de piatra făcut de marele împărat. T o t u ş m a r e a
g r e u t a t e corista în faptul că nici unul, nici celalalt autor nu ne spun unde anume
a fost construit, şi nici nu ne dau alte indicii pentru localizarea sau tehnica lui de
construcţie. Folosind aceeaş metoda, ca şi la podul dela Turnu-Severin, se poate
afirma ca şi acesta dela Celei, corâspundea unor necesitaţi strategice, fiindcă debuşa
în câmpia Valahiei şi prin u r m a r e în toată stepa din nordul Dunării. Marsili, p e
care 1-a preocupat mult chestia podurilor peste D u n ă r e , a r e un capitol special: De
1
Ponte Ligneo Constantini, în marea-i opera danubială , în care, povestind cum, în
anul 1 6 9 1 , a vizitat, pentru încheierea păcii, D u n ă r e a până la Rusciuc, şi cu acea­
sta ocazie, interesându-se despre podul lui Constantin cel Mare, i s'a spus de către
vreo cincizeci de martori oculari cum în Septemvrie 1 6 7 2 , (eo a n n o quo e x p u g n a t a
fuit Kamenietz a Sultano), fiind apele fluviului scăzute, s'au putut vedea în albia
lui nişte colosali stâlpi de lemn. In acest loc aşează el podul lui Constantin cel
Mare, întemeindu-se pe argumentele logicei, precum şi p e moneda, după Mannert,
reprodusă mai sus, p e care o comentează. In chipul acesta, în acel punct al Du­
nării a r fi fost clădit un p o d de lemn, de către Constantin cel Mare. Insă, amân­
două pasagiile din scriitori bizantini vorbesc d e s p r e un yâcpopa ls&brt\. C u m trebuie
înţeleasă a c e a s t a ? A s c h b a c h e de p ă r e r e că nu a construit Constantin cel M a r e
niciun p o d la Celei, ci tot la Turnu-Severin, unde primul împărat bizantin a găsit
locul admirabil organizat p e n t r u construirea lui şi, pe urma, pentru campaniile în­
t r e p r i n s e ; câ el a r fi folosit numai pilele de piatra ale podului lui Apollodor la
construcţia tot a unui pod de piatră, dupâcum afirmă autorii pomeniţi, fiindu-i ast­
2
fel lucrul foarte u ş u r a t . In consecinţă, nu p a r e neverosimil ca, după campaniile
victorioase, ajungându-şi scopul propus, de a-i îngrozi p e barbari, să se fi luat par­
tea superioara a podului de către înşişi Romanii, ca să oprească afluxul barbarilor
în sudul Dunării; pentru aceasta se poate rechema şi indicaţia Porphirogenetului
despre un turn al lui Constantin lângă podul lui Traian. A s u p r a materialului din
care a fost construit acest p o d lumina cea mai limpede însă o aduc săpăturile făcute
3
de Tocilescu în acel l o c . Cu aceasta ocazie s'a găsit, pe malul stâng al Dunării
resturile unui c a p de pod, căruia i se dau şi dimensiunile: 1 3 m. 3 2 c m . lungime
şi 6 m. 3 5 cm. lăţime. Dupăce descrie amănunţit toate celelalte resturi antice gă­
site acolo, Tocilescu spune că locuitorii din împrejurimi ştiu despre existenţa unui
pod în D u n ă r e în acel loc, numindu-1 „Podul de aramă", din cauză că picioarele

o c u p â s i d e acest p o d , atribuindu-i-1 lui Constantin ştie c ă e s t e a lui T r a i a n . Trece apoi la descrierea

cel Mare. monedei amintite.
2. O. c.j p g . 23, n o t a 3 : „ M a n c h e m e i n e n C o n ­
r. M a r s i l i , Danubius, II, p g . 37—39: „ibi- stantin habe seine Brücke b e i Gieli, in d e r N ä h e d e r
que saepe saepius i n q u i r e n t i f i d e s m i h i f a c t a fuit a Aluta-Mündung in die Donau, errichten lassen, die­
quinquaginta, & ultra T e s t i b u s Christianis, ac T u r - ses ist aber nicht wahrscheinlich. Schon Gibbon,
cis, mense Septembri, e o a n n o q u o e x p u g n a t a fuit hist. o f t h e d e c l i n e , e t c . , c h . 14, n i m m t m i t R e c h t
Kamenietz a Sultano, magnani fuisse depressionem
;
an, d a s s C o n s t a n t n a u f der w i e d e r h e r g e s t e l l t e n T r a -
in aqua D a n u b i i , ita ut viderint i m m e n s a s , i n g e n t e s - jansbrücke gegen die Gothen g e z o g e n sei".
que Pileas ligneas in ejus a veo fixas, & e o fere or­ 3. G r . G. T o c i l e s c u , Monumentele eţigrafice si
dine, q u o videntur incisae in situ ad ripam citerio- sculpturali ale Museului Naţional de Antichităţi din
rem, respendantem locum Vadin". El mai constata Bucuresci, P . I., B u c u r e s c i , 1902, p g . 239 s q . I n a c e ­
„ p r o p e Cieli ( = Celei), viam esse, quae probabili- l a ş Ioc T o c i l e s c u a m a i g ă s i t o sumedenie de mo­
ter strata fuit a Constantino", despre care însà s e n e d e din epoca lui Constantin ce] Mare.
lui ar fi fost îmbrăcate cu tăblii de arama, din cari pescarii scot uneori bucăţi
mari, împreună cu alte rămăşiţe cari confirmă acest lucru. Mai departe, Tocilescu
a constatat u r m ă t o a r e l e : „Sătenii din Celeiu mai spun că în timpul scăderii apei
vasele plutitoare se isbesc de un picior de pod lângă malul românesc, şi că s'ar
găsi încă 7 picioare ale podului. Ca să ne încredinţam, am profitat de epoca când
Dunărea era scăzută (în toamna anului 1 8 9 3 ) şi însoţiţi de d. inginer topograf Po­
lonic, de primarul şi învăţătorul Celeiului şi de mai mulţi pescari, ne-am dus cu
luntri până în mijlocul fluviului, şi aci, în locul unde apa face vâltori sau analor-
niţe, după multă osteneala am prins cu frânghiile unul din acele picioare, şi prin
sondage am constatat: 1. la o adâncime de 2 m. 8 5 s'a dat de pietre m a r i ; pi­
ciorul are o lungime de 1 0 m. şi o lăţime de 6 m.; 2. dând în laturi pe lângă
pietre nu s'a putut ajunge de fundul Dunării, măcar că nuiaua de sondagiu avea
o lungime de 6 m. Podul a r e direcţiunea „drumului lui Traian". Acest din urmă
fapt, direcţiunea podului, orientata dupa „calea Troianului" nu constituie un argu­
ment pentru paternitatea traianee a podului, csci desigur Constantin cel Mare a
folosit resturile valabile ale mijloacelor de colonizare ale Romanilor. însă ceeace
rezultă categoric din cercetările întreprinse de Tocilescu este că acolo, la Celei,
exista resturile unui pod de piatră peste Dunăre. Faţă de afirmaţiile lui Marsili,
cari totuş au pecetea verosimilităţii, se poate presupune că acesta a văzut numai
partea superioara a podului, la Celei, fiindcă numai aceea ieşia de sub apa, şi a
crezut că întreg podul a fost clădit din lemn. Iar în privinţa monedei pe care o
referă el, după Mannert, la acest loc, daca a existat într'adevăr şi a văzut-o el,
putea să fi fost foarte stilizata, iar desemnul lui iarâş imprecis. Căci ea nu se gă­
1 2
seşte nici la C o h e n , nici la M a u r i c e . în schimb, la ambii se găseşte una pe al
cărei avers stă scris C O N S T A N T I N V S M A X . A V G . , înconjurându-i bustul împă­
ratului diademat, drapat şi chiurasat, privind s p r e dreapta.
P e reversul acestei monede e inscripţia: S A L V S R E I P . şi
D A N V B I V S , sub un pod cu trei arcuri, pe care trece s p r e
dreapta Constantin cel Mare în haine militare, ţinând o su­
liţă şi un scut, împreuna cu Victoria care poartă un trofeu
şi se întoarce spre a-i indica d r u m u l ; în genunchi, înaintea
lor, se află un b a r b a r prizonier; iar tot sub pod, la stân­
ga r ă s a r e din valurile fluviului Danubiul într'o rână spre
d r e a p t a ; sub arcurile podului sunt două luntri (v. fig. no. 4).
Fig. 4 .
A ş a d a r o moneda, care reprezintă cu toată certitudinea un
M o n e d a lui Constantin
pod al lui Constantin cel Mare peste Dunăre, fără a-i po­ c e l M a r e cu p o d u l
meni însă locul anume. peste Dunăre.

însă, se poate dovedi un lucru, care-şi găseşte cores­

pondenţa în ansamblul de ştiri privitoare la construirea podului lui Traian, care el
însuş a petrecut o iarna în Moesia, pentru a supraveghia această operă. Şi Con­
stantin cel Mare a petrecut vara anului 3 2 8 , a aceluiaş an, prin urmare, pe care-1

1. C o h e n , o. c, v o i . V I I ( C o n s t a n t i n 1, l e G r a n d ) , 2. Jules Maurice, Numismatique Conslantinien-

Pg- 285. ne, P a r i s , 1908, T . I., p g . C X L V L Tab. IX, 9).
 1
fixează şi „Chronicon Paschale", la Oescus lângă D u n ă r e : de aci a datat un e d i c t ,
unde de sigur a îndeplinit acelaş l u c r u : supraveghiarea construirii podului. Iar atri­
buirea unui pod de piatră peste D u n ă r e , împăratului care a mutat capitala impe­
riului roman la Bizanţ, şi care a lăsat atâtea capodopere artistice, comparabile cu
ale înaintaşilor, nu p a r e de loc neverosimila. T o t u ş numele arhitectului lui Constan­
2
tin cel Mare nu ni s'a păstrat, şi nici alte date relative la această lucrare a l u i .

După stabilirea locului unde a fost construit podul, una dintre cele mai grele
probleme p e cari le prezintă aceasta capodoperă a arhitecturii antice, este modul
de construcţie.
Pasagiile respective din autorii clasici nu consună nici în această privinţa. Dio
Cassiu afirma că, în locul unde a fost ridicat podul, apa nu putea fi abătută pe
nicăiri: o u y â p T O I xod Ttepcxps^ac mi ib pe.Qy.<x, ^5UV^9-TJ, în timp ce Procopiu, cu trei se­
cole mai târziu, crede tocmai c o n t r a r u l : fluviul se desparte în două, cuprinzând o
insulă la mijloc, revenindu-şi a p o i ; însă aceasta n'o face dela sine, ci silit de mâna
omului. Prin u r m a r e , potrivit acestor două izvoare de informaţie, D u n ă r e a , ca să
îngăduie realizarea gândului lui Apollodor, a fost şi n'a fost abătută din cursul ei.
T o t astfel, cei cari se ocupară mai nou de acest pod, îşi împart părerile.
3 5 6
Aschbach , Dierauer *, Roesler şi F r o e h n e r admit că exista o limbă de pă­
mânt care intra, de pe ţărmul stâng în D u n ă r e , în apropierea Drobetei. A t â t cât
a p ă r a această limbă, fu uşor de zidit. E a constituia a treia p a r t e din lungimea po­
dului, deci cam 3 6 0 m. D e sub pilele înălţate pe ea se scoase p ă m â n t pentru a
lăsa loc unui canal, pe unde se scurgea o p a r t e din apă, iar pământul astfel scos
fu coborît în mijlocul fluviului, începând dela ultima pilă zidită, formând astfel o
insulă artificială. Cu ajutorul unor zăgazuri, fu introdus curentul principal, „Thal-
wegul", pe sub pilele terminate, lăsând astfel o mai m a r e libertate fundamentării
celorlalte pile. Această teorie p a r e acceptabilă, însâ a r e neajunsul că nimic nu do­
vedeşte existenţa unei astfel de limbi de pământ, care evident ar fi fost de o ex­
t r e m ă importanţa, pe lângă inconvenientul şi mai g r a v că presiunea coloanei de
apă asupra celor 6 — 7 pile ridicate ar fi fost dezastruoasă. C e r t e că o astfel de
peninsula, chiar şi la o superficială examinare a Dunării în acel loc, nu a p a r e de­
7
loc verosimila (v. fig. no. 5). Cichorius, interpretând reliefurile columnei lui Traian
— planşa L X X I V , unde se văd soldaţi romani ieşind de pe o p o a r t ă , împodobită
cu trofee şi trecând peste un podeţ de lemn, pe sub care curge o apă — este is­
pitit a admite existenţa acestui canal, prin care ar fi fost abătută Dunărea, şi că
podeţul uneşte probabil insula artificial făcută de Apollodor pentru clădirea podului

1. Cod. Theod. I V , 35, 5. fie d i n S u d ? . . . S a u s ă fie f a l s ă a f i r m a ţ i a Iui Mar­

2. C h e s t i u n e a a p a r e c u a t â t m a i î n t u n e c a t ă , d a ­ sili, căci de atunci n i m e n i n'a mai constatat acest
că n e g â n d i m c ă M a r s i l i — cfr. A n e x a n o . II. — a vă­ lucru ?
z u t , d e a s t ă d a t ă cu o c h i i Iui, a l ă t u r i d e p i l e l e p o ­ 3. O. c, p g . 1 6 ; 4. o. c, p g . 46; 5. o. c, p g .
d u l u i d e l a T u r n u - S e v e r i n , u n a l t ş i r d e s t â l p i de 37 a d m i t e a c e a s t ă t e o r i e , d â n d c a durată a zidirii
lemn î n a p e l e D u n ă r i i , f ă r ă c a s ă î n c e r c e a l e e x p l i ­ podului un singur an.
c a c â t u ş d e p u ţ i n p r o v e n i e n ţ a . S ă fie a c e s t a u n p o d
6. O. c, p g . 133.
al l u i C o n s t a n t i n c e l M a r e , s a u a l u n u i a l t î m p ă r a t
7. O. c, III, p g . 156 s q .
r o m a n , s a u a l c u t ă r u i u l t e r i o r c u c e r i t o r , fie d i n N o r d ,
 celui mare. Pentru întărirea acestei supoziţii, apelează
la Pliniu: inmissa terris nova ilumina, novos pontes flu-
1
minibus iniectos. Petersen respinge această ipoteză, căci
nu se poate ca prizărita apşoară să reprezinte forţa pro­
priu zisă a marelui Danubiu şi nici ca tocmai deasupra
curentului principal alfluviuluisă nu fie aşternut podul
cel solid, cu pile de piatră, ci un sărăcăcios podeţ pe
stâlpi, şi primeşte în întregime spusa lui Dio Cassiu.
Insula apare rar de sub apele scăzute ale Dunării, ca
o prelungire în sus a ostrovului Simian, însă ea există;
totuş Petersen nu crede că ea ar fi fost aceea care a
provocat istoria împărţirii artificiale a Dunării. Dealtfel,
mai sus, pe Dunăre, se mai întâlneşte un loc care era,
înainte de intervenirea lui Traian, puţin navigabil: Por­
ţile de Fier, şi acestuia îi atribuie Petersen cuvintele
lui Pliniu; aci a tăiat Traian canalul. Insă, după toate
acestea, raportându-ne la situaţia de astăzi a locului,
unde a fost construit podul lui Traian, nu găsim nici
urmele canalului, nici a peninsulei dunărene, iar insula
pare, conform logicei geologice, că a trebuit să fi pre­
existat podului. Se exclud astfel supoziţiile cari presu­
puneau canalul ca un element indispensabil zidirii po­
2
dului .
Altul a trebuit să fie, prin urmare, procedeul uti­
lizat de către Apollodor pentru ducerea la bun sfârşit
a acestei construcţii, pe care însă, cu toate că a fost
studiat în repeţite rânduri, nu 1-a putut lămuri înde­
ajuns niciun arhitect sau inginer, tocmai din motivul că
n'a fost studiat la faţa locului, sistematic. Se ştia din-
tr'un pasagiu alui Tzetzes că s'au folosit nişte chesoa-
ne, yj.puv.a, iară. însă a le lămuri mai deaproape, dându-
ni-se numai dimensiunile: 1 2 0 picioare lungime (36 m.)
şi 8 0 picioare lărgime (24 m.). Ele ar fi fost umplute
cu beton şi coborîte pe urmă în apă. însă pilele erau îm­
brăcate în blocuri cioplite de piatră prinse în zidărie,

1. O. c, II, E x c u r s : Donau- fluviul a devenit impracticabil şi

Kanal.
2. Acelaş lucru îl crede şi
Besnier, Daremberg-Saglio, IV, 566:
„Les Romains avaient eu beaucoup
de peine à jeter les fondations
dans le lit du fleuve qu'ils ne pou­
vaient détourner". Apoi, tot Pro-
copiu, revine asupra chestiunei,
spunând că din pricina ruinării,
fu constrâns să-şi mute cursul şi
să-şi revină în albia lui. Petersen,
ibid., notează: „ A n beiden Stellen
wird also übereinstimmend nur
von einer einzigen künstlichen Ab­
lenkung des Stromes auf eine kurze
Strecke gesprochen, und diese ei­
ne wird nicht dem Trajan zuge­
schrieben".
 1
ceeace trebuia să se înfăptuiască din apă. D. T u d o r , care a avut posibilitatea să
studieze la faţa locului resturile podului, propune următoarea explicaţie: „în 1 9 0 9 ,
când s'au distrus cele două pile care erau la adâncimea cea mai mare, s'a putut
vedea că sub zidăria de beton urma una de blocuri mari de piatră legate cu lemn.
Tot atunci s'au mai găsit în jurul acestor blocuri şi urmele unor cutii de lemn din
b â r n e perpendiculare şi legate între ele cu scânduri.
Chesoanele acestea erau lipite de pereţii pilei şi e probabil ca nu erau prinse
de fundul albiei. Bazele de blocuri şi resturile de cutii de lemn nu au putut fi vă­
zute în 1 8 5 8 la pilele de pe laturile bancului de nisip şi de pe povârnişurile ma­
lurilor fluviului care r ă m ă s e s e r ă pe uscat, fiindcă nu existau. Ele au putut fi vă­
zute numai în 1 9 0 9 , când scafandrierii s'au coborît mult în adânc, d ă r â m â n d cele
două pile. De aici deducem că la construirea pilelor s'au întrebuinţat două metode,
după adâncime. L a adâncimile mai mici, pe cele două laturi ale bancului de nisip
şi pe coastele malurilor, fundarea trebuia să se facă la uscat, fiindcă fundul apei
e neregulat şi aplecat. în aceste locuri s'au folosit probabil acele cutii x i Ş u m a lungi
de 1 2 0 picioare ( 3 6 m.) şi largi de 8 0 picioare ( 2 4 m.), de care ne vorbeşte Tze-
tzes. Din cauza mărimii lor ele nu puteau fi manevrate pe apă şi nici nu puteau
fi scufundate ca să r ă m â e în direcţie verticala, fiindcă fundul apei nu era orizontal
şi regulat. Volumul lor fiind mai m a r e decât al unei pile reconstituite şi zidăria
fiind străbătută de straturi orizontale de cărămizi şi îmbrăcate cu blocuri regulate,
rezultă că s'a lucrat pe uscat în ele după cum au admis Aschbach şi F r o e h n e r .
Cutiile despre care ne vorbeşte Tzetzes nu au fost aduse pe apă, ci mai pro­
babil ele au fost construite în apă, întrebuinţându-se la fundare vechea metoda re­
comandată de Vitruvius (V. 1 2 ) . S'au bătut unul lângă altul doua rânduri de pi­
loni, şi în spaţiul cuprins între ei s'a turnat beton în apă, care întârindu-se a for­
mat un perete impermeabil. F o r m a acestor cutii trebuie să fii u r m a t pe a pilelor,
spre a opune o mai mică rezistenţa apei. A p a închisă în aceste c a m e r e de piloni
a fost scoasa afară cu ajutorul diferitelor maşini întrebuinţate în asemenea cazuri
(tympanum, rotae, cochlea, e t c ) . După secarea apei s'a putut executa pe uscat fun­
daţiile pilelor şi apoi s'a ridicat zidăria de piatră sparta şi cărămidă îmbrăcata cu
blocuri. E de remarcat că între pereţii pilei şi ai cutiilor mai r ă m â n e a un spaţiu
liber de 3 m. în lăţime şi de aproximativ 2 m. în capătul avânt- şi arriere-becului,
necesar pentru circulaţia cu material constructiv în jurul pilei şi pentru fixarea
schelelor.
D u p ă înălţarea zidăriei, cutiile de piloni puteau fi distruse, pentru a nu ocupa
un loc prea m a r e în albia fluviului şi a împiedeca astfel scurgerea regulata a ape­
lor. Pila având un puternic fundament înfipt în pământ, nu mai avea nevoie nici
de anrocamente, ce închideau o p a r t e din albia fluviului.
D a r acest sistem recomandat de Vitruvius nu putea fi întrebuinţat decât la
adâncimi mici, de cel mult 4 m. Adâncimea cea mai m a r e a Dunării aci e întie
7 — 8 m. Prin abaterea succesivă a unei părţi din apă pe cele două braţe, se va

1. Podul, pg. 30 sq. V. şi figurile schema­

tice ale părţilor podului.
fi putut obţine o adâncime de 5—6 m., care totuş e foarte m a r e pentru a folosi
procedeul recomandat de Vitruvius.
Dacă î n t r ' a d e v ă r s'au putut constata în 1 9 0 9 resturile unei cutii de lemn în
jurul zidăriei de blocuri a celor două pile, nu r ă m â n e de închipuit decât un singur
procedeu întrebuinţat la fundare.
F u n d a r e a lor s'ar fi făcut numai prin cutii de lemn, cu un volum egal cu al
unei pile, şi deci nu poate fi v o r b a de acelea de cari ne vorbeşte Tzetzes, care au
un volum mult mai m a r e .
Probabil că aceste cutii de dimensiuni mai mici şi în n u m ă r redus au fost an­
corate la locul necesar şi coborîte treptat în apă prin umplere cu blocuri de pia­
tră legate cu lemn, ca să dea o mai m a r e greutate pilei, şi să nu poată fi miş­
cate sau mâncate în j u r de curentul apei. Ele puteau fi scoborîte numai către cen­
trul fluviului, unde albia e mai plană.
Dela un loc, când s'a socotit că pilele au o bază destul de g r e o a e şi puter­
nică, zidăria de blocuri a fost înlocuită cu cea de piatră s p a r t a şi cărămidă, îm­
brăcata până sus cu p a r a m e n t de blocuri. Numai astfel ne putem explica prezenţa
acestei zidării de materiale amestecate, însă aranjate la uscat până sub nivelul
apei celei mai scăzute".
Astfel, dacă acesta a fost procedeul prin care au fost înălţate din apă cele 2 0
de pile, din piatra, beton şi blocuri cioplite, legate între ele prin lemn, unde se
simţea nevoia, altfel fu fabricată p a r t e a de sus a podului. Dio Cassius îl numeşte,
dupăcum am văzut, yicpupa XIIKVTJ, adecă pod de piatră, iar pilele au fost numite pe
deasupra tyfa o-uvwxoSSpjv , de unde nu se poate şti dacă şi arcadele au fost din
1

2
piatră sau din alt material. A s c h b a c h crede că era şi partea superioară de pia­
tră, şi fiindcă opera trebuia să aibă trăinicie şi forţă, fără îndoială o împreunare
a pilelor prin arcuri de piatră era mai uşor de săvârşit, decât p r i n t r ' o lucrare de
3
grinzi şi astfel, vorbind despre distrugerea acestei părţi superioare de către H a d r i a n ,
crede că urmaşul lui Traian mai uşor putea să-i dea foc — ceeace dealtfel con­
stituia un pericol perpetuu pentru pod — decât să se obosească cu distrugerea ei.
însă podul avea desigur p a r t e a de deasupru din lemn. Aceasta o dovedeşte în
mod clar iconografiia podului: columna lui Traian, monedele lui, p r e c u m şi frag­
mentul reliefat cu Dacul care trece Dunărea, dela Villa Medici din R o m a . Printre
4
scenele columnei mai uşor de identificat este tocmai No. X C V I I I / X C I X , unde se
vede un pod ridicându-se deasupra valurilor Dunării. O simplă examinare a figurii
No. 1 poate să convingă că pilele erau de piatră cioplită, iar arcadele — „absi­
dele" — de lemn. S e pot observa, fără efort, până şi cuiele cu cari sunt bătute
5
grinzile . P e monede (v. fig. no. 6) deasemenea se vede limpede că arcadele erau de

1. U n u l d i n t r e p r i m i i c e r c e t ă t o r i ai chestiunii, 3. Dio Cassiu, cit., !4.8piav6; Sè xo&vavciov ÇOPTJ&SI;

F a b r e t t i , o. c, pg. g„, traducând cuvintele lui Dio prq x a l toXi Pappdpois xo-ïg cppoopoùç atafjt Piago[isvot;
Cassiu prin fornicibus coniunctae sau apsidibus coc pofîia Biâgcra; i ; irjv MuaEav ăcţsXXs r»]V êjcmoWjç xa-
dificatae, adaogă : „accedit huic coniecturae stabilien- -caaxsuvjv.
dae, observatio numismatum, quae ligneam huius 4. C i c h o r i u s , o. c. P l a n ş e .
Pontis supernam contignationem exhibent, prout so- 5. Choisy, Histoire de l'Architecture, Paris,
lidam quodamrnodo inferiorem partem*. 1899, v o l . I., p g . 533 d ă , î n fig. 18, s c h e m a a c e s t u i g r i n -
2. O. c, pg. *8. d i s , z i c â n d a p o i : „ L e s f e r m e s d u p o n t du T r a j a n nous

21 161
lemn. A ş a d a r , după aceste dovezi, cari n u contrazic spusa lui Dio Cassiu, şi lămu­
resc tăcerile celorlalţi autori, p a r e curios cum A s c h b a c h a putut susţine că partea
superioară a podului e r a tot de piatră P a r t e a esen­
ţială a podului, care forma totodată şi partea lui ori­
ginal romană, bolţile, erau de lemn. Deschizătura lor varia
între 3 2 — 3 3 de metri, ceeace dă un total de 1 2 0 de
picioare. Ele erau în plin cintru, uşor aplecat, ceeace
caracterizează arcul roman în genere. î n privinţa înăl­
ţimii podului, Dio Cassiu şi Tzetzes afirmă că e r a de
1 5 0 de picioare ( 4 5 m.), socotită dela temelia pilelor.
D u p e r r e x I n s ă , calculează o înălţime de 1 8 , 6 0 m.,2

3
dela temelii până la tablierul podului. D . T u d o r con­
stata că această înălţime corăspunde cu a platoului de
pe malul stâng al Dunării, socotind-o din punctul cel
mai adânc al fluviului. Lăţimea podului e dată d e Du­
perrex ca fiind d e 1 4 , 5 5 m . calculând-o în lungimea ;

pilelor, fără a mai socoti a v â n t - şi arrierebecul, cari spăr­

4
geau năvala a p e i . Tablierul podului e r a împărţit după
obiceiul general r o m a n : partea centrală, care se numea
iler, e r a destinată ca pretutindeni p e căile r o m a n e tre­
cerii cailor şi vehiculelor; caldarîmele de p e margini,
numite decursoria, erau pentru trecerea pietonilor; p e
urmă, chiar la dunga tablierului, de ambele părţi, se
ridicau, dupăcum se p o t vedea p e figura de p e colum­
nă, nişte balustrade, plutei, cari împiedecau căderile în
5
apa .
Materialul de care s'au servit R o m a n i i pentru con­
strucţia acestui pod este luat din împrejurimile imediate,
încă Marsili informează asupra materialului podului:
„Materies item silicum, Danubio caeteris Valachiae v i c i n i s flu-
minibus propriorum; glareae, qua finitimae orae Danubii abun-
d a n t ; calcis, e ruinis Pilarum sumtae aliqua copia; nec non are-

0 1

fermes à trois arcs conservées dans les monuments

sont connues
de l'Inde. A p o l l o d o r e , s o n architecte, était d e D a m a s
par d e s médail­
et D a m a s e s t sur la route d e l'Inde : a u r a i t - i l e u
les et par l e s
q u e l q u e c o n n a i s s a n c e d e c e t y p e a s i a t i q u e ?" C r e v i e r ,
bas-reliefs de la
Hist. des emp., Traj., a p . F r a n c k e , o. c, p g . 233 cre-
colonne Traja-
dea deasemenea Intr'o „charpente" : „La Colonne
ne. C'étaient d e s
Trajane sur laquelle est réprésenté l e pont du Da­
fermes arc e n :
n u b e n o u s a p p r e n d qu'il n ' a v a i t q u e d e u x p e t i t e s ar­
trois arcs con­
c h e s d e pierre ; tout l e reste n'est qu'une grande et
centriques en­
0) belle charpente".
tretoisées par
des m o i s e s pen­ 1. M a n n e r t , o. c, p g . 87 c r e d e a acelas lucru :
dantes. L a fig. „Quod enim in fornicibus figurae ligneum putatur,
8 indique e n lapidum ordo triplex e s t . . . "
traits pointillés 2. O. c , p g . 25.
ce qu'il p a r a î t n é c e s s a i r e d ' a j o u t e r à l a r e p r é s e n t a t i o n 3. O. c, p g . 35.
sommaire d e la colonne Trajane. Ainsi reconstitué, 4. O. c, p l a n s a 3, f i g . 2.
le pont du Danube ressemble de tout point a u x 5. D a r e m b e r g - S a g l i o , cit., p g . 567.
n a r u m colles circa P o n t e m h a u d i n f r e q u e n t e s ; in a p p e n d i c e ibidem quoque spectantur. Tan­
d e m cocti l a t e r i s ( q u a l e s in o p u s i b i d e m m i t t e b a n t u r ) ; q u a d r a t u m saxum, aequali sibi dimen-
sione repr'aesentantur" . Piatra folosită la construcţie e de două feluri: spartă şi
1

cioplită. Cea s p a r t ă e provenită din carierele dela G u r a - V ă i i , Schela Cladovei ş i

Bahna, iar cea cioplită, dintr'o stâncă de natură nisipoasă, totuş dură, probabil din
regiunea Porţilor de Fier dunărene. S'a mai observat apoi că monumentele săpate
la Drobeta, databile p e la începutul sec. I I p. Chr., sunt dintr'o piatră adusă de
peste Dunăre, pe când cele de după această dată sunt dintr'un calcar tare, cu nu­
2
anţe roşiatice, provenit dela G u r a - V ă i i . L e m n u l nu putea să fie decât tot din îm­
prejurimi, ş i se poate presupune cu toată dreptatea că era stejar. L a Muzeul Şcoa-
lei Politehnice din Bucureşti se păstrează una din bârnele podului, de stejar, de o
3
dimensiune impunătoare. T o t din stejar erau şi incastrările în zidăria pilelor . Că­
rămida, de dimensiuni m a r i : 0 , 4 0 X 0 , 3 5 X 0 , 0 5 m., cu mici variaţii, desigur a fost
4
lucrata pe loc, în cea mai m a r e parte, sau adusă d e a Dierna (Orşova de astăzi) ,
care din incripţii a p a r e ca un important centru de cărămidârie.
P e malul stâng al Dunării era aşezarea Drobeta, veche d a v â dacică, ş i e
firesc ca după construire podul să fi fost pus într'o corelaţie cu construcţiile exi­
5
stente, ş i să se fi amplificat clădirile. Tocilescu , prin săpăturile întreprinse în acel
loc, a găsit la Drobeta un castellum, care a p ă r a capătul de pod. S e pot distinge
trei perioade în zidăriile r ă m a s e :

a) epoca lui Traian, capătul de pod al lui Trăiau, zidurile cetăţii cu cele 1 5
turnuri ale lor, plasate în interior şi Praetoriumul;
b) epoca lui Constantin cel M a r e : 4 turnuri exterioare şi 4 edificii cu 8 0 de
cubicule; aceste camere sunt precedate de o arcadă boltită aşezată în faţadă;
6
c) epoca lui Iustinian: turnul circular, menţionat de Procopiu .
L â n g ă castellum au mai fost găsite urmele unei biserici şi ale unei capele.
Acest castru a fost desigur construit în acelaş timp cu p o d u l ; motive de or­
din militar, pentru siguranţa importantei şi noii construcţii, ne fac s'o presupunem
aceasta. Deci tot în p r i m ă v a r a anului 1 0 5 p . Chr., dacă nu mai repede, fu termi­
7
nat ş i castrul. Examinând planul castrului la Tocilescu se poate constata cum era
legat de pod. A n u m e , din ambele colţuri cari priveau s p r e D u n ă r e , pornea câte
un zid spre fluviu: cel sud-estic perpendicular, oprind accesul la porta praetoria,
iar cel sud-vestic pieziş pe portalul podului. Acest din urma zid, însă, nu e r a ori­
entat astfel ca să închidă p o r t a l u l ; el cădea pe flancul portalului, lăsând liberă
intrarea, însă cuprinzând şi el p o r t a praetoria, care r ă m â n e a accesibilă numai din­
spre fluviu. Deaceea trebuie să admitem un pod de lemn, — un fel de pod poate
demontabil, sau uşor demontabil, cum aveau castelele medievale — care, pornind
dela portalul podului cel m a r e de peste Dunăre, trecea peste g r o a p a care se de-

1. Prodromus operis Danubialis, cit., p g . 12. cheologiques en Roumanie, B u e a r e s t , 1900, p g . 140 s q .

2. V . n o t a B ă r c a c i l ă Ia T u d o r , o. c, p g . 35. 6. U n u l d i n t u r n u r i l e z i d i t e d e C o n s t a n t i n c e i
3. V . A n e x a N o . M a r e îl m e n ţ i o n e a z ă , d u p â c u m a m v ă z u t , Constantin
4. RE., V , 776. Porphirogenetul.
5. G r . G. T o c i l e s c o . Fouilles et recherches av 7. Ibid,
schidea la baza portalului, m e r g â n d paralel cu zidul castrului până în preajma
porţii principalis dextra, unde se termina g r o a p a . Petersen îl recunoaşte în scena
C I / C I I (Cichorius), — aceea care 1-a indus pe Cichorius să creadă în existenţa ca­
nalului Dunării — explicându-i situaţia lui aplecată prin motive de ordin sculptural-
prospectice. In chipul acesta, circulaţia nu se făcea prin castru, ceeace e r a fireşte
foarte anevoios şi incomod, ci p e lângă el, fiind cu toate acestea mereu sub con­
trolul celor dinlăuntru.
L a aceste construcţii au lucrat, dupăcum e r a obiceiul, muncitorii specializaţi
cari făceau p a r t e din însuş corpul armatei. Este un fapt foarte cunoscut că soldaţii
romani erau totodată şi zidari b u n i ; spiritul războinic la ei e r a dublat d e unul de
constructori. Reprezentarea lucrărilor de clădire cuprind un spaţiu întins p e relie­
furile columnei. S'a calculat că aproximativ 2 0 0 d e persoane din 2 0 0 0 câţi sunt,
în total, p e columnă, sunt ocupate cu aceste feluri de m u n c i ; se poate spune chiar,
că mai multe sunt scenele de acest gen, decât cele d e luptă. Aceasta însemnează
1
că tot al zecelea b ă r b a t e constructor . E păcat, dela sine înţeles dealtcum, că nu
se cunosc cel puţin numele legiunilor cari au lucrat la podul lui T r a i a n . P e baza
inscripţiilor se poate presupune că următoarele au dat contingentul lucratorilor:
2
I V Flavia, V I I Claudia, X I I I Gemina şi V M a c e d o n i c a , cari staţionau în
Moesia superioară şi au participat la războaiele dacice. Din aceste legiuni, după
toate aparenţele, s'au recrutat ziditorii. î n anii construirii podului, următoarele co­
horte sau alae se întâlnesc în inscripţiile din aceste regiuni: A l a II Pannoniorum,
Ala I Praetoria, Cohors I Antiochensium, C o h o r s III Brittonum, C o h o r s I Flavia
Bessorum, C o h o r s V I I Breucorum, C o h o r s I Cilicum, C o h o r s III Brittonum,
C o h o r s I Cispadensium, C o h o r s I C o m m a g e n o r u m , Cohors I Cretis, C o h o r s II
Gallorum Macedonica Equitata, C o h o r s I Flavia Ulpia Hispanorum Milliaria C. R.
Equitata, C o h o r s II Hispanorum Scutata Cyrenaica Equitata, C o h o r s V Hispano­
3
rum, Cohors T h r a c u m Syriaca . Afara de acestea, mai p o t fi luate în considerare
acelea cari erau staţionare în Pannonia. însă din toate acestea, nu putem şti cu
siguranţă decât despre câteva că au lucrat la pod. î n t r ' o pilă a fost găsită o că­
rămidă cu marca C O H II H I S P * . E r a u însă mai multe cohorte cu acest n u m e ;
5
aceasta se poate crede că aparţinea legiunii X I I I Gemina. O altă cărămidă sigi­
lată avea indicaţia u r m ă t o a r e : H I C R E , a d e c ă : (co) H ( o r s prima) C(ivium) R(oma-
6 7
norum) E ( q u i t a t a ) , care aparţinuse legiunii V Macedonica . O a treia cărămidă
avea numai ştampila C O H . . . , neputând fi deci identificată. î n timpul ultim a mai
fost identificată o c o h o r t ă : C O H O R S I C R E T U M , care a ajutat deasemenea la
8
construirea p o d u l u i . Afară de acestea, au contribuit desigur t r u p e de auxiliari
apoi fracţiuni din flotilele Dunării, cari erau de m a r e folos, pentru desăvârşirea
acestei lucrări hidraulice.

1. L e h m a n n - H a r t l e b e n , o. c, p g . 39. 5. A s c h b a c h , o. c, p g . 19, n o t a 1.
2. P a r i b e n i , o. c, I, p g . 225 s q . , u n d e s e d ă ş i ­ 6. V . A n e x a N o . ş i CIL., I I I , 1703, 1.
rul u n i t ă ţ i l o r c a r i p a r t i c i p a r ă l a c u c e r i r e a Daciei.
7. Aschbach, ibid., nota 2.
3. P a r i b e n i , o. c, ibid. ; RE, I V , 231 s e q . (co­
8. P a r i b e n i , o. c, p g . 232 ş i 316. d u p a Arch.
hors) ş i I, 1223 s e q . (ala).
4. V . A n e x a N o . ş i CIL. III, 1703, 2.
Epigr. Mitt, ans Oest., X I X . , p g . 219.
 Când lucrarea fu terminată i se aduseră, odată cu jertfele zeilor favorabili, şi
Danubiului, dupâcum cu toată siguranţa şi la începerea muncii i s'au oficiat prea­
măririle. Căci Danubiul era considerat fluviu sfânt nu numai de către Daci ci şi de
1
către Romani, în concepţia lor panteistică . Zeului acestui fluviu îi fu pusă urmă­
toarea inscripţie la Ristissen bei E h i n g e n : I . O . M . E T D A N V ( V I O E X V O ) T O ,
2
e t c , la anul 2 0 1 p . C h r . ; aceeaş zeitate este înfăţişată şi pe monedele lui Traian
3
şi ale lui Constantin cel M a r e , p r e c u m şi pe columnă, într'un frumos torso, văzut
dela spate, cu capul în profil, m a r c â n d începutul campaniilor dacice.
Scena jertfei este una dintre cele mai frumoase de pe columnă. î n t r e a g a scenă
este împărţită în două planuri. P e primul plan, Traian, în centru, întors s p r e
stânga — ceeace indică viitorul d r u m s p r e stânga şi deci D r o b e t a la stânga pri­
vitorului — îmbrăcat încă în haine de călătorie, aduce jertfe, făcând libaţia rituală
deasupra altarului încărcat. Imediat înaintea lui stă camillusul cu tablele de rugă­
ciune, apoi flautistul şi preotul cu taurul ce v a fi sacrificat. Mai spre stânga stau
trupele gata de drum, cu signa. L a spatele împăratului stau alte personagii, între
cari fu recunoscut Apollodor, autorul podului. P e al doilea plan se vede înălţân-
du-se măreţ din apele învalurate ale Dunării însuş podul zidit de Apollodor. Pu­
ţine, alte situaţii de p e columna mai pot fi cu atâta certitudine identificate. Motive
de ordin tehnic-sculptural l-au c o n s t r â n s pe artist să reprezinte podul numai în
p a r t e : abia patru din cele douăzeci de pile sunt vizibile, împreună cu capătul de
pod, o altă pilă pe uscat, şi portalul. S e poate vedea clar că pilele sunt din pia­
tra cioplită în blocuri dreptunghiulare, lămurindu-se şi avantbecul pentru spargerea
navalei apelor. Deasupra pilelor ieşite din apă construcţia este din lemn; se ob­
servă până şi piroanele bătute atât în stinghiile arcurilor cât şi în parmaclâcul po­
dului. Ultima pilă, mai mare, arată numai j u m ă t a t e din construcţia de l e m n ; jumă­
tatea cealaltă, p r e c u m şi arcurile u r m ă t o a r e ale pilelor sunt de piatră până sub
portal. Portalul, p e scena X C V I I I / X C I X (Cichorius) nu e împodobit cu nimic,
î n t r ' u n a din scenele u r m ă t o a r e , anume C I (Cichorius), care înfăţişează soldaţii ro­
mani ieşind p e o poartă, trecând în scoborîş un podeţ de lem, p o a r t a pe care ies
este împodobită cu trofee. S'a p u s astfel p r o b l e m a : de ce în scena jertfirii podul
n ' a r e portalul împodobit cu trofee, şi de ce în cealaltă există trofeele? A putut fi
aceîaş motiv de ordin tehnic-sculptural, conform căruia, dacă artistul a ţinut, sau i-
s'a poruncit să reprezinte cât mai schematic, însă totodată cât mai complet posi­
bil această capodoperă a arhitecturii romane, atunci nu mai putea, din lipsă de
spaţiu, să facă şi trofeele deasupra acestui portal, şi ştiind că-1 va mai reprezenta
odată, numaidecât, a lăsat acest ornament pentru scena proximă. Căci nu poate fi
acceptat argumentul acela, care susţine că atunci când a adus Traian jertfa, tro­
feele nu erau puse, ci ele au fost aşezate ulterior, — dupâce se dădură luptele în­
4
verşunate din apropierea podului, cum o remarca acut P e t e r s e n . Acest a m ă n u n t :

1. Ş i A l e x a n d r u c e l M a r e , d u p ă c e - i î n v i n s e p e 4. O. c, p g . 59. A c e a s t ă o b s e r v a ţ i e i n f i r m ă p o ­
G e ţ i , a d u s e j e r t f e I s t r u l u i ; v . F I . A r r i a n u s A n a b a s i s , 1,5. sibilitatea construirii podului în decursul primului
2. CIL., III., 5863. războiu dacic.
3. Ausführliches Lexikon der Griechischen und Lehmann-Hartleben, o. c, p g . 42, c o n s t a t ă a -
Römischen Mythologie, ed. W . H. Koscher, Leipzig, ceeaş lipsă de legătură între cele două scene : „Zu­
1884, I B d . , c o l . 954. d e m ist der Z u s a m m e n h a n g der tief herabgeführten
 existenţa trofeelor deasupra portalului, este confirmat şi de iconografia monedelor.
Foarte stilizate, numai din lemn făcute, apar arcadele podului peste D u n ă r e pe
monede, de cele mai multe ori reduse la un singur arc, trecând însă deasupra în-
l
tregei lăţimi a fluviului .
Un alt chip al podului se crede a se vedea în fragmentul de m a r m u r ă dela Villa
Medici din Roma, incastrat în păretele care priveşte spre grădină (v. fig. no. 7). El înfă­
ţişează un pileatus dac, că­
lare pe un cal, sau catâr,
dacă examinam mai bine
urechile; care se cabrează
sborşindu-sc din apa care-1
cuprinde pâna la grumaz,
acoperind şi picioarele Da­
cului. Dacul e întors îna­
poi, îndreptându-şi priviri­
le spre un duşman nevă­
zut; in mâna stânga ţine
frâul, iar în dreapta desi­
gur strângea o spadă, sau
0 sica, astăzi ruptă. L a
dreapta lui stă suspendat
în aer un scut, mult prea
mare în r a p o r t cu călăre­
ţul şi cu calul, de formă
tipic dacică. în planul al
doilea, în fund, se vede
ieşind din apă o construc­
ţie de lemn, care, dupâ-
2
cum a remarcat Petersen ,
seamănă cu o construcţie
de fier din zilele noastre.
1 se pot vedea până şi pi­
F i g . 7.
roanele, ca pe columnă.
F r a g m e n t u l dela Villa Medici.
Acest fragment antic e vă­
dit compus din trei bucăţi
independente, dar cari se pot c o o r d o n a : Dacul calare, scutul şi construcţia cu

Tores mit der ganz hohen Brücke völlig unklar. g e g e n w ä r t i g , d a s solche T r o p h ä e n an sich denselben
Gleich danach in B i l d CI (Taf. 47) sehen wir das Gegenstand bezeichnen könnten, an dem sie kurz
Heer aus einem Tore heraus über den ausserhalb vorher fehlen, u m so mehr, als sie kein ganz singu-
gelegenen, absteigender Teil einer Brücke marschie­ lärer S c h m u c k sind ; so k o m m e n sie g e r a d e auch auf
ren. Auf diesem Tore oben sind deutlich die Tro­ einem T o r der beim T r o p h a e u m Trajani gelegenen
phäen zu sehen und e s ist unzweifelhaft einer der Stadt vor".
beiden Brückenbogen gemeint. Ergab? es nicht der
1. Lehmann-Hartleben, ibid., pg. 137.
G e s a m t z u s a m m e n h a n g , so würde kein Betrachtes dies
2. O. c, II, p g . 68. E l c r e d e că a p a r ţ i n e a ace-
Tor mit seinem Trophäen m i t j e n e r B r ü c k e , a u f de­
loraş fragmente Imbucătaţite din Forul lui Traian,
ren T o r keine s o l c h e n stehen, in V e r b i n d u n g brin­
gen. Denn natürlich ist niemanden ohne weiteres aplicate Arcului lui C o n s t a n t i n c e l Mare.
apa care-i curge pe dedesupt, care a r e undele mai mari decât acelea cari spală
p a r t e a inferioară a călăreţului, — ceeace n'a fost observat până acum nici de Pe-
l 2
tersen, nici de P a r i b e n i , şi nici de E. S t r o n g . Fragmentul acesta fu considerat
înainte ca un Horatius Cocles. Paribeni a r e certitudinea, judecând după cele trei
elemente, că el reprezintă podul făcut de Apollodor peste Dunăre. E posibil să re­
prezinte acel pod, foarte stilizat, deşi p a r e curios de ce construcţia de lemn, fără
pile, iese direct din valurile fluviului. Un alt argument, apoi, pentru identitatea cu
podul de peste D u n ă r e , ar consta în faptul că deasupra construcţiei de lemn se pot
vedea foarte clar nişte nori, cee ce ne-ar rechema apelativul dat de Thraci de
3
„purtătorul de nori", Istrului, deşi aceasta e mai curând o corespondenţă p o e t i c ă .

S o a r t a podului, din ziua în care i-se aduseră jertfe Danubiului pentru că a

fost prppice zidirii şi până astăzi, când se mai pot vedea numai cele două capete
de pod, tot mai mult fărîmiţate de dintele vremii, sau rar, când scad apele Du­
nării, cele 1 6 pile rămase, nu se poate şti. Dio Cassiu în pasagiul citat, afirmă
că Hadrian, ca să prevină năvălirile barbarilor în dreapta Dunării, a stricat con­
strucţia de deasupra. Procopiu crede că aluviunile fluviului şi vremea l-au stricat.
5
Kirâly P . *, opunându-se părerii lui O r t v a y , care credea că Hadrian 1-a dărâmat,
e de părerea lui Procopiu în ceeace priveşte catastrofa podului, care dacă nu era
r e p a r a t necontenit, fiind o construcţie aşa de t e m e r a r ă , în decurs de vreo treizeci
de ani ( 1 0 5 — 1 3 8 ) , uşor putea sa se dezagregheze, chiar şi atunci când ar fi fost
zidit în întregime din stejar; la aceasta desigur au contribuit şi oamenii de pe ţăr-
murii Dunării. Aceste presupuneri nu prezintă însă toată verosimilitatea.
î n t r ' a d e v ă r , pentru a putea afirma ceva mai precis în această problemă nesi­
gură, se poate aminti că la 1 9 0 9 s'a găsit o bârnă de stejar căzută în faţa unei
pile; pe ea se putură constata urme de incendiu, ceeace poate conduce la supoziţia
că podul a fost de fapt distrus, mai întâi şi în mare parte, de foc.

1. O. e, I) p g . 2 9 2 : „ N o n p u ò d u b i t a r s i , visto 4. K i r â l y P a l , Dacia Provincia Augusti, Nagy-

c h e la figura è chiaramente per il vestito e per i b e c s k e r e k , 1893, v o l . I, p g . 3 8 4 .
tratti c a r a t t e r i s t i c i d e l s u o v i s o u n D a c e , c h e il fiume 5. Dr. Ortvay, Magyarorszdg régi visrajza,
s i a il D a n u b i o , e c h e il g r a n d e p o n t e sia q u e l l o di v o l . II, p g . 114, a p . K i r â l y .
Apollodoro. Ne segue pertanto, c h e d u r a n t e la s e - D u p e r r e x , o. c, p g . 10, c r e d e c ă p o d u l s'a di­
conda guerra dacica, q u a n d o il p o n t e e r a g i à c o n - strus din cauza roaderii bancului de nisip, care a
struito, si ebbero incursioni di c a v a l i e r i d a c i attra- atras după sine năruirea celor patru pile.
v e r s o il fiume, per a s s a ire le Mesie".
2. O. e, Notă : In cursul tipăririi acestui studiu a apă­
3. Lydus din Damonicus spune cä Thracii rut lucrarea D-lui Al. Bărcăcilă, „Drubeta", Bucu.
Aavoòptov xò vs^sXo^ópov xaXoùat rcaxptwg ; a p . L . D i e f e n - reşti, ig}2, pe care autorul n'a mai avut posibilitatea
b a c h , Völkerkunde Osteuropas. s'o consulte. N. R.
 ANEXE.
I.
Podul lui Traian în cronicarii noştri.
Istoriografia n o a s t r ă , a a v u t la început, in p r i m e l e faze d e influenţă e x c l u s i v s l a v o n e a s c ă ,
u n c a r a c t e r p u r a n a l i s t i c . A b i a m a i t â r z i u , d u p ă c e c r o n i c a r i i n o ş t r i p r i m i r ă e l e m e n t e l e d e civi­
lizaţie a p u s e a n ă , prin P o l o n i a s a u d e a d r e p t u l din Italia (Constantin Stolnicul Cantacuzino), se
poate observa în scrierile l o r a s u p r a d e s c ă l e c ă r i l o r " o r ă s p i c a t ă t e n d i n ţ ă d e a face şi a r h e o ­
logie, adecă d e a întrebuinţa pentru exDlicarea fenomenelor istorice toate rămăşiţele antichi­
tăţii, c a inscripţii, m o n e d e , r u i n e , e t c , a l ă t u r i d e ştirile c e s e p u t e a u s c o a t e d i n a u t o r i i antici.
Miron Costin are meritul de a se fi ocupat întâiaşdată de podul lui T r a i a n dela
1
T u r n u S e v e r i n . I n Cartea pentru descălecatul dintâi al Moldovei , iată c e s p u n e d e s p r e el, în
pasajul l u p t e l o r lui T r a i a n c u „craiul D e c h e v a l " : „ T r a i a n î m p ă r a t u l d u p ă i z b â n d ă a u c ă z u t la
apa Dunării, unde şezând cu ostile, au adunat din toate acele p ă r ţ i şi olate lucrători, şi a u
zidit, m a r e m i n u n e v a c u r i l o r p r e u r m ă , p o d d e p i a t r ă p e s t e D u n ă r e , c u t u r n u r i d e p i a t r ă , c a r e
s e p o m e n e ş t e p â n ă astăzi T u r n u l S e v e r i n u l u i . In Ţ a r a M u n t e n e a s c ă este acela loc, m a l u l din­
coace; acelui olat îi z i c M u n t e n i i J u d e ţ u l J i i u l u i , c u m l a n o i ţ i n u t u l J i i u l u i . Cercat-am câtva,
din ce. este d e a u primenit n u m e l e s ă u acest t u r n de-i zic Severinul, că acest lucru că l-au
zidit T r a i a n î m p ă r a t , c e n u altul d e plin şi a i e v e a fără n u m ă r s p u n istoricii când a u făcut şi
podul, căruia cu ochii noştri a m privit pragurile prin a p a limpede a Dunării, când a m mers
cu Dabija-Vodă cu ostile la Uivar". P e urmă înseamnă „cum s p u n Muntenii, ori p e numele
u n u i p r i s t a v la lucrul s ă u , s a u la ridicatul după ce se pustiise" s ă s e fi n u m i t a c e l t u r n S e ­
v e r i n . Ş t i e c ' a f o s t u n î m p ă r a t S e v e r , a l c ă r u i n u m e l a t i n e s c 1-a d e s c i f r a t p e o i n c r i p ţ i e găsită
într'o cetate n ă r u i t ă la G a l a ţ i : „ S e v e r î m p ă r a t u l R â m l e n i l o r " , t o t acolo u n d e a găsit o monedă
d e p e care a putut descifra n u m a i M<zpxi<xvoiiGAiţ. „Iară t u r n u l a c e l a ş i p o d u l p e s t e D u n ă r e n i m e
a l t u l , ci T r a i a n î m p ă r a t u l , c a ş i ş a n ţ u l T r o i a n u l l - a u f ă c u t . N u v e i afla d i n s u t e d e i s t o r i c i î n t r ' a l t
chip. D u p ă ce s'au gătit p o d u l peste D u n ă r e , T r a i a n au trecut toată oastea în această parte,
unde este acum ţara Muntenească . . . " M i r o n Costin, prin u r m a r e , n u ştie cine a fost auto­
r u l p o d u l u i , n e c u n o s c â n d p e P r o c o p i u . T o t u ş c u s i g u r a n ţ ă p e D i o C a s s i u 1-a c e t i t , c ă c i într'o
a l t ă o p e r ă : Descrierea Ţării Moldovei şi a Munteniei (Opisanie ziemi Moldawskiej i Multans-
2
kiej), s c r i s ă î n l i m b a p o l o n ă şi d e d i c a t ă lui I o n S o b i e s k i , s p u n e : „ H a d r i a n a d u s e imperiul la
a t â t a debilitate, încât a stricat p â n ă şi p o d u l lui T r a i a n p e D u n ă r e , cel înfiinţat contra Tăta­
rilor ( = toţi locuitorii v e c h i Sciţii şi Dacii), cari r e v e n i n d din n o u în aceste locuri, i a r ă ş cu-
p r i n s e r ă p ă r ţ i l e î n v e c i n a t e . . . " î n t r ' o g l o s ă l a a c e s t p a s a g i u il p o m e n e ş t e c h i a r p e D i o C a s ­
3
siu, alături d e T o p p e l t i n şi d e E u t r o p i u .

Constantin Stolnicul Cantacuzino, care a petrecut d o i a n i în Italia la studii şi a putut,

prin u r m a r e s ă s e p u n ă la curent cu o parte măcar din ceeace s'a scris a s u p r a podului, şi
c a r e întreţinea relaţii amicale cu Marsili, a r e d a t e m a i a m p l e a s u p r a acestei c h e s t i u n i . I n în­
cercarea de coordonare a ştirilor p r i v i t o a r e la istoria v e c h e a Munteniei, Constantin Stolnicul
Cantacuzino scrie următoarele despre p o d : „Insă, în c e a d e apoi, v ă z â n d T r a i a n c ă în l u n g

1. K o g ă l n i c e a n u , Cronicele României sau Le­ T r a d u c e r e a e făcută de B . P. H a j d ă u (Archiva Isto­

topiseţele Moldaviei şi Valahiei, e d . II, B u ureşti, rică a României, I, p . 1 5 9 — 1 7 2 ) .
Cfr. ş i e d i ţ i a c r i t i c ă a l u i ' c .
1872, T . I, p g . 1 7 - 1 8 . 3. E d . P . P . P a n a i t e s c u , Miron Costin, Istorie
Giurescu: Miron Costin, De neamul Moldovenilor, în versuri polone despre Moldova şi Ţara Românea-
din ce ţâră au eşit strămoşii lor, l a „ C o m i s i a Istori­ scă. (1684), î n An. Ac. Rom. Mem. Secţ. Ist., S. III,
că a R o m â n i e i " , B u c u r e ş t i , 1914, p g . 29—30. T. X., Mem 7. (1929).
2. K o g ă l n i c e a n u , e d . I I , t. III, (1874), p g . 5 0 0 .
 s e t r a g e a c e s t r ă z b o i u , şi g â n d i n d c ă m u l t e s e p o t î n t â m p l a d i n t r ' a c e a z ă b a v ă ( m u t ă t o r foarte
t u t u r o r a c e s t o r a fiind n o r o c u l ) , el î n s u ş c u t o a t ă r o m a n a - i p u t e r e s ' a u s c u l a t d e a u v e n i t s p r e
D a c h i a , şi, v i i n d p â n ă la m a r g i n i l e D u n ă r i i , din j o s d e C l a d o v a , s ' a u apucat de pod de piatră
s t ă t ă t o r p e s t e D u n ă r e , c ă r u i a şi p â n ă a s t ă z i şi din c o a c e d e D u n ă r e şi din c o l o , s e v ă d mar­
g i n i l e ş i î n c e p ă t u r i l e c u m a u f o s t ş i d r e p t c e l o c a u f o s t . M a i v e a d e - s ă , z i c , şi c â n d s c a d e a p a
l a m i j l o c , şi a l t e c o l ţ u r i c a n e ş t e p i c i o a r e d e z i d ; l â n g ă c a r e p o d e s t e şi c e t a t e a Severinului...
făcută de Sever împărat . . . însă a c u m spartă şi m u l t v e c h i e s ă v e d e . Acel pod mare lucru
şi m a r e m i n u n e a u f o s t , ş i a i a v e a semn de nespusa putere, ce au avut acea împărăţie. De

F i g . 8.
O s t a m p ă din c o l e c ţ i a G. S i o n , la B i b l i o t e c a U n i v e r s i t ă ţ i i d i n C l u j .

care pod m u l ţ i i s t o r e s c şi m u l ţ i î n t r e a l t e m i n u n i c e s ă v e d e a a l e l u m i i îl n u m ă r ă , şi d e me­

ş t e ş u g u l l u i , c u m l - a u f ă c u t , şi d e a l t e l e c â t d e m u l t e au t r e b u i t p â n ă a-1 f a c e ; iară de chel­
tuială, cu cât s'au făcut, e s t e n e c r e z u t d e a s ă şi s p u n e . Z i c scriitorii d e a c e s t minunat pod,
1
ş i a l ţ i i m u l ţ i s c r i u . I a r ă şi I o a n Ţ e ţ u , î n c a r t e a i s t o r i i l o r l u i , p u ţ i n m a i p e l a r g şi f ă p t u r a l u i
cum a u f o s t , s p u n e , şi c ă z u t ă l a u d ă îi d ă . I n s ă şi D i o n , c a r e l e i s t o r e ş t e a l e lui T r a i a n toate,
m a i p r e l a r g d e a c e s t p o d s c r i e a ş a . C u v i n t e l e lui a c e s t e a s â n t : „După acestea Traian podul
de piatră peste D u n ă r e a să face a u grijit, care toate alalte ale lui faceri m a r i d e p a r t e le-au
î n t r e c u t , ale acelui p o d . S t a u tot d e p a t r u laturi cioplite p i e t r e p i c i o a r e l e lui, a c ă r o r înălţime
d e 150 d e p i c i o a r e e s t e , fără temeliele l o r ; i a r ă l ă ţ i m e a d e 60 de picioare coprinde; şi dela
u n u l p â n ă la a l t u l s â n t d e p ă r t a t e p i c i o a r e l e d e 1 7 0 ; şi c o p r i n s e d e l a u n u l la a l t u l c u colaci".
Acum dară c â t v a fi f o s t d e l u n g ş i c e p o d v a fi f o s t , s o c o t e a s c ă c i n e p o h t e ş t e ş i e s t e griju-
liv c a d e a c e s t e a a şti. Aflatu-s'au în Ardeal ( p o a t e fi d u s ă d e a c i ) , ş i o p i a t r ă c a r e a u fost

1. T z e t z e s . E p o a t e p r i m u l d i n t r e i s t o r i o g r a f i i trecutul nostru. T o t u ş , cunoscându-l p e T z e t z e s , pa-

n o ş t r i cari s'au f o l o s i t d e i z v o a r e l e b i z a n t i n e p e n t r u r e c u r i o s d e c e n u n o t e a z ă n u m e l e lui ApoHodor.
l a c a p u l p o d u l u i p u s ă ş i s c r i s ă p e a c e s t p o d c u a c e s t e s l o v e l a t i n e ş t i î n s ă . . . (inscripţia nu
e citată!) . . . c a r e v a s ă z i c ă :

Providenţia lui A r g u s t , adevăratului pontifex.

Puterea romană, ce nu se supune supt j u g ,
1
Iată c ă r ă p e ş t e şi D u n ă r e a .

A c e s t p o d şi în banii acelui î m p ă r a t Ulpie Traian să punea: d e o parte d e monetă bă­

t e a c h i p u l l u i ş i d e c e i a l a l t ă p a r t e t i p ă r i a p o d u l , c u a c e s t e s l o v e ş i z i c . . . (lipseşte iarăş tex­
tul latinesc!) . . . S f a t u l ş i n o r o d u l r o m a n p r e a b u n u l u i D o m n (Óptimo Principi, deci pare a
cita una dintre monedele bune) a c e a s t a a u g r i j i t a t i p ă r i , î n t r u p o m e n i r e a m i n u n a t u l u i p o d ,
iproci. C a r e şi p â n ă a s t ă z i î n t r ' a c e a m o n e t ă ( a d e c ă într'acei bani) s e v e d e , v r â n d în t o t chipul
acela s ă lasă p o m e n i r e n e m o a r t a d e m a r i faptele lui în veci. A ş a deci făcând podul, au trecut
şi e l p e d â n s u l î n a c e a s t ă p a r t e , s ă v a i c ă nici c â t a u ş e z u t el a c o l o z ă b o v i n d , p â n ă a s e face
p o d u l , c ă l u c r u r i l e r ă z b o i u l u i s ă află î n o d i h n ă ş i î n l e n e , c e d e s e b ă t ă i c u v r ă j m a ş i i s ă i f ă c e a ,
2
şi p r ă z i ş i a r s u r i ş i a l t e r e l e p r e t o t l o c u l s ă v e d e a " .
A ş a d a r , Stolnicul C a n t a c u z i n o , s t u d i i n d în Italia, c u n o ş t e a m a i m u l t e d a t e a s u p r a p o d u l u i .
El r e c u r g e la s u r s a c e a m a i preţioasă, la D i o Cassiu, citându-i pasagiul respectiv. Şi iarăş
p a r e c i u d a t d e c e - 1 t r u n c h i a z ă ş i n u s p u n e c ă p o d u l a v e a 20 d e p i c i o a r e .
Dimitrie Cantemir, i n f o r m e a z ă şi a s u p r a a c e s t u i p u n c t , î n s ă g r e ş i t . Altcumva sunt pre­
3
cise ştirile lui : „Traian împăratul v ă z â n d că t r e a c e r e a în colo şi în coace p e s t e a d â n c ă şi
l a t ă a p a D u n ă r i i , m u l t ă z ă b a v ă ş i m a r e î m p i e d e c a r e îi f a c e ; n i c i l a v r e a m e c â n d a r s o c o t i c ă - i
dă m â n a , d u p ă v o e p o a t e lovi p e nepriiatini, m u l t î n c u r c â n d u . s ă şi zătichindu-să la t r e c ă t o a r e ,
p e n t r u aceia socoti, p o d d e piatră p e s t e D u n ă r e s ă facă şi p i e d e c ă g r e a c a aceaia d i n picioa­
4
rele oştii s ă ridice, într'acelaş a n ( m a i s u s p o m e n i t ) d e lucrul podului s'au apucat zidire ca
a c e a i a m i n u n a t ă şi t o a t e o s t e n i n ţ a o m e n i a s c ă c o v â r ş i t o a r e , într'alt chip veacilor p e u r m ă n ' a r
fi f o s t c r e z u t ă , d e n u s ' a r v i d e a şi astăzi u r m e l e şi temeliile lui în f u n d u l D u n ă r i i , la locul
carele mai p r e u r m ă s'au numit T u r n u l Severinului. Iară mărimea, înălţimea acelui p o d aşea
5 6
o s c r i u istoricii p o m e n i ţ i , s ă fie f o s t d e p i a t r ă î n c o l ţ u r a t ă , zidit p e 24 d e s t â l p i s a u p i c i o a r e
î n a l t e ( d o s ă b i d e c â t îi e r a t e m e l i a d i n f u n d p â n ă î n f a ţ a a p i i ) d e 1 5 0 d e p i c i o a r e , ( p i c i o r u l m a -
t h e m a t i c e s c s a u g h e o m e t r i c e s c s ă î n ţ e l e a g e , câtu-i p a s u l m i c , c â n d o m u l în voia s a u m b l ă ) iară
l a t d e 60. F i e ( ş ) t e c a r e p i c i o r s ă f i e s t ă t u t d e 1 7 0 p i c i o a r e d e p a r t e u n u l d e a l t u l , ş i d i n p i c i o r
în picior boltă, sau, cum mai prost zicem, sclip ridicat. A p o i p e d e a s u p r a c u piatră, între
boite umplut, atocmat peste tot neated aşternut. M a m i n ă şi m i n u n e d e l u c r u n e s p u s c a acea­
s t a n u m a i î n t r ' u n a n l-au s ă v â r ş i t p u t e a r e a ş i n e m ă s u r a t a cheltuială r o m â n e a s c ă (sic!), p e n t r u
a c e a s t a zice istoricul Xiphilin c ă T r a i a n a c e a s t a a u v r u t s ă o facă m a i fără grijă d e c â t g r a b ă .
D u p ă c e s ' a u s ă v â r ş i t p o d u l , T r a i a n î m p ă r a t u l , l e a t 105, a u i n t r a t c u ostile în D a c h i a . . . "

II.
Din manuscrisele lui Marsili.
( D i n B i b l i o t e c a U n i v e r s i t ă ţ i i d i n B o l o g n a , M a n u s c r i s e l e i n e d i t e a l e l u i M a r s i l i , N o . 84, p g . 1-11.).

1. Dissertatione sopra la Medaglia del Ponte di Traiauo da molti creduta il Porto

d'Ancona . . . scritta all'Abbate Bignon, Parigi.
începe cu următoarea consideraţie: — ocupând Romanii părţile d e j o s ale Dunării, s'a

1. E i n s c r i p ţ i a c o n s i d e r a t ă a p o c r i f ă . V . m a i j o s hilor, e d . A c a d e m i e i R o m â n e ( G r . G. T o c i l e s c u ) , B u ­
pg. 171. cureşti, 1901, T . VIII, p g . 1 8 8 - 1 8 9 .
2. Operele lui Constantin Cantacuzino, publi­ 4. G l o s ă : 1 0 4 . D e c i g r e ş i t .
c a t e d e N . I o r g a , B u c u r e ş t i , 1 9 0 1 , p g . 78-31. 5. G l o s ă : D i o n , E u t r o p i e ş i X i p h i l i n î n T r a i a n .
6. E r a u 2 0 . C a n t e m i r d ă t o c m a i a t â t e a c â t e d ă ­
3. Hronicul Vechimei a Româno-Moldo- Vla­
d e a şi P a u l u s J o v i u s .
gândit „che non potesse e s s e r p o s s i b i l e c h e il f a t t o d e l l ' a n t i c a g r a n d e z z a R o m a n a , e che era
nell'auge sotto dell' Imperio di Traiano, non hauesse a n c h e in u n a m e d a g l i a p e r p e t u a t a la
m e m o r i a d e l l a F a b r i c a di q u e s t o P o n t e , e g u a l m e n t e di quello d u l'Historia l'haueua magnifi­
c a t a e c h e si t r o u a n e l l a C o l o n n a T r a i a n a s c o l p i t a " . A c e a s t ă m e d a l i e s e c r e z u s e că a r repre­
z e n t a p o r t u l A n c o n e i , î n s ă el c e r c e t â n d „i l i d i a n c o n i t a n i " , p r e c u m ş i a r c u l d e t r i u m f d e a c o l o ,
are „le p r o u e quasi evidenti che la medaglia creduta p e r il P o r t o d ' A n c o n a sia q u e l l a del
P o n t e di T r a i a n o sul Danubio". R e p r o d u c e în d e s e m n , s p r e c o n t r o l , o m o n e d ă p e c a r e este
î n f ă ţ i ş a t u n p o d p e s t e T i b r u , a p o i : „ C r e d o b e n e c h e t u t t o il f o n d a m e n t o c h e h a n n o p r e s o gli
H e r u d i t i d i c r e d e r e c h a l a m e d a g l i a d i T r a i a n o s i a il P o r t o d ' A n c o n a , che è posto sù quella
c a t e n a c h e t r a v e r s a il p r o f i l o a c q u e o di tal m e d a g l i a , e parimente nel s c o r g e r e da una parte
u n a navicella quasi, che stia e s c u b a n d o la conservazione della s e r r a t u r a della C a t e n a che
p a r t e u n i c a m e n t e in c h e s t a m e d a g l i a di T r a i a n o e n o n n e l l e altri di S e v e r o " . Ca să corobo­
r e z e rectificarea p r o p u s ă , i n v o c ă şi a r g u m e n t u l t u r n u r i l o r „che effettiuamente corrisponde più
tosto à quelle d u e T o r r i militari c h e c o p r i u a u o a m b i li c a p i d e l P o n t e d i T r a i a n o s u l Danubio,
le cui vestiggie a n c o r s u s s i s t o n o , oltre l'evvidenza che ne habbiamo dentro della Colonna
Traiana". Contrar părerii generale, a m i n t e ş t e că la A n c o n a lipsesc urmele unei „fabrica".
Dimpotrivă, la Dunăre trebuie căutată „la m o n t u o s a b r e c c i a p e r c u i c o r r e il D a n u b b i o fra
m i n e di P i e t r a c h e h a n n o t e s s u t a q u e l l a c a t a r r a t e (sic) c o s ì b e n d a S t r a b e n e descritta". «Que-
s t o a n g u s t o t r a n s i t o è q u e l l o c h e p o r t a il n o m e di Porta ferrea del Danubio . . . P o c h e mi-
glia più b a s s o s o p r a l'Istro, s e g u i t a n d o Strabone, s u s i s t o n o le v e s t i g i e di q u e l P o n t e di Tra-
i a n o c o n t a n t e m e n z o g n e d a D i o n e d e s c r i t t o , c h e t e m p o fa e p i l o g a i i n u n a lettera all'erudito
Padre Monfocone in u n a l e t t e r a s t a m p a t a n è g i o r n a l i di V e n e z i a , c o m e c o n a l t r e t a n t a sincerità
scolpito nella Colonna Traiana, che mostra non h a u e s s e di p i e t r a c h e le pile s t a t e fabricate
con c a s s o n i di l e g n o s e c o n d o a u c h e l ' u s o m o d e r n o , c o n il q u a l e s i f o n d a n o dentro dell'acqua
e d i f i c i j , p e r il r i m a n e n t e t u t t o fù d i l e g n o , c o m e a n c h e l ' o r d i t u r a dell'Arco della nostra meda-
g l i a di T r a i a n o p a r e e s s e r i s t e s s a m e n t e fatta c o n t r a u i , c o m e è q u e l l o a n c h e di S e u e r o . L e for-
t i f i c a z i o n i a d a m b i i c a p i d e l P o n t e , l e v e s t i g g i e ci m o s t r a n o c h e f o s s e r o di p i e t r a egualmente
di q u e l l o c h e la C o l o n n a T r a i a n a c'insegna, e che nella m e d a g l i e n o s t r a v e n g a n o indicati con
le d u e T o r r i più c h i a r a m e n t e espresse c o m e dissi nella medaglia p o r t a t a dall Patini, che è
nelle altre di modolo Maggiore. È però vero che le v e s t i g g i e in h o r a s u s s i s t e n t i possono
h a u e r e h a u u t e dell' alterazioni molte non solo in questo sito del Ponte, m a in t u t t e l'altre
doue si vedono reliquie d'antiche fortificazioni". In a c e s t loc s e r e f e r ă la s p u s e l e lui Pro-
c o p i u , a p o i : „ Q u e l l a c a t e n a , c h e v e d i a m o u n i c a m e n t e n e l l a n o s t r a M e d a g l i a di T r a i a n o à mio
c r e d e r e d e n o t a la s i t u a z i o n e del P o n t e c h e è nelle v i c i n a n z e delle c a t e n a d e ' Monti, che cin­
gono l'Europa e c h e c o l c o m e r c i o p e r e s s o P o n t e d e n t r o d e l l a D a c i a T r a i a n a u n ì il Dominio
d e l d i l u i I m p e r o il r i m a n e n t e d e l l a c a t e n a T r a n s d a n u b i a n a che per l'auanti dal Danubbio era
d i v i s o e c h e la n a v i c e l l a p o s t a a d u n a p a r t e i n d i c a la c u s t o d i a di t a l e u n i o n e fatta d a l l ' a r t e a d
o n t a della n a t u r a c h e la r u p e nel sito delle c a t a r r a t e p e r d a r c o r s o alla mole dell' a q u a del
F l u e n t e p e r il D a n u b b i o . Q u e s t o e d i f i c i o fu c o n d e c o r a t o c o n l a f a s t o s a i n s c r i z i o n e scolpita in
u n a lapide, che trasportata fù n e ' t e m p i posteriori in Albagiulia, capitale della Transilvania,
m a p e r d i l i g e n z a fatta d a m e n o u fù p o s s i b i l e di ritrovarla". In c o n t i n u a r e s p u n e : „. . . in
a n n o d e l l ' e s p u g n a z i o n e di C a m i n i e z z o . . . fù d e n t r o d e l D a n u b b i o u n a così fatta scarsezza
d ' a c q u a c h e si s c o p e r s e r o pille g r a n d i s s i m e fatte c o n poli di l e g n o c h e m o s t r a v a n o le vestig-
gie d'un a l t r o P o n t e e c h e io n a v i g a n d o l ' a n n o 1690—91 a T o r r di p a c e (sic), c o n o b b i esservi
n e l l ' u n a e n e l l ' a l t r a p a r t e v e s t i g g i e di fortificazioni. G l i H a b i t a t o r i c i r c o n v i c i n i e m e g l i o li P e -
scatori convengono tutti nell'assicurar di questa e s i s t e n z a della q u a l e nel(le) H i s t o r i e ponto
ho trovato una minima menzione di q u e s t o s e c o n d o P o n t e in tal f i u m e fabricato, q u a n d o n o n
si p o t e s s e c r e d e r e c h e fosse esposto nelle medaglie di Severo che pare per hauere nel suo
A r c o la T e s s i t u r a di l e g n o di sconcordanza però che l'ornamento di tante figure che pote-
vano esser parte d'adulazione p i u t o s t o c h e di verità, imitando l'Inventore delle medaglie la
menzogna di D i o n e n e l d e s c r i v e r e q u e l l o di Traiano".

Urmează figura a d o u ă m o n e d e , r e p r e z e n t â n d p o d u l , c a r i s e r e g ă s e s c T a F r o h n e r (v. fig. n o . 6).

 2. I n t r ' o s c r i s o a r e a d r e s a t a d e M a r s i l i c o n t e l u i A. Morellius (Bologna, ibid.).

Illustrissime Domine Comes, D o m i n e Granosissime,

. . . V e s t i g i a p o n t i s c u i u s d a m lignei, d u m Ill-mi D-i C o m i t i s g r a t i a a d d i t a q u e e x d e l i n e a -

t i o n e c o n t e m p l a r i licet, opinionem m e a m non tanto ausim aestimare ut Peritioribus praescri-
b e r e quid valeat, e o t a m e n redit p o n t e m ilium alium e s s e a p o n t e Trajani, q u i a ille e x lapi-
d i b u s s o l i d i s e t q u a d r a t i s fuit e x t r u c t u s : s u o e t i a m r e l i n q u o loco Dionem Cassium multa de
p o n t e T r a j a n i i m m i s c u i s s e e r r o n e a , i d q u e p r o p t e r e a , q u o d i p s e e u n d e m n o n v i d e r i t n e q u e vi-
dere potuerit, eo quod Hadrianus superiores partes pontis Trajani destruxerit. Miror ergo
fundamenta eiusdem in flumine n o n o b s e r v a r i nihil t a m e n h u e facere poterunt pilae ligneae
a d h u c in fluvio c o n s p i c u a e , n u l l a e n i m c e r t i t u d o loci. C r e d i b i l e e r g o e s t , p o n t e m ilium ligne-
um c o n s t r u c t u m fuisse a M a r c o A u r e l i o v e l alio R o m a n o r u m Principe, in g r a v i s s i m i s bellis c u m
Sarmatis, Scythis, Gothis, aliisque Barbaris. Q u o d autem rudera ilia lignea spectent ad pon-
tem à Constantino extructum, u t S c h o n l e b i u s v u l t , facile c o n c e d a m , si e i u s d e m o p i n i o alicuius
A u t h o r i s t e s t i m o n i o n i t a t u r . N a m p l u r e s s e o b i j e i u n t difficultates, i n p r i m i s si s t a t u a m u s pontis
Constantiniani memoriam in n u m m u l o c o n s e r v a t a m fuisse. P r i m o enim n u m m u l u s iste, qui ser-
v a t u r in t h e s a u r o S c h w a r t z b u r g i c o , et cuius ectypon ichtyocolla e x p r e s s u m addo, non cusus
fuit a n t e d i c a t a m C o n s t a n t i n o p o l i u m , u t a d e o , si p o n s in ilio i n d i g i t a t u r , necessario circa an-
n u m 332 ilium e r e c t u m fuisse, s e n t i e n d u m sit, q u o scilicet t e m p o r e Constantinus Gothos ultra
Istrum propulit, Sarmatia omni devicta. Bellum a u t e m illud citius confectum fuit, q u a m u t suf-
ficiens t e m p u s ad construendum p o n t e m c o n c e d e r e p o t u e r i t , e t si n u m m u l u m recte inspicimus,
sufficilmenta pontis naves fuisse videntur propter rotunditatem inferiorum partium, ligneum
a u t e m fuisse, t r a b e s in n u m m u l o e x p r e s s a e satis indicant. Inde a u t e m a r g u m e n t a r i licet, pon-
t e m in n u m m u l o Constantini expressum n o n ilium fuisse, cuius r u d e r a solida et pilae lignae
adhuc hodie conspiciuntur. Lignum autem in fluvio c o m p a r e r e h o d i e n i g r u m mirum n o n est,
et experientiam habet testem. Vidi ipse m a g n a a e t a t i s siccitate in lacu Moratensi Helvetico
non procul a Colonia Aventicorum trabes eiusmodi repertae extractasque nigras perinde ac
lignum Ebenum, compositasqua e x ijs fuisse in p a t r i a B e r n a e c i s t a s , p e r s p i c u e d o c e n t e s , q u o d
quercus olim fuerint.

Pons Trajani in c o l u m n a e j u s e x p r e s s u s l i g n e u s fuit, et n a v i b u s insistens et secundum

seriem r e r u m ita e a d e m c o l u m n a e x t r u c t u s a b initio p r i m i belli D a c i c i a l t e r v e r o , quern Dio
d e s c r i b i t , fuit l a p i d e u s , demum erectus, cum Trajanus secundum bellum Dacicum moliretur.
N u l l o e r g o m o d o p r o u n o e o d e m q u e h a b e r i p o s s u n t turn ration e t e m p o r i s , turn m a t e r i a e . D i o -
nis e q u i d e m apud omnes Eruditos magna e s t v e n e r a t i o , u t n o n facile c r e d e r e possimus, tan-
tum Virum eiusdem exstructionem tam leviter consignasse. Q u o d columnam Trajanam attinet,
illam in f o r m a minori a e r e feci exprimi, numis Trajani addendam, sed hemiplexia tactus ab
susceptis desistere cogor: unicam plagulam speciminis loco a d d o . . .
Trece apoi la alte comisioane.
D a t a : A r n s t a d i a e in T h u r i n g i a , 22 F e b r u a r y A n n o 1702.

3. ( B o l o g n a , id., M s . N o . 102. V . s i f i g . n o . 9).

R-mo Padre Signor Padrone Os-mo.

Sono più settimane che questo P. Procurator G e n e r a l e della venerabile Congregazione

di S . M a u r o m i p r e s e n t ò in n o m e di V . P . R e - m a a l c u n e memorie pel mio destinato viaggio
p e r l'Egitto e Palestina e con esse l'istanza c h e io volessi trasmettergli qualche notizia del
P o n t e di T r a i a n o sul Danubio, di q u e l l e c h e r a c c o l s i c o n t a n t e o s s e r v a z i o n i m e n t r e i o staua
all' E s e r c i t o Cesareo, accampato a d a m b e le r i p e di q u e l f i u m e n e l l ' a n n o 1689 d o p o l'espug-
n a z i o n e di V i d i n o . M a s i c c o m e io q u i in R o m a mi t r o v o s e n z a i volumi della mia opera del
Danubio d a t a n t o t e m p o finita e p o m e s s a alla Stampa, mi spiace di n o n p o t e r valermi del
Tomo d i Antiquitates Romanorum ad ripas Danubii c h ' è u n a sesta parte dell' intiera opera,
per sodisfare alla s u a erudita c u r i o s i t à , il c h e d o v r ò d i f f e r i r e ad altro t e m p o . Ella i n t a n t o si
c o n t e n t e r à di q u e l l o c h e a m e m o r i a , d o p p o t a n t o t e m p o c h e n o n h o la m a t e r i a per le mani,
le p o t r ò dire succintamente.
La magnificenza e grandezza de' Romani sotto l'Imperio di Traiano colla fabrica di
questo Ponte sul Da-
n u b i o unì le d u e r i p e
della Misia e della
Dacia ed ottenne una
fama da i Posteri su-
periore a quello che
per se stessa meritaua
la medesima fabrica,
p e r c h ' è u n a delle più
mediocri cose che mai
facessero i Romani.
A q u e s t a f a m a fù c o n -
d o t t o il P o n t e d i D i o -
n e , il q u a l e , o n o n in-
formato della verità
o p u r e di p r o f e s s i o n e
a d u l a t o r e , c e r c ò di 'in-
gannare i posteri, e
lo s a r e b b e r o stati s e m -
pre, quando io non
mi fossi voluto del
comodo de' miei im-
pieghi militari p e r e-
saminare alcune parti
a n c o r a in o g g i intatte
di q u e l Ponte e per
m e z z o di q u e s t e sco-
prire che l'esposizioni
di D i o n e erano false
e non erano propor-
z i o n a t e alla verità.

Mi era capitata
a Vienna la stampa
della Colonna Traia-
na, d o u e s o n o scolpi-
t e le g e s t a di T r a i a n o
nella g u e r r a dacica, e
vi è r a p p r e s e n t a t a la
veduta del Ponte sul
D a n u b i o , colle fortifi-
cazioni ad ambi i Capi
Fig. 9.
d'esso; egli non ha
Harta r e g i u n ü , dupa Marsili, in Danubius Pannonico-Mysicus.
a l t r o di p i e t r a c h e le
Pile, e tutto il rima-
n e n t e s u p e r i o r e e d e gli archi e del p a v i m e n t o n o n è che una t e s s i t u r a di t r a v i , proporzio-
nata alla g r a n d e z z a d e l l e P i l e c h e al p r e s e n t e e s i s t o n o i n t a t t e a d a m b e le r i p e d e l D a n u b i o e
che mai non potevano essere valevoli p e r q u e i vasti archi di pietra, esaltati da Dione, come
difusamente e con ordine d'Architettura n e l m i o t r a t t a t o si vedrà.

Son sicuro che V. P. R-ma da quanto ho detto sinora resterà persuasa con sua molta
a m m i r a z i o n e c h e la g r a n fama d'un tale o p e r a sia stata u n a e s a g e r a z i o n e fatta d a D i o n e e
dall' inavvertenza d e ' n o s t r i a n t i q u a r i di n o n a u e r e m a i sinora c o m b i n a t a la s u a esposizione
coli' e s i s t e n z a della c o n f i g u r a z i o n e del P o n t e , p e r c h è s e fosse s t r a t o con A r c h i di P i e t r a cosi
s o n t u o s i , il p o p o l o r o m a n o c h e u o l e u a m o s t r a r e le glorie del s u o I m p - r e alla vista n o n solo
di R o m a m a di t u t t e le n a z i o n i , n o n a v r e b b e r a p p r e s e n t a t o con un ordinaria travatura, quello
c h ' e r a di pietra.
Questo d o u è s e m p r e più confermarsi, che n o n abbiamo della v e r a Istoria i più eccelenti
a t t i d i q u e l l i c h e ci r e s t a n o n e ' m a r m i o ne' materiali, p e r c h è e s s e n d o e s p o s t i alla vista, alla
critica d e ' popoli, b i s o g n a u a che fosse vero, quando per.il contrario un libro non c o m u n e a
tutti n o n t e m e u a dal pubblico una correzzione u g u a l e a q u e l l a c h e si d o u e u a a t t e n d e r e dai
mari e metalli.
Il s i t o d o u e fù p o s t o q u e s t o P o n t e , m a g g i o r m e n t e d i m i n u i s c e il g r i d o d ' u n a f a b r i c a tale,
perchè questo è largo quasi un miglio d'Italia e alcune miglia più b a s s o delle cataratte che
f o r m a t e dall' o r g a n i c a s t r u t t u r a del c o r s o della linea m a e s t r a d e ' monti, a p e n a lascia la stra-
d a a i f i u m i , i q u a l i l a d e b b o n o t r a v e r s a r e . U n ' A u t o r e a n t i c o il c u i n o m e ora n o n mi sovvi-
e n e d e s c r i v e le m e d e s i m e c a t a r a t t e f r a p o s t e alla Misia e D a c i a , le q u a l i si c o m u n i c a n o anche
n e i tempi che l'acque sono b a s s e a c o m o d o della n a v i g a z i o n e p e r u n c a n a l e , e in t e m p o di
s c a r s e z z a c o n v i e n e di s c a r i c a r e le n a v i e con carri t r a s p o r t a r e le merci. Questo da Romani
fù c h i u s o c o n f o r t i f i c a z i o n i da me dimostrate nell' opera, ed ora da tutte le n a z i o n i abitanti
in q u e l l e p a r t i n e l l e l o r o d i v e r s e l i n g u e s i c h i a m a P o r t a f e r r e a , d e l D a n u b i o , p e r l e s e r r a t u r e
c h e in q u e s t a e in t a n t e a l t r e s u p e r i o r i c a t a r a t t e i R o m a n i a v e v a n o fatte c o n fortificazioni ed
e s c a v a z i o n i d e n t r o d e l l a r o c c a in g u i s a di f o r n i c e p e r poterui t i r a r e colle funi le n a v i contra
la c o r r e n t e d e l m e d e s i n o sito si p u ò u c c i d e r e nella ripa opposta un' Uomo ; e qui l'arte e
t'industria e l'ardire de' R o m a n i ha s u p e r a t a la fama della fabrica del P o n t e . E p e r questo
a n c h e lo distinsero con bellissime inscrizioni d e lettere cubitali scolpite d e n t r o l'istessa rocca
d e ' Monti, le q u a l i d a m e si p o r t a n o u n i t a m e n t e alle p i a n t e e profili d e ' lavori, n o n essendoui
u n p a l m o di q u e l l a t e r r a e rocca senza fortificazione p e r t u t t o il t r a t t o c h e i m p o r t a l'esten-
sione della cordeliera d e ' Monti, i quali u n i s c o n o la Misia e la D a c i a separate dal Danubio
con tanti uortici e diversità orizontali dell' acqua che dal luasto lettone corrono per l'Un-
g h e r i a , p a s s a n o fra l ' a n g u s t i e e p o i si l i b e r a n o u s c e n d o dall' ultime cataratte che poco sopra
alle vestigie del P o n t e di T r a i a n o lascia ogni velocità, p i g l i a n d o in cosi u a s t a ampiezza un
m o t o g r a v i s s i m o fra a l t r e t a n t e reliquie di fortificazioni e castramentazioni ad a m b e le ripe,
e d i n q u a l c h e I s o l a , il t u t t o d a u n a e s a m i n a z i o n e e d e s c r i t t o n e l l ' O p e r a s t e s s a d e l Danubio.

F r a u n a tale così g r a n l a r g h e z z a si d i m i n u i s c o n o la p r o f o n d i t à e l'alueo c o n s i s t e n d o d'u-

na ottima glarea è capace di sostenere c o n o g n i facilità i c a s s o n i c h e gli f u r o n o posti della
g r a n d e z z a delle Pile. Q u e s t a r i c o g n i z i o n e c h e d o u e t t i fare c o n o g n i d i l i g e n z a p e r iui u n i r e u n
P o n t e d i n a v i d a p a s s a r g l i s o p r a l ' e s e r c i t o p e r e n t r a r e n e l l a V a l a c h i a , fù il f o n d a m e n t o d'una
mia Lettera che scrissi all' I m p - r e Leopoldo, assicurandolo c h e in p o c o t e m p o e con ogni
facilità a v r e i a l z a t o un' altro P o n t e non inferiore a quello e che sarebbe s t a t o d e t t o di L e o -
p o l d o , p e r c h è i v a n t a g g i del sito, l'abondanza del m a t e r i a l e in q u e l l e vicinanze e l'esempio
praticato da R o m a n i mi r e n d e v a n o più sicuro con u n solido P o n t e che con un fluttuante fatto
d i n a v i , c h e in u n t a l s i t o n o n e r a p o s s i b i l e d i t e n e r e u n i t o i n c o s ì g r a n l u n g h e z z a c o n t r o le
f o r z e d e ' v e n t i in u n a s t a g i o n e del fine d ' o t t o b r e , e s s e n d o io o b b l i g a t o a d e s s i s t e r e d a l piacer
di v e d e r e la s t r a d a d e gli antichi r i b a t t u t a dal e s e r c i t o di S. M. C e s a r e a coli' o g e t t o di con-
c o n q u i s t a r e la D a c i a r i p e n s e c h ' è la V a l a c c h i a e di ritirarmi q u a l c h e miglia s o p r a a g o d e r e il
v a n t a g g i o di c e r t e Isole.
L e vestigie del P o n t e c h e s u s s i s t o n o a d a m b e le r i p e s o n o u n a Pila di f o r m a acuta alla
p a r t e o p p o s t a alla c o r r e n t e , a q u e l l a p o i c h e r i g u a r d a la r i p a u i s o n o d u e alti m u r i . E s s e P i l e
s o n o - d i sassi uiui di fiume e d a fuori vestite con tegole di s m i s u r a t a g r a n d e z z a , e tale mole
in c r o c e è t u t t a p e r f o r a t a p e r c h è s o n o p u t r e f a t t i i l e g n i c h e t e n e u a n o ligati i C a s s o n i c o n una
travatura craticolata. T u t t e le Pile dell' alueo del fiume non soprauanzano la superfizie dell'
acqua essendo state ruvinate dalla g r a n q u a n t i t à d e ' g h i a c c i e s o l o in t e m p o d ' a c q u e b a s s e in
c e r t i siti si o s s e r v a n o per l'acqua che passa sopra con uno scandaglio ; m i è riuscito di co-
n o s c e r n e a l c u n e e fra tali s e g n i e p r o p o r z i o n e d e l l a l a r g h e z z a del fiume d e d u r r e la distanza
fra l ' u n a e l'altra.
L'uno e l'altro c a p o di questo Ponte stana coperta di fortificazioni e le vestigie colle
misure e figure sono espresse nella mia opera. A mio credere q u e l l e d e l l a p a r t e di Misia
sono della riparazione che Giustiniano con figure q u a d r a t e r i m i s e n e i siti c h e i s u o i Prede-
c e s s o r i a u e u a n o fatte e c h e p o c o p r i m a d e B a r b a r i e r a n o state d e m o l i t e c o m e P r o c o p i o n e fa
menzione.
P e r a l t r o l a p a r t e a l l a r i p a d e l l a D a c i a c h e il m e d e s i m o G i u s t i n i a n o r i f a b r i c ò come cosa
abandonata d a lui c h e u o l e a la r i p a di Misia per frontiera resta con una configurazione più
simile all' altre uestigie intatte delle fabriche d e ' R o m a n i , le q u a l i s ' a p p r o s s i m a u a n o al Ro-
tondo, confermatoci d a i b a s s i rilievi antichi da m e in g r a n copia raccolti p e r p r o u a r e quale
fosse l'arte militare del Imperio R o m a n o in t e m p o d e l l a s u a m a g ( g ) i o r g r a n d e z z a . N o n mi fu
dif(f)icile c o l b e n e f i z i o d e l l e t a n t e M a r c h i e d e gli E s e r c i t i Cesarei per la Misia e D a c i a e di
molte informazioni che per altri riguardi douetti p i g l i a r e di tali P a e s i u b b i d i a n t i all'Impero
Ottomano di r i n v e n i r e le v e s t i g i e d e l l e s t r a d e c h e a u e v a u o la c o m u n i c a z i o n e di q u e l P o n t e e
p e r m e z z o di e s s e i n t e n d e r e le m a r c h i e de gli Eserciti da R o m a fino all' ultima estremità
della stessa Dacia, ed u n i r l e coli' altre c h e p u r e s c o p e r s i p e r la P a n n o n i a e tutte corrispon-
d e n t i al s o v r a n o c e n t r o di R o m a come nella mia Mappa dell' Italia, Illirico, Misia, T r a c i a , D a -
cia e P a n n o n i e e p a r t e d e l N o r i c o . In u n a o c h i a t a o g n u n o v e d r à a n c o m u n i t e d e l l e quali colle
loro misure sono unite, m o s t r a n d o io la v e r i t à d e l fatto a s s a i diversa da quello che (h)anno
s c r i t t o g l i a n t i c h i G e o g r a f i i n m a n i e r a d a d i s p e r a r n e c o n e s s i la conciliazione".
Termină apoi, s p u n â n d că p o d u l Sfântului Spirit p e s t e Rhòne e mult superior şi „me­
rita m a g g i o r a m m i r a z i o n e di q u e l l a c h e si d o v r e b b e avere pel nostro del Danubio, quando
i n t a t t o s u s s i s t e s s e , c o m e v e r a m e n t e l a C o l o n n a T r a i a n a ci m o s t r a s i n c e r a m e n t e c o n t r a Dione".
Il a s i g u r ă , p e u r m ă , c ă - i v a t r i m i t e v o l u m u l Danubius e t c , p e c a r e să-1 p r i m e a s c ă c a d e l a „ u n
soldato che non e b b e p e r a l t r o c h e d i m o s t r a r e la v e r i t à d e l l ' e s i s t e n z a d e l l e r e l i q u i e d e l l ' a n t i c o
Impero Romano fra n a z i o n i c h e f u r o n o , s o n o e s a r a n n o sempre barbare".

R o m a , 22 A p r i l e , 1 7 1 5 .
Luigi Ferdinando Marsillì.

4. (Bologna, id., Ms. No. 6).

C o n ţ i n e s c h i ţ e l e , l u a t e d e s i g u r la faţa locului, a r e g i u n i i p o d u l u i lui T r a i a n ; a p o i desem-

n e l e , c u c r e i o n u l şi c u p e n i ţ a , a l e p i l e l o r , a l e z i d ă r i e i r ă m a s e , ale cărămizilor, ale felurimilor
d e pietre folosite la c o n s t r u c ţ i e , etc.
Planşa No 26, c o n ţ i n e :
P i a n t e d e l l e v e s t i g i e e s s i s t e n t i d e l l a T e s t a d e l P o n t e di T r a i a n o s u l D a n u b i o d a l l a parte
di D a c i a o Valachia.
A . P i l o n e d e l P o n t e , c h e r e s t a in t e r r e n o a s c i u t o e c h e c o n g i u n t o à s e t i e n e u n m u r o B.
C. C r o s t o n o di t e r r a e l e v a t o q u a s i al livello d e l l ' a l t e z z a d e l m u r o B.
D . V e s t i g i e di m u r i c h e p o c o s o u r a v a n z a n o alla superficie della terra.
E . P r i m o fortino di f o r m a quasi ovale circondato dal fosso F. F.
G. Vestigie d'un a l t r o p e z z o di muro.
H . F o r t e quadrilongo, cinto dal fosso I.
L. Vestigie d'un p o z z o vestito di B e l i s s i m e p i e t r e q u a d r e d a taglio.
M. Buchi che sono frequenti n e l l e a r e e di q u e s t i ferti.
N . G i r o del forte M a g g i o r e col fosso O.
P. Muri che mostrano fossero quelli f o r m a s s e r o la Porta.
Q. Ruppe ò d i s c e s a d a l P i a n o delli descritti forti sino à q u e l l o d e l l ' a c q u a del Danubio,
c h e r e s t a l i v e l l a t a p e r il m u r o B g i à descritto.
 5. Cele d o u ă r a p o a r t e trimise la k. k. C e n t r a l - C o m m i s s i o n zur Erforschung u n d Erhal­
tung der Baudenkmale asupra expertizei inginereşti întreprinsă la 15 Ianuarie 1858 la T u r n u -
1
Severin .

1.

Aus d e m Berichte des Herrn k. k. M a j o r s I m b r i s e v i c , d d o . O r s o v a , 6 M ä r z 1858.

„Am 15 Jänner 1858 b e g a b ich mich in B e g l e i t u n g des Orsovaer H r n . Pfarrer Bilsky,
d e s k. k. österr. A g e n t e n S t a r r o s t in T u r n Severin, dann des Ingenieur Deuster undBau-
Polier Brand, welch' beide letzten v o n d e r k. k. priv. Donau-Dampfschifffahrtsgesellschaft
delegiert sind, d e m B a u d e r Schiffswerfte b e i T u r n S e v e r i n z u leiten, zu den Ruinen der
Trajansbrücke.
Der niedere Wasserstand d e r Donau, nach d e m Orsovaer Pegel aufgenommen, betrug
an j e n e m T a g e 1'—4" u n t e r N u l l , d a h e r e r a u c h 16 Pfeiler d e r alten R ö m e r b r ü c k e über den
Wasserspiegel wahrnehmen liess.
D i e s e Pfeiler s o w o h l , w i e die beiden an d e m wallachischen u n d serbischen Ufer ange­
legten Brückenköpfe sind a u s gemischtem Mauerwerke aufgeführt u n d scheinen nach vorge­
fundenen Merkmalen durchgehends mit massiven Quadern verkleidet g e w e s e n z u sein.
A u c h findet m a n n o c h g e g e n w ä r t i g in e i n e m i o ° breiten Pfeiler regelmässig behaute
Sandsteine u n d Quadern v o n */s K u b i k k l a f t e r Körpermass.
Sehr bedauernswerth ist e s , dass die B e w o h n e r v o n T u r n Severin sich die g r ö s s t e n d e r
solid z u g e h a u e n e n Steinblöcke, angeblich zur Ausmauerung eines Brunnens, zueignen u n d
auf d i e s e W e i s e v e r w ü s t e n , w a s Zeit u n d Elemente an diesem Riesenwerke römischer Bau­
kunst noch übrig Hessen.
In d e n Mitte eines B r ü c k e n p f e i l e r s fanden w i r einen e i n g e m a u e r t e n E i c h e n s t a m m , v o n d e m
einige wallachische Unterthanen bemüht waren, Stücke abzulösen, u m selbe als Erinnerung
an jenes denkwürdige Bauwerk mitzunehmen".
Dem Bericht waren beigeschlossen Stücke von d e m Eichenstamm u n d seiner Ziegelver­
kleidung; ferner d e r A b d r u c k eines Ziegels, d e r v o n einem Pfeiler abgelöst wurde und die
n o c h l e s b a r e Inschrift . . . HICRE trägt, u n d zwei solche a b g e l ö s t e Z i e g e l s t e i n e m i t d e r In­
schrift C O H II H I S P .

2.

Werft-Bauleitung: k . k. Donau-Dampfschifffahrts-Gesellschaft.
T u r n - S e v e r i n , a m 6. M ä r z 1 8 5 8 .
Die Überreste d e r Römerbrücke bei Turn Severin wurden v o m Unterzeichneten a m 15.
J a n . 1. J . b e i e i n e m W a s s e r s t a n d e (1'—4") u n t e r N u l l n a c h d e m O r s o v a e r P e g e l aufgenommen.
Die Spannweite der Brücke v o m Brückenkopf d e s wallachischen Ufers bis zu jenem am
s e r b i s c h e n Ufer b e t r ä g t 596 Klafter Wiener Mass, im Strombett waren 16 Pfeiler sichtbar,
wovon 5 v o n wallachischen Ufer b i s z u r I n s e l u n d 11 P f e i l e r v o n d e r I n s e l g e g e n d a s s e r ­
bische Ufer aufgenommen wurden ; die ganze Brücke jedoch dürfte a u f 2 0 Pfeiler erbaut
w o r d e n sein, d a sich in d e m Z w i s c h e n r ä u m e d e r mit N r . 5 bezeichneten Pfeilers bis Nr. 6
vier Pfeiler entheilen lassen (vgl. Tafel I X ) . D i e Ü b e r r e s t e d e r Pfeiler h a b e n eine L ä n g e v o n
0 0
3" b i s 12° u n e i n e B r e i t e v o n 7—3' bis 7—5', d e r m i t N r . 12 b e z e i c h n e t e Pfeiler ist
einer Breite v o n i o ° g e m e s s e n worden, auf dem noch gegenwärtig regelmässig behaute Sand­
s t e i n e v o n 7a K u b i k k l a f t e r Körpermass ersichtlich sind.

1. A s c h b a c h , o. c, p g . 2 4 . Ş i K a n i t z , o. c , p g . 134.
 Das Plateau der Brückenköpfe beträgt dieselbe Breite eines Pfeilers u n d dürfte das WI­
derlager der Wölbung gewesen sein; — in d e r v o r d e r e n Ansicht der Brückenköpfe sind Lö­
c h e r m i t e i n e m Q u e r s c h n i t t e v o n 5" b i s 6" und einer Tiefe von 1 8 " b i s 2' s i c h t b a r , in denen
Überreste von Holz aufgefunden wurden. Von beiden Brückenköpfchen gegen die Anhöhe
sind Ü b e r r e s t e v o n M a u e r n s i c h t b a r , d i e m i t d e r B r ü c k e in V e r b i n d u n g standen, w o r a u s sich
schliessen lässt, dass die B r ü c k e n b a h n in e i n e r b e d e u t e n d e n Höhe über dem höchsten Was­
serstand erbaut wurde.
Die Fundirung der Brückenköpfe und Pfeiler bestand aus B e t o n - M a u e r w e r k u n d die wei­
tere Aufmauerung nach aufgefundenen Merkmalen aus gemischtem M a u e r w e r k mit massiver
Quader-Verkleidung.
( g e z . ) F. Deuster
Bau-Assistent

A. Decei
 V. B O G R E A
1882—1926

Sunt ş a s e a n i d e c â n d , s c o b o r î n d u - s e în p ă m â n t u l c ă r u i a îi d a t o r ă t r u p u l , V. Bogrea a
luat cu sine o pătimaşă iubire de carte, o posibilitate cu totul neobişnuită de asimilare a
c e l o r m a i v a s t e c u n o ş t i n ţ i , o r a r ă e l o c v e n ţ ă î m b i n a t ă c u u n s p i r i t fin ş i p ă t r u n z ă t o r , un rafi­
n a t g u s t literar şi o e n t u z i a s t ă î n ţ e l e g e r e a frumosului.
P e V . B o g r e a ni-1 a d u c e m a m i n t e d e m u l t , de pe vremea când, încă s t u d e n t al Facul­
tăţii d e L i t e r e d i n Iaşi, el e r ă s u p l i n i t o r u l c a t e d r e i d e l i m b a r o m â n ă d e l a L i c e u l I n t e r n a t . De
p e atunci — după cum se impusese profesorilor lui — el s ' a impus, ca profesor, tinerilor
care urmăreau, în orele d e limba r o m â n ă n u numai cursurile acestei catedre, ci şi e x c u r s u ­
rile lui e r u d i t e , e x p u s e c u un debit fermecător şi d e p ă ş i n d c u m u l t m a r g i n i l e unei singure
specialităţi. C e v a mai târziu, ca s u b d i r e c t o r al a c e l e e a ş i şcoli, el e r ă şi m a i d e s în mijlocul
şcolarilor săi, al c ă r o r d e v o t a m e n t şi-1 c â ş t i g a s e p r i n prestigiul ştiinţei, c a şi p r i n v e s e l i a şi
v e r v a lui spirituală. I n s f â r ş i t , ni-1 a d u c e m a m i n t e p e t r e c u t l a g a r ă d e a c e i a ş i ş c o l a r i î n z i u a
p l e c ă r i i l u i î n s t r ă i n ă t a t e , u n d e d u c e a o î n v ă ţ ă t u r ă p e c a r e alţii c u g r e u a r fi d o b â n d i t - o chiar
şi a c o l o : p r e g ă t i r e a l u i d i n a c e l m o m e n t e r a d e j a o d o v a d ă c ă s e p o a t e î n v ă ţ a ş i î n ţ a r ă . L a
P o m â r l a şi la I a ş i ! M a i î n t â i u , la P o m â r l a , la L i c e u l lui A n a s t a s i e B a ş o t ă , căci s e n ă s c u s e în
p a r t e a l o c u l u i : în T â r n a u c a D o r o h o i u l u i ; a p o i la Iaşi, u n d e d e v e n i î n c u r â n d , la U n i v e r s i t a t e ,
un adevărat fenomen prin erudiţia lui.
N u e s t e însă d e - a j u n s a s p u n e că V . B o g r e a a fost u n erudit, căci a r p u t e a c i n e v a în­
ţelege din aceasta că el a ştiut numai „să socoată exact silabele v e r s u r i l o r şi s ă e t i c h e t e z e ,
1
ca la f a r m a c i e , vrăjitele i c o a n e p o e t i c e " ale unui Virgil s a u Horaţiu. E r u d i ţ i d e felul acesta
s u n t m u l ţ i . S p r e d e o s e b i r e d e e i , V . B o g r e a a ş t i u t s ă f a c ă şi a l t c e v a : s ă c o b o a r e î n e r u d i ţ i a
l u i un suflet. D e aceea el ne-a vrăjit t o t d e a u n a cu ea.
V . B o g r e a n ' a fost, deci, n u m a i u n a d â n c c u n o s c ă t o r al limbilor şi l i t e r a t u r i l o r v e c h i : în
a c e a s t ă c u n o a ş t e r e el p ă t r u n s e s e d e p l i n s e n s u l m o r a l şi e s t e t i c al vieţii a n t i c e ; p e n t r u el an­
tichitatea e r a o l u m e vie, cu ale cărei spirite mari el trăia într'o c o m u n i t a t e sufletească neîn­
t r e r u p t ă , căci el i z b u t i s e s ă prindă viaţa acelei lumi dincolo d e litera textului şi dincolo d e
p a r a d i g m e l e gramaticale. D e sigur, o a d e v ă r a t ă m i n u n e , într'un timp ca acesta şi într'un do­
m e n i u a cărui s t ă p â n i r e c e r e atâtea sforţări. D a r , în acelaşi timp, o exemplificare d e c e a m a i
mare însemnătate a putinţii d e a realiza concepţia care a r e în v e d e r e adevăratul scop al
a c e s t o r studii, c o n c e p ţ i e , c a r e , s p r e a-şi a j u n g e s c o p u l , a r t r e b u i s ă p r e c o n i z e z e a n u m i t e m e ­
t o d e şi s ă c e a r ă , a m zice c h i a r a n u m i ţ i o a m e n i , c u a n u m i t e însuşiri.
P e d e altă p a r t e — şi a c e a s t a e s t e încă o e x e m p l i f i c a r e a a c e l e t a ş i concepţii — c u n o ş t i n ţ a
limbilor clasice n u e r ă , p e n t r u V . B o g r e a , o c u n o ş t i n ţ ă a b s t r a c t ă şi inutilă. „ N u antichitatea cla­
s i c ă î n s i n e , p e n t r u e a î n s ă ş i , ci antichitatea pentru present, p e n t r u n e v o i l e p r e s e n t u l u i şi viito­
r u l u i " — a c e a s t a o v o i a V . B o g r e a (Reflexii asupra anticlasicismului, C l u j , 1 9 2 6 , p . 4). Ş i e l a
p u s însuşi c u n o ş t i n ţ a antichităţii clasice în serviciul i n t e r e s e l o r n o a s t r e naţionale. D e la a c e a cuno-

1. V . B o g r e a , Reflexii asupra anticlasicismului, C l u j , 1926, p . 5.

ştinţă şi î n a r m a t cu ea, filologul clasic t r e c u la c e r c e t a r e a şi l i m p e z i r e a problemelor propriei
noastre limb^ p a g i n i l e Daco-Romaniei ş i a l e Anuarului Institutului de Istorie Naţională din
Cluj sunt, d e m u l t e ori, m ă r t u r i a acestei preocupări. Cât despre apărarea a c e s t e i utilităţi n a ­
ţionale a studiilor clasice la noi, c r e d e m că nimeni n ' a făcut-o cu m a i multă c ă l d u r ă , cu mai
m u l t ă f i n e ţ ă ş i c u m a i m u l t ă c o m p e t e n ţ ă d e c â t e l , fie î n a c e l e i n t e r e s a n t e şi s p i r i t u a l e Reflexii
asupra anticlasicismului, fie î n a c e l — şi e r u d i t şi e n t u z i a s t — memoriu, redactat cu prilejul
1
proectului de reformă a învăţământului Secundar din 1925 . „ O a r e u n p o p o r c a al n o s t r u "
— s e î n t r e a b ă el în acel m e m o r i u ( p . 10 s q . ) — „ c a r e a p ă s t r a t c r e d i n c i o s f o n d u l m o ş t e n i r i i l a ­
tine, resistând influenţelor străine cu aceiaşi forţă elementară cu care au resistat până azi
stâlpii împărătescului p o d dela Severin a p e l o r c a r e - i l o v e s c şi . . . t r e c ; un popor care re-
presintă acolo u n d e s e găseşte douăzeci d e secole d e latinitate; care rezumă în el întreaga
r o m a n i t a t e a R ă s ă r i t u l u i şi c o n t i n u ă , la g u r i l e D u n ă r i i , istoria şi civilizaţia r o m a n ă ; u n popor
care, bătut de o mie de n e n o r o c i r i şi p â n d i t de o m i e de primejdii, s'a conservat, ca atare,
n u m a i g r a ţ i e ideii latine şi credinţii c r e ş t i n e . . . ; oare, zicem, un astfel d e p o p o r îşi p o a t e
î n g ă d u i l u x u l d e a-şi i g n o r a părinţii, d e a tăia şi secă rădăcinile milenare, d i n c a r e fiinţa sa
şi-a t r a s t o a t ă v l a g a , s p r e a l e î n l o c u i p r i n c i n e ştie c e r ă d ă c i n i a d v e n t i v e , la m o d ă ? "
V. B o g r e a era, dar, u n naţionalist: cultura — chiar cea de specialitate — deveniâ în ma­
n i l e l u i o a r m ă î n s e r v i c i u l ideii naţionale. D e a c e e a n u s ' a făcut o m a i fericită a l e g e r e d e c â t
atunci când, la o r g a n i z a r e a Universităţii r o m â n e ş t i din Cluj, V . B o g r e a fu c h e m a t să-şi pună
în s l u j b a învăţământului Superior şi a p r o p a g a n d e i culturale din Ardeal b o g a t e l e lui c u n o -
ştinţi, m u n c a lui n e î n t r e r u p t ă , v e r b u l lui însufleţit, abundent şi spiritual. El o făcu cu un
devotament de apostol. Şi n'ar face o greşeală cine ar afirmă că devotamentul cu care
V . B o g r e a şi-a îndeplinit m i s i u n e a , i-a m ă c i n a t ş i m a i r e p e d e t r u p u l s l a b î n c a r e s e s b ă t e â o
viaţă i n t e n s ă . C ă c i a c e s t d e v o t a m e n t n e s o c o t i â a d e s e liniştea şi îngrijirea d e care sănătatea lui
şubredă avea nevoie. Şi astfel, materia s'a r ă z b u n a t asupra spiritului cu mult mai d e v r e m e
d e c â t s ' a r fi a ş t e p t a t t o ţ i a c e i a p e n t r u c a r e e r â o a d e v ă r a t ă d e s f ă t a r e sufletească să înveţe dela
e l s a u s ă - 1 a u d ă v o r b i n d . î n t r ' o z i d e t o a m n ă , s t r ă i n ă t a t e a , s p r e c a r e îl î n t o v ă r ă ş i s e r ă altădată,
la Iaşi, p r i e t e n i i lui m a i mici şi d e l a c a r e el c e r u s e , d e a s t ă d a t ă , alinarea îndelungatelor lui
s u f e r i n d fizice, t r i m i s e la Cluj u n sicriu . . . î n el s e î n c h i s e s e p e n t r u t o t d e a u n a t o t c e e a c e
făcea din V . B o g r e a u n e x e m p l a r d e e l i t ă ; în el a d o r m i s e pe veci omul care, fără s ă ceară
nimic vieţii p ă m â n t e ş t i , d ă d u p r e a de timpuriu „pământului a v a r " c o m o a r a lui spirituală.
Şi totuşi . . . d u h u l lui p l u t e ş t e încă d e a s u p r a n o a s t r ă , a a c e l o r a c a r e l-am c u n o s c u t . E l
ne îndeamnă ca, din p e r s p e c t i v a s u m b r ă a morţii care p u n e capăt t u t u r o r silinţilor omeneşti,
s ă d ă m v a l o a r e s c u r t e i n o a s t r e vieţi, m ă c a r năzuind s p r e a c e l e templa serena, la care poate
d u c e numai cultura adevărată a spiritului. E l n e c e r e să-i s e m ă n ă m în sforţările d e înfrumu­
seţare a fiinţei n o a s t r e m o r a l e , a d ă p â n d u ^ n e la i z v o a r e l e u n e i î n v ă ţ ă t u r i t e m e i n i c e ; e l n e p o ­
runceşte să n e facem datoria c u m şi-a făcut-o el, p ă s t r â n d în inimile n o a s t r e imaginea, sin­
gura eternă, a podoabelor s u f l e t e ş t i p e c a r e i l e d ă r u i s e n a t u r a : Forma mentis aeterna !

Teodor A. Naum

1. V . B o g r e a , Pentru învăţământul clasic, C l u j , T925.

 C U P R I N S U L

Pag.

V. BOGREA, Originalitatea poesiei romane (L'originalité de la poésie romaine) 3

ST. BEZDECHI, Ovidiana 33

TEODOR A . NAUM, Izvoarele lui Catul in poema LXIV (Les sources du poème LXIV de Catulle) . . . 49

ST. BEZDECHI, Introducere la „Statul Atenian" (Introduction à „La Constitution d'Athènes") . . . . 54

Résumés français des articles précédents 65

M. RoSKA, Mormânt german delà Valea lui Mihai (Tombeau germanique de Valea lui Mihai) . 69

— Staţiunea preistorică delà Valea lui Mihai (La station préhistorique de Valea lui Mihai) 73

C. DAICOVICIU, Contribuţii la syncretismul religios în Sarmizegelusa (Contributions au syncrétisme

religieux à Sarmizegetusa) 81

\J ST. KOVACS, Cimitirul eneolitic delà Decia Mureşului (Le cimitière aenéolithique de Decia Mureşului 89

O. FLOCA, Inscripţii inedite din Dacia (Inscriptions inédites de la Dacie) 102

M. I. MACREA, Două inscripţii romane inedite (Deux inscriptions romaines inédites) 109

C. DAICOVICIU, Monumente inedite din Dacia (Monuments inédits de la Dacie) 112

M. I. MACREA, Contribuţii la un repertoriu numismatic al Daciei (Contributions à un répertoire nu»

mismatique de la Dacie) 127

A. DECEI, Podul lui Traian de la Turnu-Severin (Le pont de Trajan à Turnu»Severin) . . . . 142

TEODOR A. NAUM, V. Bogrea (1882—1926) C*^"

Les résumés des articles d'archéologie et d'histoire pa­

raîtront en français dans la deuxième partie de cette publi-
cation.
INSTITUTUL DE STUDII CLASICE AL UNIVERSITĂŢII „REGELE FERDINAND T
DIN CLUJ
SEDIUL: CLUJ, STR. GEN. GHERESCU 2.

COMITETUL DE CONDUCERE:

Membri: Ş T . BEZDECHI, p r o f e s o r d e l i m b a ş i l i t e r a t u r a elenă.

TEODOR A . NAUM, p r o f e s o r d e l i m b a ş i l i t e r a t u r a latină.

EM. PANAITESCU, p r o f e s o r d e istoria antică.

D . M . TEODORESCU, p r o f e s o r d e a r h e o l o g i e .

Secretar: C . DAICOVICIU, c o n f e r e n ţ i a r d e e p i g r a f i e şi antichităţi clasice.

Institutul d e Studii Clasice al Universităţii „ R e g e l e F e r d i n a n d I " d i n Cluj c u p r i n d e o bogată

Bibliotecă d e s p e c i a l i t a t e ( v r e o 20.000 v o l u m e ) ş i u n Muzeu de Antichităţi cu. u r m ă t o a r e l e secţii: pre­

istorică, dacă, r o m a n ă - p r o v i n c i a l ă şi numismatică.

O colecţie d e artă medievală şi m o d e r n ă , p r e c u m şi pinacoteca d e artă r o m â n e a s c ă „V. Cio-

f l e c " s e află d e a s e m e n e a s u b î n g r i j i r e a a c e s t u i Institut.

O r i c e c o r e s p o n d e n ţ ă privitoare la publicaţiile, biblioteca şi colecţiile Institutului s e v a trimite

pe adresa de mai sus.

Partea Il-a a acestui Anuar "vă apărea în anul 193J.

Publicaţiile Institutului d e Studii Clasice s e p o t p r o c u r a direct dela Institut s a u prin Librăria

Cartea Românească, Cluj.