Universitatea din Oradea

Facultatea de Geografie, Turism şi Sport

Departamentul de Geografie şi Amenajare Teritorială

Programul de studii GPT – GIS

UTILIZAREA GIS-ULUI ÎN ANALIZA UNEI EXPLOZII URMATE

DE INCENDIU ÎN CAZUL MUNICIPIULUI BEIUŞ.
CONCEPEREA ACŢIUNILOR ADECVATE DE PROTECŢIE –
INTERVENŢIE

Coordonator: Student:

Lector Univ. Dr. DINCĂ Iulian Haita Flavia -Sînziana

 CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................3

I. SCURTĂ PREZENTARE A MUNICIPIULUI BEIUŞ......................................................7

1.1. Încadrare teritorială şi relief..............................................................................................7

1.2. Elemente de geografie umană........................................................................................9

Fig.3. Hartă cu zonele funcționale ale municipiului Beiuș........................................................11

II. DESFĂŞURAREA FENOMENULUI DE RISC.............................................................12

2.1. Localizare şi împrejurimi.................................................................................................13

2.2. Cauzele şi scenariul producerii fenomenului de risc.................................................17

2.3. Plan de intervenţie şi salvare........................................................................................23

2.3.1. Modul de desfăşurare al intervenţiei pompierilor..............................................24

2.3.2. Salvarea victimelor exploziei şi/sau a incendiului...............................................27

2.3.3. Acţiunea organelor de ordine...............................................................................28

2.3.4. Procedură de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate

substanţe periculoase...........................................................................................................30

III. IMPACT ŞI CONSECINŢE................................................................................................31

CONCLUZII................................................................................................................................33

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................34

2
 INTRODUCERE

Cunoaşterea riscurilor naturale şi tehnologice reprezintă o necesitate a societăţii moderne,

fiind o componentă cheie în realizarea unor studii de impact, a unor planuri de amenajare locală,
în gestionarea anumitor resurse naturale sau a unor proiecte de dezvoltare durabilă. şi, în general,
în gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Termenul de hazard, provenit din cuvântu arab az-zahr şi care semnifică joc de zaruri,
este definit în DEX ( 1984 ) ca “împrejurare sau concus de împrejurări ( favorabile sau
nefavorabile a căror cauză rămâne în general necunoscută; întâmplare neprevăzută, neaşteptată”.
Hazardul implică o anumită nedeterminare cauzată de incertitudini date de variabilitatea naturală
sau antropică. În primul caz, putem vorbi despre o evoluţie non-liniară a diferitelor procese şi
fenomene naturale asociate cu anumiţi factori conjunctuali care pot genera un dezechilibru sau o
ruptură în sistem. În cazul al doilea , incertitudinea este dată de incapacitatea omului de a
înţelege procesele naturale şi a gestiona corect resursele, în special cele care scoase din forma lor
de echilibru şi scăpate de sub control, generează evenimente cu magnitudini puternice.

Riscul reprezintă, conform Dicţionarului Grand Larousse, un “pericol inconvenient mai

mult sau mai puţin previzibil”. Riscul, este definit cel mai adesea ca fiind produsul dinte
probabilitatea apariţiei unui fenomen şi consecinţele negative pe care acestea le poate avea,
asociind astfel două elemente distincte: pe de o parte hazardul, pe de altă parte elemtul receptor
al efectelor destructive, care de cele mai multe ori este considerat omul. ( I.C. Stângă, 2004 )

“Omul este cel care percepe riscul şi resimte consumarea acestuia, iar în lipsa sa orice
proces natural rămâne un simplu proces natural şi nimic mai mult.”( I. C. Stângă, 2004, p.59)

Potrivit Hotărârii nr. 804/2007 1 hazardul este definit ca fiind o “proprietatea intrinsecă a
unei substanţe periculoase sau a unei situaţii fizice, cu potenţial de a induce fectele negative
asupra sănătăţii populaţiei şi/sau mediului”( HG.804/2007, Art.3, (h)) ; iar riscul este considerat
a fi “probabilitatea producerii unui efect specific într-o perioadă sau în circumstanţe precizate”.

1
Hotărâre 804 din 25 iulie 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate
substanţe periculoase , onine : http://www.igsu.ro/biblioteca/index.php?dir=Prevenire-reglementari%20in
%20domeniul%20situatiilor%20de%20urgenta/

3
 Consumarea riscului presupune producerea anumitor evenimente, care pot fi sitate pe trei
trepte de manifestare : accidente banale, rupturi funcţionale şi catastrofe ( I. Ianoş, 2000, citat de
I. Stângă, 2004 ). Accidentul este interpretat ca fiind orice abatere de la evoluţia liniară a unui
sistem, dar care nu reuşeşte să îl abată de la direcţia generală de evoluţie. Ruptura funcţională
crează un dezechilibru în sistem, fără însă a depăşi capacitatea acestuia de autoregerare.
Catastrofa presupune însă restructurarea sistemului şi schimbarea sensului de evoluţie, fiind
depăşită capacitatea de auto-regenereare a sistemului.

Riscurile şi hazardele naturale şi tehnologice sunt subiecte tratate la nivel mondial, însă
de cele mai multe ori au efecte locale. Această abordare este de folos în managementul dezatrelor
pe baza experienţelor acumulate, muncii de cercetre şi existenţa unor informaţii acumulate de-a
lungul timpului, din diferite părţi ale lumii.

La nivel mondial, parte a răspunsului societăţii umane la acest tip de evenimente a fost
să motiveze şi activeze comunitatea ştiinţifică pentru a efectua studii care să ajute la o mai bună
înţelegere sau la o potenţială predicţie a fenomenelor de risc, cu scopul de a pregăti societatea
pentru ele dar şi de a le reduce impactul. Consiliul Internaţional al Ştiinţei ( ICSU ) precum şi
partenerii acestuia din sistemul ONU, Organizaţia Meteorologică Mondială ( WMO ),
Organizaţia Educaţională Ştinţifică şi Culturală a Naţiunilor Unite ( UNESCO ) şi Comisia
Oceanografică Interguvernamentală (IOC) , au intreprins mai multe programe ştiinţifice pe tema
mediului şi a hazardelor. (T. Beer, 2010 )

Documentul cheie al Strategiei Naţiunilor Unite pentru Reducerea Dezastrelor este

Hyogo Framework for Action 2005 – 20152 ( HFA ) Adoptat în cadrul Conferinţei Mondiale
pentru Reducerea Dezastrelor ( WCDR ) din 2005 de la Hyogo, Japonia.

Acest document trebuie să răspundă procedurilor implementate pentru pregătirea şi

organizarea unor programe de studiu, la scară largă, al aspectelor ştiinţifice şi sociale ale
hazardelor naturale şi dezastrelor, cu scopul ulterior de a implementa acţinui de minimizare a
riscurilor.

2
Framework for Action 2005 – 2015: : Building the Resilience of Nations and Communities to Disasters, Conferinţa
Mondială pentru Reducerea Dezastrelor, 18-22 Ianuarie 2005, Kobe, Hyogo, Japonia

4
 Cele cinci acţiuni pe care naţinuile care s-au adunat la WCDR le-au desemnat ca fiind
cele care trebuie să ghideze strategia de combatere a dezastrelor sunt:

1. Prioritizarea reducerii riscului de dezastre – asigurarea că reducerea riscului de

producere a dezastrelor este o prioritate naţională şi locală cu o bază instituţională puternică
bazată pe implementare

2. Cunoaşterea riscurilor şi luarea de acţiuni – Identificarea, evaluarea şi monitorizarea

riscurilor de producere a dezastrelor

3. Consolidarea înţelegerii şi conştientizării – Folosirea cunoaşterii, inovaţiei şi educaţiei

pentru a construi o cultură a siguranţei implementată la toate nivelurile

4. Reducerea riscului – reducerea factorilor de bază de risc

5. Pregătirea de a acţiona – Îmbunătăţire pregătirii în ceea ce priveşte dezastrele pentru

un răspuns mai eficient la toate nivelurile.

Astfel, mecanismele care sunt puse în vigoare de către documentul analizat mai sus,
doresc să faciliteze diversele iniţiative de colaborare internaţională şi multi-naţională , schimbul
de informaţii şi întreprinderea de activităţi comune. Se doreşte ca în viitor , în ceea ce priveşte
efortul de a reduce riscurile şi hazardele se aplice principiul gândirii la nivel global, mediatizării
la nivel regional şi acţiunii la nivel local.

În România, pentru un mai bun răspuns la la creșterea exponențială a riscurilor

nonmilitare, pe fondul accelerării tendințelor de globalizare, al schimbărilor climatice radicale, al
diversificării activităților economice și producerii de dezastre, în 2004 se înfiinţează Ispectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă ( IGSU ) care derivă din fuziunea a două instituţii care au
funcţionat separat până atunci, Inspectoratul General al Corpului de Pompieri Militari şi
Comandamentul Forţelor Civile.

“Obiectivul fundamental al activității desfășurate de IGSU vizează eficientizarea

acțiunilor de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, în vederea menținerii sub control a
riscurilor și asigurării stării de normalitate a vieții comunităților umane și este atins prin
multitudinea de activități de prevenire și intervenție pentru stingerea incendiilor, descarcerare și

5
prim-ajutor SMURD, salvarea persoanelor și limitarea pagubelor produse de inundații, alunecări
de teren, mișcări seismice, epidemii, epizootii, înzăpeziri, secetă, asistența persoanelor aflate în
situații critice, intervenția la accidente tehnologice, radiologice, nucleare, biologice sau alte tipuri
de calamități naturale sau antropice”.3

Hazardele naturale şi tehnologice generează, în fiecare an, numeroase pierderi de vieţi

omeneşti şi pagube materiale uriaşe, care afectează direct procesul de dezvoltare economică şi
socială. Furtunile violente, cutremurele, indundaţiile putrnice, alunecările de teren distrug
numeroase localităţi, devastează terenuri agricole, avariază şosele şi căi ferate. În ultimii ani
acestor hazarde li se adaugă din ce în ce mai evident ameninţările legate de activităţi teroriste,
dar şi din ce în ce mai frecventele accidente nucleare, explozii şi accidente ecologice.

Hazardele tehnologice, sunt produse de erorile de proiectare ale instalaţiilor industriale,

de gradul ridicat de uzură al acestora şi/sau de managementul defectuos al întreprinderilo. Unele
accidente însoţite de victime omeneşti şi de poluarea mediului sunt legate de transportul
substanţelor periculoase. Sunt şi situaţii în care accidentele tehnologice sunt ruperile de baraje
sau exploziile unor instalaţii sunt iniţiate de cauze naturale ( inundaţii, cutremure ) sau de
neglijenţa şi inconştienţa omului. (D. Bălteanu şi colab.)

Amploarea şi frecvenţa hazardelor prezintă o evidentă tendinţă de creştere în legătură cu

creşterea rapidă a populaţiei globului, care se extinde tot mai mult în regiunile nefavorabile,
expuse producerii unor fenomene extreme, cu dezechilibre din ce în ce mai accentualte ale
mediului.

Prin proiectul de faţă am încercat să descriu impactul generat de o explozie a unei staţii
GPL dintr-o benzinărie , asupra unui oraş de talie mică-medie din judeţul Bihor şi anume Beiuş.
Riscul ales de mine se încadrează în categoria riscurilor tehnologice care poate fi generat atât de
către factori interni, cum ar fi o defecţiune la sistemul de înmagazinare al gazului sau la cel de
alimentare, cât şi de către factori externi. De asemenea în acest proiect am încercat să estimez
efectele generate de producerea unui astfel de fenomen de risc si să concep un plan de ameliorare
a efectelor şi de salvare a potenţialelor victime.

3
http://www.igsu.ro/index.php?pagina=desprenoi

6
 I. SCURTĂ PREZENTARE A MUNICIPIULUI BEIUŞ

1.1. Încadrare teritorială şi relief

La nivel național, Municipiul Beiuş este situat în nord - vestul României, în cadrul
județului Bihor, în vestul Munților Apuseni.

Orașul Beiuș este traversat de Drumul Național 76 și de calea ferată Oradea-Vașcău.

Drumul face parte din culoarul European E 79 și face legătura între Oradea și Deva. Este situat la
66 Km de municipiul Oradea, în partea de S-E a județului Bihor având în componență satul
Delani.

Fig.1. Localizarea Municipiului Beiuş

Din punct de vedere al reliefului se învecinează în vest cu Dealurile Codrului, în est cu

Dealurile Bihorului (Dealurile Beiușele și Dealurile Buduresei), în N cu Munții Pădurea Craiului,
în E și S-E cu Munții Vlădeasa și în S-V cu Munții Codru Moma, fiind situat în depresiunea
tectonică de tip golf, Depresiunea Beiuşului, la confluenţa Văii Nimăieşti cu Crişul Negru, fiind
străbătut parțial de Crișul Negru și împărțit de Valea Nimăiești în doua.

7
 Fig.2. Harta unităţilor de relief din apropierea Beiuşului
Sursa: Date SRTM 90, Versiunea 4, Prelucrare după regionarea geomorfologică din atlasul geografic școlar,
2001

„Relieful deluros din Țara Beiușului este, în cea mai mare parte a sa, rezultatul unui
proces de eroziune, care s-a desfășurat asupra unui piemont de acumulare ce era situat, în
pliocenul superior, la poalele munților”. ( I. O. Berindei şi colab, 1997, p. 297 )

8
 La acest proces au contribuit mișcările de ridicare pe verticală a munților, mișcările din
zona de subsidență a Crișurilor, oscilațiile climatice din timpul cuaternarului precum și râurile
care au modelat în sedimentele marine depuse de fostele mări.

Suportul morfologic al vetrei orașului este supus modelării complexe, la care participă,
acțiunea apelor curgătoare, alunecările de teren, și activitatea antropică ce contribuie la activarea
acestor procese în mod direct sau indirect. În perimetrul orașului Beiuș, studiile de specialitate
stabilesc existența a șapte nivele de terase. Ele sunt mai puternic dezvoltate pe dreapta Crișului
Negru.

I.2. Elemente de geografie umană

Municipiul Beiuş, este un oraş de rangul III4 fiind un municipiu cu importanaţă judeţeană
şi de echilibru în reţeaua de localităţi. Acesta este motorul economic, social şi cultural al regiunii
istorice Ţara Beiuşului, fiind un important centru polarizator regional.

Datorită aşezării sale geografice, la contactul dintre trei unităţi principale de relief, Munţii
Apuseni, Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest au oferit oraşului condiţiile optime de dezvoltare
ca principal centru cultural, economic şi comercial al zonei de sud a judeţului Bihor, prin
organizarea de târguri încă din cele mai vechi timpuri.

Din punct de vedere al numărului de locuitori, Beiuşul este al IV- lea oraş ca mărime din
judeţ, având o populaţie multi-etnică şi multi confesională de 10667 loc, conform
recensământului din 2011.

Aceştia sunt concentraţi pe o suprafaţă de 2446 ha, dintre care 573 ha reprezintă suprafaţa
intravilanului. Din totalul suprafeței destinate construcțiilor (457,55 ha), 352,10 ha este ocupată
de zone funcționale. ( fig.3 )

Conform bilanțului teritorial, din suprafața totală a zonelor funcționale, cea mai mare
parte este ocupată de zona de locuit și funcții complementare (131,97 ha), adică 42% din
4
Conform Legii 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare teritorială a teritoriului naţional – Secţiunea IV –
Reţeaua de localităţi

9
suprafața teritoriului aflat în intravilan existent, propus. Zona de locuit se împarte în zone cu
locuințe individuale cu funcții complementare și zone locuințe colective cu funcții
complementare, fiind distribuită atât în centru cât și la periferie.

Celelalte zone, precum, zone industriale și agricole, zone instituții publice și servicii,
zone verzi (parcuri, amenajări sportive – agrement, plantații de aliniament), zone căi de
comunicații și transport (rutiere, pietonale și feroviare), zone gospodărie comunală (cimitire),
zone construcții tehnico-edilitare și zone cu destinație specială ocupă suprafețe relativ mici față
de zona de locuit. (Planul Urbanistic General, 2000, p.17)

În privința zonelor industriale, majoritatea sunt amplasate în prelungirea teritoriului de

locuit. La intrare în municipiul Beiuș menționăm zona de servicii, comerț și mică industrie, la
ieșire din Beiuș, către Drăgănești, zonă de servicii, comerț și în partea sudică o zonăindustrială.

Zona instituțiilor publice, activități de comerț și servicii își desfășoară activitatea atât în
centrul orașului cât și la periferie. În cadrul ei amintim Primăria Municipiului, Judecătoria,
Spitalul Municipal "Episcop Nicolae Popoviciu", Casa de Cultură Municipală, Muzeul
Municipal Beiuș, istorie și etnografie, Colegiul Național "Samuil Vulcan", Colegiul Tehnic
"Ioan Ciordaș", Liceul Pedagogic "Nicolae Bolcaș", Școala generală cu cls. I-VIII "Ep. Nicolae
Popoviciu", Școala Generală cu cls. I-VIII "Nicolae Bolcaș", două grădinițe și o creșă.

Spitalul Municipal din Beiuş are o capacitate de 225 de paturi, iar numărul medicilor din
toate unităţile medicale de stat sau private din Beiuş este de 51, personalul mediu sanitar
însumând 173 de persoane.

O altă zonă funcțională este cea de transport. Putem remarca existența câtorva artere
principale de circulație, municipiul fiind tranzitat de Drumul Naţional 76 şi Calea Ferată Oradea
– Vaşcău. Căile de comunicaţii şi teritoriul aferent acestora, ocupă o suprafaţă de 61 ha.

10
Fig.3. Hartă cu zonele funcționale ale municipiului Beiuș
Sursa: Prelucrare după PUG 2007

11
 II. DESFĂŞURAREA FENOMENULUI DE RISC

În capitolul următor, voi încerca să evaluez riscul la care se expune Municipiul Beiuş, în
cazul în care se produce o defecţiune majoră la o instalaţie GPL existentă în cadrul unei
benzinării de pe teritoriul locuit.

Metodologia de evaluare a riscului trebuie să răspundă următoarelor întrebări:

a. La ce sistem ne referim?
b. Care sunt riscurile legate de execuţia şi exploatarea sistemului?
c. Dacă există evenimente care ne aşteptam să se producă?
d. Care este cel mai periculos?
e. Care sunt consecinţele posibile?
f. Care este probabilitatea de producere?
g. Care este lanţul de evenimente care ar produce pagube?
h. Pot fi tolerate consecinţele potenţiale estimate ca fiind probabile?

Criteriile de evaluare a riscului sunt definite de următoarele elemente:

1. Elemente statice: calea de acces, încrucişări în substructura de transport, şosele şi căi

ferate, linii şi stâlpi de înaltă tensiune, elemente de construcţie necesare accesului la sistem
şi ale infrastructurii –clădiri de gări,cabine, depouri etc.;
2. Elemente externe: densitatea populaţiei de-a lungul locaţiei, prezenţa zonelor industriale de
depozitare şi potenţialul de risc al substanţelor periculoase depozitate, prezenţa zonelor de
locuit, a centrelor comerciale indiferent de dimensiunea şi caracterul acestora, dar şi a
instituţiilor publice aflate în raza de acţiune a potenţialului risc.

În acest scop, voi analiza în detaliu, un perimetru secţiune din zona locuită a Municipiului
Beiuş de aproximatriv 100 m². Voi prezenta în detaliu toate elementele construite din acest
perimetru, analizând în funcţie de distanţa acestora faţă de factorul de risc ales, riscul la care sunt
expuse atât clădirile cât şi locuitorii sau angajaţii/funcţionarii din instituţiile publice sau centrele
comerciale aferente spaţiului studiat.

12
 2.1. Localizare şi împrejurimi

Punctul unde se declanşează presupusa explozie, este reprezentat de Benzinăria Desira,

care este o beniznărie de dimensiuni mici, care deţine 2 pompe de alimentare benzină şi motorină
cu rezervor subteran şi o staţie de alimentare cu GPL cu rezervor suprateran. Acesata este
localizată în partea central vestică a Municipiului Beiuş, fiind situată la intersecţia dintre Drumul
Naţional 76, care împarte municipiul în două şi Strada Crişan.

Fig.4. Localizarea ariei de interes la nivelul Municipiului Beiuş

În ceea ce priveşte zonificarea funcţională, a arealului care urmează a fi afectat, acesta

este o zonă rezidenţială cu funcţiuni mixte, astfel cele mai multe construcţii reprezintă locuinţe
individuale de tipul caselor de locuit, răzleţ se pot observa şi locuinţe colective de tipul
blocurilor, în special de-al lungul DN 76, predomină spaţiile comerciale, însă in zonă avem şi
sediul a două instituţii publice.

În imediata vecinătate a locului de alimentare a benzinăriei, la nord de aceasta, cea mai

apropiată construcţie este ghereta de servire a benzinnăriei, în spatele acesteia întinzăndu-se

13
rândul de case aferent străzii Crişan. La est de benzinărie, tot pe strada Cloşca, este sediul
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, urmat de un lanţ de spaţii comerciale.

La sud de zona generatoare de factor de risc , traversând DN 76 se află sediul Judecătoriei

Beiuş şi un mic bar. În vest, construcţiile au funcţie comercială, cea mai apropiată clădire de
benzinărie este reprezentată de un Supermarket, urmat de o Farmacie şi alte magazine.

Fig.5. Localizarea obiectivului generator de factor de risc şi împrejurimile acestuia

14
15
 Fig.6. Benzinăria Desira
Sursă imagine: Google street view

16
 Distanţele faţă de obiectele existente în zona se încadrează în cele minime de siguranţă
prevăzute în tabelul 3 din NP 037/1999. (D.V . Cavaropol, 2008 ). Din acest tabel, am luat de
referinţă doar obiectivele prezente în permietrul detaliat în figura 5, evindeţiind pe hartă,
obiectivele faţă de care staţia GPL nu este încadrată regulamentar.

Fig.7. Obiective în raportu cu care staţia GPL nu se află regulamentar

În fig.7. se poate observa că în aria bufferului cu raza de 10 m se află cabina personalului dar şi
porţiune din locuinţa unifamilială cu spaţii comerciale aflată în partea sud-vestică faţă de obiectiv, cu
toate că regulamentar staţia GPL ar trebui poziţionată la minim 20 m faţă de cea mai apropiată locuinţă.

În aria bufferului de 15 metrii este localizată una din cele două pompe de distribuţie carburanţi de
tip benzină şi motorină la autovehicule.

O altă neregulă poate fi observată la bufferul de 30 m, care include parţial sediul din Beiuş al
ANAF-ului, în partea estică a staţiei GPL,iar cel de 40 m cuprinde magazinul alimetar deschis la parterul
locuinţei din sud-est de staţia GPL.

17
 2.2. Cauzele şi scenariul producerii fenomenului de risc

Pentru a reliefa cât mai bine pericolul deosebit de explozie şi incendiu prezentat de gazele
lichefiate, sunt prezentate în continuare câteva caracteristici fizico-chimice esenţiale,
caracteristici care trebuie să fie cunoscute de către toţi cei care lucrează în acest domeniu.

“Prin gaze petroliere lichefiate, prescurtat GPL, se înţeleg acele produse petroliere care
sunt constituite din amestecuri variabile de hidrocarburi gazoase (etan, metan, butan) şi care în
condiţii ambiante, sunt în stare de vapori, dar pot fi uşor lichefiate. În România, prin gaz petrolier
lichefiat – notat prescurtat GPL şi comercializat sub denumirea de ARAGAZ – se înţelege
produsul petrolier constituit din amestec de butan (minim 90%) şi propan (maxim 9%).” ( D.V.
Cavaropol, 2008, p. 42)

Principalele componente ale GPL-ului sunt hidrocarburile de propan C3H8 şi de butan

C4H10. Acestea sunt, de obicei menţionate prin abrevierile C3 şi C4.

Punctul de fierbere este temperatura la care lichidele, prin încălzire, trec în stare gazoasă
sau de vapori. La 0°C, presiunea de vapori pentru limita inferioară a butanului este de 0 bari,
adică acesta este punctul său de fierbere în condiţii normale. Similar, punctul de fierbere al
propanului este de –44 °C. Aceste temperaturi sunt temperaturile maxime la care butanul şi
respectiv propanul trebuie răcite, dacă se urmăreşte depozitarea lor la presiune atmosferică.

Temperatura la care o substanţă poate degaja suficienţi vapori astfel ca, în amestec cu aer
şi în prezenţa unei flăcări, să facă explozie se numeşte „temperatura de inflamabilitate” a
substanţei respective.

În amestec cu aerul, gazele petroliere lichefiate dau naştere unor amestecuri explozive
care pun în primejdie instalaţiile şi personalul. În urma arderii propanului şi butanului în aer
rezultă bioxid de carbon şi apă. Pentru o ardere completă, un volum de butan necesită 30 volume
de aer, iar un volum de propan 24 volume de aer. Trebuie avut în vedere că o cantitate
insuficientă de aer conduce la apariţia monoxidului de carbon. ( D.V. Cavaropol, 2008 )

18
 GPL-ul în cazul de faţă este depozitat într-o instalaţie monobloc de tip SKID pentru
livrare de autogaz , într-o staţie de distribuţie mixtă ( benziă şi GPL ) . Aceste tipuri de instalaţii
respectă prescripţiile din normativul NP-037/99 referitor la „proiectarea, execuţia şi exploatarea
sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL) pentru autovehicule.

Instalaţia GPL prezintă un recipient staţionar orizontal suprateran, recipient sub presiune,
cu o capacitate de până la 13 m3 de apă.

Fig.8. Instalaţie de tip SKID cu rezervor suprateran

Sursa: D.V. Cavaropol, 2008, fig.3.2, pg 101

Recipientele (rezervoarele, cisternele sau buteliile) în care se află GPL nu sunt umplute
niciodată complet cu lichid, ci numai 80%. În spaţiul liber rămas deasupra lichidului se găseşte
acelaşi produs în fază gazoasă, cele două faze fiind în stare de echilibru.

În zona de amplasare a Skid-ului se plasează indicatoare de avertizare, securitate şi

interdicţie, privind viteza admisă la intrare, fumatul, pericolul de incendiu şi explozie. Se
interzice în zona Skid-ului utilizarea focului deschis, fumatul, utilizarea de unelte care pot
produce scântei sau surse de iluminat fără protecţie antiex.

În concluzie, natura pericolului la GPL este dată de faptul că acesta este un gaz foarte
inflamabil, care poate forma un amestec exploziv cu aerul. Încălzirea gazului poate provoca
creşterea presinuii şi prezintă un risc serios de spargere a recipienţilor şi ulterior explozie; Gazul

19
este mai greu decât aerul şi se împrăştie la nivelul solului; scăpările de gaz petrolier lichefiat,
produc degerături.

În scenariul propus de mine, datorită unei defecţiuni tehnice la SKID-ul de GPL, sau a
unei cauze externe, are loc o fisurare a sistemului de alimentare cu GPL, soldată cu scurgeri
masive de gaz ( fig 9.1 ). Conform Metodologiei pentru analiza riscurilor industriale ce implică
substanţe periculoase5 , acest scenariu se încadrează în categoria scenariilor cu cele mai grave
consecinţe

Incendiul cauzat de scurgerea masivă de GPL , conform Ghidului privind tehnica şi

tactica stingerii incedniilor , intră în clasa C, care este reprezentată de incendii de produse
combustibile care sunt în stare gazoasă la o temperatură ambiantă de peste 15 °C. Aprinderea lor
este în general însoţită de explozie, care este mai violentă cu cât amestecul aer-gaz este în
proporţii optime, adică între limitele inferioare şi superioare de explozie.

Aceste incendii sunt caracterizate de o degajare puternică de căldură, astfel existând

posibilitatea de a se propaga incendiul doar prin fenomenul de radiaţie termică şi de un potenţial
pericol de explozie ca urmare a creeri, înainte de inflamarea amestecului gazos, a unor acumulări
sub forma unor pungi de gaze, sau ca urmare a prezenţei unui depozit de gaze în vecinătatea
evenimentului nedorit care este astfel încălzit excesiv.
Fig.
9.1.

Momentul iniţial al producerii accidentului. Scurgere masivă de GPL de la sursa de alimentare

Sursa:Captură de ecran Youtube, https://www.youtube.com/watch?v=42CDVeB0QrM
5
http://www.igsu.ro/documente/seveso/Metodologie_analiza_risc_final.pdf

20
 Deoarece la depresurizarea izoentalpică până la presiunea atmosferică, temperatura
acestora ajunge la valori negative, umiditatea din aer îngheaţă, apărând un nor albicios şi gheaţă
în jurul locului în care s-a produs neetanşeitatea. ( D.V. Cavarnopol, 2008 )

Acestea în conformitate cu proprietăţile fizice şi chimice ale sale, în momentul în care se

produce o schimbare bruscă a curenţilor de aer, o scânteie sau o forţă de frecare, se aprinde. ( fig.
9.2. ). Procesul de aprindere se caracterizează printr-o perioadă iniţială, când prin reacţia de
oxidare lentă se acumulează energie termică însoţită de ridicarea temperaturii. În această
perioadă, combustibilul şi oxigenul trebuie să fie aduşi într-o stare de agitaţie moleculară care să
asigure contactul între moleculele lor şi, în felul acesta, posibilitatea reacţiilor necesare arderii.

Când se ajunge la un anumit nivel de temperatură, reacţia se accelerează brusc şi se

transformă în ardere propriu-zisă. . Această reacţie violentă face ca în punctele iniţiale unde s-a
aprins amestecul să aibă loc o degajare violentă de căldură ,care va aduce în stare de ardere
volumele de gaz învecinat, făcând ca arderea să se propage în tot volumul cauzând o explozie
puternică.

Fig. 9.2.
Momentul în care se auto - aprinde GPL-ul
Sursa:Captură de ecran Youtube, https://www.youtube.com/watch?v=42CDVeB0QrM

21
 Fig. 9.3. Explozia propriu-zisă a GPL-ului
Sursa:Captură de ecran Youtube, https://www.youtube.com/watch?v=42CDVeB0QrM

Fig. 9.4. Flacăra reultată imediat după momentul exploziei

Sursa:Captură de ecran Youtube, https://www.youtube.com/watch?v=42CDVeB0QrM

22
 :
Fig.9.5. Incendiu provocat în urma exploziei
Sursa:Captură de ecran Youtube, https://www.youtube.com/watch?v=42CDVeB0QrM

În termeni tehnici6 , acest tip de explozie sau Flash Fire este definit ca fiind un front de
flăcări dat de o explozie de combustie care poate apărea într-un mediu unde combustibilul şi
aerul s-au amestecat în concentraţii adecvate combustiei. În cazul exploziilor flash fire flacăra se
propagă cu o viteză sub-sonică, iar daunele datorate suprapresiunii sunt în general neglijabile şi
majoritatea acestora sunt datorate radiaţiei termice şi incendiilor secundare.

Fig.10. Localizarea pompei GPL la nivelul benzinăriei

Sursa : Google street view

6
Metodologia pentru analiza riscurilor industriale ce implică substanţe periculoase, sursa:
http://www.igsu.ro/documente/seveso/Metodologie_analiza_risc_final.pdf

23
 2.3. Plan de intervenţie şi salvare

Prima intervenţie la SKID se realizează astfel :

1. Se izolează recipientul prin acţionarea sistemului de închidere de la distanţă a ventilului

de siguranţă prevăzut pe aspiraţia pompei centrifuge;
2. Se acţionează cu stingătoarele cu pulbere şi/sau jeturi de apă pentru răcirea rezervorului
(după caz);
3. Se anunţă pompierii;
4. Se evacuează autovehiculele şi se opreşte accesul utilizatorului în staţie;
5. După sosirea pompierilor se procedează conform prevederilor manualului de operare
(transvazare, inundare cu apă) asigurându-se răcirea cu apă până la terminarea
operaţiunilor de intervenţie.

Alături de manevrele amintite mai sus este foarte importantă oprirea alimentării la
pompele de benzină şi întreruperea curentului electric, cât şi la clădirea învecinată, expusă
pericolului de incendiu.

Împreună cu pompierii, la faţa locului vor sosi şi echipaje ale poliţiei, poliţiei rutiere şi
ambulanţele disponibile de la Spitalul Municipal „Episcop Nicolae Popovici” din Beiuş. Sediul
pompierilor şi a poliţiei sunt localizate la aproximativ 500 m de locul producerii accidentului, iar
spitalul se află la 800 m de acesta, prin urmare, timpul de reacţie al forţelor de intervenţie nu ar
trebui să depăşească 10 minute.

Având în vedere că Beiuşul este un oraş mic, resursele sale în ceea ce priveşte intervenţia
sunt limitate, astfel încă din primele momente de la sosirea acestora la locul incidentului,
coordonatorii echipelor de intervenţie (pompieri, respectiv medicul de gardă de pe ambulanţă), ar
trebui să estimeze dimensiunea dezastrului şi în funcţie de aceasta să solicite întăriri de la
brigăzile de pompieri din Oradea şi din Ştei, respectiv de la serviciul de ambulanţă şi SMURD
Oradea.

24
 Fig.11.Mobilizarea forţelor de intervenţie la locul producerii accidentului

Împreună cu pompierii, la faţa locului vor sosi şi echipaje ale poliţiei, poliţiei rutiere şi
ambulanţele disponibile de la Spitalul Municipal „Episcop Nicolae Popovici” din Beiuş. Sediul
pompierilor şi a poliţiei sunt localizate la aproximativ 500 m de locul producerii accidentului, iar
spitalul se află la 800 m de acesta, prin urmare, timpul de reacţie al forţelor de intervenţie nu ar
trebui să depăşească 10 minute.

2.3.1. Modul de desfăşurare al intervenţiei pompierilor

Conform Ghidului privind tehnica şi tactica stingerii incedniilor 7, În afara cazurilor de

urgenţă, nu trebuie să se încerce stingerea unei scurgeri de gaz inflamabil, întrucât acumularea de
gaze, care continuă să se răspândească din zona de stocare, poate produce o explozie. Intervenţia
operativă trebuie axată pe controlul şi supravegherea flăcării. Totuşi, în cazul în care este absolut
necesară stingerea arderii, agentul de stingere recomandat a fi folosit este pulberea de tip ABC.

7
Eliberat de către Minsiterul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

25
 În primă fază, se execută o manevră de recunoaştere , în cadrul căreia se va stabili dacă
efectivul echipei de intervenţie trebuie sau nu suplimentat cu echipament şi personal din cadrul
altor unităţi de pompieri aflate cât mai în vecinătate. La recunoaştere sevor stabili:

- persoanele aflate în pericol şi modul de evacuare a acestora;

- dacă instalaţia electrică a fost scoasă de sub tensiune;
- locul izbucnirii incendiului şi proporţiile acestuia;
- natura construcţiilor, vecinătăţi aflate în pericol;
- pericolul de propagare a incendiilor în plan vertical şi orizontal, căile de propagare;
- starea elementelor de susţinere a diferitelor instalaţii şi utilaje, pericolul prăbuşirii acestora
ca urmare a pierderii capacităţii portante;
- prezenţa pericolului de explozie datorită existenţei pompelor de benzină sau a gazului rămas
în SKID şi măsurile ce trebuiesc luate pentru înlăturarea acestuia;
- prezenţa vaporilor şi a gazelor toxice.
- existenţa căilor de acces ce se pot folosi pentru realizarea dispozitivelor;
- necesitatea evacuării bunurilor materiale, căi şi mijloacele ce se vor folosi

Marea majoritate a staţiilor de pompare fiind dotate cu instalaţii de stingere cu abur sau
cu spumă, acestea vor fi puse imediat în funcţiune. Dacă instalaţiile s-au deteriorat sau nu dau
randamentul necesar se trece imediat la stingerea incendiului cu mijloacele mobile de intervenţie.
Refularea spumei trebuie să se facă la intensitatea corespunzătoare produsului care arde.

Concomitent cu refularea spumei pentru stingerea incendiului se va acţiona şi la răcirea

construcţiilor şi elementelor de construcţii din apropiere cu spumă sau cu apă pulverizată, funcţie
de locul de refulare.

Răcirea trebuie să continue şi după lichidarea completă a arderii, până în momentul în

care orice posibilitate de reaprindere este exclusă. Dacă după ce s-a folosit spuma şi incendiul a
scăzut în intensitate se poate folosi cu bune rezultate pulberea stingătoare refulată în cantităţi
suficiente

Datorită radiaţiei termice şi a flăcării puternice din timpul exploziei, este foarte probabil
să pornească un incendiu la clădirea aflată la vest de benzinărie. Efecte ale producerii

26
fenomenului asupra vecinătătilor benzinăriei. Această clădire are 2 nivele + mansardă, la parterul
căreia funcţionează un minimarket. Datorită conexiunii directe dintre aceasta şi rândul de case
din dreapta, în cazul unei reacţii lente de intervenţie sunt puse şi acestea în pericol.

Odată extins incendiu la clădire, acesta se propagă atât în plan vertical pe faţada clădirii,
din fereastră în fereastră sau din balcon în balcon, datorită spargerii geamurilor la scurt timp de
la producerea exploziei, precum şi datorită izolării termice exterioare a construcţiilor. În plan
orizontal incendiul se propagă prin intermediul pereţilor despărţitori combustibili, al mobilierului
şi a altor materiale combustibile din încăperi.

Pe timpul incendiului se degajă mari cantităţi de fum şi produşi ai arderii, care inundă
încăperile incendiate pe cele vecine precum şi pe cele superioare.

Un factor care contribuie în mare măsură la răspândirea fumului este temperatura mărită,
care determină dilatarea gazelor. De altfel, fumul are efecte negative şi asupra bunurilor
materiale în sensul că acesta constituie un factor de propagare al incendiului, iar produsele
arderii pot avea efect coroziv asupra elementelor de construcţie.

Pentru stingerea incendiilor izbucnite la etajele clădirilor, substanţele stingătoare se aleg

în funcţie de natura materialelor care ard. Având în vedere că în majoritatea clădirilor etajate
predomină materialele combustibile solide, substanţa stingătoare cel mai des folosită este apa
refulată cu ţevi cu jet pulverizat. De asemenea, o eficienţă sporită au şi dispozitivele de înaltă
presiune, mai ales prin reducerea pagubelor produse de apa folosită pentru stingere.

În alte situaţii se pot folosi cu bune rezultate pulberea stingătoare şi spumele cu coeficient
mare de înfoiere, refulate la partea inferioară a clădirilor greu accesibile, în magazii la planşee cu
goluri etc.

Stingerea incendiilor se organizează pe sectoare de intervenţie, pe nivelurile clădirii

astfel:

- sectoare de stingere, organizate la etajul/etajele incendiate, cu misiunea de localizare şi

lichidare a incendiului:

27
 - sectoare de protecţie, organizate funcţie de caracteristicile constructive ale clădirii, cu
misiunea de protecţie şi supraveghere a extinderii incendiului;

- un sector de căutare, organizat la toate nivelurile clădirii, cu misiunea de căutare şi

salvare a persoanelor surprinse în clădire;

- numărul total de sectoare şi misiunile acestora se stabilesc în funcţie de proporţiile

incendiului, de forţele şi mijloacele cu care se acţionează precum şi caracteristicile constructive
ale clădirii.

O atenţie deosebită se va acorda recipientelor cu lichide combustibile şi buteliilor de

gaze, care se vor evacua cu prioritate din zona de risc.

Întrucât pericolul de accidentare a servanţilor, la astfel de incendii este deosebit,

comandantul intervenţiei trebuie să ia măsuri de protecţia a acestora. În acest sens, servanţii care
acţionează în interior vor fi echipaţi cu aparate de respirat cu aer comprimat şi chiar costume
aluminizante, se vor amplasa în partea dinspre casa scărilor şi vor acţiona din cadrul uşilor.

De asemenea, servanţii trebuie să cunoască foarte bine tehnica lucrului la astfel de

incendii pentru a se evita accidentele şi degradarea construcţiei şi bunurilor materiale prin
folosirea apei în exces.

2.3.2. Salvarea victimelor exploziei şi/sau a incendiului

Acţiunea de stingere se va desfăşura, în principal, după executarea în cel mai scurt timp a
operaţiunilor de salvare a persoanelor surprinse de incendiu şi aflate în pericol. Aceasta se
impune, în special, în cazul construcţiilor pentru locuinţe.

Scoaterea victimelor din perimetrul zonei avariate, dar şi a clădirii incendiate se face de
către echipele de pompieri, dupa care aceştia sunt predaţi echiplor de medici de pe ambuanţele
sosite la locul incidentului.

Cel mai probabil, victimele vor prezenta arsuri, dat fiind natura evenimentului produs.
Gravitatea arsurilor depinde şi de întinderea suprafeţei arse a corpului şi de gradul arsurii.
Arsurile pot fi:

28
 - arsuri de gradul I, care se caracterizează prin înroşire şi o uşoară inflamare a pielii;

- arsuri de gradul II, care se caracterizează prin apariţia unei băşici pline cu un lichid
alb-gălbui;
- arsuri de gradul III, care prezintă pe lângă leziunile de la primele două grade şi
necroze, iar în cazuri grave, chiar carbonizarea ţesuturilor.

Primul ajutor sanitar se asigură astfel:

- se scot hainele de pe suprafaţa arsă; la arsurile de gradul II şi III se aplică pe suprafaţa

arsă un pansament uscat, steril executându-se cu grijă spargerea băşicilor cu lichid
care creează pericol de infecţie;
- răniţii se învelesc cu pături când arsurile sunt întinse;
- se evacuează bolnavii cu prima urgenţă la spital;

Pentru preîntâmpinarea stării de şoc, arşii vor trebui încălziţi şi dacă este posibil, să li se
dea să bea ceai îndulcit. În cazul victimelor cu arsuri de gradul I, respectiv gradul II, însă pe
suprafeţe mici ale corpului, vor putea fi transportaţi la centrul de primie urgenţe din cadrul
Spitalului Municipal din Beiuş sau la Spitalul Judeţean din Oradea

Victimele cu arsuri de gradul II pe zone extinse ale corpului, dar mai ales cei cu arsuri de
gradul III, vor fi obligatoriu transportaţi cât mai urgent posibil la Spitalul Judeţean de Urgenţe
din Cluj – Napoca , cel mai aproipat centru medical care are un compartiment pentru arşi, însă şi
acesta cu o capacitate de doar 5 paturi.

2.3.3. Acţiunea organelor de ordine

Dupa cum am specificat în prima parte a sub-capitolului, la faţa locului, pe lângă echipele
de pompieri şi cele de pe abulanţă şi/sau SMURD se vor deplasa echipaje de poliţie şi poliţie
rutieră, pentru a preîntâmpina crearea haosului în zonă, a restabili ordinea şi în cazul în care este
necesar, pentru evacuarea în condiţii liniştite a persoanelor din clădirile învecinate care nu au
fost afectate de explozie şi incendiu, însă sunt în pericol în cazul declanşării unor fenomene în
lanţ.

29
 Având în vedere că locaţia producerii exploziei şi a incendiului este în apropiere
Drumului Naţional 76, pentru o mai bună desfăşurare a echipelor de intervenţie dar şi pentru
securitatea perimetrului, este necesară cel puţin oprirea circulaţiei în timpul executării
manevrelor de salvare şi stingere a incendiului. În cazul în care evenimentul a luat amploare, iar
fenomenul s-a extins încât să afecteze şi perimetrul DN-ului sau manevrele de intervenţie
durează prea mult, se va trece la devierea circulaţiei pentru a nu periclita bunul demers al
transporturilor pe ruta Oradea – Deva.

Astfel cea mai optimă rută ocolitoare, fiind şi cea mai scurtă, este pe la Sânmartin de
Beiuş şi Delani, devierea circulaţiei neputândi fi realizată prin interiorul oraşului, deoarece
lăţimea străzilor ar face extrem de dificil chiar şi traficul maşinilor mici şi imposibili de realizat
traficul greu.

30
 Fig.12 Cea mai scurtă rută de deviere a traficului de tranzit pe DN 76

2.3.4. Procedură de investigare a accidentelor majore în care sunt implicate

substanţe periculoase

În urma producerii unui accident major, în timpul cel mai scurt după finalizarea
intervenţiei echipelor de răspuns la situaţii de urgenţă, secretariatul comisiei regionale pentru
investigarea accidentelor majore planifică şi invită membrii şi participanţii acesteia pentru o
întâlnire în scopul analizării aspectelor tehnice, organizatorice şi manageriale ale accidentului.
(Ordinul 520/1318 din 29 mai 2006 )

Obiectivul investigaţiei este determinarea cauzelor care au dus la declanşarea

accidentului, precum şi a condiţiilor care au contribuit la producerea evenimentului, şi nu de
stabilire a vinovăţiei sau a răspunderii.

În urma investigaţiei, se întocmeşte un raport care trebuie să conţină:

- sursa accidentului: depozitare, proces, transfer/transport pe amplasament, altele;

- cauze: eroare umană, tehnică, uzură, funcţionare defectuoasă, organizare etc.; precum şi
analiza preliminară a cauzelor care au condus la declanşarea evenimentului (eveniment
iniţiator - primul eveniment în succesiunea acestora care conduce la un accident major şi
evenimente asociate - orice alte evenimente care precedă sau succedă evenimentului major
şi care au o anumită relevanţă în ceea ce priveşte evoluţia accidentului);
- modul de derulare a accidentului: substanţe implicate; date privind condiţiile ambientale şi
atmosferice; tipul de accident;
- efecte: imediate pe amplasament şi în afara acestuia; efecte/consecinţe îndelungate;
poluare; impactul social şi economic;
- analiza măsurilor de urgenţă luate: date privind evaluarea eficienţei măsurilor de apărare
interne şi externe, precum şi concordanţa dintre acestea; notificarea/raportul de
securitate/informarea publicului/inspecţiile realizate;
- organizarea şi pregătirea în caz de accidente; analiza informaţiilor înainte de accident;-
analiza impactului după accident;

31
- date privind natura şi extinderea daunelor: recomandări pentru restabilirea ecosistemului;
evaluarea măsurilor de eliminare a daunelor materiale produse în afara instalaţiei;
evaluarea măsurilor de eliminare a ecotoxicităţii;
III. IMPACT ŞI CONSECINŢE

Având în vedere că zona nu este intens locuită, iar expliozia nu este extrem de violentă, în
condiţiii normale (adică înafara orelor de vârf, momente de staţionare ale vre-unui autocar cu
pasageri etc. ) estimez un maxim de 10 victime cu leziuni usoare şi medii provenite în special de
la persoanele aflate în incinta locuinţei la care se propagă incendiul provocat de explozie. Doar în
cazul în care persoanele sunt prinse de explozie într-o rază de mai puţin de 15 m de la puctul de
pornire al deflagraţiei aceştia ar putea suferi arsuri severe chiar şi deces.

După cum am stabilit în capitolele anterioare, exploziile caracteristice unui astfel de

echipament sunt de tipul Flash Fire, daunele datorate suprapresiunii sunt în general neglijabile şi
majoritatea acestora sunt datorate radiaţiei termice care cauzează incendii secundare.

32
 Fig.13. Efectele deflagraţiei

Estimez diametrul bilei de foc ca fiind de 10 metri, acest areal fiind punctul critic de la
care porneşte dezastrul simulat. În interiorul razei bufferului cu o raza de 10 m ( diametrul de 20
m ) radiaţia termică degajată este suficient de mare încât să declanşeze incendii la toate
obiectivele din jur. Sub încidenţa acestei zone intră cabina personalului de deservire, locuinţa
unifamilară cu 2 nivele plus mansardă care la parter adăposteşte un supermarke şi copertina
staţiei de alimentare a pecolului.

În cazul în care nu se intervine la timp la stingerea incendiului, există pericolul ca

incendiul să se propage în sud şi sud-vest la toată casa, afectând şi supermarketul însă se poate
extinde şi la celelalte locuinţe cu spaţii comerciale din vestul acesteia, deoarece casele sunt lipite
între ele. Presupunând că incendiul a afectat întreaga locuinţă şi ghereta de deservire a
benzinăriei, după un calcul făcut în ArcGis Online, suprafaţa construită posibil afectată este de
250 m². Nu sunt afectate de acest fenomen de risc organisme hidrografice, tramă stradală,

33
infrastructură edilitară linii electrice de înaltă, joasă sau medie tensiune, clădiri administrative,
culturale sau religioase şi unităţi industriale.

Fig.14. Urmele lăsate de o explozie la o benzinărie în Ghana

Sursa: http://www.ziare.com/international/stiri-externe/explozie-la-o-benzinarie-in-ghana-peste-90-de-morti-
video-1366784

CONCLUZII

Hazardele naturale şi tehnologice generează, în fiecare an, numeroase pierderi de vieţi

omeneşti şi pagube materiale uriaşe, care afectează direct procesul de dezvoltare economică şi
socială a zonelor afectate.

Datorită aşezării sale geografice, la contactul dintre trei unităţi principale de relief, Munţii
Apuseni, Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest au oferit Beiuşului condiţiile optime de dezvoltare
ca principal centru cultural, economic şi comercial al zonei de sud a judeţului Bihor, prin
organizarea de târguri încă din cele mai vechi timpuri.

34
 În această lucrare am încercat să evaluez riscul la care se expune Municipiul Beiuş, în
cazul în care se produce o defecţiune majoră la o instalaţie GPL existentă în cadrul unei
benzinării de pe teritoriul locuit.

Prin proprietăţile lor fizice şi chimice, Gazele Petroliere Lichefiate, ajunse în contact cu
aerul pot declanşa adevărate dezastre, soldate cu pierderi materiale şi chiar şi pierderi de vieţi
omeneşti. Acest lucru este valabil, indiferent de scara la care ne raportăm, pornind de la o butelie
de aragaz până o cisternă de mare tonaj, diferenţa între efectele dezastrelor este în principiu dată
de contextul în care s-a produs, în sensul densităţii persoanelor aflate în vecinătate, dar şi de
vecinătatea obiectivelor.

Impactul unui astfel de eveniment asupra municipiului Beiuş, în zona aleasă şi descrisă în
capitolele anterioare este unul relativ moderat, în condiţiile unei intervenţii prompte din partea
autorităţilor responsabile cu situaţiile de urgenţă de acest fel. În zonă densitatea locuirii nu este
foarte mare, iar prezenţa unei staţii de alimentare Petrom la câteva sute de metrii de benzinăria
aleasă de mine, fac ca alimentarea să fie relativ redusă la benzinăria în cauză.

De asemenea, acest fenomen de risc nu afectează elemente natural de tipul organismelor

hidrografice, vegetale sau unităţi de relief, nu afectează nici structuri antropice precum tramă
stradală, infrastructură edilitară , clădiri administrative culturale sau religioase sau unităţi
industriale

BIBLIOGRAFIE

CĂRŢI ŞI ARTICOLE ŞTIINŢIFICE

1. Bălteanu, D. Cheval, S. Şerban, Mihaela, Evaluarea şi cartografierea hazardelor

naturale şi tehnologice la nivel local şi naţional. Studii de caz, Institutul Geografic al
Academiei Române, Bucureşti, online: - http://www.prognoze-meteo.ro/wp-
content/uploads/2010/03/Riscuri-tornada-Facaeni.pdf

35
2. Beer Tom ( Ed. ) (2010) Geophisical hazards . Minimizing Risk, Maximizing Awareness
. Editura Springer, Anustralia

3. Berindei, I.,O., Măhară, Ghe., Pop, GR., P., Posea, A., (1997), Câmpia Crişurilor, Crişul
Repede, Ţara Beiuşului, Cercetări în Geografia României, Ed. Ştiinţifică si
Enciclopedică, Bucureşti.

4. Birkmannn Jorn (Ed.) (2006) Measuring Vulerability to Natural Hazards: Towards

Disaster Resilience Societies, United Nation University Press , accesat online în data de
21.12.2015: https://books.google.ro/books?hl=en&lr=&id=ICzUxp-
BiSEC&oi=fnd&pg=PA9&dq=world+conference+disaster+reduction+2005&ots=bm6tm
175_G&sig=7NgU99kJbQcjwnemkJTVygEtvE8&redir_esc=y#v=onepage&q=world
%20conference%20disaster%20reduction%202005&f=false

5. Cavaropol D.V. (2008) Elemente de dinamica gazelor instalaţii de GPL şi GNL, Edit.
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, accesat online la data de 3.01.2016:
http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2008/GNC%20SI%20GPL/GNC
%20SI%20GPL.pdf

6. Stângă I.C. (2004) Riscul natural – între hazard şi catastrofă, Seminarul Geografic „D.
Cantemir” Nr. 23-24/2004, accesat online în data de 20.12.2015 :
http://www.seminarcantemir.uaic.ro/index.php/cantemir/article/viewFile/623/605

7. (***)Framework for Action 2005 – 2015: : Building the Resilience of Nations and
Communities to Disasters, Conferinţa Mondială pentru Reducerea Dezastrelor, 18-22
Ianuarie 2005, Kobe, Hyogo, Japonia

8. (***)Metodologie pentru analiza riscurilor industriale ce implică substanţe periculoase,

accesat online la data de 03.01.2016:
http://www.igsu.ro/documente/seveso/Metodologie_analiza_risc_final.pdf

9. (***) Ghidul privind tehnica şi tactica stingerii incendiilor – Nivelul I , Inspectoratul

general pentru situaţii de urgenţă, Bucureşti , 2013, accesat online la data de 04.01.2016:
http://www.isudobrogea.ro/wp-content/uploads/2014/12/OIG-ISU-04-ghid-stingere-tura-
de-serviciu.pdf

36
 10. (***) (1984) Dicţionar explicativ al limbii române, Edit. Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureşti

DOCUMENTE ŞI LEGI

11. *** (2000) Plan Urbanistic General

12. *** (2011) Fişa Recensământului Populaţiei
13. *** (1990-2010) Fişa localităţii. Municipiul Beiuş
14. Hotărâre 804 din 25 iulie 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care
sunt implicate substanţe periculoase, accesat online în data de 20.12.2015 :
http://www.igsu.ro/biblioteca/index.php?dir=Prevenire-reglementari%20in%20domeniul
%20situatiilor%20de%20urgenta/

15. Legea 351 /2011 privind Aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţuiunea
IV – Reţeaua de localităţi, accesat online în data de 27.12.2015 : file:///E:/masterat/dinca/lege
%20351_2001.pdf

16. Ordinul 520/1318 din 29 mai 2006 privind aprobarea Procedurii de investigare a accidentelor
majore în care sunt implicate substanţe periculoase, accesat online la data de 05.01.2016:
http://www.anpm.ro/documents/12220/2656148/Microsoft+Word+-+ORDIN++
+Nr+520_2006+PROCEDURA+DE+INVESTIGARE+A+ACCIDENTELOR.pdf/d3c0fbe7-
822c-46e1-88cb-313dbbc2d676

PAGINI WEB

17. http://www.igsu.ro/index.php?pagina=desprenoi

18. http://www.ziare.com/articole/explozie+benzinarie+morti

19. http://www.primariabeius.ro/

20. https://www.youtube.com/watch?v=42CDVeB0QrM

37
38