Universitatea din Oradea

Facultatea de Geografie, Turism şi Sport

Departamentul de Geografie şi Amenajare Teritorială

Programul de studii GPT – GIS

EVOLUŢIE SPAŢIALĂ ŞI DEZVOLTARE URBANĂ A

MUNICIPIULUI ALBA - IULIA

Coordonator: Student:

Prof. Univ. Dr. STAŞAC Marcu Barbonţa Melinda Anca

 CUPRINS

CUPRINS

INTRODUCERE......................................................................................................................3
I. ÎNCADRARE TERITORIALĂ.......................................................................................3
II. ISTORICUL ORAŞULUI................................................................................................6
III. CONDIŢIILE FIZICO-GEOGRAFICE, ECONIMICE ŞI SOCIALE CU
IMPACT ASUPRA DEZVOLTĂRII URBANE...................................................................7
3.1. Caracterizare a cadrului fizico - geografic.............................................................7
3.2. Dinamica populaţiei.................................................................................................10
3.3. Evoluţia economică a oraşului................................................................................11
IV. DINAMICA SPAŢIALĂ............................................................................................14
CONCLUZII...........................................................................................................................16
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................17
 INTRODUCERE

Populația ocupantă a unui anumit teritoriu, constituie obiectul amenajării acestuia.

Este posibil însă ca și teritoriile neocupate să devină un punct de interes în ceea ce privește
amenajarea. Activităţile economice şi sociale, tradiţiile, religiile şi geografia au dirijat şi încă
dirijează, mai ales în societăţile dezvoltate, o amenajare și o anumită organizare a spaţiului.

Încă din secolul XIX, orașul, spațiul urban s-a impus geografiei, aceste orientări
amplificându-se datorită exploziei urbane din ultimele decenii. (Cândea, M., Bran, F.,2001,
349 p.)

Chiar dacă mulți dintre noi recunoaștem caracterele unui oraș, este dificil să îl definim
în termeni preciși și comparabili la nivel național, continental sau planetar.

Numeroase tratate, manuale evită să se pronunțe asupra unei definiții a orașului,

trecând direct la procesul de urbanizare, datorită dinamicii orașului, precum și deosebirilor
care apar de la o țară la alta, de la un continent la altul. (Beguin 1996, citat de Ianoș, I., 2004,
2 p.)

Orașul este un spațiu urban care se deosebește de cel rural prin caracteristicile
morfologice, demografice, prin funcțiile și rolul său economic, social și cultural.(Baud și
Colab, 1995 citat de Ianoș, I., 2004,2 p.)

Putem menționa, de asemenea, că orașul spre deosebire de sat este o comunitate cu

probleme specifice, legate de separarea socială și etnică, de circulație, poluare, precum și de
echiparea edilitară.

Am ales să analizez dezvoltare unui oraş cu o încărcătură isorică deosebită pentru

poporul român şi care are rădăcini încă de pe vremea Dacilor şi anume Municipiul Alba Iulia.
În scopul surprinderii evoluţiei conturului spaţial urban, am realizat schiţa extinderilor
teritoriale între epoca romană şi prezent pe baza mai multor materiale grafice şi informaţii
studiate. Nu în ultimul rând am analizat şi principalii factori ai evoluţiei urbane şi anume
localizarea şi cadrul fizico-geografic, evoluţia demografică şi cea economică a municipiului.

I. ÎNCADRARE TERITORIALĂ
 Municipiul reşedinţă de judeţ Alba Iulia, este situat în partea central – vestică a
României, în Regiunea de dezvoltare Centru, în centru judeţului Alba, având ca şi
coordonate geografice 46°04′17″ latiudine nordică şi 23°34′23″ longitudine estică.

Fig.1. Localzarea municipiului Alba – Iulia, la nivel naţional şi judeţean

Teritoriul administrativ al Abei – Iulia, ocupă o suprafaţă de 103, 65 km², în

componenţa acestuia intrând oraşul Alba-Iulia şi localităţile Oarda, Pâclişa, Miceşti şi
Bărăbanţ.

Municipiul Alba Iulia este sitat la o altitudine medie de 270 m, la o distanţă de 100
km de Cluj , 70 km de Sibiu şi 340 km de Bucureşţi, oraşe de care se leagă în mod direct prin
drumul naţional DN1 ( E 80 ), care străbate municipiul. Prin drumul naţional DN 7 ( E 68 ) se
face legătura cu municipiul Deva, aflat la 75 km distanţă şi municipiul Arad, aflat la 241 km.

Accesul în municipiu se poate face atât pe cale rutieră cât şi ferată, Alba Iulia fiind
traversată de calea ferată CF 200 care leagă Aradul de Târgu Mureş, existâd tot odată
legături foarte bune şi cu alte magistrale feroviare.
 Fig.2. Localizarea municipiului Alba Iulia în raport cu axele rutiere şi feroviare

Din punct de vedere fizico-geografic municipiul este poziţionat în culoarul Mureşului,

la contactul dintre doua mari unităţi de relief: Munţii Apuseni în vest şi Podişul Târnavelor în
est, despărţite de culoarul Mureşului o unitate de contact ce desparte Munţii Apuseni de
Podişul Transilvaniei şi are altitudinea cuprinsă între 220 m, la confluenţă cu Sebeşul şi 270
m la confluenţă cu Arieşul.

Astfel, Alba Iulia este aşezată în centrul Podişului Ardelean într-o zonă de interferenţă
a dealurilor ce coboară din Munţii Trascăului cu şesurile din valea cursului mijlociu al
Mureşului.
 II. ISTORICUL ORAŞULUI

Alba Iulia este un oraş cu o mare importanţă în istoria poporului român. Acesta a fost
cunoscut de-a lungul secoleleor drept Apoulon în perioada Dacică, Apulum în perioada
stăpânirii romane, Bălgrad la venirea slavilor, iar ultrior Alba – Iulia.

Arealul pe care se suprapune municipiul Alba Iulia reprezintă una din cele mai vechi
vetre de civilizaţie de pe teritoriul României, dovezile arheologice atestă prezenţa unei
importante aşezări neolitice ( 5000 – 1900 Î.H. ), alături de obiecte din epoca bronzlui şi
epoca fierului.

Istoria medie a oraşului începe cu cetatea dacică Apoloun care cunoaşte o deosebită
înflorire în secolul I Î.H. După cucerirea Daciei de către Romani, oraşul devenit Apulum
găzduieşte Legiunea a XIII – a Gemina, pentru a supraveghea drumurile către exploatările de
aur, sare şi alte resurse importante ale zonei.

În evul mediu, localitatea este cunoscută sub numele de Bălgrad sau Cetatea – Albă,
fiind un centru politico – administrativ însemnat în Transilvania. Alba Iulia a devenit în 1600
prima capitală a celor 3 provincii unite sub Mihai Viteazul. În 1714, trece sub jurisdicţie
austriacă devenind centru militar important.

În perioada modernă, une evniment marcante pentru istoria oraşului este revoluţia de
la 1848 când garnizoana oraşului se alătură luptei revoluţionare din Munţii Apuseni, condusă
de Avram Iancu. În această perioadă, economia oraşului începe să se dezvolte puternic,
datorită înfiinnţării căii ferate Alba Iulia – Arad în 1869 şi a căii ferate cu ecartament îngust
Alba Iulia – Zlatna în 1895.

Imediat după terminarea Primului Război Mondial, în Alba Iulia are loc cel mai
important eveniment din istoria poporului român şi anume Unirea Transilvaniei cu Ţara
Românească prin Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918.

După cel de-al doilea Război Mondial odată cu intrarea României în sfera de influenţă
sovietică evolutia oraşului este marcată de procesul de industrializare susţinut de regim, care
atrage stabilirea la Alba Iulia a unui număr mare de locuitori aparţinând zonelor învecinate.
 În perioada post-decembristă, economia oraşului intră în declin datorită căderii
industriei, dar din 2003 oraşul cunoaşte o redresare economică atât prin înfiinţarea unor
centre economice diverse, cât şi prin potenţialul turistic cultural pe care îl deţine.

III. CONDIŢIILE FIZICO-GEOGRAFICE, ECONIMICE ŞI

SOCIALE CU IMPACT ASUPRA DEZVOLTĂRII URBANE

III.1. Caracterizare a cadrului fizico - geografic

Spaţiul urban este un spaţiu fizico – geografic care se caracterizează printr-un relief
specific, o structură geologică a subsolului şi o reţea geografică de ape de suprafaţă şi
subterane care au avut un rol important atât în modelarea aspectuală a municipiului cât şi în
ceea ce priveşte favorabilitatea dezvoltării unei concetrări socio-economice, dată de
intersecţia unor elemente naturale, cum este cazul municipiului Alba - Iulia.

Municipiul Alba Iulia este aşezat pe prima terasă a Mureşului, în sectorul sud-vestic al
depresiunii Transilvania, unitate morfologică cu relief colinar, mărginită de cele trei lanţuri
carpatice.

Din punct de vedere geologic, Alba Iulia este localizată în sectorul sud-vestic al
bazinului transilvănean care s-a schiţat în Mezozoicul superior prin dezvoltarea unor linii de
fractură pofunde care au fragmentat masa cristalină. Mişcările tectonice de la sfârşitul
cretacicului şi din Paleogen au fragmentat blocul cristalin în mai multe subunităţi care, în
Paleogen-Miocen inferior, au suferit subsidenţe slabe şi ridicări, pentru ca din Miocenul
mijlociu toate să coboare cu intensităţi diferite ( Ielenicz M, Săndulache I, 2008, citat de E.
Păun, 2012 )

Conform hărţii geologice a Românei, în arealul studiat sun prezente de-a lungul luncii
Mureşului pietrişuri şi nisipuri aparţinând Cuaternarului – Holocen superior şi infeior,acestea
fiind bine reprezentate pe suprafaţa oraşului Alba Iulia şi a localităţilor componente.

Chiar de la începutul, amplasarea s-a făcut pe două trepte principale de relief , astfel
vechile zone comerciale şi rezidenţiale sunt ampalsate în lunca Mureşului, iar cetatea
medievală este amplasată pe terasa de 16 – 24 m.
 Treptele reliefului municipiului variază între 300 m – 600 m. Maximele altimetrice sunt
reprezentate de Dealul Bilag ( 403,6 m ), Dealul Bărăbanţ ( 241,2 m ), Dealul Furcilro ( 245,3
m ), Vf. Ţuţuianul ( 498 m ) şi Dealul Sălişte ( 407,3 m ).

Vatra Oraşului este aşezată pe prima şi a doua terasă a Mureşului care prezintă
altitudini cuprinse între 245,3 m în sud ( Dealul Furcilor ) , 222,2 m în apropierea liniei feate,
219,9 m în oraşul de jos şi 243,5 m la nord de cetate. Din punct de vedere al reliefului,
întâlnim pe lângă zonele de terasă fluviatilă înaltă, terasa fluviatilă joasă şi lunca Mureşului. (
E. Păun, 2012 ).
 Fig.3. Municipiul Alba Iulia, treptele de relief
Sursa: Hartă preluată din teza de doctorat a Elenei Păun, p. 201

Pe teritoriul administrativ al municipiului Alba – Iulia, reţeaua hidrografică este

reprezentată de Râul Mureş , care curge la est şi sud de oraş şi de afluenţii acestuia. Ne aflăm
în sectorul mijlociu de curgere al Mureşului, iar reţeaua de afluenţi este densă. Teritoriul
administrativ este străbătut în mare parte de afluenţii de dreapta ai râului şi anume Râul
Ampoi, Pârâul cel Mare şi Pârâul Stragla.
 La sud de localitatea Oarda, Mureşul primeşte un aport de apă semnificativ de la Râul
Sebeş, acesta fiind cel mai semnificativ afluent de stânga, în sectorul studiat.

Fig.4 Municipiul Alba – Iulia. Hidrografie

Reţeaua hidrografică a avut un rol hotărâtor în modelarea reliefului prin crearea unui
glacis cu înălţimi variate secţionate de văile ce vin dun munte, la contactul cu Munţii
Apuseni. Tot acestea au creat platforme structurale asociate cu acumulări piemontane create
de conurile de dejecţie ale apelor care coboară de pe versanţi.

Principalele procese geomorfologice actuale sunt legate adâncirea meandrelor văii

Mureşului , influenţate în mod deosebit de procesele gravitaţionale de modelare a reliefului
care se produc în depozitele aluviale.
 Apele freatice se află la adâncimi cuprinse între 4 – 8 m în zona de interfluviu şi de
limită a terasei a II – a a Mureşului în cadrul oraşului. Pe prima terasă, apa freatică se găseşte
la adâncimi cuprinse între 8 – 10 m. ( E. Păun, 2012 )

În ceea ce priveşte înfluenţa condiţiilor naturale ale reliefului asupra evoluţiei

oraşului Alba Iulia, acestea fiind deosebit de favorabile, au determinat apariţia şi
dezvoltarea localităţii Alba-Iulia şi a zonei din jurul său din cele mai vechi timpuri.

Relieful este în cea mai mare parte neted şi constiuie componenta de bază care a
favorizat apariţia şi dezvoltarea aşezării urbane. Complementaritatea dată de contactul
morfologic dintre unităţile montane din vest şi cele colinare din est, cu cea depresionară,
generează armonia acestei zone.

În cazul zonei pe care se desfăşoară municipiul Alba Iulia, elementele cu caracter

restrictiv sunt puţine şi cu intensitate redusă, fapt care nu a afectat dezvoltarea municipiului şi
nici evoluţia spaţială a acestuia în decursul timpului.

Caracteristicile geomorfologice au influenţat modul de viaţă al oamenilor, care au

adoptat activităţile specifice câmpiei şi zonelor deluroase. Relieful oferă un grad ridicat de
favorabilitate pentru o multitudine de ocupaţii, datorită poziţiei într-o zonă de contact, cu
elemente climatice favorabile pentru o mare varietate de culturi agricole.

III.2. Dinamica populaţiei

Teritoriul oraşului Alba Iulia prezintă urme de locuinţă timpurie , fiind leagăn al unor
vechi civilizaţii umane. Locuirea a început încă din perioada neolitică fiind găsite dovezi
aparţinând culturilor Turdaş, Petreşti şi Coţofeni. Continuitatea locuirii este susţinută de urme
din epoca bornzului şi a fierului, din perioada daco-geţilor, a cuceririi romane, când a luat
naştere oraşul Apulum, cu cel mai mare castru din Dacia, dar şi a secolului VI marcat de
venirea slavilor şi nnumirea cetăţii Bălgrad.

Continuitatea locuirii este susţinută de rolul din ce în ce mai important avut de Alba
Iulia în zonă şi de creşterea demografică a populaţiei. Perioadele de declin sunt puţine şi sunt
datorate momentelor importante din storia românilor, precum retragerea Aureliană, invazii
migratoare şi influenţele politico-administrative.

Primele informaţii statistice concrete sunt înregistrate în perioada stăpânirii austriece,

când la recensămintele din 1848 şi 1857 sunt înregistraţi 3172 , respectiv 6034 de locuitori.
 Evoluţia populaţiei
80000 73747
70000 67358
63536
60000
50000
40000
30000 27547
20000
9969 15489
100003172 6034
0
1848 1857 1900 1941 1970 1990 2002 2011
nr.locuitor
i

Fig.5. Graficul evoluţiei populaţiei în municipiul Alba- Iulia în perioada 1848 – 2011
Sursa datelor: Miu G şi colab. (2010) şi INS recensăminte oficiale 2002 şi 2011

Dezvoltarea industriei dupa 1900 a produs schimbări majore în structura şi numărul

populaţiei municipiului Alba Iulia, acesta atrăgând resursele umane din regiune, în special
cele din mediul rural. Un avânt foarte puternic în ceea ce riveşte evoluţia numărului de
locuitori se poate observa în perioada regiumului comunist, creştere datorată atăt sectorului
industrial aflat în expansiune cât şi politicilor demografice susţinute de statul socialist. După
1990 populaţia municipiului Alba Iulia s-a aflat în declin puternic, în 21 de ani înregistrându-
se o scădere de aproximativ 10.000 locuitori.

III.3. Evoluţia economică a oraşului

Dezvoltarea aşezării urbane din punct de vedere economic, edilitar şi cultural a fost
favorizată de existenţa unor însemnate resurse minerale, sare, minereuri metalifere, materiale
de constrcţii, aflate în zonă.

Amplasarea într-o zonă de contat a mai multor elemente, oferă condiţii care au
înlesnit exercitarea schimbului de bunuri sau produse, crearea unor servicii impuse de
activităţi comerciale şi mai târziu acticităţile de prelucrare a unor produse primare pentru
obţinerea de bunuri finale.

Pentru Valea Mureşului una din ocupaţiile tradiţionale încă din perioada
premodernă şi prefeudală respectiv, sec. XIII, a fost extragerea sării şi transportul pe Mureş
a sării şi a buştenilor. În actualul cartier Partoş exista un port pe Mureş unde se desfăşurau
activităţi de plutărit.

Secolul XIX , reprezintă unul de avânt economic datorat regularizării Mureşului pe de

o parte şi construirea primei căi ferate din transilvania, între anii 1860 – 1868, Aceasta a
funcţionat pe distanţa Arad – Alba Iulia şi a reprezentat un important stimulent în dezvoltarea
economică a zonei. Prima unitate industrială cunoscută din acest areal a fost Moara cu făină
care a aparţinut familie Gluck, aceasta, împreună cu alte unităţi industriale ale oraşului, erau
dispuse la periferia spaţiului urban în apropierea arterei principale de circulaţie şi în special a
liniei ferate.

În perioada interbelică profilul economic al municipiului este unul semi-agrar.

Dezvoltarea ramurii agricole în această perioadă s-a datorat atăt reformei agrare de după 1928
cât şi a împroprietăririi ţăranilor cu terenuri agricole. Versanţii care înconjoară oaşul sunt
favorabili culturii viţei de vie, apărând astfel renumita podgorie de la Alba Iulia.

În perioada socialistă, industria a devenit un element fundamental al economiei. În

această perioadă se conturează principalele platforme industriale ale oraşului. Principala
platformă industrială, reprezentată de intreprinderea de produse refractare era localizată în
nord – estul municipiului; ce-a de-a doua platformă industrială, reprezentată de întreprinderea
de porţelan , era situată paralel cu calea ferată, în partea de sud-vest a municipiului.

După 1989, economia României intră într-o perioadă de tranziţie de la sistemul

centralizat la economia de piaţă, Această perioadă se caracterizează prin restracturări
industriale masive şi reorganizări ale sistemului economic naţional. Economia municipiului
Alba Iulia se înscrie în tendinţele naţionale prin încetarea activităţii unor întreprinderi
industriale importante care polarizau o parte însemnată a forţei de muncă din municipiul şi
din arealele înconjurătoare.

Micile industrii şi activităţile de depozitare care se mai desfăşoară în ziua de azi au

tendinţe generale de dezvoltare de-a lungul căii ferate şi către localităţile componente ale
municipiului, în special Oarda şi Pâclişa, unde găsesc terenuri libere şi spaţiu pentru
amplasare. Astfel principalele unităţi industriale sunt poziţionate în cadrul platformelor vechi,
din perioada socialistă , zonele nou ocupate fiind destinate în special activităţilor de
depozitare.
 Fig.6. Platforme industriale ale municipiului Alba Iulia
Hartă prelucrată după imagini satelitare furnizate de Esri şi informaţii PUG

IV. DINAMICA SPAŢIALĂ

 Oraşul Alba Iulia datează încă din cele mai vechi timpuri, însă un punct important de
plecare în dezvoltarea sa reprezintă vecinătatea acesteia cu principalele centre de interes ale
romanilor care au cucerit Dacia în 106. Astfel aici se naşte castrul roman Apulum, una din
cele mai dezvoltate cetăţi din Dacia – Romană. În evul mediu s-a ridicat mai apoi centrul
urban Bălgrad sau Alba.

Elemente despre structura şi forma oraşului din epoca medie, au fost găsite pe diferite
hărţi şi planuri din care se pot trage concluzii în ceea ce priveşte ritmul şi direcţia de
dezvoltare a oraşului.

Astfel, conform hărţii Iosefine a Transilvaniei ( 1763 – 1787 ) oraşul era compus din
cetate şi cartierele din zona mlăştinoasă până la cursul râului Mureş, care trecea mult mai
aproape de oraş.

În secolul XIX, după harta militară maghiară ( 1806 – 1869 ) oraşul a avut o
dezvoltare modestă cu precădere înspre est, o evoluţie ceva mai însemnată se poate observa
între 1969 şi 1942, unde conform Hărţilor Militare Sovietice întocmite în 1942 , oraşul şi-a
schimbat direcţia de dezvoltare înspre vest.

În perioada socialistă, datorită industrializării, direcţia principală de extindere a fost

cea nord-est, sud-vest, de-a lungul Drumului Naţional şi a Căii ferate, care înlesnea
desfăşurarea activităţilor economice. Tot în această perioadă intră în componenţa
municipiului localităţile Oarda, Pâclişa, Miceşti şi Bărăbanţ.

În ultima perioadă, între anii 1995 şi 2012, suprafaţă oraşului se măreşte semnificativ,
cu precădere pe direcţia nord – vest, tinzând să facă joncţiunea cu localitatea Miceşti.

În prezent , Municipiul Alba Iulia este un oraş de rang II conform Legii 351/2001.
Suprafaţa teritoriului administrativ al municipiului ocupând 103,65 km ². Tendinţele actuale
de dezvoltare a localităţii se manifestă pe direcţia nord-est şi sud est, datorită dorinţei de
extindere a zonei industriale şi de depozitare dincolo de calea ferată, iar tendinţa de alungire a
localităţii de-a lungul Mureşului şi a principalelor căi de comunicaţii se menţine.
 Fig.7. Evolutia oraşului Alba Iulia între sec XVIII şi 2012

Prelucrare după : * Harta Iosefină a Transilvaniei ( 1763 – 1787 )1, ** Harta Iosefiă II
(1806 – 1869 )2, *** Hărţile sovietice, 1:50.000 ( 1942 )3şi Planul Urbanistic General 20124

1
Sursa: http://mapire.eu/en/
2
Idem
3
Sursa: http://www.geo-spatial.org/download/hartile-sovietice-50k
4
Sursa: http://www.apulum.ro/index.php/primaria/document/1603
 CONCLUZII

Alba Iulia este un exemplu de continuitate a locuirii urbane dar şi o adevărată sinteză
a întregii istorii a poporului român. În succesiunea dezvoltării sale, pe parcursul celor 2000 de
ani de istorie, indiferent că s-a numit Apoulon – Apulum – Bălgrad sau Alba Iulia, aceasta a
funcţionat în toate secolele ca un centru administrativ, economic cultural şi religios
important.

Gradul de atractivitate al unui spaţiu georafic pentru întemeierea şi dezvoltarea

aşezărilor unmane depinde de accesibilitatea reliefului, de factorii climatici, litologici.

Cadrul natural ocupat de municipiul Alba Iulia, favorabilitatea acestuia, au avut un

aport important în procesul complex de evoluţie urbană. Astfel putem afirma că municipiul
Alba Iulia se impune ca centru de convergenţă a fluxurilor umane şi materiale, fără restricţii
din partea cadrului natural.

Resurselenatural prezente în acecastă zonă au dus la dezvoltarea economică a

comunităţilor care au locuit aici. Astfel, într-o conjunctură politică favorabilă oraşul a
prosperat de-a lungul timpului fiind caracterizat şi de o creştere demografică semnificativă.

Identificarea şi analiza principalelor componente ale spaţiunui urban a municipiului,

arată structura sa complexă aflată în strânsă legătură cu componentele teritoriale. De-a lungul
timpului, oraşul şi-a modificat structura şi fizionomia prin adaosul de cartiere, remodelarea
vechiului nucleu şi adaptarea la noile condiţii create prin activitatea unei populaţii mai
numeroase.
 BIBLIOGRAFIE

1. Cândea, M., Bran, F., (2001), Spaţiul Geografic Românesc, Organizare, Amenajare,
Dezvoltare Durabilă, Ed. Economică, Bucureşti

2. Ianoş, I., (2004), Dinamica urbană, Aplicaţii la Oraşul şi Sistemul Urban Românesc,
Ed. Tehnică, Bucureşti.

3. Miu, G., Botezatu, D., Groza Vasilica, ( 2010 ), Prelimianry demographic aspecs on
the XIXth – XXth century population from the inter-carpathian space ( the Alba Iulia
Necropole ), online:
http://www.acadiasi.ro/Reviste/mem_sc_st_2010/mss_series_IV_tome_XXXIII_2010
_121.pdf

4. Păun, Elena ( 2012 ), Dinamica urbană a municipiului Alba Iulia – rezumat teză de
doctorat, Şcoala doctorală „Simion Mehedinţi ” – Natura şi dezvoltarea durabilă,
Universitatea din Bucreşti, online:
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/PAUN%20MANOLACHE
%20ELENA%20-%20Dinamica%20urbana%20a%20municipiului%20Alba-
Iulia/Rezumat.pdf

5. *** (1984) Geografia României, vol. III, Carpaţii Româneşti şi depresiunea

Transilvaniei, Ed. Academiei Române, Bucueşti

6. *** ( 2012 ) PUG Municipiul Alba Iulia

 www.mapire.eu/en

 www.apulum.ro

 www.arcgisonline.com

 www.geo-spatial.org

 www.insse.ro