Sunteți pe pagina 1din 11

DESPRE VOBLERE

Vobler vs. Wobbler

“Vobler” este denumirea generica a oricarei naluci din plastic dur sau lemn care
reproduce silueta unui pestisor-prada si evolueaza prin apa cu o bataie laterala. Sau cel
putin asa se refera la astfel de obiecte mai toti pescarii nostri. Voblere, cu V de la
Vasile. Altii, mai putini, pretind ca termenul se scrie corect cu W de la Walter,
argumentand pe drept cuvant ca a fost imprumutat din limba germana.

DEX-ul, dictionarul enciclopedic al lb. romane, nu contrazice pe nimeni. Potrivit


academicienilor nostri, cuvantul nu exista. Evident, nu e cazul sa ii luam in serios pe
domnii de la Academie. Fie ca dansii vor sau nu, atata timp cat obiectul respectiv exista
si se foloseste, trebuie sa fie botezat cumva. Asa ca noi vom folosi in cele ce urmeaza
termenul de “vobler”, specificand ca se refera la exact acelasi lucru ca si wobbler.

Toate bune si frumoase, dar nici macar cuvantul vobler nu e suficient pescarilor de
rapitor. Maniaci ai specializarii, americanii au gasit deja mai multe denumiri pentru
fiecare tip de naluca din categoria “vobler”. Ei folosesc in mod abuziv aceste denumiri,
pentru a nu genera confuzii. Asta e bine, dar numai pentru ei. Noi astia care nu
pricepem engleza, trebuie sa ne chinuim sa intelegem de ce pentru un american
“cranckbait” nu este acelasi lucru cu “minnow”. Desi –paradoxal- ambele sunt voblere.

Asta o sa si incercam sa explicam in cele ce urmeaza, in termeni cat mai putini


ingineresti. Si ca sa fie treaba treaba, vom corela definitiile cu scurte explicatii ale
diferentelor dintre tipurile de voblere si situatiile in care se recomanda folosirea lor.
Chiar daca nu vom reusi sa acoperim in totalitate varietatea tipurile de voblere, speram
totusi sa dam cateva repere celor care doresc sa aprofundeze vobleritul (adica
pescuitul la vobler). Ne adresam in mod special celor care nu cunosc suficient de bine
semnificatiile termenilor de specialitate de pe ambalaj. Daca le stiti pe toate, puteti sa
va opriti aici.

Si pentru ca ne adresam incepatorilor in ale spinningului, le recomandam calduros sa se


orienteze catre voblere, pentru ca sunt printre putinele naluci care realmente prind peste
singure. La trolling (trena), de exemplu. Dar si la lanseta. Viteza de recuperare,
miscarile din incheietura mainii si alte trucuri folosite de pescarii specialisti in voblerit
sunt importante, dar nu strict necesare. Se poate prinde peste la vobler de la prima
iesire pe balta, fara nici un sfat de la un specialist. Lansezi, recuperezi si cam asta e tot.

Si acum sa trecem la explicatii, nu inainte de a va reaminti ca sunt relative si


insuficiente. Ar fi nevoie de o carte intreaga pentru a explica toate denumirile inventate
de producatori pentru a caracteriza un tip de actiune sau o forma. In cele ce urmeaza ne
vom referi doar la cele mai frecvente dintre specificatiile pe care le veti gasi pe
ambalaje.

Crankbait vs Minnow

Mai toate voblerele sunt dotate cu o barbeta din plastic (sau metal), orientata intr-un
anume unghi. In functie de forma corpului, marimea paletei, greutatea specifica a
materialului din care este facut corpul si unghiul in care este asezata barbeta, voblerul
va evolua cu o bataie diferita la o adancime sau alta. De cele mai multe ori voblerele
sunt dotate cu doua ancore, una la coada si cealalta in regiunea abdominala. Exista
insa variante care au o singura ancora, altele cu trei sau mai multe si altele care
functioneaza si cu carlige duble sau chiar simple. Majoritatea producatorilor denumesc
minnow tipul de vobler cu barbeta sub burta nalucii. Crankbait-ul este cel cu barbeta
asezata in prelungirea capului. Diferentele dintre cele doua tipuri nu sunt doar de ordin
estetic. Crankbait-urile au bataie mai puternica si pot plonja mai adanc, in timp ce
minnow-urile au bataie marunta si sunt in general voblere de suprafata. Veti da in general
cu un crankbait dupa biban intre ape pentru ca-l atrag vibratiile mai tari.

Un minnow va fi mult mai eficient la avat, unde e nevoie de recuperare rapida si bataie
marunta pentru a starni atacuri.

Flat crankbait vs Fat Crankbait

In functie de forma corpului, voblerele se impart in doua categorii: fat & flat. Voblerele
fat (asa numitele fat crankbaits) sunt cele mai rotofeie, gen Rapala Fat Rap, Normann
DD, Lucky Craft CB 200 samd). Astfel de voblere se folosesc indeosebi in ape tulburi,
pentru ca au o evolutie destul de puternica, emit vibratii puternice care pot atrage
atacuri chiar si atunci cand vizibilitatea este scazuta.
Voblerele flat (flat crankbaits) au corpul mai turtit, precum modelele Rapala Shad Rap,
Berkley Frenzy si unele modele de la Lucky Craft. Datorita formei corpului, evolueaza
mai discret, cu miscari mai stranse si mai rare decat modelele fat. Sunt recomandate
indeosebi in ape limpezi si in mod special recuperate intre ape.

Daca sunteti deja familiarizati cu nalucile metalice, atunci veti folosi la stiuca un fat
crankbait atunci cand ati simti nevoia sa dati la rotativa si un flat crankbait, atunci cand
considerati ca ar merge mai bine la oscilante.

Shallow Runners vs Deep Divers


In functie de zonele in care evolueaza pe recuperare, voblerele sunt clasificate in 2
categorii: Shallow Runners (care evolueaza imediat sub suprafata) si Deep Runners
(care evolueaza la adancimi mari). Alti producatori au pe langa aceste doua categorii si
Surface Lures si Medium Runners, insemnand voblere care merg in pelicula, respectiv
voblere care merg intre ape. Voblerele shallow pot fi folosite intensiv la toate speciile
care vaneaza in straturile de la suprafata, cum ar fi cleanul sau avatul, dar si la stiuca
primavara sau tomana, pe langa stuf sau gramezile de bradis ori printre nuferi. Cel mai
mare avantaj al lor este acela ca nu se agata si astfel au o viata mai lunga decat altele.
Se pescuiesc indeosebi pe o recuperare constanta cu viteza destul de mare, chiar
exagerata daca vom cauta avatul. Voblerele medium runners sunt bune pentru pestii
suspendati intre ape, putand fi folosite in functie de situatie pentru orice specie de pesti
rapitori, de la biban la avat, atunci cand acestia vaneaza intre ape. Sunt indeosebi utile
la pastrav de lac, care stationeaza de obicei intre ape. Pot evolua pana la 2-3 metri
adancime. Cu astfel de voblere se poate pescui foarte bine si la stiuca in apa putin
adanca, lasandu-le sa se loveasca de obstacole pentru a genera ruperi de ritm si
miscari dezordonate, care adesea atrag atentia pestilor care stau la panda printre
structurile submerse. Se pescuiesc pe recuperare constanta la viteza medie si mica.
Voblerele din seria Deep Runners sunt acele artificiale care pot ajunge la adancimi
foarte mari (unele chiar mai mult de 10 metri). Uneori au paleta aproape la fel de lunga
ca si corpul si greutate proprie mai mare decat modelele shallow. Sunt foarte utile
atunci cand cautam pestii care stationeaza imediat pe substrat, fiind cele recomandate
pentru pescuitul salaului pe lacuri. Se pescuiesc pe recuperare lenta, in contact cu
substratul, cu multe opriri pentru a da timp pestelui sa atace. Deep diver-ele sunt cele
mai folosite voblere la trena.

Dupa ce lansam voblerul si incepem recuperarea, e nevoie de multe ori sa facem pauze,
pentru a da timp pestelui sa atace, sau pentru a evita in ultimul moment un obstacol. In
momentului stopului, voblerele se pot comporta diferit, multe dintre ele fiind proiectate
special pentru a avea o anume reactie. In aceasta ordine de idei, vom intalni trei tipuri
de voblere: floating, suspending si sinking. Voblerele floating sunt recomandate pentru
pescuitul in ape cu multe structuri la suprafata. De pilda in pescuitul stiucii in delta, intr-
o apa inundata de bradis, poti lansa un astfel de vobler si il poti conduce la mari
adancimi printre gramezile de bradis, pentru ca apoi sa-l lasi sa se ridice singur la
suprafata si sa-l treci pe luciul apei peste o tufa si din nou sa-l conduci la adancime.
Voblerele suspending sunt eficiente pentru speciile care obisnuiesc sa urmareasca mult
timp o naluca. La clean, de pilda, sau la pastrav in anumite zile, a avea un vobler
suspending in trusa poate insemna mare lucru. Ceea ce le diferentiaza de alte voblere
este faptul ca in momentul in care atingi o anumita adancime poti sa opresti pur si
simplu recuperarea iar voblerul va ramane suspendat pe loc, putand fi chiar miscat usor
din varful lansetei. Cu astfel de voblere se pot sonda multe straturi de apa si chiar se
poate pescui pe loc in apropierea structurilor unde se ascund rapitorii. Voblerele sinking
sunt acele voblere care in momentul stopului se scufunda pur si simplu. Ele sunt foarte
bune pentru a sonda zone cu profunzimi variate. Daca vrei o prezentare discreta, poti
lansa un astfel de vobler in zona cu apa mica, lasandu-l apoi sa alunece intr-un gropan
pana la adancimea unde consideri ca ar sta pestele. Ulterior, cand incepe recuperarea,
voblerele vor evolua constant la acea adancime, pe orizontala. Unul dintre cele mai
cuoscute voblere de acest tip este Rapala Count Down, care se scufunda previzibil,
aproximativ cu o jumatate de metru pe secunda, permitand pescarului sa sondeze
eficient diferite adancimi si sa stie la ce nivel sunt bancurile de pesti. Cu un astfel de
vobler, daca stii sa-l folosesti, poti prinde peste la fel de bine in apa de 2 metri cat si in
apa de 20 de metri.

Crankbait vs Jerk baits vs Top Water

Americanii fac distinctie clara intre un vobler de tip crank si unul jerk. Ce sa intelegem
din asta? Un jerkbait poate fi facut ca si un crankbait din balsa, plastic sau chiar cauciuc
siliconic, uneori are barbeta ca si un crank iar alteori nu. Diferenta dintre un jerk si un
crank este in actiune. Un crankbait evolueaza foarte bine si se pescuieste eficient pe
recuperare constanta, el putand fi folosit astfel si la pescuitul la trena (sau trolling),
remorcand practic naluca de barca. Un jerkbait nu poate fi folosit la fel de bine asa, el
nefiind la fel de eficient doar la simpla recuperare. Trebuie pescuit cu smucituri din
lanseta, putand evolua cu vibratii diferite, dupa cum vrea pescarul.

Voblerele de tip jerkbait se pescuiesc cu viteze de recuperari variate si miscari


frecvente din varful lansetei, existand variante care se scufunda la mari adancimi dar si
variante care se pescuiesc la suprafata. Cu un jerkbait, un bun pescar poate imita
perfect miscarile unui pestisor bolnav sau lovit. Spre deosebire de crank-uri, care se
pescuiesc in viteza pentru ca altfel nu bat eficient, voblerele jerkbait pot fi folosite si pe
loc cu joc pe verticala sau la viteze variate. De cele mai multe ori, jerkbait-urile nu au
barbeta, greutatea specifica este suficienta pentru a le duce la anumite adancimi. In
acest caz ele se numesc “lipless”. In tari precum Anglia si Olanda jerk-urile sunt naluca
numarul 1 la stiuca.

Voblerele top waters sunt acele voblere cu care se pescuieste exclusiv in straturile
superioare ale apei, imediat sub luciul apei sau chiar cu iesiri din apa. In aceasta
categorie sunt incluse asa numitele poppers (sau popere cum le zice romanu’) dar si
wtd-urile (walking the dog). Diferenta dintre ele este ca popperele au o scobitura
concava in zona capului. Ele se recupereaza intr-un fel anume, folosind asa numita
tehnica a pompajului. Practic trebuie recuperate in viteze variate, cu multe stop-uri si cu
smucituri bruste din varful lansetei, pentru a actiona pe pelicula apei cu zgomot si
improscari de stropi. Numele acestor naluci vine de altfel chiar de la zgomotul pe care il
produc variantele supradimensionate pentru pescuit marin sau stiuci mari (pop pop
pop). Exista insa si popere atipice, lipsite de concavitate si cu barbeta. Inclusiv pentru
stiuca, anumite imitatii de broscute.
Voblerele topwater de tipul “walking the dog” intra in categoria jerk-urilor si sunt
intotdeauna lipsite de barbeta. Denumirea lor inseamna “a plimba cainele in lesa”,
pentru ca reactiile pe care trebuie sa le aiba astfel de naluci in apa sunt similare cu ale
unui caine in lesa. Altfel spus, trebuie sa actioneze complet imprevizibil, alternand
recuperarile frenetice cu stopuri totale si lasand naluca sa evoleze sub apa si apoi chiar
sa salte bine deasupra apei. Ca si multe modele de poper, acestea au adesea un skirt
din pene pe ultima ancora. In pescuitul marin astfel de naluci reusesc sa starneasca
agresivitatea pestilor in asemenea hal incat sunt atacate chiar si afara din apa.
Voblerele top-waters sunt in mod sigur cele mai putin folosite la noi in tara, pentru ca nu
prea exista multe specii de pesti care sa vaneze la suprafata in toate perioadele anului.
Se poate insa prinde stiuca si avat, chiar si clean uneori, si partea cea mai interesanta
este ca atacul la astfel de naluca este extrem de spectaculos. De cele mai multe ori
pestele ataca de jos in sus, iesind in intregime din apa. Cei care au avut parte de astfel
de lumanari din partea unor stiuci nu vor renunta niciodata sa experimenteze pescuitul
cu astfel de naluci de suprafata.

Propeler vs Jointed vs Rattling

Mai exista printre voblere unele ce fac nota discordanta prin forme sau continut. Asa
numitele proppeler baits (termen care s-ar traduce prin propulsate) se recunosc prin
prezenta unor elemente suplimentare. Altfel de naluci au in locul ancorei din coada o
paleta de rotativa care actioneaza ca o elice, generand vibratii suplimentare. Se
folosesc in general in pescuitul marin sau la speciile de pesti care ataca de dedesubt,
agatandu-se de ancorele de sub corpul voblerului. In cealalta categorie, voblerele
jointed, intra acele voblere al caror corp este articulat, facut practic din mai multe bucati
prinse intre ele cu inele. Evident, vor evolua cu altfel de vibratii, onduland prin apa cu
virbatii mai puternice decat ale unor voblere dintr-o bucata.
Exista voblere jointed din doua, trei, patru si chiar mai multe bucati. Americanii le
folosesc intensiv in pescuitul la black bass, primavara in special, cand aceasta specie
tinde sa atace cu predilectie nalucile cu bataie foarte larga. La noi astfel de voblere pot
fi folosite cu succes in acelasi anotimp la stiuca, cele medium divers sau de suprafata,
dar si la somn, in cazul in care veti reusi sa gasiti undeva modele sinking. Tot la somn
se recomanda si voblerele rattling, care se deosebesc de altele prin faptul ca au bile in
interior, generand zgomote in timp ce evolueaza prin apa.

Tot la capitolul voblere neobisnuite se incadreaza si cele facute special pentru


pescuitul pe verticala, care se deosebesc de toate celelalte prin inelul de prindere,
pozitionat pe spate, gen Salmo Chubby Darter.

Voblere vs Oscilante vs Plastice

Daca va ganditi deja sa va apucati serios de voblerit, nu va grabiti sa va imaginati ca


aceasta naluca inlocuieste orice altceva. Poti sa prinzi la fel de bine la vobler ca si la
oscilanta sau la plastice. Exista pescari care au renuntat sa pescuiasca la vobler si
pretind acum ca prind mai bine la alte naluci. Altii continua sa le foloseasca in
exclusivitate la anumite specii, sau in alternanta cu alte tipuri de naluci. Teoretic, cel
putin, e bine sa nu fim extremisti.

Un bun pescar trebuie sa stie sa aleaga naluca care are cele mai mari sanse, indiferent
ca este vobler, plastic pe jig sau in montura, ori oscilanta. Un singur lucru este
indiscutabil: e mai usor sa prinzi peste cu un vobler decat cu orice alta naluca. De cele
mai multe ori, acolo unde nu reusesti sa prinzi la nimic altceva, vei avea macar un atac
la vobler. Si asta spune deja ceva.

Singura problema a voblerelor este ca sunt scumpe si chiar trebuie sa ai multe, pentru a
dispune de culori, forme si actiuni variate. Chiar daca arata absolut la fel si vin de la
acelasi producator, se pot comporta diferit. Dar asta nu e o problema chiar asa de
mare. Dupa ce va veti cumpara unul si veti prinde cu el, urmatoarele vin de la sine, ca
prin miracol. Exista pescari care pot renunta la pachetul zilnic de tigari doar pentru a-si
mai lua un vobler, care parca este fix ceea ce lipseste din trusa. Nu degeaba se spune
ca voblerul este naluca care prinde cel mai bine nu doar pesti, ci si pescari.

Tunning la voblere 
Multe voblere, chiar noi, nu evolueaza corect. Daca observati ca voblerul nu bate bine si
nu vine drept spre mal pe recuperare, indreptati cu un patent inelul de prindere in
directia opusa celei in care deviaza. Astfel, daca voblerul are tendinta sa o ia spre
dreapta, indreptati inelul spre stanga. Si viceversa. Mare atentie sa nu exagerati, e bine
sa strambati inelul progresiv, putin cate putin, incercand de fiecare data naluca in apa
pentru a vedea daca evolueaza corect.

Un alt sfat pe care vi-l putem da este sa nu luati recomandarile producatorilor ca litera
de lege. Uneori este mai bine sa schimbati ancorele de la bun inceput, cu altele mai
mari, mai mici, sau mai fine. Alteori se poate schimba chiar culoarea. Sau se pot
construi de catre fiecare acasa unele mai prinzatoare decat cele din comert. Dar pentru
a ajunge la astfel de detalii, trebuie sa pescuiti la vobler ceva vreme si sa prindeti ceva
experienta si mult peste.

Fir intins!

S-ar putea să vă placă și