Match the Catch

În pescuitul cu muscă artificială sau fly fishing, conceptul e simplu: match the hatch. În
traducere liberă, asta înseamnă să potrivești musca artificială cu insectele eclozate, cu
care păstrăvii se hrănesc în acele momente. Eu am parafrazat puțin denumirea, fiindcă
în pescuitul știucii mari nu vorbim de insecte, ci de peștișori-pradă de genul bibanului,
roșioarei, săbioarei, obletelui și al multor altora, care fac parte din hrana preferată a
familiei esox lucius. Aflați ce presupune Match the Catch din rândurile următoare!

Match the Catch pentru fiecare

Când abordez o partidă la știuci-record, am o strategie din care fac parte diverse
prezentări, gândite să atragă pe cât se poate exemplarele mari de știucă, iar una dintre
aceste abordări este Match the catch sau ”their catch”, adică prada răpitorilor. Cu alte
cuvinte, încerc să le ofer răpitorilor din apa respectivă o pradă sau prăzi familiare lor, pe
care le consumă în mod repetat și pe care le preferă, evident.

Ce presupune un Match the Catch eficient?

Scopul demersului este de a afla ce pești-pradă sau ce alte prăzi preferă răpitorii din
acel lac sau râu, iar pentru aceasta există mai multe abordări posibile, în funcție de
specificul apei respective:
– cea mai directă este prin ”încercare și eroare”, testând diverse tipare coloristice, forme
și dimensiuni de năluci, până ce dăm de acele pattern-uri pe placul răpitorilor. Pe
lacurile mari precum Snagov, Match the Catch poate ține nu doar de o anumită
perioadă a anului, ci și de o zonă anume. De exemplu, acum câțiva ani, am găsit un
golfuleț în care un localnic dădea la trestie, prinzând roșioare frumoase, una după alta.
Am început să inspectăm zona cu năluci cu puternică vibrație, iar primele atacuri ne-au
luat prin surprindere, însă nu la fel de mult ca dimensiunile știucilor prinse (și eliberate),
foarte mari pentru Snagovul acelor ani, unde media ”știucilor” era de 35 – 40 cm. Deci,
există cazuri în care Match the Catch are legătură cu locul și momentul;

– cea mai simplă este să culegeți informații ”de la fața locului”, folosindu-vă spiritul de
observație, skill-urile de socializare etc. Asta înseamnă să căutați să vedeți/aflați ce pești-
pradă trăiesc acolo unde vreți să prindeți răpitor. Pe anumite ape, poate că bibanul este
o pradă preferată de către știuci, pe altele, obletele sau roșioara, ori săbioara. Dacă
există pescari de staționar pe malul apei, întrebați-i ce fel de mărunțiș prind, și dacă se
poate, insistați să vedeți și voi peștii prinși. Astfel de detalii sunt extrem de importante
în abordarea pescuitului de știucă mare, care este mult mai greu de prins, acolo unde
mai există, decât obișnuitele mârlițe. Pe Lacul Varlaam, de exemplu, unde se pescuiește
exclusiv în sistem Catch & Release, există știuci mari, însă tocmai datorită faptului că au
fost prinse și eliberate în trecut, le-a făcut mult mai precaute și mai greu de prins în
prezent. Asta reprezintă o provocare în sine pentru mine, să prind aceste știuci mari,
acolo unde ceilați nu reușesc, și pot spune, după un sezon 2017 și un început de sezon
2018, că mi-am format niște pattern-uri bine stabilite, care-mi aduc exemplarele record
de știucă din lac, cu condiția să am răbdare în căutarea lor.

Match the catch – de la detalii maxime (formă, dimensiune, combinaţie de culori)

…
Ca să îndepliniți această condiție, trebuie să încercați să imitați, în prezentare, nu doar
culoarea prăzii predilecte din acea apă, ci și mărimea ei, precum și forma/profilul. Dacă
știucile mari preferă săbioarele între 10 și 15 cm, atunci ar fi o idee bună să emulați prin
dimensiune și culoare această pradă. E atât de simplu! La puțin timp după ce am ajuns
în Sudan, ghizii de la Tourette Fishing mi-au spus, la vederea cutiilor cu muște de
saltwater, legate integral de mine, că portocaliul fluo sau normal sperie din care afară
peștii – mă refer la triggerfish. Mă avertizaseră înainte să nu folosesc materiale
strălucitoare în compoziție, însă nu-mi spusese nimeni, nimic, despre portocaliu. Într-
una din zile, pe plaja unei insule (Mesharifa) am văzut o mulțime de crabi, care se
vânzoleau de colo-colo. Aveau carapace sau cochilii alb-gălbui-nisipii, și ce să vezi, și
picioarele erau de aceeași culoare. Nici urmă de oranj, deci e de la sine înțeles de ce
portocaliul producea deranj. Alte decoruri, tropicale, aceeași regulă – Match the Catch –
se aplica și acolo. Am învățat pe pielea mea, iar data viitoare voi avea imitațiile care
trebuie.
… la minimum (dimensiune şi culoare de bază)
Exemplul unei abordări la detalii minime ar fi să vă rezumați la culoarea de bază și la
dimensiunile aproximative ale prăzii din apa respectivă. Dacă avem biban, atunci
patternul va fi cel de Perch sau chiar un Firetiger, dacă predomină albitura, atunci
culoarea albă este greu de bătut. Mintea umană are tendința de a complica inutil
lucrurile, deci simplificați pe cât se poate datele ecuației. Albitură = alb cretă sau perlat
(în cazul plasticelor și al swimbaiturilor din plastic moale) și argintiu cu spate colorat
(mai ales la cu un nivel mare al detaliilor, precum voblerele și swimbaiturile hard). Pe de
altă parte, dacă reușim să reproducem la nivel minimalist o trăsătură definitorie și
proprie unei specii de pești-pradă, pe principiul culoare de bază + o trăsătură specifică,
vorbim despre Match the Catch.

În cazul în care vă întrebați ce pește este cel din imagine și ce culoare are swimbaitul
care îl imită atât de bine cromatic, povestea e următoarea: mai întâi am căutat să văd ce
specii de pești-pradă se află în lacul respectiv, apoi am încercat să le găsesc echivalentul.
Iar pentru săbioara din imagine, cea mai apropiată combinație de culori mi s-a părut
Sexy Shad. Acest pattern a fost inventat de celebrul bass pro american Kevin VanDam și
produs, inițial, de compania Strike King, care îl sponsorizează pe multiplul campion
Bassmaster Elite KVD. Se pare că această culoare vrea să imite speciile de shad nord-
americane, însă iată că este un ”perfect match” pentru săbioara de la noi și din Europa.
If you can’t Match the Catch, make their eyes hurt 🙂
Nu susțin că Match the Catch ar fi singura abordare eficientă, și nici nu este, dar
funcționează destul de bine în unele situații. La polul opus, combinațiile stridente
precum alb cu spate chartreuse și burtă portocalie dau, de asemenea, rezultate, tot așa,
în anumite condiții.

În cazul în care vă întrebați ce pește este cel din imagine și ce culoare are swimbaitul
care îl imită atât de bine cromatic, povestea e următoarea: mai întâi am căutat să văd ce
specii de pești-pradă se află în lacul respectiv, apoi am încercat să le găsesc echivalentul.
Iar pentru săbioara din imagine, cea mai apropiată combinație de culori mi s-a părut
Sexy Shad. Acest pattern a fost inventat de celebrul bass pro american Kevin VanDam și
produs, inițial, de compania Strike King, care îl sponsorizează pe multiplul campion
Bassmaster Elite KVD. Se pare că această culoare vrea să imite speciile de shad nord-
americane, însă iată că este un ”perfect match” pentru săbioara de la noi și din Europa.

If you can’t Match the Catch, make their eyes hurt

Nu susțin că Match the Catch ar fi singura abordare eficientă, și nici nu este, dar
funcționează destul de bine în unele situații. La polul opus, combinațiile stridente
precum alb cu spate chartreuse și burtă portocalie dau, de asemenea, rezultate, tot așa,
în anumite condiții.
Dincolo de forma specifică, aripioarele roșiatice, portocaliul din partea ventrală și
flancurile albe pot simula, la un nivel minim al detaliilor dar suficient de cele mai multe
ori, un pattern de roșioară. Această culoare este Big Bite Chartreuse, care a fost pusă la
punct de GAN CRAFT în colaborare cu Toshifumi Kikumoto, unul dintre cei mai faimoși
promotori ai pescuitului cu swimbaituri din Japonia. Însă, despre astfel de prezentări
”țipătoare” vom vorbi cu altă ocazie. Până atunci, Match the Catch și Fire Întinse!