Sunteți pe pagina 1din 2

Voiculescu - NUCUL - Comentariu

(demonstrație că este Pastel)


Pastelul este opera lirică în care autorul își exprimă sentimentele în mod direct,
descriind un tablou din natură, cu ajutorul a numeroase imagini artistice și figuri de
stil. Într-un pastel dominante sunt imaginile artistice,realizate prin figuri de stil,
organizate într-o descriere tip tablou.

Titlul poeziei este numele copacului- Nucul, este simbol al regalităţii şi profeţiei, al
echilibrului, al speranţei ,este pomul vieții, al eternității.

Din punct de vedere compozițional poezia ,,Nucul” este alcătuită din patru strofe.
Textul fiind un pastel modul de expunere predominant este descrierea.

Pastelul ,,Nucul " se constituie într-un adevărat spectacol al naturii, care provoacă
eului liric,celui ce privește, trăiri profunde într-o atmosferă apăsătoare,nemișcarea
copleșește întreaga fire,este o zi toridă de vară, de încremenirea cauzată de arşiţa
verii, astfel încât grădina cu arbori pare fără viaţă,.. Întreaga poezie este dominată de
moliciunea specifică arşiţei copleşitoare într-o zi din miezul verii.

În primul rând, principalul mod de expunere este descrierea,iar textul este


liric,exprimând emoțiile eului liric direct. Poezia prezintă, prin intermediul imaginilor
vizuale, spațiul exterior-grădina-un loc stăpânit de pomi fructiferi - surprins în
momentul unei zile de vară călduroase; senzația trăită este exprimată în primul
vers,este momentul mijlocului zilei,când soarele se ridică la înălțimea maximă pe
cer.În natura moleșită de căldura sufocantă, arborii sunt copleșiți de căldură,înclinați
spre pământ,de parcă ar cere îndurare.Își privesc neputincioși,,umbra”,imaginea ce le
schimbă înfățișarea,îi micșorează,iar timpul se încetinește,natura inertă este cuprinsă
de un calm și o liniște surprinzătoare.Cerul toropit de căldură dogoritoare picură
unde confuze,neclare.Privirea trece pe lângă fiecare pom: cireșii sunt cuprinși de
somnolență;merii își plecau crengile ca semn al durerii;caișii,,gingași”cu frunzele
ofilite,epuizați de căldură își sprijină trunchiurile de garduri.
În această atmosferă dezolantă nucul asemenea unui rege își poartă protector
coroana cu demnitate,este făgăduința de viață nemuritoare-este pomul vieții al
eternității,nu poate fi îngenuncheat de arșită,poate înfrunta orice vitregie a naturii.

În al doilea rând, eul liric urmărește mișcările lente ale pomilor dintr-o grădină în
căldura înăbușitoare a verii,creând imagini vizual-motorii. Astfel,în prima strofă
imaginea vizuală a grădinii copleşită de toropeală este descrisă prin
personificări,,arborii...cu frunțile plecate privesc.”
Natura este moleșită de căldura sufocantă, astfel încât grădina pare fără
viață,atmosfera este apăsătoare, nemișcarea copleșește întreaga fire,de aceea
epitetele:,,frunțile plecate,lâncedele clipe,bolta încitată,foile pălite;câmpul lexical al
căldurii:,,arșița,dogoarea,zăpușeală,toropite”transmit un sentiment de amorțire în fața
căldurii care cuprinde arborii.Personificați,copacii par ființe moleșite de
dogoare:cireșii somnolenți,merii îndurerați,caișii aplecați,căutând sprijin.
Peisajul grădinii este dominat de nucul într-o ceremonie a reîncoronării, comparat cu
un,,monarh”ce-și poartă coroana ,simbolizând demnitate,putere,domnie.Devine astfel
pomul vieții,al eternității, în ascensiune spre cer,
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, exprimarea este
dramatică,gravă,în atmosfera apăsătoare a căldurii, versuri cu măsură de 14 silabe,cu
rimă împerecheată şi ritm trohaic.

În poezia "Nucul" se manifestă lirismul obiectiv, reprezentat de verbe la persoana a


III-a, ceea ce argumentează absența directă a eului liric: ,,privesc,trec,nu suflă,țin,se
sprijină”

În concluzie, pastelul „Nucul” este liric, deoarece, prin vocea unui eu liric, autorul
prezintă, folosind un limbaj expresiv, imaginea grădinii dominată de moliciunea
specifică arșiței copleșitoare,stăpânită totuși de,,nucul”,arborele regal ce-și poartă
măreția,înfruntând orice vrăjmășie a naturii.