Sunteți pe pagina 1din 3

Alecsandri - SFÂRȘITUL IERNII -

Comentariu
Pastelul este o operă lirică în versuri în care este descris un tablou din natură. Poetul
își exprimă emoțiile, sentimentele în fața tabloului descris.

Pastelul este creat în culori calde, care emană gingășie, delicatețe, finețe.Vasile
Alecsandri a introdus în literatura română termenul de,, pastel” și a publicat un ciclu
de poezii intitulat,,Pasteluri”. În aceste poezii, autorul descrie anotimpurile, muncile
agricole, însă, dintre toate anotimpurile, iarna l-a impresionat cel mai mult. În acest
ciclu de poezii, Vasile Alecsandri descrie un calendar în versuri al anotimpurilor.

Trăsăturile definitorii ale pastelului sunt:

-prezența eului liric contemplator, prezență realizată prin verbe, pronume personale (
eu, mie, imi, mi, mă, m, noi, nouă, ne, ni) și adjective pronominale posesive ( meu,
mea, mei, mele, nostru, noastră, noștri, noastre) la persoana I, numărul singular și sau
plural.

-adresarea directă prin verbe, pronume personale ( tu, ție, îți, ți, voi, vă, v), adjective
pronume personale ( tău, ta, tăi, tale, vostru, voastră, voștri, voastre) la persoana a II-
a, numarul singular și sau plural.

-descrierea tip tablou cu caracter subiectiv, ca mod de expunere predominant.

-prezența imaginilor artistice exemplificare cu ajutorul figurilor de stil. Eul liric


contemplator își exprimă sentimentele de iubire, melancolie, nostalgie,
recunoștință,cu ajutorul figurilor de stil, care, împreună cu imaginile artistice, oferă
expresivitate textului.

-prezența, la nivel morfologic, a grupului nominal ( adjectiv plus substantiv ,,umedul


pământ” , substantiv plus prepoziție plus substantiv ,,fir de iarbă”.)

Poezia ,,Sfârşitul iernii”, de Vasile Alecsandri, face parte din seria de pasteluri,
publicate în revista Convorbiri literare în anii 1867-1868.
În literatură, preluat de poetul român Vasile Alecsandri,
termenul ,,pastel” desemnează o poezie cu conținut liric, în care se zugrăvește un
tablou din natură.

Din punct de vedere compozițional poezia ,,Sfârșitul iernii” este alcătuită din patru
catrene-strofe din patru versuri.

Tema poeziei este natura reînviată care compune tabloul fantastic al finalului iernii,iar
atitudinea poetică este admirația față de Renașterea naturii.

Titlul poeziei arată momentul optim al transformării naturii sub influența


binefăcătoare a soarelui.

De-a lungul întregului text se poate observa că între elementele aparținând naturii
cosmice:lumina ,,soarelui dulce” și elementele naturii terestre apare o legătură
permanentă, deoarece elementele cosmice determină transformări în momentul
sfârșitului de iarnă.

Fiind un pastel, modul de expunere predominant este descrierea.

Pastelul se constituie într-un adevărat spectacol al naturii, care provoacă eului


liric,celui ce privește, trăiri profunde de admirație, de încântare, duse pană la
extaz,urmărind tabloul sfârșitului de iarnă.

În primul rând, principalul mod de expunere este descrierea,iar textul este


liric,exprimând direct emoțiile eului liric. Poezia prezintă, prin intermediul imaginilor
vizuale, spațiul exterior-câmpia,nesfârșitul terestru -asemenea unei ființe ce-și trimite
suflarea ușoară din adâncuri,este deșteptarea după somnul lung din iarnă. Încă din
primele versuri,poetul repetă cuvintele:,,s-a dus,

s-au dus”cu plăcerea de a observa dispariția zăpezii,a zilelor schimbătoare


ale,,babei”-regrete și speranțe-a nopților de mister.Blândețea vântului de primăvară
croiește,,cărări”,drumuri zvântate,curate pe pământul umed,reavăn ce mai păstrează
amintirea iernii.Lumina caldă aduce adevărul,speranța în,,inimi” acea vibrație fină și
discretă care este începutul freamătului sacru în natură.În atmosfera nouă,caldă
zăpada se refugiază într-un gol al pământului,o prăpastie.Timpul reînnoirii
aleargă,,iute”asemenea,,păraielor”,murmurând plăcut,iar,,mugurii”ca niște ochi curioși
se desfac spre lumină.Strigătul poetului,,o,Doamne! este plin de bucurie,mulțumire
pentru clipa în care renaşterea,învierea și speranța aduse de zborul fluturelui
transformă natura.În schimbarea anotimpului, firul de iarbă reprezintă acel ceva
infinit de mic,dar a cărui putere este totuși imensă,este viața fără de moarte,iar
înălțarea,,gândăcelului”este drumul spre soare,spre lumină.Poetul culege simbolurile
primăverii,ale învierii,enumerându-le: firul de iarbă,raza
soarelui,gândăcelul,fluturele,clopoțelul unei flori și le adaugă sufletului său,,uimit”-
impresionat,emoționat de împlinirea dorului,,nemărginit”,deplin de a trăi fericirea
Începutului sub semnul Soarelui,al Căldurii,al Vieții.

În al doilea rând, eul liric contemplativ urmărește cu delicatețe mișcările ușoare


din natură într-un început al primăverii, creând imagini vizual-auditive. Astfel,
imaginea vizuală a aburilor- suflări ușoare ale vântului de primăvară,a cărărilor-
drumuri zvântate-punți ce duc spre o lume renăscută,a luminii-semn al vieții,al apei,al
vietăților mici,al soarelui-izvorul luminii,al căldurii,al vieții, elementele naturii se
însufleţesc palpitând fiorul unei vieţi tainice, de emoţia ce a cuprins întreaga natură în
aşteptarea primăverii. Epitetele
adjectivale:,,albă,caldă,galbin,verde,dulce”completează peisajul de basm descris, un
spaţiu plin de vibraţii luminoase şi muzicale, aduc cu sine o adâncă armonie, un
murmur duios nuanţat . Se observă predilecţia poetului pentru epitetul antepus
„umedul pământ”, „galbin gândăcel” prin care evidenţiază însuşirile neobişnuite ale
acestui univers mirific.

Personificările:,,zăpada se ascunde”,,pâraiele șopotind”,,câmpia scoate aburi”


realizează împletirea între culoare, sunet şi parfum, într-o atmosferă încărcată de
vrajă. Luminozitatea peisajului aduce bucuria în sufletul poetului, sentiment pe care
acesta îl transmite prin exclamația:,,o,Doamne!”

Elementele de versificație îl ajută pe poet să sugereze tabloul de natură și atmosferă


prin ritmul trohaic, rima împerecheată, măsura de 13-14 silabe.

În concluzie, pastelul „Sfârșit de iarnă” este liric, deoarece, prin vocea unui eu
liric, autorul prezintă primele semne ale primăverii, folosind un limbaj expresiv .