„Comedia Umană” de Honore de Balzac

Honore de Balzac scriitor realist francez, unul dintre cei mai valoroși romancieri ai tuturor
timpurilor. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului
realist, romanului psihologic și a romanului fantastic. Imediat după fi nisarea studiilor de drept,
H. de Balzac se dedică muncii literare, mai întîi încercîndu-și puterile în dramaturgie, iar apoi,
pentru a cîștiga bani și succesul literar, compunînd romane istorice și de groază, activitate ce nu-i
aduce nici venit, nici satisfacție. Ulterior, el a mai întreprins cîteva proiecte de afaceri, încercînd
să întemeieze o tipografi e proprie. La limita falimentului, plin de datorii, H. de Balzac
abandonează preocupația editorială și trăiește din scris pînă la sfîrșitul vieții. Stăpînind o
remarcabilă capacitate de muncă (14–16 ore pe zi), scriitorul a deţinut cunoștințe vaste în diverse
domenii și a fost foarte ambițios și pasional. Pentru a obține cît mai multe detalii necesare operei
sale, el a întreprins o serie de călătorii documentare prin Franța și în afara acesteia (Ucraina,
Rusia). După o relaţie de aproape optsprezece ani și cu cîteva luni înainte de moarte, H. de
Balzac se căsătorește cu doamna Ewelina Hańska, contesă poloneză. Opera vieții sale o
reprezintă seria de romane și povestiri cu titlul generic Comedia umană, în care este zugrăvit
tabloul moral al societății franceze din prima jumătate a secolului XIX. Planul acestei cărți
uriașe, gîndite ca o completare a Divinei comedii a lui Dante Alighieri, a fost întocmit de autor în
1834. Din cele 142 de opere schițate în acest plan, autorul a reușit să realizeze doar 93 de texte.
Principiile creației sale H. de Balzac le-a expus în Prefață la Comedia umană, considerată un
manifest al realismului francez. Pornind de la cele mai recente realizări științifi ce ale timpului,
scriitorul compară Umanitatea cu Animalitatea. El consideră că societatea umană seamănă cu
natura, în care totul se afl ă într-o interdependență, iar diversitatea tipurilor umane este
determinată de condițiile mediului social. H. de Balzac a încercat să surprindă legăturile ascunse
de cauză și efect în sistemul societății, să le prezinte în evoluție, în permanentă schimbare.
Totodată, spre deosebire de scriitorii romantici (W. Scott), îndreptați spre trecut, H. de Balzac se
concentrează pe istoria timpului său. Considerîndu-se un secretar al societății franceze, el descrie
prezentul prin analiza relațiilor umane, alcătuind inventarul viciilor și virtuților, adunînd
principalele manifestări ale pasiunilor, zugrăvind caracterele, alegînd principalele evenimente
din Societate. Intenționând să scrie o istorie a moravurilor, H. de Balzac își propune să înglobeze
în ea trei forme ale existenței: bărbații, femeile și lucrurile, adică oamenii și întruchiparea
materială a gândirii lor, deci, să redea omul și viața. Aceasta explică atenția cu care autorul
descrie locul acțiunii, portretul personajelor și ținuta lor. În percepția lui H. de Balzac, lucrurile
și portretul sunt manifestări ale mediului în care există personajele, iar mediul reprezintă
principalul motor al pasiunilor și al acțiunilor umane. Această perspectivă asupra
determinismului social a fost cu totul novatoare în literatura secolului XIX. Opera lui H. de
Balzac a exercitat o imensă influență asupra gândirii și creației mai multor scriitori și fi lozofi
din secolele XIX și XX.