Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Verbe Modale
Verbe Modale
Verbe Modale
Verbele modale reprezinta o categorie speciala de verbe ale limbii engleze. Ele au cateva
trasaturi caracteristice:
1. Nu accepta particula “to” langa ele (nici in fata, nici in spate – adica daca dupa un modal
urmeaza un alt verb, atunci acesta nu poate avea particula “to”). Exista o singura exceptie,
“ought to”, a carui constructie il include pe “to”.
4. Formele negative si interogative se construiesc fara ajutorul verbelor auxiliare (de genul “to
do”); La interogativ se inverseaza subiectul cu modalul respectiv, iar la interogativ se atasaza
“not” direct dupa modal.
CAN si COULD
1. Abilitate
In general, “can” arata o abilitate fizica sau intelectuala. In acest sens, “can” se poate traduce cu
“a putea”, “a fi capabil sa”.
De notat faptul ca, atunci cand arata o dexteritate, deprindere, rutina…, “can” mai poate fi tradus
si cu “a sti”.
ATENTIE: BE ABLE TO poate fi inlocuitorul lui “can” pentru alte timpuri doar daca este
sinonim perfect cu acesta – deci cand inseamna “a fi in stare sa”.
Cred ca colegul meu de banca va putea (va fi in stare) sa rezolve problema aceea dificila de
matematica.
2. Permisiune
“Can” poate exprima permisiunea la fel ca si “may”. De fapt “can” este folosit mai mult ca
auxiliar pentru permisiune in engleza colocviala decat “may”.
Poti sa fumezi in acest restaurant. (regulile localului respectiv iti dau voie)
“No, but she can be in the library.” - Nu, dar poate fi in biblioteca.
La negativ, “can” exprima certitudini referitoare la prezent sau trecut. El are sens de “sigur nu”,
“nu se poate sa”.
Astfel:
• S + can’t + V
Daca din context intelegem ca subiectul a avut sansa sa faca ceva si nu a vrut sa beneficieze de
oportunitate, atunci se foloseste COULD in loc de “can’t”, cu referire la actiuni trecute.
2. Posibilitate
Astfel:
• S + may + V
Impreuna cu un verb la infinitiv continuu arata ca o actiune e posibil sa fie in curs de desfasurare
in prezent:
• S + may + be + V-ing
Si la trecut putem avea un aspect continuu al lui “may”, care exprima o actiune intr-un posibil
curs de desfasurare.
She didn’t answer the phone. She may have been doing the vacuum cleaning.
Sunt constructii care reprezinta echivalente ale subjonctivului. In acest caz “may” apare doar in
propozitii exclamative.
MIGHT se foloseste cu aceleasi functii ca si “may”, doar ca exprima o posibilitate mai vaga.
Alegerea lui “may” sau “might” depinde doar de vorbitor, de ceea ce alege el sa exprime, de cat
de nesigur este intr-o anumita presupunere.
Jenny might have told them the secret (but I’m not sure at all).
MIGHT este folosit si ca echivalent pentru trecut al lui “may” si este intalnit mai ales in
vorbirea indirecta, atunci cand verbul din propozitia principala este la trecut.
Se traduce cu “trebuie”.
1. Obligatie.
Imi place Sarah Jessica Parker. Trebuie sa-i vad ultimul film.
Atunci cand obligatia vine din exterior, “must” poate fi inlocuit cu HAVE TO.
Our teacher has given us a lot of homework. I have to write about ten pages.
Obligatiile afirmative la trecut se exprima cu forma de trecut a lui “have to”, adica HAD TO.
2. Interdictie
Astfel:
• S + must + be + V-ing
The guests haven’t arived yet, but they must be driving to our place.
Musafirii inca n-au sosit, dar sigur sunt in drum spre noi cu masina. (Trebuie sa fie in drum spre
noi cu masina).
She likes this author. She must have read his latest novel.
Ii place acest autor. Sigur a citit ultimul lui roman. (Trebuie sa-i fi citit ultimul roman.)
Si la trecut putem avea un aspect continuu al lui “must”, care exprima o actiune intr-un cert curs
de desfasurare.
He didn’t answer the phone. He must have been listening to loud music. I know his habits…
N-a raspuns la telefon. Sigur asculta muzica tare. (Trebuie sa fi ascultat muzica tare.) Ii stiu eu
obiceiurile…
WILL
1. Predictie.
“Will” este in primul rand asociat cu timpul viitor. Utilizarea lui, insa, in afara de a juca rolul
particulei de viitor, implica si o predictie a vorbitorului – predictie bazata pe ceea ce crede el, pe
judecatile de valoare ale vorbitorului.
You are a good girl. I think you will succeed in everything you do.
Uneori, pentru a formula o cerere mai politicoasa, se folosesc expresii de genul: “be so good
as…” sau “be good enough to…”.
3.Presupunere logica
- Suna la usa.
- O, e postasul.
Baietii…tot baieti.
WOULD
• Ca Past, este folosit in vorbirea indirecta, adica atunci cand verbul din propozitia
principala este la trecut, iar “would” trece in locul lui “will”.
• Tot cu referire la un timp trecut, “would” se foloseste pentru a exprima obiceiuri din
trecut. Este similar cu “used to”.
• “Would”, ca forma pentru subjonctiv, intra intr-o serie de constructii ipotetice dupa
“wish”, “if only”, “it’s (high) time” etc., care insa fac subiectul unei capitol separat.
De asemenea, “would” intra in expresia modala “would rather” = as/ar/am/ati prefera sa…
1. Sfat si recomandare.
• S + should + V
Se traduce “ar trebui”, “s-ar cuveni”. Atentie! Este singurul verb modal care accepta particula
“to”, aceasta facand parte din el.
Cu “ought to” se poate exprima si posibilitatea, atunci cand e logic ca lucrurile sa stea intr-un
anumit fel.
• S + ought to + V
“Need” are valoare dubla, de verb modal si verb normal, obisnuit. Atunci cand este verb normal,
el se conjuga si se foloseste conform schemelor timpurilor de care este nevoie in propozitie.
Atunci cand este verb modal, el are aceleasi caracteristici ca cele ale tuturor verbelor modale,
enumerate la pagina 3.
“Need” in forma negativa exprima lipsa necesitatii. In acest caz, facem din nou referire la actiuni
prezente sau trecute, cu scheme specifice.
• S + needn’t + V
“Dare” are valoare dubla, de verb modal si verb normal, obisnuit. Atunci cand este verb normal,
el se conjuga si se foloseste conform schemelor timpurilor de care este nevoie in propozitie.
Atunci cand este verb modal, el are aceleasi caracteristici ca cele ale tuturor verbelor modale,
enumerate la pagina 3.
I daresay he is wrong.
Presupun ca greseste.